972 matches
-
i-a permis. Și-a iubit neamul și familia ce a înconjurat-o mereu cu grijă și dragoste. Astăzi, cei dragi ai săi îi simt gândurile pline de dragoste și recunoștință, de-acolo din cer, de Sus... Dar rudele și consătenii îi sunt aproape. Se implică în viața culturală a Sebeșului de Sus, în organizarea acelor întâlniri devenite tradiționale, Fiii satului. Chiar dacă sunt la mii de kilometri depărtare, Luciana Stănilă și nea Mitică Sinu țin legătura. Nicole și Mitică Sinu au
LUCIANA STĂNILĂ de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 268 din 25 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355686_a_357015]
-
Nicole și Mitică Sinu au primit-o cu drag în Arizona, când a avut ocazia să viziteze împreună cu ei orașul și împrejurimile, și au retrăit pentru câteva zile amintirile împletite în fire de dor, despre Sebeșul de Sus și despre consătenii lor. După ce am vorbit cu doamna profesor Stănilă minute multe la telefon, într-o atmosferă destinsă, deschisă și deosebit de plăcută, aflând atâtea despre viața și cariera Domniei Sale, am înțeles și mai bine de ce nea Mitică, atunci când povestește de ea, rostește
LUCIANA STĂNILĂ de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 268 din 25 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355686_a_357015]
-
dai toamna cele necesare: un bă-nicior de mălai, unul de făină, îmbrăcăminte pentru puradei, lemne de foc, de toate! Dacă vom fi dezrobiți..., cine ne mai dă astea? - Trebuie să ne descurcăm singuri! a strigat o pirandă din mulțime. - Dragi consăteni! Nu am ce să fac! Legea e lege! Trebuie s-o respectăm, le-a răspuns generalul. - Nu! Nu! Nu dorim! a strigat mulțimea. - Bine! Cădem la înțelegere. Eu vă dezrobesc, dar am grijă în continuare de familiile voastre. Așa ca
FLORIN ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2248 din 25 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370749_a_372078]
-
acelor bătălii al celui de-al doilea război mondial. Pe urmă, după câțiva ani, am găsit mormântul tatei pe teritoriul Ungariei, în orașul Sekeșehervar bine îngrijit de altfel, aflat printre mii de alte morminte, unde se mai găseau nume dintre consătenii noștri. Zile și nopți nu încetau bocetele mamei și numai pernuțele udate de lacrimi îi erau martorii la această dramă... la această tragedie și la această nemiloasă și necruțătoare soartă. Iar când eu mă apropiam de mama să o liniștesc
DE MAESTRO EUGEN DOGA de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1589 din 08 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369811_a_371140]
-
voi urma...! Voi veni în curând acolo și eu cu” pilotcă” ce are steluță roșie, cea pe care mi-au dăruit-o veteranii de război zilele acestea. Pe când noi, ‘puștoii’ desculți atunci, am ieșit la marginea de sat să întâmpinăm consătenii întorși vii de la război, părinții și frații mai mari le puneau în cap feciorașilor aceste” pilotce”. Vai, câtă bucurie era la colegii mei. Mie, însă, nu a avut cine să-mi pună pe cap ”pilotcă”... A mea rămase pe veci
DE MAESTRO EUGEN DOGA de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1589 din 08 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369811_a_371140]
-
la simpla sa apariție. Între ele și mama Anei, Maria, care era studentă. Rămânând însărcinată a neglijat facultatea. Ochii care nu se văd se uită și Iosup cuceritorul a trecut în altă floare. Între timp Maria a revenit sentimental la consăteanul ei, actualul tată vitreg al Anei. La naștere a fost asistată de tatăl fizic și proaspătul soț, student și el. Născând gemeni, cei doi tați i-au împărțit cu forme legale. Iosup Recunoscuse oficial paternitatea înainte de naștere. Nu știu dacă
DOUĂ GRADE DE LIBERTATE ŞI UN PRIETEN de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369773_a_371102]
-
pe poarta îngustă a casei părintești, nu mai arată chiar atât de fercheș, dar mulțumirea faptului că lucrează la oraș, tot se oglindește pe fața lui. Nu a spus nimănui ce face departe de casă și nici cât câștigă, dar consătenii lui sunt încredințați că, în curând, nu se va mai întoarce în sat. De la un timp, pe fața radioasă a lui Emiluț, se pot vedea umbre ciudate. Tata Sandu a băgat și el de seamă că ficiorul lui a devenit
BICICLETA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1705 din 01 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370332_a_371661]
-
jud. Lăpușna- Cărpineni, Boghiceni ș.a. Mă uit, că și la mine în Vadul-Leca s-au cam rărit cetele de colindători și urători. Cauza, care va duce în viitorul apropiat la dispariția obiceiurilor de iarnă am găsit-o în conversațiile cu consătenii. De vină este Biserica și Organele Supreme de Stat. Biserica e vinovată, că nu poate să treacă la un stil unic, mondial, stilul nou. Nicidecum Mitropolia Moldovei nu se poate rupe de la Patriarhia Moscovei. Numai noi, românii basarabeni din tot
REGINA ANOTIMPURILOR de IACOB CAZACU ISTRATI în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369517_a_370846]
-
folosul unei colectivități de oameni uniți prin aspirații și idealuri comune. Este, dacă vreți, un dar de suflet, un nou-născut, un copil de suflet, pentru mine și ceilalți din jurul meu, indiferent că mi-au fost copii, rude, inamici, prieteni, vecini, consăteni, colegi, amici sau simpatizanți, dușmani sau adversari, interesați sau indiferenți. Este un mod de a sădi, de a crește ceva spiritual în timpul vieții pentru vremurile ce vor urma după mine. O vreme, concomitent cu mine, apoi ca o parte din
FUNDAŢIA ACADEMIA DACOROMÂNĂ – DE LA VIS LA REALITATE (1) de GEO STROE în ediţia nr. 2174 din 13 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370583_a_371912]
-
și în frumusețea realității satului de munte. Povestioarele au fost publicate separat în numerele publicației Caiete folclorice Argeș și au atras încă de la început atenția prin stilul scrierii (un Creangă muntean în variantă feminină) și prin modul raportării la viața consătenilor. Grafica deosebită a fost realizată de nepoata autoarei, Andreea Bădescu. Cartea Cameliei Sighiartău oferă prilejul unei întoarceri în lumea unei copilării luminoase, acea lume a satului nealterat de obiceiuri citadine sau pur și simplu străine de atmosfera sa morală și
POVESTIOARE DE ŢĂRĂNCUŢĂ de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 2062 din 23 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370726_a_372055]
-
este domnul brigadier silvic... de care am pomenit deja, cel care a contribuit la reînființarea comunei. Tăsicăa fost pădurar la Căldăraru, dar și fotbalist. Pe vremea când eram adolescentă... mergeam la meciurile lui, lăudându-mă tuturor, că nea Tăsică e consătean cu mine. A jucat la echipa: SMT-Videle. Dragi cititori, nu pot trece peste neamul Eneștilor(din care a făcut și mama mea parte), brunet și focos, cu fete frumoase și bărbați făloși: - Gheorghe Ene, zis Râmboacă, țăran mândru cu cinci
ISTORIA LOCALITĂŢII PURANI DE VIDELE(CONTINUARE) de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1182 din 27 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370238_a_371567]
-
înțelept și generos. Tataie Chiru, Dumnezeu să te aibă în pază! Ești nemuritor, în inima familiei mele. Pe lângă aceștia, mai sunt dascăli, preoți ș.a., care merită tot respectul, al căror nume a trecut în anonimat, fiind dați uitării.( Dacă vreun consătean deține date despre acești oameni, îl rog să mă ajute). Pe vremuri exista o sărbătoare... când se făceau coroane de trandafiri, apoi elevii, însoțiți de profesori, mergeau la cimitir unde le depuneau, omagiind eroii necunoscuți, căzuți la datorie, în lupta
ISTORIA LOCALITĂŢII PURANI DE VIDELE(CONTINUARE) de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1182 din 27 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370238_a_371567]
-
greci Pan theonul din Carpați Așa strigă du pa mine nebunul satului Poți să știi de unde are informația De multe ori i-am făcut semn că-l înțeleg Și când a fost bolnav l-am înlocuit fără nicio pro blemă Consătenii mei nici n-au obser vat diferența Ori poet ori nebun aceeași făină se macină la moară Azi e rândul meu să strig Hei tu Pantheonul din Car pați Ai putea sa taci măcar o clipă în limba română Hai
EREZIE NULĂ SAU FRUCTELE OGLINZII de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1093 din 28 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353351_a_354680]
-
DULCE COPILĂRIE . (DIN CICLUL "AMINTIRI ALE COPILĂRIEI") Autor: Stan Virgil Publicat în: Ediția nr. 1093 din 28 decembrie 2013 Toate Articolele Autorului Dulce copilărie Eram copil când toamna, după culesul viilor și statul vinului din fiert, venea la tata un consătean care se ocupa printre altele și cu pescuitul pe lacul Tatlageac. Familia mea, în afară de cele opt hectare de pământ agricol, deținea și jumătate de hectar cultivat cu viță de vie, la vreo patru kilometri distanță de localitatea noastră. Din acest
DULCE COPILĂRIE . (DIN CICLUL AMINTIRI ALE COPILĂRIEI ) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1093 din 28 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353350_a_354679]
-
noastră exista un lac, însă acesta nu a avut niciodată pește, lucru pe care noi copiii nu-l știam. Nu era așa de adânc pentru a fi periculos, însă era plin de broaște. În acest loc venea tata și alți consăteni, cu snopii de in sau de cânepă la topit, adică îi ținea sub apă o periodă de timp până le putrezea tulpina. Când se realiza acest lucru, îi aducea acasă și îi melița, adică pe un fel de ghilotină din
DULCE COPILĂRIE . (DIN CICLUL AMINTIRI ALE COPILĂRIEI ) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1093 din 28 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353350_a_354679]
-
și câte cinci într-o cameră închiriată, erau supuse la locul de muncă exploatării sexuale. Unui Casanova caucazian, Rustam, îi cădeau victime toate femeile din subordinea sa. Ioana scăpă de inevitabilul abuz al bestiei numai printr-un gest solidar al consăteanului său, Dan, acesta simulând calitatea de soț al Ioanei, minciună în păcatul căreia căzu până la urmă. Ca un paradox, acasă, într-o simetrie perfectă, nevasta-sa săvârșea aduterul cu soțul Ioanei. Dezordinea indusă de ritmul alert al schimbărilor determină și
UN BALANS ÎNTRE FICŢIUNE ŞI REALITATE (SAU) AL ŞAPTELEA SIMŢ , ROMANUL UNUI POVESTITOR AL TIMPULUI SĂU de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1152 din 25 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353465_a_354794]
-
până acum: Avrig, Tălmaciu, Racoviță. Cu toată fascinația plaiurilor natale, din amintirile lui Dumitru Sinu răzbate o umbră de tristețe, atunci când îmi spune: „La noi în sat au fost trei nenorociri...” „Ce-i omul...” Mai întâi, își amintește de un consătean care s-a stins din viață și a cărui poveste își lăsase amprenta asupra sa, nenea Dumitru a lui Mateiaș (Dumitru Stănilă). Tetea Dumitru îi fusese vecin, locuia peste drum de casa lui nea Mitică. Plecase să facă bani în
EXILUL ROMÂNESC LA MIJLOC DE SECOL XX UN ALT FEL DE PAŞOPTIŞTI ROMÂNI ÎN FRANŢA, CANADA ŞI STATELE UNITE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 293 din 20 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354359_a_355688]
-
Ce zici, Săndica, mai ai curajul unei noi prestații pe scena căminului cultural? - Ești comic, profesore. Sper că nu dorești să dăm noi spectacol acum. - Nu, doar să dansăm decent, ca doi intelectuali, nu să ne bâțâim cum fac acum consătenii noștri, care, după cum observ, au intrat cam adânc în „crama președintelui”. - Nu am nimic împotrivă, merg cu plăcere. Chiar doream să plec din fumul acesta. Mă sufoc, cu toate că au ferestrele larg deschise. Nu intră nicio adiere de afară și, după cum
CAP. II de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1529 din 09 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353687_a_355016]
-
ca în ziua precedentă, veniseră mulți negustori cu cartofi, i-a vândut greu cu 1 leu și 50 de bani kilogramul, noroc că avea cartofi frumoși, toți Gül-Babà. Printre cei care veniseră cu cartofi, era și Dinu Sporiș, zis Îngerașu, consătean cu ea. Stătea în vale, la Borcan, sub cimitir, lângă Boia, era socrul lui Ilă Teșcuț, zis Borțosu’, vecinul lor. Cu chiu cu vai, până după prânz, i-a terminat de vândut pe toți. Nu mai făcuse bani nici pe
CĂINŢA HOŢULUI de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1577 din 26 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353941_a_355270]
-
despre astfel de activități intrate oarecum în istorie. Ușa cârciumii se deschise larg și în încăperea sulfuroasă pătrunse o sperietoare de ciori. Asta pentru noi cei neobișnuiți cu moda în rural. Pentru cei de-ai casei era moș Cotârlă, un consătean ale cărui obiceiuri erau foarte bine cunoscute. Prin urmare, toți se făcură că nu-l văd, fiindcă iscusința sa de a bea moca era deja legendară. De data asta însă, moșul se duse cu pași apăsați la tejghea, se sprijini
BALAURUL DIN COCHIRLEANCA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1364 din 25 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353126_a_354455]
-
sat. Rușine! (după o știre transmisă la radio)Ușa cârciumii se deschise larg și în încăperea sulfuroasă pătrunse o sperietoare de ciori. Asta pentru noi cei neobișnuiți cu moda în rural. Pentru cei de-ai casei era moș Cotârlă, un consătean ale cărui obiceiuri erau foarte bine cunoscute. Prin urmare, toți se făcură că nu-l văd, fiindcă iscusința sa de a bea moca era deja legendară. De data asta însă, moșul se duse cu pași apăsați la tejghea, se sprijini
BALAURUL DIN COCHIRLEANCA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1364 din 25 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353126_a_354455]
-
Publicat în: Ediția nr. 1707 din 03 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului Stimați cititori, Acum un am (mai exact pw date de 4 sept.2014) am publicat partea întâi a povestiroo HORA, obicei străvechi al românilor, fenomen magic din viața consătenilor mei, care, în anii copilăriei mele mi-au fermecat și marcat pentru totdeauna sufletul. În partea întâi am descris trăirile și simțirile consătenilor mei, la Hora duminicală. Cu unele consecințe faste ori nefaste în sufletele participanților, respectiv înfiriparea mugurilor de
POVESTIREA HORA-PARTEA A DOUA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1707 din 03 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352587_a_353916]
-
sept.2014) am publicat partea întâi a povestiroo HORA, obicei străvechi al românilor, fenomen magic din viața consătenilor mei, care, în anii copilăriei mele mi-au fermecat și marcat pentru totdeauna sufletul. În partea întâi am descris trăirile și simțirile consătenilor mei, la Hora duminicală. Cu unele consecințe faste ori nefaste în sufletele participanților, respectiv înfiriparea mugurilor de iubire, ci legări și dezlegări de suflete, urmele din szfletele mamelor când vedeau odraslele în horă și alte trăiri și sentimente provocate de
POVESTIREA HORA-PARTEA A DOUA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1707 din 03 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352587_a_353916]
-
Zboghitești, toată această Familie de Haiduci cu preoții lor, cu învățătorii lor, cu ofițerii lor, cu elevii și profesorii lor, cu țăranii de cremene și amazoanele lor soții, cu fecioarele temerare precum luptătoarele dace, cu mic, cu mare, cu toți consătenii lor au fost o Generație a sacrificiului suprem-Poartă deschisă spre o nouă eră creștină întru mântuirea Neamului: „Dacă S-a răstignit însuși Fiul lui Dumnezeu pentru a mântui lumea, atunci cum să nu înțelegem sacrificarea unei civilizații? Asta e taina
MUNŢII FĂGĂRAŞ – VERSANTUL SUDIC: SUFERINŢĂ – JERTFĂ – MIRACOL DIVIN de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354548_a_355877]
-
la horele satului, mai ales când, în hainele-i militare, prins în focoasa sârbă, bătea din pingele umăr la umăr cu flăcăii băștinași. Deși, până la venirea soldaților în sat, Ileana lu'Albu îi făcea ochi dulci lui Dumitru Ciocoiu, un consătean încă nechemat la oaste, fata nu mai prididea acum să-l soarbă din ochi pe dom'sergent. Băietanii mai hâtri au și-nceput să slobozească aluzii în strigăturile lor din vâltoarea horei: “Bate talpa, don'sergent/ Cu Ileana chept-la-chept!”. Și
DUHUL VINOVAT AL DRAGOSTEI (RĂZBOIUL ÎN AMINTIRI MOŞTENITE) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 449 din 24 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354692_a_356021]