1,040 matches
-
n-a rămas nici ea un simplu deziderat de principiu, înscris în programul revistei. Una din cele dintâi „picturi” a mediului uman și social realizează Negruzzi în nuvela „O alergare de cai”, tipărită în paginile revistei sub titlul generic „Scene contimporane”.Realitatea românească nu este singura care inspiră pe colaboratorii „Daciei literare”. Lumea exotică este prezentă în opera lui Alecsandri,” Buchetiera de la Florența”. Poezia are o traiectorie ascendentă: de la sugestiea unor stări afective, la expresia patetică a marilor sentimente lor colective
REVISTE LITERARE DIN PRIMA JUMĂTATE A SECOLULUI AL XIX-LEA by Brinduşa – Georgiana Popa [Corola-publishinghouse/Science/91761_a_92854]
-
îndrăznețe, anulate însă de platitudinea imaginilor și a simbolurilor sau de rigiditatea declarativă a sentențelor. A semnat și două traduceri: comedia într-un act Trei pălării de damă de Paul Siraudin și A. Brentano (1926) și Tălmăciri din liricii germani contimporani (1926), o antologie mediocră din versurile a 63 de poeți germani. SCRIERI: Cântecele mele, I-II, București, 1922-1924; Graiul bănățean, I-II, Timișoara, 1926-1934; Priveliști și reverii, Timișoara, 1929; Studii asupra folclorului bănățean, I, Timișoara, 1930; Câteva note despre inducția
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286443_a_287772]
-
Urmuz din finalul prozei Plecarea în străinătate : „Dacă vreți cu toții în timpul nopții un somn în tihnă să gustați / Nu faceți schimb de ilustrate cu cel primar din Cârligați.” În numărul 16 se anunță încetarea apariției revistei, în vederea fuzionării ei cu „Contimporanul”. M.Pp.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289064_a_290393]
-
ambiguu), Maiorescu se referea la ridicarea artistului deasupra accidentalului, pentru realizarea ficțiunii artistice, în afara oricărei preocupări de moralizare sau de propagare a unor idei (D.-G. a revenit asupra termenului în litigiu, definindu-l - în Leconte de Lisle și poezia contimporană - într-un fel apropiat, în esență, de înțelesul maiorescian). Mai târziu el va considera că opusă cu adevărat direcției maioresciene este numai teoria artei „moralist-patriotice”, tezistă așadar. Concepția lui merge spre „sinteza superioară” care, lăsând deplină libertate creatorului, nu neglijează
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286804_a_288133]
-
al Partidului Liberal, prieten cu Pantazi Ghica și colaborator la gazetele acestuia, s-a numărat între cei care au făcut o opoziție categorică Junimii și lui Titu Maiorescu: figurează în aproape toate foile antijunimiste („Românul”, „Tranzacțiuni literare și științifice”, „Revista contimporană”, „Stindardul”) și, împreună cu Al. Macedonski, inițiază editarea „Literatorului”. A fondat „Portofoliul român” și „Duminica” (alături de I.C. Săvescu); a condus „Țara literară”, a întemeiat „Revista albastră” și „Biblioteca omului de gust”. A colaborat la „Revista orientală”, „România literară”, „Nuvelistul”, „Revista literară
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287029_a_288358]
-
Sara pute cât doi <endnote id="(83, p. 108)"/>. Sarcastic, poetul evreu modernist Sergiu Dan (Isidor Rotman, 1903-1976) scria la rândul său : „Amelia sufăr,/ Dar nu pot mirosi ovreicile./ Iubesc mai mult pe fratele tău/ decât pe tine,/ du-te !” (Contimporanul, nr. 77, 1927). Explicația mitologico-teologică Duhoarea pe care o degajă „evreul imaginar” este un motiv stereotip secundar, generat de motive stereotipe primare : el miroase urât pentru că ar fi fost blestemat pentru deicid, pentru că ar fi vrăjitor („Evreul are atâta vrăjitorie
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
jidovul rătăcitor, strigă unul din suită. Gârbov și obosit, nu vedea pe nimeni și se Încuraja pe sine mestecând un cântec de drum lung. Un cântec suspect. Cântec din România Mare. La Moară la Hârța[-Pârța/ Un’ se macină tărâța]” (Contimporanul, nr. 63, 1925) <endnote id="(903, pp. 181-182)"/>. În adolescență, la Iași fiind, Fundoianu a publicat În revista evreiască Hatikvah traducerea dramei Ahasverus, compusă de olandezul Herman Heijermans (1864-1924) <endnote id="(691, p. 75)"/>. Pentru F. Brunea-Fox, „prietenul blond” Fundoianu
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
și să arate generațiilor viitoare adevăruri, de la care pornind, să poată făptui trainic și fecund.... Școala sa aiba atunci se va Întemeia, când personalitatea sa va scăpa din ghearele patimilor politice...Statuia i se va Înălța atunci, când ale multor contimporani iluștrii vor cădea În ruină.” Concluzii Din rândul politicienilor care au influențat evoluția politică a României, Petre P. Carp s-a făcut remarcat datorită convingerilor pe care și le-a exprimat și le-a apărat fără teamă, chiar dacă erau
ASPECTE DIN ACTIVITATEA POLITICĂ ȘI DIPLOMATICĂ by CRISTINA NICU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91556_a_92304]
-
gen în care B. poate fi considerat deschizător de drum -, portretele unor personalități, tabletele și foiletoanele, risipite în număr mare în diferite publicații. Memoriile-document își află locul și în partea cea mai substanțială a operei sale, Din zbuciumul vieții (Însemnări contimporane și autobiografice), scriere elaborată în intervalul martie-iunie 1918, în temnița de la Seghedin. Memorialistul și-a exprimat, testamentar, dorința ca manuscrisul să fie încredințat tiparului abia după trecerea câtorva decenii, astfel încât, până în 1972, când a apărut cu titlul Amintiri din închisoare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285862_a_287191]
-
autobiografice), scriere elaborată în intervalul martie-iunie 1918, în temnița de la Seghedin. Memorialistul și-a exprimat, testamentar, dorința ca manuscrisul să fie încredințat tiparului abia după trecerea câtorva decenii, astfel încât, până în 1972, când a apărut cu titlul Amintiri din închisoare (Însemnări contimporane și autobiografice), lucrarea a rămas necunoscută. Paralel cu furnizarea unor date asupra biografiei scriitorului, Amintiri... oferă elemente importante pentru cunoașterea istoriei sociale, politice și culturale din Transilvania ultimelor două decenii ale secolului al XIX-lea și de la începutul secolului al
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285862_a_287191]
-
și dansuri la români în veacurile XVI și XVII, Brașov, 1909; Alesandru de Mocsony, Brașov, 1910; Pagini răzlețe, Brașov, 1910; Coriolan Brediceanu, Lugoj, 1911; George Pop de Băsești, Cluj, 1923; Andrei baron de Șaguna, București, 1923; Amintiri din închisoare (Însemnări contimporane și autobiografice), îngr. Alexandru Porțeanu, pref. Miron Constantinescu și Alexandru Porțeanu, București, 1972; De la Blaj la Alba Iulia, îngr. Valeria Căliman și Maria Elena Simionescu, pref. Mircea Mușat, Timișoara, 1980; Oameni, fapte, întâmplări, îngr. Valeria Căliman și Șerban Polverejan, pref.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285862_a_287191]
-
au prins în inima cea fragedă o mai adâncă rădăcină" (Gh. Asachi, Valea albă, în Scrieri literare, vol. II, București, 1956, p. 216); "Ca tigrul amenințat în vizuina sa, el aruncă un răcnet sălbatec" (Pantazi Ghica, Marele vistier Cîndescu, "Revista contimporană", I, 1873, p. 272). 53 DA, MDA și DELR nu au atestată această posibilă variantă. Toate aceste dicționare consideră că etimologia lui bodicăi este necunoscută. 54 Neatestat în dicționare, este inclus într-o viitoare notă lexicală. 55 De exemplu: "În
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
aceștia să părăsească o publicație despre care cred că ar fi început să avanseze „directive literare mucegăite”. Ei își adună „puterile financiare”, iar Z., având contribuția principală, își asumă și însărcinările redacționale, și la sfârșitul anului 1928 scot „XX literatura contimporană”, păstrând aceiași colaboratori. Cu alte încercări în proză, dar și cu versuri sau recenzii și articole, unele iscălite A. Z., A. Zar, Azar, mai e prezent în „Bilete de papagal”, „unu” și „Vitrina literară”, iar sub titlul Eröffnung, un poem
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290708_a_292037]
-
scrieri pe care le-a definitivat, să evadeze din tot ce simțea a fi formulă închistată, cale bătătorită. Se poate afla în experimentele lui, trecând peste inevitabile exagerări ori eșecuri, existente și în textele unor comilitoni de la „unu”, „XX literatura contimporană” sau de la alte publicații de avangardă, un protest sincer, niciodată mimat și în parte îndreptățit, împotriva rutinei, a locurilor comune, a literaturii unor autori oficializați, prezenți în manualele școlare și abonați la premiile anuale. Placheta Deschidere însumează unsprezece poeme selectate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290708_a_292037]
-
eternelor retușuri și eternelor reproduceri ale cutărui meșterstrică de zincograf sau fotograf”. Alături de aceste precizări, Leca Morariu continua a publica serialul „Drumuri moldovene (pe urmele lui Ion Creangă). Și tot în Junimea Literară la p.296 era redată fotografia cu „Contimporanul lui Creangă, Gavril Dandu, lângă pridvorul bisericii din Broșteni.” (foto stânga) Ileana Creangă - un portret inedit, aflat la 4 iulie 1925 în casa din Humulești - al surorii cea mică a lui Creangă, (foto dreapta) despre care scrie Leca Morariu la
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
femeile. Nenorocire pentru aceea pe care punea ochiul Ilie Geambașu. Trebuia s-o aibă cu orice preț. Viola domiciliurile, spărgea ușile, intra pe ferestre, lua femeia de lângă bărbații terorizați, smulgea fetele din casa părinților. Și trebuia să le necinstească. Un contimporan povestea cum odată acest celebru bătăuș a răpit pe tânăra și frumoasa soție a unui cârciumar. A intrat călare în cârciumă însoțit bucureștiul în 1871 73 30. Biserica română, „foaie religioasă morală“ a apărut într-o a doua serie în
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
ales construcția frazei, puse alături de fraza lui Hasdeu, din același an, arată inferioritatea și marea eroare a heliadismului întârziat. În București, pe lângă Hasdeu și tendința lui, mai era și cenaclul literar al celor grupați, câțiva ani mai târziu, în jurul Revistei contimporane. Numele lor erau cunoscute, aceste nume sunau: Petre Grădișteanu, Ciru Economu, Mihail Zamfirescu, Nicolae Ținc, Nicolae Scurtescu, D. Petrino și alții. Caracteristica acestui cenaclu, dezbrăcat cu totul de școala Heliade, era lupta împotriva Junimii de la Iași.57 55. De la fr.
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Carpaților, care nu era, totuși, „cel mai bine scris ziar de la 1871“. Cel mai bine scris ziar în anii 1870 era Timpul, mai ales după preluarea în ianuarie 1877 a conducerii acestuia de către Titu Maiorescu - și după aceea. 57. Revista contimporană, continuatoare a revistei Tranzacțiuni literare și științifice (1872- 1873), a apărut la București între anii 1873 și 1876, sub conducerea unui grup de literați și publiciști: P. Grădișteanu, V.A. Urechia, Anghel Demetriescu, D.Aug. Laurian, Șt.C. Michăilescu. A intrat în
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
de literați și publiciști: P. Grădișteanu, V.A. Urechia, Anghel Demetriescu, D.Aug. Laurian, Șt.C. Michăilescu. A intrat în polemică violentă cu Convorbiri literare, mai ales după apariția în revista ieșeană a articolului lui Titu Maiorescu, Beția de cuvinte în „Revista contimporană“. Studiu de patologie literară (1 mai 1873), cei de la Revista contimporană afirmau principiile „școalei de la București“, animată de neobositul B.P. Hasdeu. Toți scriitorii citați de Bacalbașa au colaborat, mai des sau mai sporadic, la Revista contimporană, Câți au mai rămas
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
D.Aug. Laurian, Șt.C. Michăilescu. A intrat în polemică violentă cu Convorbiri literare, mai ales după apariția în revista ieșeană a articolului lui Titu Maiorescu, Beția de cuvinte în „Revista contimporană“. Studiu de patologie literară (1 mai 1873), cei de la Revista contimporană afirmau principiile „școalei de la București“, animată de neobositul B.P. Hasdeu. Toți scriitorii citați de Bacalbașa au colaborat, mai des sau mai sporadic, la Revista contimporană, Câți au mai rămas azi dintre toți aceștia? De la Junimea au rămas Eminescu și Maiorescu
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
de cuvinte în „Revista contimporană“. Studiu de patologie literară (1 mai 1873), cei de la Revista contimporană afirmau principiile „școalei de la București“, animată de neobositul B.P. Hasdeu. Toți scriitorii citați de Bacalbașa au colaborat, mai des sau mai sporadic, la Revista contimporană, Câți au mai rămas azi dintre toți aceștia? De la Junimea au rămas Eminescu și Maiorescu, însă de dincoace ni meni afară de Hasdeu. Totuși era un mare progres de la Enăchiță Văcărescu până la Heliade. Progresele făcute de limba vorbită ca și de
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
cu caracterul diatribei politice foarte naive, foarte primitive și incorecte ca factură gramaticală, resimțindu-se de incultura epocii, plăceau totuși. Pe Orășanu toată lumea îl făcea haz, iar unele din satirele lui erau cântate în oraș. bucureștiul în 1871 169 Revista contimporană (1873-1876), deja amintită aici; bihebdomadarul La Roumanie al lui Fr. Damé (1873-1876); gazeta muncitorească Uvrierul (1872), urmată de Lucrătorul român (1872-1873) ș.a. 331. Dintre gazetele citate de Bacalbașa apăreau zilnic numai Românul, Telegraful și Pressa (aceasta din urmă de la 16
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
său. Nimic din ceea ce gândim astăzi nu gândeau oamenii de la 1871. Pe vremea aceea ziaristul C.A. Rosetti trăia, însă era în câmpul luptelor, era judecat după toate faptele lui împreunate, neghina era încă amestecată cu grâul, iar ochiul mulțimii contimporane nu era în stare să aleagă ceea ce era destinat traiului trecător de ceea ce era destinat eternității. C.A. Rosetti a rămas totuși. Dintre toți ziariștii de la 1871, C.A. Rosetti e singurul care a rămas. Cu toate că nu este operă mai
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Ore de repaos, 1853) și lucrări dramatice, mediocre. Dar n-a putut rămâne 338. Poetul Zamfirescu, funcționar la Eforia Spitalelor Civile, a murit nebun. Zamfirescu a avut talent. Publicului celui mare a început să-i fie cunoscut după apariția Revistei contimporane în anul 1873, în care a scris. Excela, mai ales, în satiră. Moartea prematură datorită acelei boale nenorocite l-a împiedicat să sfârșească poemul său satiric intitulat Muza de la Bolta rece, satiră îndreptată împotriva Junimii din Iași. Din această operă
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
unui volum de versuri irelevant (Poezii, 1877). 339. Bacalbașa notează cu aproximație primul vers al citatului, corectat în text de noi: „Am plecat, plecat, plecat-am“. 340. Muza de la Borta rece, bufonerie literară lirică în 3 acte, editată de Revista contimporană, 1873, pp. 46-47 (aria „La Chirița la grădină“). „Bufoneria“, după știința noastră, era terminată, Mihail Zamfirescu a murit, ca și Eminescu, într-o casă de sănătate din București, în 1878. 341. Referire la volumul Cântece și plângeri (1874); poezia amintită
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]