2,124 matches
-
în desfășurarea acestui proces, relația dintre mine și Georgie s-ar întâmpla să se deterioreze, Antonia nu ar fi suferit prea tare. Ar fi urmat să-și asume, vai, cu cât de mult entuziasm și satisfacție, misiunea de a mă consola. Printr-o deschidere aurie în perdeaua de ceață, am urmărit curgerea apei pe sub podul Waterloo. Un soare voalat își arunca lumina peste marele contrafort alb. Și m-am dus cu gândul spre Honor Klein. De fapt mă gândisem la ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
am gândit puțin la Georgie, dar chipul ei, părând să aparțină deja unui trecut îndepărtat, mă privea cu atâta tristețe încât n-am putut suporta să mă opresc mult timp asupra lui. Nu-i puteam cere lui Georgie să mă consoleze pentru că iubeam pe altcineva, iar vechea dragoste, care acum îmi părea săracă și searbădă, nu mă putea lecui de cea nouă. Am băut mult și m-am culcat pe la nouă căutându-mi în somn uitarea. Acum mă întrebam dacă n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
ci doar din recunoștință, o Îngheță mai mult decât zăpada de-afară. Nu era nici măcar sigură cum se face asta. Va trebui să petreacă o noapte Întreagă cu el, să se dezbrace complet În compartimentul rece? Dar Începu să se consoleze cu gândul că și el era ca alți bărbați pe care-i cunoscuse și se mulțumea cu foarte puțin. Singura diferență era că el era mult mai generos. — Noaptea trecută, spuse el, privind-o cu luare-aminte În timp ce vorbea, iar atitudinea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
un dumnezeu. Un dumnezeu care coborâse pestre stranele aglomerate, sub un baldachin strălucitor și mâncat de molii, un dumnezeu de dimensiunea unei monede de o coroană, prinsă În cadru aurit. Era un dumnezeu cu două fețe, o zeitate care-i consola pe cei săraci În supărarea lor când Își ridicau ochii spre pogorârea lui printre coloane și o zeitate care-i convinsese, În numele unui viitor nesigur, să-și Îndure durerile stând cu capul plecat, În timp ce valul coriștilor și al preoților, cu tot cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
el făcuse tot ce-i stătuse În puteri s-o pună la loc, dar acum se terminase. Acum era neputincios și fericit. — „Vom pleca Împreună În livada de la capătul grădinii.“ Și iarăși nu găsi amintirea nici unei fete care să-l consoleze, ci doar fețele triste și frumoase ale săracilor, care-i promiseră pacea. Făcuse tot ce-i stătuse În putință. Nu se mai aștepta nimic din partea lui. I-au Încredințat nefericirea lor, secretul frumuseții și fericirii lor, ca și pe cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
șoaptă. Tresări - era atât de aproape de ea - și, pipăind Într-o parte, mâna ei atinse imediat baricada de saci. Coral Începu să râdă, dar se admonestă singură: Nu-i momentul să fii isterică. Totul depinde de tine. Încercă să se consoleze spunându-și că de data aceasta, pentru prima oară, avea un rol principal. Dar era greu să joci cu toată Încrederea pe Întuneric și fără aplauze. Când reuși să pătrundă În grota făcută din saci, aproape toată zăpada se topise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
din cap, fără prea multă tragere de inimă. Poate că Lauren avea dreptate, așa că am zis: —OK. Așa, vezi. Bine. Chiar dacă se va dovedi că te Înșală, adăugă Lauren cu un zâmbet menit să mă liniștească, măcar te vei putea consola cu gândul că tu te-ai comportat cu foarte multă demnitate și nu te-ai arătat nevrotică și speriată Înainte de a avea cu adevărat pentru ce. 16tc "16" Felicitări de Crăciun menite să te Înverzești de invidietc "Felicitări de Crăciun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
vor mai ține pe ăsta șef de secție?! Te descalifici, băiete! În doi-trei ani n-o să știi decît chestii de rutină și-i păcat, păcat de vremea pierdută, căci nu-mi închipui ca tu să fii din ăla ce se consolează cu: "timpul trece, leafa merge", căci, dacă trece pe banii statului, se scade din fondul tău de timp... Cum stai cu emoțiile? schimbă el vorba. Știu că în curînd va fi o premieră aici. Da, sîmbătă. V-au plătit-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
repetate atît de des de unul din profesorii de la Medicină. M-am cam grăbit ieri murmură Radu, rotind îndelung țigara între degete, privindu-i scrumul scurt, sub care mocnește scînteia focului, gata să se stingă. Runca ar vrea să-l consoleze cu un "errare humanum est"2, dar se abține la timp, amintindu-și că Radu a mai făcut și alte greșeli, reparate cu greu. Asistenta șefă intră în cabinet cu condicile de medicamente sub braț, urmată de alte două asistente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
femeie ce-i intersecta viața nutrea sentimente cinice; dacă vreuna îi intra în casă, o poseda violent, barbar, pervers, pînă cînd, brusc, așa cum numai pe mările în furtună se mai întîmplă, a devenit calm, senin indiferent! La urma urmei, se consola pentru început chiar și oameni mari ai antichității au procedat la fel; ce dac-au început să-mi placă și bărbații?!" Acum, stă aici, la Sălcii, și încearcă un refugiu interior, dar care interior?! Necontenit viața are nevoie-n noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
mers la hora din sat de Crăciun. Ea era o jucăușă, m-a ironizat neșei Zînica: "stătea ca un mototol pe margine; habar n-are să miște picioarele", iar nașa i-a spus mamei. "Nu-i lumea ta, Mihăiță, m-a consolat mama n-ai ce căuta la horele din sat. Hora ta e-acolo, sus..." Atunci am început s-o urăsc pe Violeta păcat că-i frumușică... Și-apoi, în Spovedania de la Mănăstirea Bunavestire se zice că vițele Vlădenilor trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
și îi reaminti regelui că el a învins în luptă, aproape singur, regatul vecin și a capturat peste cinci sute de dușmani. Și îi ceru regelui să se gândească dacă aceasta nu este cumva cea mai strălucită faptă. Suveranul îl consolă: Deoarece nu mai sunt piersici, te voi recompensa data viitoare. Oșteanul luă, însă, aceste cuvinte drept o insultă pe care n-o putu suporta. Și, scoțându-și sabia, își tăie gâtul. Unul dintre cei doi camarazi ai săi își trase
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
trecuse deja de operația de stenoză de pilor (dacă v-ar arăta burta lui, deși mă îndoiesc c-o să fie de acord, i-ați zări cicatricea datând de la vârsta de trei săptămâni), gângurea baritonal și molcom încât bunicul nostru o consola pe mama lasă, tu, p-ăsta-l facem popă, râdea cu incuri și fără dinți, plescăia-n somn, își lărgea încet, încet alimentația, mai o brânză dulce făcută-n casă, mai o supă pasată de morcovi și pui, mere rase cu biscuiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
Vaughan. Când am prins-o de braț, s-a uitat țintă prin fața mea la crengile întunecate ale copacilor de deasupra. Preț de o clipă am fost convins că se așteptase să fiu Vaughan, venit după moartea mea ca s-o consoleze. Ne-am dus la podul rutier în mașina ei, ascultând la radio știrile despre supraviețuirea actriței de film. Despre Vaughan nu mai știam nimic din ziua în care-mi luase mașina din garaj. În ce mă privea, eram tot mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
au lăsat păcăliți nu numai în politică dar și financiar de tot felul de escroci, culminând cu Caritasul pornit din Cluj. Lipsa de informare i-a lovit și pe investitorii de la Fondul Național de Investiții. În ultimă instanță, românul se consolează și se complace în jocurile de noroc (Loto, Pronosport etc) tradiționale și cele noi apărute (din sălile de Bingo dar și emisiuni televizate cu un astfel de joc). Teama de viitor și dorința de aventură, mitul îmbogățirii peste noapte cu ajutorul
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
gândesc la asta, mă apucă amețeala. Își acoperă ochii, urmărit parcă de viziunea unor miliarde de pagini, rânduri, cuvinte care se-nvălmășesc într-o pulbere fină. — Curaj, doctor Cavedagna, nu o luați chiar așa! Poftim, e rândul tău să-l consolezi. Era o simplă curiozitate de cititor... Dar dacă dumneavoastră nu-mi puteți spune nimic... Ceea ce știu, vă spun cu drag, zice redactorul. Ascultați. Totul a început când s-a prezentat la editură un tinerel care pretindea să fie traducătorul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
nu știu dacă e o eliberare sau o condamnare. De ce vin să mă caute tocmai pe mine, în clipa când mă simt înlănțuit de mine însumi, ca într-o închisoare? De cum a plecat Ludmila, am alergat la ochean să mă consolez uitându-mă la femeia de pe șezlong. Nu era acolo. M-a cuprins o bănuială: dacă e aceeași cu cea care a venit la mine? Poate ea e la originea tuturor problemelor mele. Poate e un complot ca să mă împiedice să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
Puneți un semn și scrieți că deschidem mâine la opt. Iar lui Mma Ramotswe îi spuse: — N-or să studieze. Vor ieși în oraș după fete. Băieții ăștia n-au nimic în cap. Absolut nimic. — Mulți tineri sunt așa, îl consolă ea. Nu le stă mintea decât la dans, țoale și muzica dată la maximum. Asta-i viața lor. Și noi am fost așa, amintește-ți. Când sună la Agenția de detective nr. 1, răspunse o Mma Makutsi încrezătoare, care-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
-și petreacă o vreme la Vila Katerina. Colonelul Stoicescu era însoțit de un vechi camarad de arme, domnul maior Artur Stavri. Cu toate că amîndoi erau ofițeri în retragere, numai Stoicescu umbla în uniformă, maiorul Stavri arătîndu-se mult mai blajin și mai consolat cu ideea că armata putea merge mai departe și fără el. S-au instalat cu destulă zarvă în aripa dinspre grădină a Vilei, Stoicescu alegîndu-și etajul "pentru a avea perspectivă, domnule, perspectiva e totul pentru un zburător" după cum se exprimase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
chiar în zona în care se desfășurase tragedia generalului Gordon, despre care Hedin scrisese atît de bine și de simțit. Dar cum să fii Hedin nu se putea, ori nu-i era dat să fie, atunci, în adîncul sufletului se consola cu ideea că ar putea sta alături de Balbo. Ce altceva decît un aviator era Italo Balbo? Iar aviator, oho, și ce aviator, nu oricine s-ar fi urcat în toate "sicriele zburătoare" în care a zburat el, chiar fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Într‑o teribilă inactivitate, nostalgicii ofițeri albi, din motive de igienă sufletească, vor Înlocui pasiunea pentru politică cu aceea pentru poezie. Opera poeților ruși, prin mijlocirea anticariatelor, se rotea asemeni cărților de joc de pe masă.) Arkadie Ipolitovici Belogorcev se va consola În cazul de față cu butada: la maturitate iei din cărți doar ce te‑apasă: mistificarea și necredința. Fiindcă nu poți căra o bibliotecă În spate. Biblioteca personală este doar ceea ce rămâne În cuget - chintesența, zațul. (Chiar numele lui Dalj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
or să vină, aș putea fi numai cu dumneata, iar moleculele iubitului dumitale descompus ar putea să se agite, să se deștepte, și să caute urma moleculelor dumitale Împrăștiate prin natură! Lăsați‑mă să fantazez, doar cu asta mă mai consolez, că mi‑aș afla veșnicia În dumneata și cu dumneata...“ CUPRINS TABEL BIOBIBLIOGRAFIC ........................................................ 7 SCURĂ AUTOBIOGRAFIE ............................................................ 9 ENCICLOPEDIA MORȚILOR SIMON MAGUL .......................................................................... 13 ONORURI POSTUME ................................................................... 32 ENCICLOPEDIA MORȚILOR ......................................................... 40 LEGENDA ADORMIȚILOR ............................................................ 65 OGLINDA NECUNOSCUTULUI ....................................................... 86 POVESTEA CU MAESTRUL ȘI DISCIPOLUL ....................................... 97
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Pentru câteva ore, Tapú Tetuanúi îi uri din tot sufletul pe străinii urât mirositori, care erau în stare să pună stăpânire pe soare și pe lună. Mereu amabila Vahíne Tiaré păru să-i înțeleagă amărăciunea și se apropie să-l consoleze, desi prea puțină consolare putea să-i ofere și slabe erau argumentele cu care putea să-i ridice moralul. —Poate că Maianei n-o să-i placă, fu singură încurajare care-i trecu prin minte. Tapú Tetuanúi se întoarse doar pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
grosul războinicilor porniseră în urmă cu doi ani la bordul a cinci uriașe catamarane, se mai liniști cât de cât. Vetéa Pitó, care avusese norocul să nu participe direct la masacru, făcu tot ce-i stătea în putință ca sa-si consoleze prietenul, explicându-i că, dacă Te-Onó n-ar fi fost dintotdeauna un neam de asasini, nimănui nu i s-ar fi năzărit să vină să-i încolțească la ei acasă. Poate că acela pe care l-ai omorât era foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
puțin timp, începea o orgie scârboasa și inumana, în care noi aveam întotdeauna rolul cel mai neplăcut. Față ofta scurt și continuă cu greu: Mă doare numai când îmi amintesc!... Vahíne Tiaré o mângâie dulce pe creștet, încercând s-o consoleze: — Dacă nu vrei, nu mai continua. —Vreau să continui, replică ea cu seninătate. Vreau să știți cu toții cât ne-au făcut să suferim, pentru ca, dacă vreunul din monștrii aia o să vă mai iasă vreodată în cale,să n-aveți nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]