1,579 matches
-
o teorie socială preocupată în sens larg de relația dintre agent și structură, dar nu este o teorie fundamentală. Problema definirii constructivismului apare și în momentul în care se încearcă încadrarea unor autori în această categorie întrucât există multiple abordări constructiviste. Printr-o definire restrictivă a unui domeniu multe contribuții originale pot rămâne pe dinafară sau interpretate greșit. Acesta este unul dintre motivele pentru care Ole Waever a preferat să prezinte opera unor gânditori din domeniul relațiilor internaționale fără să se
by IOANA LEUCEA [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
relațiilor internaționale fără să se refere la paradigme sau școli teoretice, proiectul dorind să demonstreze că unele scrieri au un caracter complex care, neputînd fi încadrate cu ușurință într-un curent teoretic, sunt adesea "rescrise" segmentat și inconsistent.25 Unii constructiviști se inspiră din James March, John Meyer și teoria organizațională, alții din Michel Foucault și din analiza de discurs. Unii prioritizează agenții, alții structurile. Unii se axează pe politicile interstatale, alții pe cele transnaționale. Aceste variații au dat naștere la
by IOANA LEUCEA [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
a apela la formulări de genul "teoria lui Wendt". Alții argumentează că este nevoie să se facă distincții între constructivism, post-structuralism sau post-modernism, în timp ce sunt voci care susțin includerea în constructivism doar a unor variante ale postmodernismului. Chiar dacă denumirea de constructiviști se limitează la cei care se autointitulează constructiviști, aceștia pot fi interesați de aspecte diverse precum semnificația normelor și a identității pentru construirea realității, alții făcând din definirea normelor un punct central al abordării lor, ca așteptări împărtășite cu privire la un
by IOANA LEUCEA [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
Wendt". Alții argumentează că este nevoie să se facă distincții între constructivism, post-structuralism sau post-modernism, în timp ce sunt voci care susțin includerea în constructivism doar a unor variante ale postmodernismului. Chiar dacă denumirea de constructiviști se limitează la cei care se autointitulează constructiviști, aceștia pot fi interesați de aspecte diverse precum semnificația normelor și a identității pentru construirea realității, alții făcând din definirea normelor un punct central al abordării lor, ca așteptări împărtășite cu privire la un comportament adecvat sau a modului în care sunt
by IOANA LEUCEA [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
că modul în care lumea materială modelează și este modelată de acțiunile și interacțiunile umane depinde de dinamica normativă și de interpretarea epistemică a lumii materiale."28 John Ruggie vede această abordare ca problematizând rolul conștiinței umane în viața internațională: constructiviștii încearcă să lărgească sferele explicative și empirice dincolo de hotarele neorealismului și neoliberalismului instituțional prin problematizarea statelor, identităților și intereselor, prin lărgirea ariei factorilor ideaționali, prin introducerea logicii priorității regulilor constitutive față de cele normative, prin înțelegerea transformării drept caracteristică normală a
by IOANA LEUCEA [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
construcția acestei realități materiale depinde de idei, de interpretări, de limbaj, de simboluri, de reguli. Acest angajament pentru idealism și holism are implicații în ceea ce privește modul în care trebuie gândită și studiată politica mondială.30 Deși se afirmă faptul că abordarea constructivistă nu este uniformă 31, toți constructiviștii (moderniști, lingviști moderniști, critici) împărtășesc două înțelesuri, pe care Stefano Guzzini le-a sintetizat în felul următor: "construcția socială a cunoașterii și construcția socială a realității.32 Inițial, când termenul a fost introdus de
by IOANA LEUCEA [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
idei, de interpretări, de limbaj, de simboluri, de reguli. Acest angajament pentru idealism și holism are implicații în ceea ce privește modul în care trebuie gândită și studiată politica mondială.30 Deși se afirmă faptul că abordarea constructivistă nu este uniformă 31, toți constructiviștii (moderniști, lingviști moderniști, critici) împărtășesc două înțelesuri, pe care Stefano Guzzini le-a sintetizat în felul următor: "construcția socială a cunoașterii și construcția socială a realității.32 Inițial, când termenul a fost introdus de Nicholas Onuf, acesta s-a referit
by IOANA LEUCEA [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
majoritatea teoriilor critice, fără negativismul inerent proiectului emancipator al acestor teorii. Constructivismul realist ar putea face acest lucru și incluzând în studiul puterii nu numai analiza teoriei postmoderne asupra textelor subiective și investigația realistă a fenomenelor obiective, ci și studiul constructivist al intersubiectivității, al normelor și regulilor sociale.35 Statele și actorii non-statali au interpretări care rivalizează din punctul de vedere al înțelesului și vor lupta pentru a fi acceptat la nivel colectiv înțelesul pe care îl propun. Faptul că aceste
by IOANA LEUCEA [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
colectiv înțelesul pe care îl propun. Faptul că aceste înțelesuri sunt fixate prin diferite acte politice și, odată fixate, aceste semnificații au consecințe pentru abilitatea oamenilor de a-și determina soarta sugerează un mod alternativ de a gândi puterea.36 Constructiviștii au oferit noi viziuni cu privire la putere care poate fi, conform concepției acestora, ideațională (spre exemplu în privința legitimității). Efectele puterii merg dincolo de abilitatea anumitor actori de a schimba comportamente. Puterea include și modul în care cunoașterea, înțelesurile și construcția identităților alocă
by IOANA LEUCEA [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
Puterea include și modul în care cunoașterea, înțelesurile și construcția identităților alocă diferențiat recompense sau capacități. În științele sociale constructivismul se bazează pe o lungă tradiție filosofică și sociologică. Au fost identificate patru curente de gândire care au afectat abordarea constructivistă din relațiile internaționale: hermeneutica obiectivă neokantiană, hermeneutica subiectivă din lingvistică, teoria critică și filosofia pragmatică a științei.37 Aceste abordări filosofice și sociologice au determinat diverse curente ale constructivismului în relațiile internaționale: un constructivism de tip modernist (neoclasic), reprezentat de
by IOANA LEUCEA [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
de modul în care realitățile sociale sunt constituite prin limbaj și reguli. Alți adepți ai acestei abordări sunt Karen Litfin 42, Neta Crawford 43, Jutta Weldes 44, prin punerea accentului pe discurs și capacitatea acestuia de a construi realitatea socială. Constructiviștii radicali îmbrățișează adesea perspective postmoderniste și post-structuraliste, care se axează pe discurs, pe analiza textelor, având o atitudine dizidentă față de cunoaștere în general: Der Derian 45, Doty46, Gill47, Weber 48, Ashley 49, Campbell 50, Peterson 51, Walker 52. Constructivismul critic
by IOANA LEUCEA [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
ca fiind o cale de mijloc acceptabilă.56 Constructivismul convențional nu a respins asumpțiile științifice ale științei pozitive până la limita atinsă de abordările postpozitiviste. După cum argumentează Jeff Checkel 57, disputa cu raționaliștii nu se purta în termeni epistemologici, ci ontologici. Constructiviștii convenționali adoptă ontologia intersubiectivă punând accent pe norme, agenți sociali și structuri, pe constituirea reciprocă a identităților, însă acceptă o epistemologie de factură pozitivistă care poate include testarea ipotezelor, cauzalitate și explicații. 1.1.1 Ontologia Ontologia constructivistă, în încercarea
by IOANA LEUCEA [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
ci ontologici. Constructiviștii convenționali adoptă ontologia intersubiectivă punând accent pe norme, agenți sociali și structuri, pe constituirea reciprocă a identităților, însă acceptă o epistemologie de factură pozitivistă care poate include testarea ipotezelor, cauzalitate și explicații. 1.1.1 Ontologia Ontologia constructivistă, în încercarea de a surprinde relația mutual constitutivă agent-structură, se bazează pe trei componente: intersubiectivitatea, contextul și puterea.58 În contrast cu realitatea materială, realitățile sociale există numai prin acordul oamenilor.59 În viziunea constructivistă înțelegerile intersubiective cuprind atât structurile, cât și
by IOANA LEUCEA [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
și explicații. 1.1.1 Ontologia Ontologia constructivistă, în încercarea de a surprinde relația mutual constitutivă agent-structură, se bazează pe trei componente: intersubiectivitatea, contextul și puterea.58 În contrast cu realitatea materială, realitățile sociale există numai prin acordul oamenilor.59 În viziunea constructivistă înțelegerile intersubiective cuprind atât structurile, cât și agentul. Normele, regulile, semnificațiile, limbajul, cultura, ideologiile sunt fenomene sociale care creează identitățile și ghidează acțiunea. Oamenii trebuie să accepte aceste fenomene pentru ca ele să existe și ca oamenii să se definească făcând
by IOANA LEUCEA [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
marginea denumirii asociate noțiunii de intersubiectivitate, dacă să se folosească cuvântul norme, care are conotația stabilității și implică o largă acceptare, sau cuvântul reprezentare, care sugerează o mai mare conte stabilitate.62 Pentru că înțelesurile intersubiective variază în funcție de spațiu și timp, constructiviștii situează subiectele de cercetare în contextul social, istoric, regional. Pentru a înțelege schimbarea, constructiviștii încearcă să identifice schimbările culturale. Pentru a documenta schimbarea se întreabă dacă oamenii și-au schimbat modul de gândire, felul în care-și înțeleg locul lor
by IOANA LEUCEA [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
conotația stabilității și implică o largă acceptare, sau cuvântul reprezentare, care sugerează o mai mare conte stabilitate.62 Pentru că înțelesurile intersubiective variază în funcție de spațiu și timp, constructiviștii situează subiectele de cercetare în contextul social, istoric, regional. Pentru a înțelege schimbarea, constructiviștii încearcă să identifice schimbările culturale. Pentru a documenta schimbarea se întreabă dacă oamenii și-au schimbat modul de gândire, felul în care-și înțeleg locul lor în lume, legitimitatea rolului unor actori, precum guvernele sau corporațiile.63 Din acest punct
by IOANA LEUCEA [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
acest punct de vedere, Kratochwil și-a propus ca misiune să expună și să interogheze tendința prezentă în științele sociale de a obiectiva gânduri, idei sau interese, inclusiv în interiorul constructivismului.64 Întrucât multiple înțelesuri coexistă, adesea într-o relație tensionată, constructiviștii își pun problema de ce anumite practici prevalează în anumite contexte particulare. Jeffrey Legro atrage atenția că una dintre sursele schimbării din sistem are legătură cu ideile colective ale marilor puteri.65 Înțelegerile dominante intersubiective, precum cele care i-au definit
by IOANA LEUCEA [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
precum și încadrarea interpretărilor comportamentale. Acțiunile obișnuite care derivă din aceste interpretări sunt denumite practici, iar combinația dintre limbajul și tehnicile utilizate pentru a le menține sunt denumite discursuri. Din moment ce puterea operează prin intermediul relațiilor și mai puțin ca posesie a capabilităților, constructiviștii analizează procesele și interacțiunile. Concepția exercițiului puterii ca abilitate de a reconstrui discursuri și de a modela practicile le oferă cercetătorilor un cadru pentru evaluarea modului în care semnificațiile condiționează identitățile și acțiunile, de ce unele le domină pe altele și
by IOANA LEUCEA [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
schimbă. De asemenea, acest lucru extinde anvergura analizei dincolo de comportament pentru a include modul în care oamenii justifică acțiunile.66 Susan Strange a propus o grilă de cercetare apelând la conceptul structurilor de putere din economia mondială, identificând, în spirit constructivist, structura de cunoaștere (alături de structura de securitate, de producție și de finanțe) ca structură principală, apreciind că puterea derivată din această structură a fost neglijată și subapreciată. Nu este mai puțin importantă decât celelalte structuri, dar este mult mai puțin
by IOANA LEUCEA [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
înțeleasă. Autoarea afirmă că structura de cunoaștere determină ce cunoștințe se descoperă, cum sunt înmagazinate, cine le transmite, prin ce mijloace, în ce condiții și propune o metodă de cercetare în spiritul acestei teoretizări.67 1.1.2 Epistemologia Deși constructiviștii împărtășesc aceleași asumpții ontologice privind constituirea reciprocă agent-structură, nu toți cercetătorii acordă aceeași greutate structurii sau agentului. Cu toții vorbesc despre interpretare, însă folosesc limbajul în diverse feluri. Unii încearcă să găsească explicații cauzale, alții analizează discursurile. Având în vedere că
by IOANA LEUCEA [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
hermeneutic al interpretărilor.69 Problematica intențiilor are legătură cu cea de-a doua categorie a constructivismului, cea legată de cauze și motive din domeniul explicațiilor cauzale. Neconcordanța constructivismului cu raționalismul privește modul în care este înțeleasă cauza anumitor acțiuni. Majoritatea constructiviștilor sunt preocupați de găsirea cauzelor și explicarea lor, dar insistă pe o definire a acestora diferită de utilizarea convențională.70 O viziune populară a cauzalității este cea care consideră că variabilele independente și cele dependente nu sunt legate și că
by IOANA LEUCEA [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
convențională.70 O viziune populară a cauzalității este cea care consideră că variabilele independente și cele dependente nu sunt legate și că o cauză poate fi identificată când schimbarea unei variabile precede și este responsabilă de schimbarea unei alte variabile. Constructiviștii afirmă că structurile pot avea efecte cauzale pentru că permit anumite tipuri de comportamente și generează astfel anumite tendințe în sistemul internațional. Suveranitatea nu determină statele să se comporte într-un anumit fel; în schimb face posibile anumite comportamente.71 Spre
by IOANA LEUCEA [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
sunt inextricabil legate de practicile discursive care pun în circulație reprezentări considerate "adevăruri". Scopul analizării acestor practici nu este de a se revela adevăruri esențiale care au fost ocultate, ci de a arăta cum anumite reprezentări legitimează anumite acțiuni.74 Constructiviștii pozitiviști încearcă să explice fenomenele sociale în termeni generali. Deși nu își propun să găsească "legi" de comportament, aceștia acordă prioritate aplicabilității explicațiilor în diverse situații concrete. În schimb post-pozitiviștii preferă explicațiile contextuale, să înțeleagă unul sau câteva cazuri studiate
by IOANA LEUCEA [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
epistemologice ca fiind o căutare a înțelegerii, o abordare asociată disciplinelor umaniste precum istoria sau antropologia (în contrast cu economia sau sociologia). Însă această dihotomie între explicație și înțelegere se bazează pe distincția dintre științele sociale și cele umaniste. În mijlocul acestor dezbateri, constructiviștii oferă explicații complexe, multicauzale, contextualizate; dacă ar proceda altfel ar contrazice asumpțiile ontologice fundamentale ale acestei abordări. Diferențele apar în formularea aserțiunilor.75 Principala linie de departajare între constructiviștii pozitiviști și cei post pozitiviști este distincția dintre asumpțiile constitutive și
by IOANA LEUCEA [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
pe distincția dintre științele sociale și cele umaniste. În mijlocul acestor dezbateri, constructiviștii oferă explicații complexe, multicauzale, contextualizate; dacă ar proceda altfel ar contrazice asumpțiile ontologice fundamentale ale acestei abordări. Diferențele apar în formularea aserțiunilor.75 Principala linie de departajare între constructiviștii pozitiviști și cei post pozitiviști este distincția dintre asumpțiile constitutive și cele cauzale, deși sunt puține indicii care să diferențieze cele două abordări, întrucât limbajul cauzalității este unul fluid. Separând întrebările constitutive de tipul "cum a fost posibil?" de întrebările
by IOANA LEUCEA [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]