641 matches
-
există posibilitatea de a imagina reguli de decizie publică democratică respectînd libertatea de expresie, care să evite alegerile evident ineficace (principiul unanimității) și care să asigure coerența și stabilitatea alegerilor publice (alegeri nonciclice). Forța acestei teoreme ține de natura puțin constrîngătoare și dificil contestabilă a majorității normelor inițiale reținute de Arrow. A majorității, cert, dar nu a tuturor acestor norme. Într-adevăr, ultimul postulat este discutabil și a fost, de altfel, intens criticat în literatura de specialitate. Este adevărat că pare
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Administrative/1420_a_2662]
-
trebuie considerată un stadiu intermediar între state și economia mondială. De facto, ea rezultă din creșterea comerțului, a investițiilor, a cooperării economice intraregionale; de jure, ea capătă forme multiple de cooperare instituțională, acorduri și convenții mai mult sau mai puțin constrîngătoare. Ca și mondializarea, ea propune un alt mod de gestiune economică, ce modifică reguli consacrate ale jocului în materie de concurență pe piețele lumii. S-ar putea spune chiar că mondializarea incită la regionalizare, atît actorii publici, cît și cei
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Administrative/1420_a_2662]
-
create în trecut, artiștii postproductivi reeditează narațiuni istorice ori ideologice, inserând elementele lor componente în scenarii alternative și contribuind astfel la apariția unei culturi a activității întreținute de comunități temporare care pun problema identității nomade (Rirkrit Tiravanija), criticând structuri narative constrângătoare ce reflectă ficțiunile ideologice ale operelor originale (Pierre Huyghe), permițând reprezentarea spațiului domestic ca pe un loc al confruntării dintre scenariile sociale și dorințele private, dintre imaginile recepționate și cele proiectate în condițiile sfârșitului întrebuințării tehnologiei doar ca aparat de
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
noii critici culturale, criticul și activistul Brian Holmes susține că, pentru a fi efectivă, critica culturală ar trebui să reflecte relațiile dintre articulațiile majore ale puterii și estetica trivială a vieții de zi cu zi.88 Ca atare, critica caracterului constrângător al sistematicității relațiilor sociale se dezvoltă din perspectiva opoziției dintre dificultatea de a-i convinge pe cercetători să articuleze o cunoaștere specializată asupra complexității proceselor sociale și descrierea transformării status quo-ului prin intermediul expresiilor acestui proces social. După Holmes, reflectarea în
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
publicate în colecția intitulată On the Museum's Ruins și în cartea sa AIDS: Cultural Analysis / Cultural Activism. În colecția de eseuri On the Museum's Ruins, susținând că semnificația operei de artă s-ar forma în relație cu condițiile constrângătoare ale instituției, Crimp enunță o teorie a postmodernismului în artele vizuale bazată pe o arheologie foucauldiană a muzeului care propune ideea că epistemologia modernă a artei ar funcționa din perspectiva izolării artei în muzee, creând astfel un cadru autonom și
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
adevărurilor despre boală, iar botanica nu poate fi definită ca sumă a tuturor adevărurilor privitoare la plante, după cum precizează Foucault, tot astfel nici estetica nu poate fi considerată ca fiind deținătoarea tuturor adevărurilor despre artă. Având o funcție restrictivă și constrângătoare, disciplina reprezintă un principiu de control ("polițienesc") al discursului, fixându-i limite prin reactualizarea permanentă a regulilor 207. În fine, procedurile de determinare a condițiilor de existență a discursului se referă la impunerea unor reguli calificative care ar limita accesul
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
cultură organizațională 60, întreținute de recenta transpunere a unor concepții manageriale în domeniul educațional. Manualul, o istorie imperfectă Ceea ce școala propune spre memorare este expus, cel mai clar, în manual vehicul predilect al învățării instituționalizate. Asociat reproducerii fidele și adesea constrângătoare a mesajului propus și nu informării pasagere, dezinteresate, el traduce pe înțelesul tuturor memoria istorică a unei comunități. Prezentarea nu este explicată, ci doar confirmată prin invocarea dovezilor istorice convenabile, însoțite, la rândul lor, de o chestionare rituală, care trimite
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
încarcerat, ba mutat disciplinar -, se reangajează la sfârșitul stagiului ca sergent-instructor. Dar își leapădă curând și straiele ostășești, intrând slujbaș la Oficiul de poduri și șosele din Bistrița sau ca „impiegat” la un tribunal. Cum provincia i se pare prea constrângătoare pentru aspirațiile pe care le nutrește, se decide să descindă în București. Prozele lui trezesc imediat interesul - în primul rând al lui Camil Petrescu -, iar pamfletele, de o violență ieșită din comun, îl fac temut, dar îi aduc și necazuri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286664_a_287993]
-
amploare și noi valențe mitul revoluției. Revoluția împlinește chiar atributele esențiale ale mitului în accepțiunea lui Claude Lévi-Strauss (repetarea și contradicția), pentru că "revoluția se exportă și în același timp se închide în contradicția unei dezordini pentru o ordine chiar mai constrângătoare".312 Pierre Brunel găsește sursa gândirii revoluționare în conflictul antic dintre Creon și Antigona, care simboliza opoziția dintre legea umană și cea divină, dintre rațiunea de stat și respectul pentru morți, conflict care în viziunea sa este și sursa oricăror
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
în mod natural ideologii și atracții, mode și simulacre, care pentru moment anesteziază anxietatea. La un nivel personal, toți ne ținem de imagini ale sinelui, de imagini ale altei vremi, imagini împrumutate de la cultură ori de la părinți, imagini depășite, irelevante, constrângătoare. Ne străduim din răsputeri să ne construim un simț adaptabil al sinelui, un set de atitudini față de sine și față de ceilalți, și o serie de răspunsuri reflexive al căror scop este să ne reducă anxietatea existențială. Mare parte din acest
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
este exclusă din moment ce intră în opoziție cu definiția? Da, dacă prin a interpreta înțelegem: a restitui un sens intrinsec, care ar fi legat de text, accesibil prin "înțelegere"; dar dacă a interpreta înseamnă a-ți da o ipoteză de lectură constrîngătoare, și a verifica ipoteza printr-un studiu discursiv al textului, atunci categoria de interpretare este susceptibilă de a fi reabilitată din punctul de vedere al analizei discursului. Dar atunci trebuie ca în prealabil să se disocieze interpretarea de înțelegere. S-
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
cu există. De altfel, putem nota că voici/voilà [iată/uite], prin prezența etimologică sensibilă a imperativului "vois ici", "vois là" [ia te uită/uită-te], integrează co-enunțătorul mai mult (în sensul în care implicarea este mai liberală, mai puțin constrîngătoare) decît c'est. Într-adevăr, cu voici/ voilà, co-enunțătorul este făcut să împartă cu E2 (enunțătorul de la originea punctului de vedere) concluzia pe care o trage acesta din urmă, și aceasta cu atît mai sigur cu cît co-enunțătorul este asociat
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
membru al asociației, sub forma unui angajament solemn, la idealul de viață exprimat în Legea cercetașului. “Legea” este o sinteză a valorilor etice pe care mișcarea vrea să le insufle, prefigurarea imaginii ideale a cercetașului. Ea nu cuprinde nici un “trebuie” constrângător, ci arată numai cum “este” un adevărat cercetaș: demn de încredere, iubind adevărul, respectând oamenii și munca lor, gata să-și ajute semenii. Prin angajamentul care consfințește legătura sa cu asociația, copilul se identifică cu acest portret moral. Legea îi
PENTRU SĂNĂTATEA MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR by VLAD BEJAN, VICTOR BEJAN () [Corola-publishinghouse/Science/91837_a_93173]
-
polonă, rusă, chineză. De la primele culegeri de nuvele, Capul Bunei Speranțe (1963), De ce zboară vulturul? (1966), B. își schițează tema obsedantă, dezvoltată apoi în romane: comportamentul individului nonconformist, luptând să-și păstreze autenticitatea personalității, în raport cu un mediu care își impune constrângător, adesea brutal, legile alienante. Rescriind, în câteva variante epice, tema împotrivirii la alienare în socialism, scriitorul a intrat în conflict cu cenzura. Primul lui roman, Absenții, apărut în anul 1970, va fi retras din circulație; la fiecare dintre romanele următoare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285979_a_287308]
-
existenței mărunte, solitare, fără orizonturi. B. transmite de o sută de ori aceste semnale de urgență ale ființei instalate într-o solitudine grea. O singurătate, iarăși, lipsită de orgoliul încercat de romantici, o singurătate care nu eliberează ființa de circumstanțele constrângătoare ale vieții, ci o închide și o descompune lent și iremediabil. Mai mult, solitudinea bacoviană nu este niciodată singură, este înconjurată mai totdeauna de alte singurătăți mai mari: parcul din mijlocul orașului este solitar, piețele sunt pustii, hanul, drumul, odaia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285530_a_286859]
-
evenimentele și obiectele mediului înconjurător pentru a reduce anxietatea și a rezolva conflictele interne. Acest control se poate exercita prin diverse strategii precum intervenția prin sugestii, sabotajul, seducția, complezența excesivă etc. 9) Controlul prin gândire (V.): utilizarea într-o manieră constrângătoare a procesului de gândire drept apărare împotriva anxietății crescânde. Acest mecanism se caracterizează printr-o nevoie de a cunoaște toate detaliile într-un mod pe cât posibil complet. Conținutul situației ce provoacă spaima nu este vizat, dar subiectul încearcă, printr-un
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
al unei activități publicistice și literare parcă nefiltrate. Mobilitatea derutantă a stilului poetic al lui Vinea conduce analiza către experiențe lirice și estetici diferite, pe un arc de cerc larg, de la simbolism la avangardism. Inteligența artistică, tot mai pregnantă, devine constrângătoare pentru lirica lui Vinea, spontaneitatea, prospețimea expresiei fiind progresiv cenzurate de intelectualism și - într-o mișcare de retorică dublată - de reflecția asupra lui. Conștiința de sine duce la un exces de abstractizare, iar incursiunea în universul poeziei lui Vinea relevă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290686_a_292015]
-
indispensabil al opțiunii (al deschiderii unui infinit orizont de potențialitate). Subita deplasare de accent de pe câmpul actualității pe sectorul potențialităților (mai mult sau mai puțin legate de caracteristica stării prezente) este o operație logico-spirituală cu caracter eliberator, care slăbește tensiunea constrângătoare a prezentului în beneficiul defrișării unui teritoriu imprevizibil prin excelență, care deschide spre viitor. În strânsă relație cu această eterică dimensiune temporală, conceptul libertății definește condiția umană, adică revelează spiritul etern-căutător și niciodată predeterminat al evoluției vitale. Sondarea de sine
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
unei întoarceri detașate asupra propriilor acte și trăiri. De aceea, abia o dată cu asimilarea între conștiința de sine și cunoașterea de sine se face pasul decisiv către depășirea viziunii perceptive, conturându-se o perspectivă a spiritualității autentice, fără ispita unei exactități constrângătoare (adică în deplină lumină a unui adevăr țintit către flexibilitatea de tip esențial). Aceasta din urmă tinde să adapteze punctual distanța judicativă în conformitate cu imperativele configurației sufletești, lăsând mână liberă gândirii în cunoaștere și spațiu de desfășurare originalității, adică integrând fenomenul
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
nici un profesionist al domeniului său nu îl poate ignora în numele unei corespondente limitări la calculul teoretic. Înregistrarea faptelor și lucrul cu date presupun verificare constantă și păstrarea terenului ferm al înaintării cunoscătoare pe care numai o segmentare dictată de imperativele constrângătoare ale momentului îl poate garanta. Aici atenția concentrată aptitudinal se cuplează cu interpretarea realității obiective pe o tulpină comună de exercitare noetică ce nu se poate să nu fie investită cu nuanță axiologică, în care nu se poate să nu
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
exteriorități intruzive, proiective, inhibitorii. A te desfășura autonom în cel mai înalt for al activității spirituale înseamnă a te ghida după intuiții adânc încarnate în maniera proprie de a fi și de a gândi și a te dezlega de imperativul constrângător pe care o instanță a alterității îl poate, chiar bine intenționat, propune. Perspectiva corectei îmbinări a celor două laturi ale înțelepciunii trebuie să provină de la forța personală de reflectare. Experiența construcției de sine care este consecventă exersării aptitudinale constante este
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
normativ etic, ceea ce presupune, în imaginea globală a unui destin individual, elaborarea unui proiect. A viza fapta din înălțimea suverană a legilor moralității înseamnă a da sens metafizic orizontului pragmatic fără a risca suspendarea lui într-un spațiu al valorii constrângătoare, fără a prelua morga solemnă a imperativelor categorice care definesc raționalitatea axiologică. Așa devine posibilă, cu înaltă investitură și cu veșmânt spiritualizat, legitimarea reperelor principale ale proiectului existențial, întemeierea în solide concepte ale administrării dianoetice a acestor jaloane esențiale, care
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
a "jocului" artistic și împingând semnificații metodologice dincolo de granița încadrării lor pragmatice. Ambiguitatea reflexivă este înlăturată în numele unei exersări care își găsește în pura satisfacție estetică menirea esențială și scopul suprem, eliberată fiind de pericolele dublelor implicări sau ale unor constrângătoare acumulări noetice determinate de caracterul imperativ al realului. În plan artistic, libertatea creatorului se răsfrânge asupra manierei reflexive, iar aceasta din urmă trebuie să învețe să slăbească frâiele unui prea riguros control. Atitudinea estetică recunoaște sau construiește o armonie spirituală
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
de extensie aplicativă și pragmatică a unei discriminări ierarhice de jure, a unei superiorități unanim recunoscute. A fost depășită cu triste sacrificii istorice viziunea utopică a egalității care exalta, în numele unui drept nelegitim la împărtășire socială comună, un tip normativ constrângător. Acesta din urmă a sfârșit în tentativa persecutorie de a nivela unicitatea individualității și a reiterat pierderea coeziunii sociale organice pe care o crează împiedicarea procesului firesc de oglindire sufletească reciprocă. De aceea, experiența socială autentică nu uită de aportul
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
respectiv importantă cenzurii supraeului în existența familială și socială. În acești parametri, individul nu se mai determina prin rațiune, ci era condiționat de afectul pulsional; totodată, în loc să acționeze ca decident liber, se descoperea supus unor comandamente etice preexistențe, suficient de constrângătoare pentru a-i provoca nevroze. Apariția nevrozei constituia de altfel simptomul cel mai clar al conflictului dintre eul subordonat și normativul supraordonator, în opoziție cu starea de echilibru interior pe care o presupunea gândirea Luminilor. În plus, daca omul nu
[Corola-publishinghouse/Science/84978_a_85763]