1,040 matches
-
Biserica Icoanei din București. Și-a întrerupt școala înainte de vreme și în 1861 intră copist la Ministerul de Externe, unde va fi arhivar până în 1913, când se pensionează. Colaborând și la unele dintre publicațiile vremii - „Amicul familiei”, „Telegraful”, „Ghimpele”, „Revista contimporană”, „Revista literară și științifică”, „Columna lui Traian”, „Vatra”, „Revista literară”, „România ilustrată” ș. a. -, P. produce industrios un gen de proză ieftină, destinată cititorului naiv, fără gust și pretenții. De altfel, timp de peste patru decenii, începând din 1866, el a scos
POPESCU-17. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288938_a_290267]
-
Tolstoi, Viața mea. Povestirea unei țărănci din Rusia, București, f.a.; Oscar Wilde, Crima lordului Arthur Saville, București, f.a. Repere bibliografice: Davidescu, Aspecte, 499-501; Lovinescu, Opere, IX, 225-226; Camil Petrescu, Victor Ion Popa, U, 1927, 275; Paul I. Prodan, Teatrul românesc contimporan, București, 1927, 221-224; Mircea Ștefănescu, Victor Ion Popa, VRA, 1928, 9; Camil Petrescu, Opinii și atitudini, îngr. și pref. Marin Bucur, București, 1962, 422-424, 445-447; Ionel Jianu, „Mușcata din fereastră”, VRA, 1929, 84; Ion Marin Sadoveanu, „Mușcata din fereastră”, G
POPA-15. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288917_a_290246]
-
în validarea artistică a acțiunii. SCRIERI: Viță de neam, cu o scrisoare de A. de Herz, București, 1914; Teatrul românesc în război, pref. I. Al. Brătescu-Voinești, București, 1921; Cărarea, București, 1922; Concert simfonic, București, 1924; Iubire, București, 1925; Teatrul românesc contimporan, București, 1927; Frați de cruce, București, 1932. Traduceri: M. Constantin-Weyer, Cavelier de la Salle, București, 1934. Repere bibliografice: Emil Nicolau, „Raze de soare”, U, 1919, 106; Romicus [Romulus Seișanu], „Cărarea”, U, 1921, 84; Emil D. Fagure, „Teatrul românesc în război”, LUT
PRODAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289030_a_290359]
-
Chiar dacă mariajul nu va dura, relația de prietenie dintre cei doi continuă pe tot parcursul vieții. Q. funcționează ca profesoară de literatura română și istorie la Institutul Notre-Dame din București, apoi ca translator de limba franceză în Ministerul Muncii. Colaborează la „Contimporanul”, „Tiparnița literară”, „unu”, „Chemarea”, „Clopotul”. Semnătura pentru care optase apare pentru prima oară în săptămânalul „Deșteptarea politică și socială” din Iași (2/1917), sub un articol de atitudine feministă. Revista se edita datorită moștenirii primite de Q. în urma decesului tatălui
QUIL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289074_a_290403]
-
atitudine feministă. Revista se edita datorită moștenirii primite de Q. în urma decesului tatălui său, conducerea asumându-și-o Ion Vinea. În paginile publicației sunt găzduite scrieri de B. Fundoianu, Tita Bobeș, I. Ludo, Alexis Nour. Abia odată cu apariția revistei avangardiste „Contimporanul”, la care va fi o colaboratoare constantă între 1923 și 1931, Q. va fi prezentă și cu versuri, grupate, mult mai târziu, sub titlul Nocturne, într-o plachetă din 1968. Ciclul Dedicații, care deschide singura ei carte, reunește versuri adresate
QUIL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289074_a_290403]
-
Urmuz din finalul prozei Plecarea în străinătate : „Dacă vreți cu toții în timpul nopții un somn în tihnă să gustați / Nu faceți schimb de ilustrate cu cel primar din Cârligați.” În numărul 16 se anunță încetarea apariției revistei, în vederea fuzionării ei cu „Contimporanul”. M.Pp.
PUNCT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289064_a_290393]
-
1855-1891), sub titlul Însemnări zilnice (I-III, 1937-1943). Textul este prefațat de ample studii introductive și însoțit de informate note explicative și de traducerea pasajelor scrise de critic în limba germană. Din același devotament pentru maestru au ieșit edițiile Istoria contimporană a României (1866-1900) (1925) și Critice (I-III, 1926-1930). Colaborator la Dicționarul limbii române realizat sub auspiciile Academiei Române, scrie și articole despre ortografie și gramatică și întocmește, împreună cu I.-A. Candrea, Mihail Dragomirescu sau cu Nicolae Cartojan, manuale de limba
RADULESCU-POGONEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289112_a_290441]
-
stoică, București, 1893; Über das Leben und die Philosophie Contas, Leipzig, 1902; Probleme ale culturii românești, București, 1902; Johann Heinrich Pestalozzi, București, 1910; Studii, București, 1910; Despre Eminescu, îngr. Marcela Chiriță și Mioara Neagu, Buzău, 1995. Ediții: Titu Maiorescu, Istoria contimporană a României (1866-1900), pref. edit., București, 1925, Critice, I-III, pref. edit., București, 1926-1930, Însemnări zilnice, I-III, introd. edit., București, 1937-1943. Traduceri: J.H. Pestalozzi, Leonard și Gertruda, introd. trad., București, 1909. Repere bibliografice: Gr. G. Tocilescu, „Probleme ale culturii
RADULESCU-POGONEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289112_a_290441]
-
REVISTA CONTIMPORANĂ, publicație apărută la București, bilunar și apoi lunar, între 1 martie și 15 septembrie 1894. Începând din iunie 1894, redactor și proprietar este Ilie Demetrescu-Ghiocel, autor de versuri și publicist literar lipsit, în ambele ipostaze, de înzestrare. În R.c
REVISTA CONTIMPORANA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289192_a_290521]
-
REVISTA CONTIMPORANĂ, publicație literară, culturală și științifică apărută la București, lunar, de la 1 martie 1873 până la 1 iunie 1876, cu o întrerupere în perioada iulie-octombrie 1875. A fost condusă de un grup de literați și publiciști, printre care Petre Grădișteanu, V.A
REVISTA CONTIMPORANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289193_a_290522]
-
și religie publică C. Leonardescu. Articolele de filosofie aparțin, cele mai multe, lui Șt. C. Michăilescu, iar cele de istorie lui C. Esarcu, Al. Papadopol-Calimah și Anghel Demetriescu. La 1 iulie 1876 R.c. fuzionează cu „Revista literară și științifică”, devenind „Revista contimporană, literară și științifică”. L.V.
REVISTA CONTIMPORANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289193_a_290522]
-
I. Valerian, Cu scriitorii prin veac, București, 1967, 165-173; Pamfil Șeicaru, „Mioara”, CU, 1926, 610; Romulus Seișanu, „Mioara”, U, 1926, 264; A. de Herz, „Mioara”, DMN, 1926, 7170; Emil D. Fagure, „Mioara”, LUT, 1926, 1484; Paul I. Prodan, Teatrul românesc contimporan, București 1927, 195-202; Emil D. Fagure, „Mitică Popescu”, LUT, 1928, 1901; Tita Bobeș, „Mitică Popescu”, „Politica”, 1928, 555; Petru Comarnescu, Un om imposibil, „Politica”, 1928, 640; Streinu, Pagini, I, 209-215, II, 366-368, III, 132-137, IV, 144-151; Mihail Sebastian, „Mioara”, CN
PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
destul de precoce, îi este găzduit în 1903 de „Tribuna”. Ulterior mai semnează versuri, uneori și cu pseudonimele M. Munte și Mihail Tallianu, în „Prezentul”, „Ilustrațiunea literară”, „Traian Demetrescu”, „Biblioteca modernă”, „Rodica”, „Carmen”, „Junimea”, „Românul literar și politic”, „Ilustrațiunea națională”, „Capitala”, „Contimporanul”, „Făclia”, iar după primul război mondial scrie în ziarele la care a lucrat sau în reviste precum „Literatorul”, „Flacăra”, „Gloria României”, „Imaginea”, „Acțiunea” ș.a. În răstimp traduce, pare-se foarte bine, numeroase librete de operă. Relativ târziu își adună o
MUNTEANU-13. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288297_a_289626]
-
de aceea, îndreptându-se spre comedie, a avut și un oarecare succes. Piesele Socrul unui ginere (1873), 1-ul aprilie stil nou (1874), Fata lui chir Troancă (1874), Gulgudachi (tipărită în 1876 în „Revista literară și științifică” și în „Revista contimporană”, unde apăruseră inițial și celelalte) aduc în scenă mic burghezi surprinși într-un moment de ridicolă buimăceală legată de căpătarea vreunui „onor”, de o tranzacție matrimonială ori de vreo farsă pusă la cale în familie sau între amici. M. știe
MYLLER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288344_a_289673]
-
de ani. Înainte de a-și lua bacalaureatul, N. debutează cu versuri în ziarul „Independentul” din Ploiești. Colaborează cu poezii originale și traduceri, precum și cu „nuvelete” (ale căror titluri - Nebun din dragoste ori Dragoste nenorocită - revelează tematica și modelele) la „Revista contimporană”, „Lumea ilustrată” (semnând uneori Andrei de la Zagovia ori Andrei de sub salcâmi), la „Literatură și artă română”, „Noua revistă română”, „Curierul literar”, „Generația nouă”, „Făt-Frumos”, „Conservatorul”, „Viața literară” ș.a. Deși în 1894 anunța un volum căruia zece ani mai târziu îi
NAUM-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288371_a_289700]
-
cu numeroase interviuri, înscrise sub genericele „Bărbații politici despre cărți și artă” și „De vorbă cu profesorii noștri”. Debutează editorial în 1933, cu volumul de proză Îmi placi!..., iar în 1935 devine membră a Societății Scriitorilor Români. „Frescă de moravuri contimporane”, Îmi placi!... este o povestire generată de sensibilitatea rănită a unei fete, a cărei încercare de a interveni pentru a-și ajuta o colegă aflată în impas devine o tristă odisee. Cu totală inocență într-ale relațiilor publice, tânăra apelează
PERETZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288758_a_290087]
-
autobiografice, în care P. intenționează să descrie societatea românească și îndeosebi lumea literar-artistică de la sfârșitul secolului al XIX-lea. SCRIERI: Mihail Eminescu, București, 1892; Noi în 1892, București, 1892; Figuri literare contimpurane, București, 1893; Vasile Alecsandri, București, 1894; Scriitori români contimporani, București, 1898; Carmen Sylva, București, 1899; Marin Gelea, București, 1905; Zvârcoliri (în colaborare cu I.Gr. Periețeanu), București, 1907; Dimitrie C. Ollănescu (Ascanio), București, 1926; Ioan Mincu, București, 1928; Duiliu Zamfirescu, București, 1929; N. Grigorescu, București, 1930; Anghel Demetriescu, București, 1931
PETRASCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288777_a_290106]
-
Păcatul” de Lucreția Petrescu], „Buletinul Institutului de Literatură”, broșura 1, 1925; Camil Petrescu, „Păcatul”, „Argus”, 1924, 3430; Camil Petrescu, „Anuța”, „Argus”, 1925, 3777; Pamfil Șeicaru, „Anuța”, CU, 1925, 316; G. Bogdan-Duică, „Anuța”, „Națiunea”, 1927, 122; Paul I. Prodan, Teatrul românesc contimporan, București, 1927, 203-212; Camil Petrescu, „Puiul de lup”, „Argus”, 1931, 5531; I. Anestin, Scrieri despre teatru, îngr. și pref. Victor Durnea, București, 1989, 113, 116-117, 231; Miller-Săndulescu, Evoluția, 453; Radu Gyr, „Mărăcini”, PRV, 1937, 821; Lovinescu, Opere, XII, 350-351; Călinescu
PETRESCU-10. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288789_a_290118]
-
interesa în primul rând istoria Orientului, însă aria preocupărilor sale cuprinde și literatura, teatrul, muzica și arta plastică, etnografia, economia, filosofia. Studiile sale, Bibliografia cestiunii Orientului (1899), Cronicarii moldoveni din secolul al XVII-lea (1899), Botanica populară (1900), Istoria României contimporane (1900), Filosofia lui La Fontaine după d. Pompiliu Eliade (1901), sunt dovada unei erudiții care i-a adus prețuirea lui Titu Maiorescu și a lui N. Iorga. Funcționar, din 1895, la Biblioteca Academiei Române, este cooptat în 1900, împreună cu D. Onciul
ORASANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288564_a_289893]
-
plecărilor, a depărtărilor, a necunoscutului se îmbină cu vagi presimțiri și cu misterioase elanuri erotice. SCRIERI: Alexandru Obedenaru, București, 1891; Bibliografia cestiunii Orientului, București, 1899; Cronicarii moldoveni din secolul al XVII-lea, București, 1899; Botanica populară, București, 1900; Istoria României contimporane, București, 1900; Filosofia lui La Fontaine după d. Pompiliu Eliade, București, 1901. Repere bibliografice: Titu Maiorescu [Scrisoare către A. Philippide și S. Mehedinți], SDL, IX, 259-260; N. Iorga, Ștefan Orășanu, „Sămănătorul”, 1903, 47; Al. Sadi-Ionescu, Ștefan Orășanu, IB, 278-303; Iorga
ORASANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288564_a_289893]
-
aduna într-un volum cu titlu gingaș, Floricele de primăvară, versuri naive, în care poza meditativă sau suspinătoare nu prinde contur, dispoziția fiind una evident senină, nonșalantă. Alte poezii (unele de inspirație patriotică), fabule, epigrame îi apar în „România”, „Revista contimporană”, „Dâmbovița”, „Resboiul” ș.a. În stihuri searbede, alternând cu proza, O. confecționează un șir de broșuri, Misterele mahalalelor (1857-1858). E, în fapt, „cronica scandaloasă a orașului”, îndeosebi a cartierelor mărginașe din București, unde la tot pasul se iscă certuri, bârfe, intrigi
ORASANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288565_a_289894]
-
nici pe „roșii” (liberalii). Calambururi, porecle (unele de gust îndoielnic), sarcasme coborând câteodată până la invectivă aglomerează pamfletele lui O., care nu vede decât trădări, duplicități, lichele, poltroni și moftangii, indivizi gata oricând să-și vândă conștiința. Aceștia ar fi „iluștrii contimporani”, pe care îi și fixează în 1861 într-un volumaș cu acest titlu. În Dicționar politic sau Epoca pruso-ciocoiască, atacând justiția, clerul ș.a.m.d., el se dezlănțuie mai ales în diatribe antidinastice. În proză, când nu cade în retorică
ORASANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288565_a_289894]
-
fată de măritat, București, 1858; ed. București, 1908; Iane Halvagiopol, București, 1858; ed. Râmnicu Vâlcea, 1872; Panorama sau Mineiele lui Nikipercea, I-II, București, 1860; O pagină a vieții mele sau 22, 23 și 24 ianuarie 1859, București, 1861; Iluștrii contimporani, București, 1861; Întemnițările mele politice, București, 1861; Talmeș-balmeș de la nașu-meu Nikipercea, I-II, București, 1861-1863; Farfara, București, 1865; Opere satirice, I-III, București, 1875; Armatelor române, [București, 1877]. Traduceri: Paul de Kock, Sora Ana, I-II, București, 1856; J.-L
ORASANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288565_a_289894]
-
în 1964, refuză înregimentarea care i se propune și până la sfârșitul vieții îndură nenumărate privațiuni. Debutează în „Noua revistă română” (1915), iar editorial, cu volumul de versuri Denii (1919). Colaborează cu versuri și critică plastică la „Literatorul”, „Renașterea”, „Fapta”, „Luceafărul”, „Contimporanul”, „Politica”, „Roma”, „Convorbiri literare”, „Ideea europeană”, „Gândirea”, „Adevărul literar și artistic”, „Vremea”, „Universul literar”, „Viața românească”, „Arta plastică” ș.a. Scoate în 1918, împreună cu Gala Galaction și L. Algazi, revista literară „Spicul”, iar între 1920 și 1922, cu L. Algazi, ziarul
NENIŢESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288422_a_289751]
-
general la Ministerul de Justiție, în 1882, procuror general la Curtea de Apel, iar în 1884 revine la Înalta Curte de Casație. Ca scriitor, O. a debutat în 1870 cu versuri, la „Columna lui Traian”. Ulterior a colaborat la „Revista contimporană”, „Convorbiri literare” și „Literatură și artă română”. Poeziile sale, patriotice sau de dragoste, nu reușesc să depășească nivelul mediocrității. Este printre cei care au făcut cunoscută cititorului român lirica lui Baudelaire, combinând Bénédiction și L’Albatros sub titlul Poetul (1874
OECONOMU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288510_a_289839]