698 matches
-
ca să-i mulțumesc, o invitam la cină și - ce pot face? - Îi făceam curte. Femeile astea, pe care În general abia le cunoșteam, se mirau cu siguranță de interesul brusc pe care Îl arătam față de persoana lor, cît și de confidențele mele neașteptate: la sfîrșitul mesei, căpătînd Încredere, ajungeam să le spun uneori că sînt agorafob, ceea ce le trezea mereu interesul, iar uneori chiar le Înduioșa. Așa cum unora dintre bărbați le plac doar femeile care șchioapătă, unora dintre femei le-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
care i l-a dat, agasat fiind de locurile comune pe care ni le debita asupra lui Cézanne, „provensal de la țară“). Conchide: „Nu știu cum s-a terminat toată povestea. Dar m-a durut. Plecînd de la Cézanne, vreau să vă fac o confidență. Știu de mult timp că părintele trebuie să se țină mai departe de copiii săi. Cunoașteți la fel ca mine drama: moartea tatălui. Țineți minte că există două aspecte, voi Îl trăiți pe al vostru, iar eu Îl trăiesc pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
editorul ca s-o obțină. (Nu mai edita el Însuși de cînd cu succesul cărții precedente.) Am citit primele treizeci de pagini umplînd marginile foilor cu semne de Întrebare și de exclamație În fața unor fraze ca aceasta: „Tații nu fac confidențe. Dacă fac, e semn de slăbiciune sau de moarte“. Uneori, semnele de exclamație nu mai erau de ajuns. Un Întreg pasaj Îmi era consacrat. Ce era de făcut? Să pun semne de Întrebare sau semne de exclamație? Să inventez semne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
lui Kitty luă foc. Toți se holbau la ea; se holba și ea la ei, căutând ceva care-ar fi putut s-o scoată din situația asta. Se hotărî să-și Înghită supărarea și să nu-i mai facă niciodată confidențe prietenei sale. Acum și-ar fi dorit din toată inima ca Matthew să nu apară la petrecere, măcar ca să salveze aparențele. Indiscreția prietenei sale fusese ca un duș cu apă rece. Oare ce i se Întâmpla? Nu mai fusese niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
administrativ, se ascundea un ochi atent la slăbiciunile bărbaților, de care se pricepea să profite la momentul oportun. Ceea ce, la drept vorbind, nu mira aproape pe nimeni. Călugărul, mai ales, dovedea o mare înțelegere la acest capitol: „Femeilor le plac confidențele, n-ați observat? Simt nevoia să-i audă pe bărbați mărturisind vrute și nevrute. Vocația lor e să stea pitite într-un confesional și să li se spovedească bărbații”. Moașa nu făcea nimic ca să astupe gura clevetitorilor. Dimpotrivă, când afla ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
a pleca la Paris, pentru ca eu sau altcineva - spre aducere-aminte - să-l putem citi. Celelalte texte, pe care, desigur, le scrisese pentru sine, ca de obicei, nu erau ușor de interpretat. Numai eu, care intrasem deja În universul privat al confidențelor lui către Abulafia, puteam să le decriptez sau, cel puțin, să extrag din ele supoziții. Era pe la Început de iunie. Belbo era agitat. Medicii se obișnuiseră cu ideea că singurele rude ale lui Diotallevi erau el și Gudrun, și până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
și cu distorsiuni de sunet. Fragmente ce nu se aud, suprapuneri cu înregistrări mai vechi, baterii slabe. Un profesionist își asigură scule bune. Reporterul insistă prea mult pe un subiect delicat, tabu, cel cu evadările; nu se poate aștepta la confidențe. Uite, Babuș e reticent. / Reporterul nu-l lasă să vorbească pe Bărcilă, îl torturează cu preferințele lui pentru femei. / Eu, personal, știind că voi vorbi cu f. mulți pușcăriași, aș fi învățat înainte câteva vorbe din argoul de pușcărie, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
Gavrilă merită premiul Nobel la spirtoase. A descoperit o metodă revoluționară! 3-4 zile de fermentare. Reporterul îl întrerupe. Din păcate, reporterul este fascinat de povestiri, uită că e vorba de un interviu și „face conversație“ cu P. Cu râsete, glume, confidențe. Este captivat de povestea cu pana și promite c-o să încerce și el... Înregistrarea suferă. Nu se înțelege nici unul. E haotic. Ce faci, R.? Umbli cu tromboane? Vezi că eu nu sunt „botanist“. Parcă era noapte și ăia ți-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
a epocii. Într-un articol intitulat „Roman și cinematograf” apărut în Adevărul literar și artistic, III, nr. 308, 31 octombrie 1926, p.7, D.I. Suchianu deplîngea „decadența poeziei lirice” în fața concurenței cinematografului: „Lirismul, refugiat în romanul jurnal și în romanul confidență își face stagiul în așteptarea poeziei celei nouă, care nu este încă, dar pe care o așteptăm cu toții”. Oricum, Fondane va continua să publice, sporadic, poeme în limba franceză în revistele românești de avangardă, ilustrînd inclusiv prin propria sa creație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de mijloc. Linda nu este și nu va fi nicicînd mama de care n-am avut parte, iar eu nu intenționez cîtuși de puțin să fiu fiica ei. SÎntem soacră și noră și, astfel, am devenit prietene. Nu Îi fac confidențe și nici nu-i cer sfatul, deși sînt convinsă că i-ar face mare plăcere să mi-l ofere. Dar ne Întîlnim să luăm prînzul Împreună, de regulă o dată pe săptămînă, și discutăm despre lucruri banale, ca, de pildă, despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
plăcea, în schimb nu reușeam să mă obișnuiesc cu complicata viață de la curte, și pacea mi-o găseam doar în timpul partidelor de vânătoare, al turnirurilor, al petrecerilor și mai ales atunci când puteam să fiu alături de Gaila. Îmi accepta cu tact confidențele, mă consola cu blândețea și afecțiunea ei; o singură privire din partea ei avea puterea să mă însenineze. Eram ca doi frați, care se iubesc cu duioșie, în ciuda faptului că vedeam în ea și femeia, lucru care adesea mă tulbura. Desele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Ariberto a poruncit ca acei doi amanți să fie măcelăriți în aplauzele episcopilor și ale concubinelor lor. Toate acestea le-am aflat de la fiul meu. Cu toate că nu mai era decât un notar oarecare în cancelaria palatului, avea încă parte de confidențele multor oameni care-l regretau pe Rotari, și toate mi le-a spus în scris, ca eu să i le spun lui Ago și să-l înștiințez și pe Grimoald. Așa se face că, stârnit atât de nevastă, cât și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
abandonată pe băncuța pustie. — Mă bucur să te cunosc, spuse antrenorul, strângând mâna lui Antonio. Valentina mi-a vorbit foarte mult despre tine. — Serios? comentă Antonio fără entuziasm. Cine era rotofeiul ăsta transpirat cu care fetița lui se afla În confidențe? Nu avea Încredere Într-un bărbat de treizeci de ani care Își petrece vremea cu douăsprezece minore, mereu cu picioarele dezgolite. — Eu am descoperit-o pe Valentina În echipa under 15, spuse antrenorul, pentru a-i face pe plac. Valentina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
casă acolo, așa cum șade bine unui maestru meșteșugar. Patru camere doar pentru mine, a zis, ca și cum și-ar fi auzit deja propria voce făcând ecou în camerele acelea goale. - Ce risipă, tâmplarule, a răspuns Meryt. În timp ce ei doi schimbau aceste confidențe făcute pentru urechile mele, degetele mele urmăreau iazul pe care Benia îl făcuse pe capacul cutiei. Înainte să pot să mi-o retrag, mi-a acoperit mâna cu mâna lui. Mi-era prea frică să mă uit la el. Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
tulburător, pe care nu-l putu defini, o făcu să tremure. Își adună pletele În mînă și rupse vraja clipei. - Pentru un irlandez, n-ai păstrat nici o urmă de accent... Ryan Începu iar să rîdă, Marie Îl amuza Într-adevăr. - Confidențe sau interogatoriu, cu dumneata nu poți știi niciodată... Trăiesc de foarte mult timp În Franța... Ești un personaj cu adevărat adorabil. Șovăind Între Încîntare și stinghereală, Marie se scutură, se scuză că Încă nu-i mulțumise pentru că o ajutase să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
birou. Se duse acolo. Sub jucării, sub revistele Strange și Pilote, găsi un teanc de carnețele cu spirală. Un jurnal, ținut an de an... Căută cu febrilitate carnetul din 1968, era ultimul din teanc. Aparent, Loïc se oprise aici cu confidențele. Răsfoi iute paginile și simți o Împunsătură În inimă cînd constată că ultimele note datau din 19 mai! Ajunul furtunii, probabil ziua naufragiului. Citi cu aviditate scrisul stîngaci și se opri brusc la o frază. Astăzi am primit un colet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
e totuși senzația de intimitate pe care-o creează, dacă e Însoțită de un minimum de simpatie reciprocă. Din primul minut, trecem de la dumneavoastră la tu, și ni se pare că amanta, chiar dacă am Întâlnit-o ieri, are dreptul la confidențe pe care nu le-am face nici unei alte ființe umane. Astfel, În noaptea aceea, Bruno Îi povesti Christianei lucruri pe care nu le povestise nimănui niciodată, nici măcar lui Michel - și cu atât mai puțin psihiatrului. Îi vorbi despre copilăria lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
vechilor lui studenți. Și la Paris avea o suită. Oameni care Îi urmaseră cursurile predate la École des Hautes Études, când se Întorsese dintr‑o misiune la Moscova. Și aceștia Îl sunau la telefon. Existau Însă și prietenii sexuale, precum și confidențe intime. Acasă, În spatele canapelei largi din piele neagră de pe care vorbea la telefon, se găsea un panou electric pe care‑l folosea cu dibăcie. Eu, unul, nu l‑aș fi putut opera. Nu aveam Înclinații spre tehnica Înaltă. Dar Ravelstein
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
tțțț‑ah, tțțț‑ah, a adăugat: - Vine să discute cu mine tot felul de lucruri, tțțț‑ah, profund personale, dar niciodată nu face aluzie la celelalte urzeli ale lui. Dacă‑l trăgeai puțin de limbă, Ravelstein ți‑ar fi relevat confidențele lui Battle - ca și pe ale oricui altcuiva. Și spunea, citând pe un prieten comun decedat: - Când o fac, nu Înseamnă că bârfesc, ci consemnez istorie socială. Gândea că idiosincraziile oamenilor țin de domeniul public și pot fi gustate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
fapte dacă n‑ar fi fost singulare. După cum am mai spus, se dădea În vânt după bârfe și Își gratula prietenii În funcție de noutățile calde pe care i le aduceau. Pe de altă parte, nu te puteai bizui că o să Îngroape confidențele tale. Lucrul ăsta nu mă tulbura prea tare. Astăzi oamenii sunt mult mai pricepuți decât În trecut să‑ți afle secretele. Dacă‑ți cunosc tainele, au mai multă putere asupra ta. Nu există nimic care i‑ar putea opri sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
și față de toți prietenii lui apropiați. Se considera, ca să folosesc un termen din trecut, un invertit. Nu un „gay”. Disprețuia homosexualitatea promiscuă și desconsidera „orgoliul de pederast”. Au fost momente când pur și simplu nu știam ce să fac cu confidențele astea ale lui. Dar pe urmă m‑a ales să‑i schițez portretul și, când mi se destăinuia, o făcea și cu titlu de intimitate, dar și În vederea Înregistrării de date. A‑și pierde capul este apanajul celor cu suflet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
și NEECHIVOCUL ei ca persoană, dar vorbesc prostii, n-a murit nimic, oricum nu-mi inspira mare lucru. I-am și zis maică-mii, când am dus-o pe Alexandra la Brașov (și eu n-am făcut în viața mea confidențe maică-mii), zic nu rămân cu ea, numai așa, și pe tren ne-am despărțit încă înainte să ajungem în Predeal; restul călătoriei până la București s-a desfășurat sub semnul resemnării demne, aparent prietenești, de ziceai că n-a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
apropie de Felix. Îl prinse cu amândouă mâinile de reverurile hainei, îngrijată de netezimea lor, își revărsă părul pe sub nasul tânărului și-l întrebă confidențial: - Spune-mi drept, e frumoasă domnișoara Otilia, o iubești mult? Felix, neobișnuit cu astfel de confidențe, nu satisfăcu decât o parte a întrebării: - E foarte frumoasă! - Am auzit de ea la Conservator, zise Georgeta. Știi că și eu am urmat vreo doi ani. De altfel, cânt, așa, la reuniuni mai mult sau mai puțin nocturne. Ce
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
o Otilie plastică, mai placidă. Tenul, nefardat, era de o finețe superbă. Felix fu cuprins de un sentiment care-l făcu să vibreze. Îi plăcea mai mult prietenia fetelor decât a bărbaților și când întîlnea o fată frumoasă simțea nevoia confidenței, a legăturilor simple, familiare. Lipsit de surori, căuta în orice fată o soră, de care apoi, cum era cazul cu Otilia, se îndrăgostea. - Ești foarte elegantă, dacă-mi îngădui să spun! zise el cumină serioasă. - Nu numai că-ți îngădui
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
își mai aducea aminte exact, însă în seara aceea posibil să-i fi mărturisit Țiganului, prietenul lui cel mai bun că în realitate este un amărât. S- ar putea să îi fi povestit ceva deși nu era omul să facă confidențe. Alcoolul însă mai ales noaptea superbă și tristețea l-au făcut să își dezvăluie adevăratul lui chip tot atunci crede că și Țiganul i-a povestit de Veronica, iubirea lui. Toți oamenii se împotmolesc măcar o dată în viață de iubiri
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]