1,120 matches
-
săptămână ... Citește mai mult Afară era un timp câinos de început de iarnă, ploaia lovea în spicuri dese, mărunte și reci, zgomotul picăturilor, căzute pe tabla ce acoperea balconul, lovea în inima lui Zbierea. Vax simțea apa, ce nu mai contenea să cadă din cerul plumburiu, cum îl cuprinde și-i inundă viața. Se plimba nervos prin sufragerie, norii negri și grei îi intraseră în suflet. Din când în când se oprea și gesticula, vorbea singur, se certa pentru situația fără
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/385353_a_386682]
-
chemat acolo?” - ne întreabă dânsul retoric. „În pământul de la Cotul Donului zace un sfânt român... Și el ne cheamă! 800 de suflete încăpeau acolo, într-o simplă groapă - și cu preot... și cu slujbă... dar, cei mai mulți - fără!!!”. Aplauzele nu mai contenesc. Lecția de patriotism s-a terminat. Intervine Alecu Reniță, cu glasul tremurat de emoție: „Noi - întotdeauna - am fost coonvinși că țara o să se reîntregească... Casa noastră... azi se cheamă Basarabia, mâine o să se cheme România!” Text: conf. univ. dr. Maria
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93384_a_94676]
-
trebuie, atât la singular cât și la plural) plătite și de unde?) În sală eram numai noi, fetele, și în colțul opus un grup de vreo 8 georgieni, mustăcioși și negricioși, care, se vedea de departe, înfulecau numai bunătăți care nu conteneau să li se aducă. Am aflat pe urmă că era echipa de muzicieni. Ne-au invitat la masa lor. Sigur, toate in cor, am spus nu, cu excepția celei mai cuminți dintre noi, care ne-a rugat să-i lăsam pe
O ROMÂNCĂ ADEVĂRATĂ (I) de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2345 din 02 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383055_a_384384]
-
pătrunși întotdeauna de importanța misiei lor. Că urma să fie luat la întrebări de noul sosit, nu încăpea îndoială, noroc că ele se formulau cu încetineală sub fruntea îngustă, îmbrobonată de sudoare a argusului confruntat cu o situație neprevăzută. Nu contenea, în surescitarea lui, să-și treacă dintr-o mână în alta o sticlă de Citro, al cărei conținut efervescent i se revărsase peste degete. Și atunci, cu intuiția stimulată de iminența pericolului, începuse să relateze cu voce domoală fetei ceva
CALUL NEGRU de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2242 din 19 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383141_a_384470]
-
-și verificarea, studenții pășeau oftând, de parcă deasupra i-ar fi stat scris Lasciate ogni speranza voi ch’entrate, și-a făcut apariția Tohăneanu. Stând cu spatele în direcția aceea l-am observat ultimul. M-am întors, urmărind privirile celorlalți, care conteniseră din sporovăială timorați. Dar eu aveam un avantaj față de dânșii, luasem examenul, așa că starea de intimidare a colegilor nu mă mai prea încerca. Mă fâstâcisem, totuși, când profesorul, după ce își făcuse privirea roată prin curte, se repezise exact spre mine
ÎNTR-O ZI A SFÂRŞITULUI DE OCTOMBRIE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1764 din 30 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383139_a_384468]
-
repede la banca supliciilor. După ce și-au încasat toți cuvenitele porții de lovituri, gâfâind, domnul Arsu ne-a șoptit calm: - Sper că sunteți mulțumiți. Cred că nu mai este cazul să mă obosiți și altă dată. Cum bâzâielile nu mai conteneau, dumnealui ne-a mai spus: - Dacă vreo unul dintre voi este nemulțumit, îl rog să poftească să-i mai dau. După jaful pe care l-ați făcut și lăcomia de care ați dat dovadă, se pare că unii dintre voi
DOMNUL ARSU (DIN VOL. DOMNIȘOARA IULIA) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1903 din 17 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383080_a_384409]
-
moment, de sub bănci s-a auzit altă pâlnie, cu mormăituri: Mor, moor, mooor, moooor! Iar râsete în clasă. De data asta, coana preoteasă a tresărit și s-a uitat speriată în direcția din care venea mormăitul. Mormăit care nu mai contenea. Și cu cât mormăiala se întețea, cu atât mai mult se agita. Dică, pe post de moș fricos: - Văleu, aoleu, mă mănâncă ursul!....Mă sfârtecă!...Mă sfâșie!...Aaau! Mă face bucățele! Tot o ținea într-una cu văicărelele, doar-doar o
COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
-
pe protejata sa drept cea mai importantă actriță cehoslovacă, iar Sophia Loren, neînțelegând cuvântul, îl întreabă: cehoslo ce? Iar el completează: vacă! Consecința e că impresarul se alege cu câteva poșete în cap din partea protejatei năbădăioase. Cehoslo ce? nu mai contenea Angela, râzând din toată inima, să repete în seara aceea în drum spre casă. Apoi își dădea singură, printre hohote, răspunsul. Era fericită. Mă ținea de mână, avea palma atât de rece, încât, pentru a o încălzi i-o vârâsem
POVESTE DE IARNĂ de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2255 din 04 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383142_a_384471]
-
la SC Industrial Export SA București, vicepreședinte al Asociației Naționale a Exportatorilor și Importatorilor din România. - Stimate dle Bratu, pentru începutul conversației noastre, vorbiți-ne vă rog despre copilărie, despre Romanul atât de drag amintirilor dvs. orașul pe care nu conteniți să îl iubiți...Să ne reîntoarcem la anii ... Citește mai mult Dialogul meu cu scriitorul Florin Vasile Bratu este unul special. Dl Bratu este o personalitate discretă și greu de convins pentru mărturisiri din viața sa. Născut la Roman în
EMILIA ȚUŢUIANU [Corola-blog/BlogPost/383059_a_384388]
-
la SC Industrial Export SA București, vicepreședinte al Asociației Naționale a Exportatorilor și Importatorilor din România.- Stimate dle Bratu, pentru începutul conversației noastre, vorbiți-ne vă rog despre copilărie, despre Romanul atât de drag amintirilor dvs. orașul pe care nu conteniți să îl iubiți...Să ne reîntoarcem la anii ... V. EMILIA ȚUȚUIANU: PROFESORUL SORIN ULLEA, ISTORIC AL ARTEI MEDIEVALE MOLDOVENEȘTI (I), de Emilia Țuțuianu, publicat în Ediția nr. 2337 din 25 mai 2017. „Cunoașterea trecutului, a istoriei, este o necesitate pentru
EMILIA ȚUŢUIANU [Corola-blog/BlogPost/383059_a_384388]
-
la rând rugăciunea Tatăl nostru, pe care o știam din copilărie, dar erau mulți, mulți ani de când nu o mai rostisem. În timp ce mă rugam, o emoție necunoscută a pus stăpânire pe mine. Am dormit puțin, tresărind mereu. Urletele câinilor nu mai conteneau, iar cucuveaua stătea nemișcată sus, pe coșul de fum, și își exersa vocalizele sinistre ca într‑un scenariu de groază: - Cu‑cu‑veau, cu‑cu‑veau, cu‑cu‑veau! VA URMA... de Dorina Stoica Referință Bibliografică: Bietul om sub vremi
BIETUL OM SUB VREMI CAP III PRIMARITA- O ALTFEL DE CARTE DESPRE CADEREA COMUNISMULUI de DORINA STOICA în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383249_a_384578]
-
vor salva urbea, dau asigurări ferme. Echipe de geologi din Capitală, chemate de către Magistrat, precum și roiuri de gură-cască, stau cât e ziua de mare pe marginea faliei și privesc apa tulbure, care tot crește, alimentată de ploile ce nu mai contenesc - în vreme de iarnă! - și de izvoare nevăzute. Poate unii își imaginează ziua în care Stațiunea, amestecată cu glodul, va aluneca la vale ca o plăcintă. Râul, blocat, va forma un lac. De sus, de pe creastă, curioși veniți de aiurea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
vor să le trimită rudelor ei din Tel Aviv un „mic suvenir“ din partea nepoților că nu s-au mai văzut de douăzeci de ani. Era foarte aferat și mîndru limbricu, că are „cinstea să-l fotografieze Niki Bârsan“. Nu mai contenea cu dulcegăriile, Îmi venea să-l dau pe ușă afară cu toată liota lui, nu dormisem toată noaptea că a fost Suzi la mine și am tras-o În toate pozițiile, nu te uita așa la mine, crai bătrîn, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
altfel? Tot maroul din lume era la el, probabil. - Salut, am murmurat și eu, cât de încet puteam, pentru a nu deranja tăcuta adunare. Eu... - Liniște acolo, Maro, începe cenaclul, urlă John Euripide, văzând cu nemulțumire că șușoteala noastră nu contenea. Tot timpul creezi probleme, Maro, la fiecare adunare, nu înțeleg, ce dracu’ ai? Să nu-l iei în seamă pe nebunul ăla, mă atenționă Euripide. Demența acestei zile atingea treptat momentul de unde aș fi putut începe să fiu încântat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
abundentă ce îi năclăise în totalitate chipul. Aurora rămăsese imobilă, în aceeași poziție în care se afla atunci când intrasem în această încăpere, numai că acum pe figura ei se întipărise, oribil, rânjetul victoriei. Valurile de admirație ce abia dacă mai conteneau și care îi erau adresate îi dăduseră o încredere fabuloasă în propriile forțe, încredere pe care o emana acum din întreaga ei ființă, inundându-ne. - Ei bine... suspină Euripide, domnișoară Aurora... trebuie să vă felicit... absolut genial... fără precedent în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
se grăbi să se așeze pe marginea de beton ca să se odihnească. Respira sacadat și, la un moment dat, observă că îi ies aburi din gură. Aerul devenea din ce în ce mai rece, în timp ce lui îi era tot mai frig. Deși ploaia nu contenea, zgomotul picăturilor de apă devenise mai slab. Ridică lanterna spre vârful copacilor și văzu ceața. Valuri de negură coborau de sus. Un râu albicios se scurgea peste vârful acestora revărsându-se asupra drumului. În câteva clipe era înconjurat de tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
că se oferise să rămână jos ca să atragă vâlva spre el. Dacă nu s-ar fi rușinat, i-ar fi cerut pe loc lui Calistrat să facă schimb. Moșul îl lăsase pe loc și plecase din nou în cercetare. Ploaia contenise și norii se răzbunaseră pe cer. Inspectorul nu putea să-și dea seama, dar probabil că luna ieșise dintre nori și se afla acum deasupra capului. Ridicându-și privirea putea distinge o zonă mai luminoasă prin ceața care de acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
viteza bilei scăzuse suficient, apăsă lung și așteptă să vadă ce se întâmplă. Boris înjura ca la ușa cortului în timp ce șeful său rămăsese consternat privind fără să-i vină creadă la îmbulzeala din jurul mesei numărul trei. Aplauzele oamenilor nu mai conteneau fiecare bătându-l pe umăr pe bărbatul care spărsese casa din nou. Ce, mama dracului? repeta într-una Vlad Mihailovici, care nu mai reușea să-și vină în fire. Articulațiile degetului său arătător se albiseră din pricina forței cu care continua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
clar, pentru că trupul Înghețat Își putea Închipui căldura, pentru că sîngele Își putea Închipui lumina, pentru că ochiul Își putea Închipui albastrul cerului, pentru că auzul Își putea Închipui cîntările și sunetele muzicii. Numai că acum era iarăși liniște, iarăși beznă, iarăși Încremenire, contenise orice mișcare, dispăruse lumina și totuși el Își Închipuia lumina, Își Închipuia frisonul frigului și dorea cu Înfiorare să mai fie tulburat de lumina soarelui, ca atunci cînd i se aninase pe umeri, cînd Îi apăruse cruciș, pe cînd fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Pași în noaptea albă Elenă Marin Alexe Pașii mei, se amestecă distrați în jocul fulgilor albi care nu contenesc dânsul, pe aleea ce pare că nu se mai termină. Ochii întrebători caută o stea, printre valurile atacate de neguri reci. Tăcute, coșurile caselor îngenunchiate în alb de zăpadă, împletesc în noapte fuioare de fum, într-un pled pufos, pe
Pa?i ?n noaptea alb? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83370_a_84695]
-
făcut dictatorii. Cu riscul de a mă repeta, susțin că toate acestea au fost făcute de poporul român căruia, din bun simț, ar trebui să-i respectăm munca, pentru că, chiar cu burta goală, n-au precupețit niciun efort, n-au contenit a munci pentru țară, fie în agricultură, sănătate, învățământ sau cercetare. Cu ce ne lăudăm noi astăzi? Cu intrigi, cu corupție, cu șpăgi, cu șomeri, cu prăduire, cu înavuțire peste noaptea neagră a așa-ziselor reforme, cu jocuri și scheme
GREAUA MOŞTENIRE , HIDROCENTRALA DE PE ARGEŞ DE ION C.HIRU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 379 din 14 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361306_a_362635]
-
mea de a-i apropia, subliniez faptul că atât la Eminescu cât și la autorul "Nopților" observăm că timpul, pe bună dreptate, are o natură ambivalentă, o conformație duală. Există variațiuni ale timpului, specii temporale, reflexe cronologice distincte care nu contenesc să fascineze. Se poate vorbi despre un timp cosmic (vital, cum îl numește Rosa del Conte) ale cărui constante ar fi eternitatea și imuabilitatea, și un timp terestru (sau muritor, în terminologia cercetătoarei italiene), caracterizat de curgere, vremelnicie, accidentalitate. Primul
COMPLEMERITATEA OGLINZILOR PARALELE EMINESCU-MACEDONSKI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361478_a_362807]
-
doar să exprime vag ce-și dorește, mama o aștepta cu felurile ei preferate... Au început cu o ciorbă de păsăre acrită cu borș de putină, acru, dres cu smântână și ou. Mâncau cu poftă și voie bună, dar nu conteneau să vorbească, fiecare căutând să afle cât mai mult din cele ce ce a mai făcut fiecare. Emanuela, despre părinți, iar părinții despre ea, despre soțul ei Adrian, despre sora Angela, soțul și copiii săi și despre fratele Emanuelei, Nelu
ÎN MÂNA DESTINULUI...(5) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362713_a_364042]
-
cale, în lipsa bărbatului ei, el fiind plecat timp îndelungat, pe teren. I-a povestit doctoriței despre lecțiile ei de muzică, întotdeauna terminate în pat, în mod armonios, cu tânărul și virtuosul acordeonist în compania altor femei. Zi de zi nu contenea să-i prezinte prietenei ei argumente solide, ceea ce-i înflăcărau acesteia dorințele din ce în ce mai aprinse. Doctorița în singurătatea ei se întreba de ce nu ar profita și ea, că nu o poate afla nimeni ... Va trebui să-și ia doar măsurile necesare
PĂSĂROIUL de BERTHOLD ABERMAN în ediţia nr. 1131 din 04 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361096_a_362425]
-
le respecte. Pe toți cu care ajunsese la pat îi întrebase dacă o iau de nevastă și nu a fost unul care să nu-i fi promis până ce ajungeau cu ea în pat. Și doar buna și iubitoarea mamă nu contenea cu sfaturile ei: - Și pisica promite totul șoricelului aflat pe marginea găurii, neîncrezător a ieși spre a nu fi mâncat, că doar se va juca cu el! A gîndit mult Lea până ce a ajuns la concluzia că va trebui să
OCHELARII de BERTHOLD ABERMAN în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/361130_a_362459]