1,140 matches
-
se sincronizau armonios, parcă concertau la același pian, cântând la două mâini. Irina transfigurată de plăcere, îi mângâia spatele și fesele partenerului, ghemuindu-și genunchii pentru ca lemnul ce o aprinse să ajungă cât mai adânc în cuptorul încins. Sandu nu contenea să o sărute sau să-i mângâie frumoșii sâni de forma unei pere coapte. Din când în când degetele îi mai mângâiau mameloanele, producând adevărate erupții în vulcanul mult prea activ al Irinei. Broboanele de transpirație curgeau de pe cei doi
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. IX de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1117 din 21 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Ana_fiica_muntilor_roman_c_stan_virgil_1390291314.html [Corola-blog/BlogPost/361602_a_362931]
-
cât eram de lung, dar m-am adunat de jos cum am putut mai repede, fiindcă lumea începuse să se amuze, nu atât de căzătura mea, și ea de tot hazul, cât de muștruluiala neveste-mi!... Fostul căpitan de vas contenise brusc din vorbă, fiindcă în apropierea noastră izbucnise o altercație, un individ introdusese o monedă în automatul cu băuturi răcoritoare și, cum acesta întârzia să-și deșarte lichidul în paharul de plastic, omul începuse să-i care pumni, însoțindu-și
MEDEEA DE PE ISTRU (1) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 564 din 17 iulie 2012 by http://confluente.ro/Medeea_de_pe_istru_1_dan_florita_seracin_1342536471.html [Corola-blog/BlogPost/366789_a_368118]
-
de a întregi cu alte detalii portretul bănățeanului get-beget, pentru a nu mă nemulțumi, poate, cu amănuntele pesemne nu tocmai măgulitoare pe care le-ar mai fi avut de relevat. În Orșova mea, continuase fostul căpitan de vas, după ce mai contenise din veselie, că eu, ți-am dat, cred, deja de înțeles, acolo îmi trec zilele, localitate în Banat la urma urmei, spiritul bănățenesc s-a cam pervertit, nu neapărat fiindcă orașul a fost dat pe mâna oltenilor, dar pentru că s-
MEDEEA DE PE ISTRU (1) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 564 din 17 iulie 2012 by http://confluente.ro/Medeea_de_pe_istru_1_dan_florita_seracin_1342536471.html [Corola-blog/BlogPost/366789_a_368118]
-
unde vrea ea!... Interlocutorul meu își întrerupsese vorba cu un hohot de râs, parcă de mult stăpânit în fundul gâtlejului. Așadar, v-ați ținut promisiunea, mă înveselisem la rândul meu, nu româncă, ci armeancă v-ați luat. Ei, se lăsase, după ce contenise din râs, cuprins de nostalgie, Cucaras, s-o fi văzut pe Lolita mea, elevă de liceu, ce fată! Cum își mai mișca ea ochii cei negri, de te tăiau cu privirea ... Plutea, nu mergea fata aceea, ca un iaht grațios
MEDEEA DE PE ISTRU (1) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 564 din 17 iulie 2012 by http://confluente.ro/Medeea_de_pe_istru_1_dan_florita_seracin_1342536471.html [Corola-blog/BlogPost/366789_a_368118]
-
de unde se auzise râsul înfundat al cuiva. - Ha, ha! Erau doi tineri caraghioși, domnule agent-șef principal, răspunse imediat plutonierul de jandarmi. Se pupau în draci, cu gesturi care mi-au provocat râsul, preciză el, dând coate studentului ce nu contenea să râdă. - Mda, bine! Se pupă și ei cum știu și cum le place... Urmărește graficul de patrulare, domnule Mititelu, iar voi, ceilalți, căscați ochii bine și nu scăpați nimic din face obiectul muncii noastre! dădu el noi indicații și
D ALE POLIŢIEI (5) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/marian_malciu_1421832509.html [Corola-blog/BlogPost/373035_a_374364]
-
Caragiale? - se întreba cândva, cu amărăciune, Eugen Simion. Pentru că totul este luat astăzi în derâdere, singurii care scapă cursului demolator fiind doar autorii acestui curent antinațional, care neagă pe toți cei ce nu se raliază ,,găștii”lor, care nu mai contenesc a se lăuda ei între ei, a se premia ei între ei, dezgolind o latură de un mercantilism abominabil. Și, paradoxal, aceștia nu sunt intelectuali anonimi, ci notorii, care și-au făcut din arta demitizării vârfurilor culturii și literaturii române
MITUL MIHAI EMINESCU ÎN POEZIA CONTEMPORANĂ ȘI MALAXORUL REVIZUIRILOR DE PROF.UNIV.DR.CATINCA AGACHE de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1630 din 18 iunie 2015 by http://confluente.ro/pompiliu_comsa_1434591623.html [Corola-blog/BlogPost/352923_a_354252]
-
Toate Articolele Autorului Podiș pe fruntea mea lată, urme de văi. Se-ntunecă clipele înghesuite în buzunare, mâinile-mi scapă din vedere oamenii. Se ridică oasele din rădăcini și se mișcă. Poveștile se deșiră prin cuvinte amestecate, apele nu mai contenesc, trec pârleazul, vine durerea dusă-n spinare ca o zdreanță de moarte. Ziua e pusă pe butuci, așteaptă apă în deșert pustiul își extinde orizontul. Soare, arșiță, câinii nu mai latră, nisipul, nisipul ne mănâncă. Referință Bibliografică: Vară de nisip
VARĂ DE NISIP de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 907 din 25 iunie 2013 by http://confluente.ro/Vara_de_nisip_llelu_nicolae_valareanu_1372109063.html [Corola-blog/BlogPost/346165_a_347494]
-
crește odată cu seva pământului purtată din vârf de munte spre rodul câmpiilor. Peste sat și păduri, luna-și așternuse vălul de zăpadă, prelungind înserarea până tîrziu. În alunișurile din marginea satului, mi s-a părut că privighetorii nu și-au contenit chemarea toată noaptea. Spre ziuă, au izbucnit în torent de glasuri toți cântăreții pădurii. Pe pajiștea dinspre Săcătură, leneș, au început tălăngile să-și îmbine zvonul cu celelalte chemări: cu ale pârâului din vale, cu ale păsărelelor din codru, cu
IN MEMORIAM TUDOR JARDA de VERONICA OŞORHEIAN în ediţia nr. 192 din 11 iulie 2011 by http://confluente.ro/In_memoriam_tudor_jarda.html [Corola-blog/BlogPost/344354_a_345683]
-
Colindul ce tăicuțul lor îl murmura în strană. E sărbătoare-n casă iar, ca la mai toți...E-ajunul, Mi se perindă-n amintiri imagini din trecut O văd pe mama,-ntr-un ungher, cu șorțul petrecut, Cum mâinile-i nu contenesc, tot pregătind Crăciunul. Miroase-a brad și cozonac și-un iz de portocale Se răspândește prin odăi...Parfumu-acela sfânt, Colindele ce răsunau cu magicul lor cânt Le simt, le-aud și mă-nsoțesc oriunde-aș fi, pe cale. Privirile lin poposesc pe-
FLORILE DALBE DE MĂR de SILVIA RÎȘNOVEANU în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 by http://confluente.ro/silvia_risnoveanu_1482516560.html [Corola-blog/BlogPost/381145_a_382474]
-
și gemea de focul aprins al dragostei. Degetele ei treceau pe rând prin părul des, lung și negru al lui Costache și apoi se opreau pe spatele lui bronzat și viguros, în mângâieri și strângeri deopotrivă. Sărutările lui nu mai conteneau. Centimetru cu centrimetru din pielea fragedă a fetei intrau în gura lui lacomă. Rând pe rând degetele de la picioarele fetei făcură cunoștință cu buzele lui, deasemeni genunchii, pulpele neatinse de soare ... Buzele fetei, de atâta sărutat, înfloriseră ca o tufă
UN GRĂDINAR ŞI O FLOARE ÎNTRE FLORI de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 213 din 01 august 2011 by http://confluente.ro/Un_gradinar_si_o_floare_intre_flori.html [Corola-blog/BlogPost/370916_a_372245]
-
Acasa > Literatura > Naratiune > SÂNUL LUI AVRAAM Autor: George Safir Publicat în: Ediția nr. 205 din 24 iulie 2011 Toate Articolele Autorului Primăvara debutase cu răutate. Ploaia rece nu mai contenea. Șfichiuia trecătorii peste obrajii de martiri ai tranziției intrată acum și în recesiune. La colțul magazinului "Selena" doi ochi rugători scânceau zadarnic. Toată lumea se grăbea ca și cum arhanghelii anunțaseră apocalipsa și fiecare alerga de colo-colo, ca nebunii. Un domn aranjat, cu
SÂNUL LUI AVRAAM de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 by http://confluente.ro/Sanul_lui_avraam.html [Corola-blog/BlogPost/366851_a_368180]
-
Nicoleta Luca-Meițoiu! Apogeul sentimental al publicului! După câte o ‘bucată’, la un moment dat nemaiavând posibilitatea aerației necesare de a mai spune prea multe în pauze, decât numai de a se înclina cu stimă în fața publicului recunoscător ce nu mai contenea cu aplauzele, dumneaei mai făcea uneori câțiva pași, dus-întors numai pentru a capta o respirație mai prelungă/profundă în plus, dar necesară... Ca simplu spectator devenit admirator, am întâlnit numeroase opinii favorabile, caracterizate printr-un realism izbitor de evident (fiind
AM VĂZUT...PIANUL VIU ! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1253 din 06 iunie 2014 by http://confluente.ro/Valerian_mihoc_1402055230.html [Corola-blog/BlogPost/370216_a_371545]
-
-i obosiseră, însă exercițiul, dexteritatea și musculatura dezvoltată în acest sens, a apărut cu acel „ceva” în final redând melodia într-un mod strălucit, excelând exact la momentul oportun, aplicat fiind într-o arie ce presupunea aceasta. Aplauzele totuși nu conteneau, făcând să apară un bis, urmat de altul și altul.. Apoi recitalul de după recital a fost relaxatant, simpatic, intim, aerisit de acum, având rolul de destindere printre prietenii dumneaei. Într-o altă „acreditare” scrisă poate chiar a dânsei însăși, cu
AM VĂZUT...PIANUL VIU ! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1253 din 06 iunie 2014 by http://confluente.ro/Valerian_mihoc_1402055230.html [Corola-blog/BlogPost/370216_a_371545]
-
simți singură? - Nu tata! Acum e cu mine, Maria Carla. - Mă bucur! Salut-o din partea noastră și îi sunt recunoscător că-ți stă aproape. Mâine sosim acasă. Aici timpul de deplorabil, bate tare vântul și de ieri dimineață nu mai contenește ploaia. - Vă aștept și am o surpriză pentru voi. -Ce surpriză copilă? -Veți afla mâine. Până atunci e inutil să insisți să afli, că astfel, ce surpriză ar mai fi? - E de bine? - Eu cred că da! - Ciao prințesa! Pe
PETRECERE NEFASTĂ (7) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2037 din 29 iulie 2016 by http://confluente.ro/maria_giurgiu_1469801337.html [Corola-blog/BlogPost/368514_a_369843]
-
că a văzut lumina zilei într-un sat de la poalele muntelui Suru - munții Făgăraș din Carpații Meridionali ai României, supranumiți și „Alpii Transilvaniei” - și că trebuie să dea „bună ziua” fiecărui om. A fost mereu avid de cunoaștere și n-a contenit să-și asume riscuri, să escaladeze zidurile grele ale exilului, să rămână și la cei 85 de ani pe care îi poartă demn, un altruist, un om deschis și primitor, așa cum a învățat de la părintele său, de la bunicul - nea Niculiță
DUMITRU SINU – FRÂNTURI DE VIAŢĂ, OPINII, AMINTIRI ... de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 by http://confluente.ro/Dumitru_sinu_franturi_de_viata_opinii_amintiri.html [Corola-blog/BlogPost/366906_a_368235]
-
chemat acolo?” - ne întreabă dânsul retoric. „În pământul de la Cotul Donului zace un sfânt român... Și el ne cheamă! 800 de suflete încăpeau acolo, într-o simplă groapă - și cu preot... și cu slujbă... dar, cei mai mulți - fără!!!”. Aplauzele nu mai contenesc. Lecția de patriotism s-a terminat. Intervine Alecu Reniță, cu glasul tremurat de emoție: „Noi - întotdeauna - am fost coonvinși că țara o să se reîntregească... Casa noastră... azi se cheamă Basarabia, mâine o să se cheme România!” Text: conf. univ. dr. Maria
Uniunea Ziariştilor Profesionişti by http://uzp.org.ro/lectia-de-suflet-romanesc/ [Corola-blog/BlogPost/93384_a_94676]
-
moment, de sub bănci s-a auzit altă pâlnie, cu mormăituri: Mor, moor, mooor, moooor! Iar râsete în clasă. De data asta, coana preoteasă a tresărit și s-a uitat speriată în direcția din care venea mormăitul. Mormăit care nu mai contenea. Și cu cât mormăiala se întețea, cu atât mai mult se agita. Dică, pe post de moș fricos: - Văleu, aoleu, mă mănâncă ursul!....Mă sfârtecă!...Mă sfâșie!...Aaau! Mă face bucățele! Tot o ținea într-una cu văicărelele, doar-doar o
COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 by http://confluente.ro/nastase_marin_1456338583.html [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
-
fotă pe care mi-l croiseși și, așternea rostuindu-mă, cu apelațiunea unică și inconfundabilă pe care de atunci n-am mai auzit-o vreodată, de „băiatul mamei” - aveam nici măcar 16 ani, îți amintești !?)... Grijile și povețile care nu mai conteneau, abia mai târziu le voi fi prețuit, când pribegiile și răutățile lumii mă vor fi ajuns și când icoana Maicii Domnului și a Sfintei Vineri, agățate pe pereții dinspre răsărit ai camerei noastre, unde ne înălțam cu smerenie și umilință
SCRISOARE CĂTRE MAMA de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 244 din 01 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Scrisoare_catre_mama.html [Corola-blog/BlogPost/355982_a_357311]
-
mare depărtare de meleagul drag natal. 13. Care-i cea mai mare dorință neîmplinită a Dvs.? - Cea mai mare dorință neîmplinită este reîntregirea națională, unirea teritorială a României și să trăiesc măcar până la primul strănepot. 14. Două decenii nu mai contenesc discuțiile controversate în jurul denumirii limbii oficiale, a istoriei R. Moldova. Cine, credeți, ar putea și ar trebui să pună punct în aceste dispute? - Îmi pare, că de-acu s-a pus punct pe aceste discuții. În Moldova se vorbește oficial
CELE 30 DE ÎNTREBĂRI DE ACASĂ ALE SĂPTĂMÂNALULUI WWW.CUVANTUL.MD de IACOB CAZACU ISTRATI în ediţia nr. 1677 din 04 august 2015 by http://confluente.ro/iacob_cazacu_istrati_1438704026.html [Corola-blog/BlogPost/380442_a_381771]
-
Și dacă da, de ce?! complică situația din nou Patriarhul. -Hai că și tu ești nu-știu-cum! se enervă prima și ultima dată Doc. Numai nepoții mei mă agasează cu un șir nesfârșit de De ce-uri, de simt că albesc subit necontenind să dau răspunsuri. -Iar când nu mai ai răspunsuri, îi minți frumos, nu?! reveni Patriarhul. -Și minciuna e tot un fel de fantastic... și, câteodată e binevenită, zâmbi Babacul. Ce zici, Papa, cum o inciți tu pe Karmel a ta
CAP.1 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1612 din 31 mai 2015 by http://confluente.ro/angela_dina_1433054198.html [Corola-blog/BlogPost/377823_a_379152]
-
nu știam dar mama se ghemuise în brațele nopții ca-ntr-o sugrumare ea știa... că orice dimineață va naște un amurg nehotârât înghenuncheat pe cea mai înaltă treaptă... Și ziua venise cu trepte abrupte și pași ce nu mai conteneau să urce să coboare să urce să... 11 oct.2012 Referință Bibliografică: Trepte ... / Valentina Becart : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 651, Anul II, 12 octombrie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Valentina Becart : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
TREPTE ... de VALENTINA BECART în ediţia nr. 651 din 12 octombrie 2012 by http://confluente.ro/Trepte_valentina_becart_1350075255.html [Corola-blog/BlogPost/359412_a_360741]
-
cu patru ani. Absolvent de bacalaureat, maistru la o uzină metalurgică își pierde locul de muncă, nu are pile, curacterizările nu sunt deloc favorabile și nu se mai poate angaja decât șofer pe camion. Drumuri lungi, delegațiile care nu mai contenesc, cheltuieli din ce în ce mai mari, scandalurile se țin lanț până când intervine tragedia. - Cine v-a angajat? Familia lui? Gelu? Gelu e fratele lui Mircea. Tatăl lor murise și nici mama nu o ducea prea bine cu sănătatea. - Da. - Și ce vrea Gelu
DETECTIVUL PARTICULAR de ION UNTARU în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Detectivul_particular.html [Corola-blog/BlogPost/345097_a_346426]
-
ședința locatarilor din blocul nostru pentru alegerea noului comitet. Noul comitet ales în unanimitate era exact vechiul comitet, de care noi ne-am declarat foarte mulțumiți, mai ales de președintele Boris Israelovici Glazpapier. L-am felicitat călduros și nu am contenit cu laude la adresa lui, până ce măgulit, Boris a scos o sticlă cu vodcă și niște biscuiți, pe care îi pregătise pentru orice eventualitate. - Dragi vecini, a spus Boris, vă mulțumesc pentru încredere, dar trebuie să știți că funcția de președinte de
SCHIŢE UMORISTICE (95) – ŞEDINŢA LOCATARILOR de DOREL SCHOR în ediţia nr. 2192 din 31 decembrie 2016 by http://confluente.ro/dorel_schor_1483174578.html [Corola-blog/BlogPost/366986_a_368315]
-
recurs și la narcotice. Au trecut ani și ani de atunci, de când s-au intamplat cele relatate mai sus și starea de sănătate a bătrânului nostru este precară, pe corpul său au rămas multe cicatrice sub care durerile nu-i contenesc nici ziua nici noaptea. Cu toate greutățile pe care le-a avut, cu toate chinurile și suferințele indurate, bătrânul despre care vă vorbesc s-a dus la ginerele lui care îl aruncase din casă în țară străină și i-a
O POVESTE DE VIATA (IERTAREA) de IONEL CADAR în ediţia nr. 246 din 03 septembrie 2011 by http://confluente.ro/O_poveste_de_viata_iertarea_.html [Corola-blog/BlogPost/356034_a_357363]
-
că ar mai trebui, dar nu-și mai găsi cuvintele și gâtul i se uscă subit. Înghiți în sec de vreo două ori, deschise gura să vorbească, dar înțelese că efortul său ar fi fost zadarnic. Uralele și aplauzele nu conteneau. Adriana, intenționând să-i răspundă după ce-și reveni din marea surpriză, încercă să se apropie de el și să-i strige la ureche ”da”! Zadarnic. Toată lumea dorea să-i îmbrățișeze, să-i sărute și să le facă urări în
PRIN LABIRINTUL VIEŢII (3) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 510 din 24 mai 2012 by http://confluente.ro/Prin_labirintul_vietii_3_marian_malciu_1337874986.html [Corola-blog/BlogPost/347045_a_348374]