1,467 matches
-
un soi de cosmoid, pentru că în structura lui duală se reprezintă lumea dinaintea nuntirii, creația de dinaintea Genezei. Banalul ou demonstrează că "mărunte lumi păstrează dogma", că macrocosmosul se repetă în microcosmos. De aceea el este făcut să devină obiect de contemplație: "E dat acestui trist norod Și oul sterp ca de mâncare, Dar viul ou la vârf cu plod Făcut e să-l privim la soare!" Văzut în lumina soarelui, oul relevă însăși esența universului, imaginea eternă a increatului. În Ritmuri
Ion Barbu () [Corola-website/Science/296811_a_298140]
-
Văzut în lumina soarelui, oul relevă însăși esența universului, imaginea eternă a increatului. În Ritmuri pentru nunțile necesare sunt evocate trei căi de cunoaștere: prin eros ( sau senzuală), reprezentată astral prin Venus, prin rațiune, având simbol pe Mercur, și prin contemplație poetică, care e tutelată de Soare. Fiecare experiență este o "nuntă", adică o comuniune cu esența lumii, dar prin primele două contopirea nu este perfectă. Senzațiile permit numai un contact fulgerant , iar intelectul ignoră, pentru a face operațiile proprii cunoașterii
Ion Barbu () [Corola-website/Science/296811_a_298140]
-
dar prin primele două contopirea nu este perfectă. Senzațiile permit numai un contact fulgerant , iar intelectul ignoră, pentru a face operațiile proprii cunoașterii logice, condiția fundamentală a universului, care este devenire continuă. Aspirația spre absolut se împlinește doar prin atingerea contemplației poetice, prin viziunea directă a principiului universal când: "intrăm Să ospătăm În cămara Soarelui Marelui Nun și stea, Aburi verde să ne dea, Din căldări de mări lactee, La surpări de curcubee, În Firida ce scântee / Etern" În termeni mai
Ion Barbu () [Corola-website/Science/296811_a_298140]
-
-se drept conștiință reprezentativă a epocii. [...] Profund implicat în real, eul poetic se afirmă ca factor catalizator, cu dubii față de tiparele impuse, cultivându-și, prin urmare, luciditatea receptării „întâmplărilor din afară”. Existența (esențialmente socială) nu e simplu spectacol, obiect de contemplație detașată, ci spectacol al destinului individual în spectacolul mare al istoriei, prilej al unei permanente confruntări, în care eul poetic își revendică o anume superioritate, întrucât are tocmai acest orgoliu al lucidității intransigente, capabilă să „demaște” inerțiile exterioare, ca de
Adrian Păunescu () [Corola-website/Science/298514_a_299843]
-
poartă numele de "kevala jnana" ("cunoaștere pură"). După căpătarea statutului de eliberat, sufletul continuă să trăiască în universul uman, până când survine moartea, care de această dată este definitivă din cauza lipsei de karma. După decesul trupului, sufletul se retrage într-o contemplație plenară și ideală la limita dintre cosmos și non-cosmos, dintre "loka" și "aloka". Evoluția sufletului către iluminare poate fi urmărită prin analizarea celor cinci etape de cunoaștere care culminează cu omnisciența: "mati jnana" (cunoașterea obișnuită, individuală, bazată pe intelect, simțuri
Jainism () [Corola-website/Science/303397_a_304726]
-
nu numai că se urmărește reconstituirea conștiinței În realitatea sa cotidiană, dar se și dublează Întâmpinarea acestei idei. Deosebirea stă Întro coerență constantă, asigurată de manifestarea voluptoasă, amabilă și ironică. Astfel, Adevărul despre Sascha Knisch este o carte incitantă, deopotrivă contemplație a umanității, dar și falsă liniște Într-un spațiu semnalat de perturbări și revoltătoare injustiții.
ALECART, nr. 11 by Bianca Dumencu () [Corola-journal/Science/91729_a_92882]
-
avea drept reper al stabilității absolute, al împăcării cu lumea și al armoniei cu universul, al coabitării cu eternitatea și al victoriei cu duratele mici tocmai nudul, forma paradigmatică, deplină, a umanului, aceea în care se revarsă infinit mai multă contemplație ednică, fie ea și abstractă prin gradul înalt de generalizare, decît substanță tranzitorie culeasă de pe la ospețele orgiastice sau de prin lupanarele istoriei mărunte. Cu alte cuvinte, atunci cînd aspirațiile omenirii au fost îndreptate mai curînd către Grădina Raiului și către
Nudul, între mistică și păcat by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9015_a_10340]
-
și prozator, Val Gheorghiu își compune o existență artistică centrată pe începutul de veac XX. Tablourile d-sale sînt stăpînite de linia expresiv-dramatică și de cromatismul abrupt al expresionismului, dar într-o variantă îmblînzită, rodată prin studiu și aburită de contemplație. Fin vlăguite, ele probează mai curînd un soi de postexpresionism distilat, distins, ușor mixat cu Jugenstilul. Grăunțele dure, colțuroase, ale viziunii au fost reținute de o sită ce-a lăsat să se prefire doar nisipul. Care e situația prozatorului? Neîndoios
O existență artistică: Val Gheorghiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17087_a_18412]
-
atras pe căi greșite, de frumusețea unei femei. Exact când rostea acele cuvinte, sosi un curier de la fort. Acesta anunță rugămintea lui Hideyoshi ca Hanbei să vină imediat, apoi plecă. Nu peste mult, în fața lui Hideyoshi, care stătea cufundat în contemplație, apăru un paj: — A sosit Maestrul Hanbei. Hideyoshi ridică ochii din meditație și părăsi repede camera pentru a-l primi pe Hanbei. Cei doi reveniră în încăpere și se așezară. — Îmi pare rău că te-am chemat aici la miezul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
să tragi în țeapă cel puțin un sfert dintre femei, și chiar dacă, să zicem, ai arăta la televizor un spectacol ca ăsta, n-ai putea îndrepta natura umană, fiindcă la originea lenei, la femei ca și la bărbați, stă plăcerea contemplației, un sentiment superior, pe care numai cei bogați își pot permite să-l aibă în voie: ceilalți trebuie să trudească din greu... Și dacă unii dintre ei se satură de trudit? Așa! Se satură și nu le mai pasă de
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
-l cuprindă în chingile ipocrite ale "moștenirii literare": "Prin însăși structura elementelor materiale care o compun scria E. Lovinescu în 1937 arta e națională și poate afirmația cea mai înaltă a etnosului; prin însuși efectul ei de a ridica prin contemplație la emoții impersonale, arta este morală și poate expresia cea mai puternică a moralității... națională și morală, arta nu trebuie să fie nici naționalistă, nici moralistă". Pe George Enescu îl consideră un fel de Iorga sonor. Asta nu-l va
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Cu atât mai puțin noi, desigur, care-i invidiam întâi și întîi pentru că făceau ce voiau, mutându-se din sat în sat și aducând pe hainele lor pestrițe parfumul depărtării și al necunoscutului. Apoi brusc, înainte de a ne dezmetici din contemplația noastră fascinată, grupul zburătăcit, țipetele ascuțite, amestecate cu bufnituri și icnete, spectacolul terifiant, care ne punea pe fugă: tinerele femei lovindu-se în cap, peste umeri, peste picioare, și peste burtă cu pachetele scoase din traista agățată de gât, proprii
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
a universalității: structura constitutivă a ființei, în primul caz, legea constitutivă a gândirii, în al doilea caz. Atât pentru intelectualismul clasic cât și pentru cel idealist este vorba despre afirmarea posibilității de cunoaștere a realului, numai că această cunoaștere este contemplație pentru greci, judecată și creativitate, pentru idealiști. Cele două teorii își trag seva din aceeași analitică înțeleasă însă în două moduri diferite. Idealismul reprezintă tentativa de introducere a dinamismului în interiorul structurii teoretice, și, prin asta, ajunge la o conștientizare absolută
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
diversitate de poziții: de la cea de consultant la cea de protagonist. Astfel de poziții prezintă, în succesiunea lor, un crescendo de participare politică proporțională cu deplasarea granițelor activității filosofice și transformărilor pe care le implică acestea: de la speculația îndreptată spre contemplația adevărului, la tehnica de clarificare a experienței, de la cunoașterea ideală a lumii, la explicarea practicii. Schimbarea se întâlnește, de asemenea, și chiar un oarecare paralelism, la nivelul concepției politice, sau sub forma variației conceptului însuși de activitate politică și a
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
cele mai reprezentative și adaptate instituții la spiritul și menirea sa. Devenită în „societatea/economia cunoașterii” cea mai scumpă marfă și cel mai important „factor de producție”, cunoașterea a încetat astfel să fie privită în universitate doar din ipostaza de contemplație, explicație, „bun simbolic” sau componentă a unei culturi ce ar asigura cristalizări de distincții și identități. Produsă, transmisă și reprodusă încă în procese universitare tradiționale, cunoașterea este astăzi tot mai mult activată în incubatoare tehnologice sau în unități eminamente comerciale
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
pot fi demonstrate; nu pot fi cunoscute nici cu ajutorul artei și nici cu ajutorul rațiunii; că rațiunea se ocupă cu realitățile, care pot avea și alte moduri de existență, iar arta este capabilă să facă ceva, dar nu-i capabilă de contemplație. Deci numai prin credință se poate ajunge la cauza primară a universului. Orice știință are ca sarcină învățătura; iar învățătura rezultă din cunoștințele anterioare. Cauza primară a universului nu era cunoscută mai înainte de eleni; n-o cunoștea nici Tales, care
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
ucraineană. S-a vorbit cu temei de prezența unor accente sau a unui „duh” expresionist în lirica lui V., însă trebuie observat că atributele care o definesc nu sunt vigoarea ori energetismul expresiei, nici capacitatea de a exalta, ci, dimpotrivă, contemplația, reflecția ori reveria potolită, detașarea afectat resemnată și chiar ironia hâtră, drapată înșelător sub semnalele morozității. Versurile par cuprinse de o atmosferă de tânjire difuză și de apăsarea unui regret neexplicitat, referitor, probabil, la intense combustii dejucate sau amânate de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290424_a_291753]
-
centrul ei iradiant doar în ultima fază". Atâta doar că - și observația e importantă - "centrul axiologic al poeziei pillatiene" nu e totuși acesta, ci "rămâne în urmă, la Pe Argeș în sus, în vreme ce monada sa spirituală se regăsește în splendoarea contemplației clasice"; astfel încât această etapă târzie a operei se limitează la o dimensiune "imnică", alimentată livresc și cultural. La nivelul imaginarului acvatic, a cărui urmărire e reluată în acest capitol, se constată chiar "o tentativă de a 'sculpturaliza' însăși substanța fluidității
O lectură nouă a operei lui Ion Pillat by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16509_a_17834]
-
că e instructiv, pentru că e actual, cel puțin în parte, conținutul Dialogului despre oratori lăsat de Tacitus. Disputa pleacă de la păreri împărțite despre preeminența, ca eficiență, a oratoriei în fața poeziei. Cea dintâi ar însemna acțiune, iar cea de a doua contemplație. Ce e de preferat? Răspunsul ultim nu e dat, după ce fiecare își apără poziția având în vedere, nuanțat, finalitatea. Asta însemnând: foloasele (utilitas), satisfacția (voluptas), celebritatea (fama), gloria (laus) de orator sau poet consacrat. întorcându-ne la cauzele decăderii oratoriei
Nevoia de elocință by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/11153_a_12478]
-
unei incontinente stări de grație. Această creație solară, atentă la cea mai mică vibrație a materiei și a luminii, transmite un mesaj plenitudinar și o încredere blîndă în valorile eterne și mereu proaspete ale unui univers special amenajat pentru o contemplație fără hiatusuri și pentru bucurii pure și spontane. Pe celălat versant, al scrutării lăuntrice și al construcției anevoioase, pline la tot pasul de materii și de sonorități grele, se așază Ion Andreescu. Evaluînd în timp, adică de-a lungul a
Peisajul în pictura românească by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14681_a_16006]
-
nevoie de credința noastră ca adeziune. Este derizoriu să afirmi "cred în Dumnezeu", ca și cum ai jura fidelitate partidului. Credința în Dumnezeu fiind credință în misterul lui Dumnezeu, presupune cunoaștere, așa cum cunoașterea în accepția ei cea mai înaltă înseamnă tăcere și contemplație prin apa tăcerii. În felul acesta se succed lumini și umbre, în felul acesta Dumnezeu poate fi asimilat în adîncimea sa inepuizabilă și paradoxală cînd plenitudinea sa se resoarbe în vacuitate, iar golul la rîndul lui generează alte niveluri de
Arta și sacrul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16873_a_18198]
-
de foc și impozantele uniforme jandarmerești nu erau deloc simple obiecte de recuzită. Sub aparențele ficțiunii, ale unei lumi butaforice cu lumini diriajate și cu scene dramatice mîntuite în aburul unui plan secund, acela care desparte confortabil privitorul de obiectul contemplației sale, Julius Podlipny dezvăluie, și creează în același timp, un univers străbătut de o mare tensiune artistică și morală. Ca un mare artist, care așteaptă încă să fie descoperit, el investighează realul, atît în planul larg al umanului, cît și
Amintiri din Mitteleuropa by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16379_a_17704]
-
de identificare, tot astfel, comunistul este fiu iubit Partidului cu autoritate metafizică. Această femeie excepțională înțelege să lucreze nu doar din datorie, ci din simț estetic, are o percepție de artist asupra muncii, bumbacul e sensul vieții și obiect al contemplației: "Începu să-i spună repede, aprinzându-se, cum mai întâi baloturile trec la fărâmițat, pe urmă la bătut, pe urmă iar la bătut, la scărmănat, la curățat, apoi la prima mașină care îl trage într-un fuior gros cât un
Femei, comunism, psihanaliză by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14598_a_15923]
-
unic: restaurarea ingenuității imaginii plastice și reinstalarea în convenția obiectualității. Cu o exemplară consecvență, expunîndu-se deopotrivă suspiciunii de evaziune morală și de retardare estetică, ei încearcă, aproape neobservați, să impună un alt comportament artistic și să recîștige privitorul pentru exercițiul contemplației pure. Despre monumente și eroi (I) Este bine cunoscut faptul, și asta nu de azi, de ieri, că arta noastră monumentală este stăpînită de un sindrom căruia, dacă îi spunem dezordine, n-am spus nimic. Cele mai grele deșertăciuni, cele
Radiografii la minut by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13535_a_14860]
-
general, fie el MAPN sau MI, și cu un cult primitiv al eroilor, al eroilor consacrați și ca sfinți sau al acelora suspectați că ar putea deveni cîndva ori una, ori alta. Ieșiți aproape cu totul din contemporaneitate, anesteziați de contemplația narcisiacă a unui trecut permanent recondiționat în cheie exemplară, nu facem altceva decît să recuperăm, derizoriu și mimetic, ce n-am reușit să facem la vremea potrivită. Tot felul de organizații, zise civice, în numele cărora semnează nenumărați colonei și generali
Radiografii la minut by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13535_a_14860]