21,972 matches
-
evolution, which suggest a common heritage and a continuous line od descent. [...] In short, history is the study of the past and not necessarily of a linear past.” footnote> Însă o asemenea imagine ar anula posibilitatea stabilirii unor linii de continuitate, interzicând, practic, verosimilitatea realizării unor comparații fecunde, în situația în care nu ar exista „săgeata” unei temporalități comune pentru toate varietățile „speciilor” stilistice, spre exemplu, de la Ars Antiqua a lui Léonin și Pérotin și până la ultimele experimente meta-stilistice ale lui
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
sau situând punctul „zero” mai aproape, în perioada Iluminismului, și începând „numărătoarea” în limitele câmpului în care definiția stilistică deja ne este familiară - de la Beethoven (fără a-l uita, însă, pe Bach) și până la Alfred Schnittke. În ideea unei asemenea continuități funcționează ideea lui Friedrich Blume atunci când el „a arătat în ce mod etichetele de «Clasic» și «Romantic» elaborate pentru blocuri succesive de timp istoric, ascund și denaturează importanța permanentă a formei de sonată în secolul al XIX-lea. Pentru Blume
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
easily buried in the rhetoric about the innovation and excess of the nineteenth century”. footnote> Numitorul comun al formei de sonată permite astfel luarea în considerare a fuziunii între două „blocuri” temporale, ale căror departajări ar fi „dizolvate” în virtutea unei continuități evolutive susținute pe întreaga desfășurare a secolului al XIX-lea. Iar această ipoteză a lui Friedrich Blume nu reprezintă un caz izolat. Ideea compresiei stilistice nu pretinde relevarea liniilor de continuitate (chiar dacă într-un mod indirect le determină), a descendenței
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
temporale, ale căror departajări ar fi „dizolvate” în virtutea unei continuități evolutive susținute pe întreaga desfășurare a secolului al XIX-lea. Iar această ipoteză a lui Friedrich Blume nu reprezintă un caz izolat. Ideea compresiei stilistice nu pretinde relevarea liniilor de continuitate (chiar dacă într-un mod indirect le determină), a descendenței sau a unei moșteniri comune și nu presupune reducerea la un numitor comun ce ar privilegia anumite fenomene în detrimentul altora. De fapt, este vorba despre constatarea funcționării unui fenomen de diferențiere
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
confirmă și contestă afirmația Marciei Citron, deoarece, pe de o parte, fiecare context stilistic este interpretat prin specificul prin care se legitimează, însă, pe de altă parte, tocmai prin această interpretare a alterităților relaționate se relevă filonul trans-stilistic al unei continuități evidente. Astfel, vectorul compresiei („săgeata temporală”) relevă apartenența alterităților stilistice la un numitor comun, însă unul transcendental fiecărui „caz” stilistic analizat într-un mod separat. Spre exemplu, ideea acestui numitor comun - care organizează realitatea diferențiată și centrifugă într-o continuitate
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
continuități evidente. Astfel, vectorul compresiei („săgeata temporală”) relevă apartenența alterităților stilistice la un numitor comun, însă unul transcendental fiecărui „caz” stilistic analizat într-un mod separat. Spre exemplu, ideea acestui numitor comun - care organizează realitatea diferențiată și centrifugă într-o continuitate convergentă coerentă și orientată într-un sens temporal univoc -, o putem exemplifica prin „coagularea” școlilor naționale în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Încercarea de a explica apariția acestora ca expresie însoțitoare sau chiar de vârf a mișcărilor
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
etapelor nu se rezumă la cuantificarea variațiilor de limbaj și a mutațiilor în plan estetic în limitele unui singur stil identificabil ca atare, ci devine o succesiune compartimentată a mai multor tehnici de scriitură diferite. Modelul stilistic schönbergian desființează integritatea. Continuitatea acestui model de definire tehnicistă a stilului îl putem observa până la limita anilor ’70, prin titulaturi ca minimalism, stocastism, aleatorism, inclusiv serialism, spectralism, toți termenii făcând referire la particularitatea organizării tehnice a materialului muzical; (4) al patrulea context, postmodernismul emergent
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
n-o face din tembelism anacronic sau din impuls regresiv neîntemeiat: demersul său oratoric, punctat și de alte borne cronologice semnificative, are vădit sens recuperator și integrist, personajul fiind animat de intenția jalonării cât mai convingătoare a unei linii de continuitate (...) Dacă trecem peste cronologia defectuoasă (de la 48 se revine la 34), generată de profunda tulburare a omului, ideea transpare cu mare claritate. Ceva miez are inclusiv aberanta dilemă privind revizuirea Constituției: Tache Farfuridi admite schimbarea, chiar în punctele esențiale, cu
O scrisoare fetiș by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10072_a_11397]
-
de durată, organizat strict ca o investiție cu scadență pe termen lung, subordonat unei mult mai ample desfășurări culturale și manageriale, acest simpozion a luat în calcul o evoluție în flux, asemenea unui curs de apă, în care elementul de continuitate, acela care îi asigură vigoarea exterioară și logica internă, să fie în mod evident exprimat. Pentru a se evita acea dezordine mai mult sau mai puțin calculată, născută din fracturarea edițiilor prin primenirea participărilor, Mircea Bochiș a găsit o soluție
Muzeul Florean, un bilanț la sfîrșitul lui 2006 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10027_a_11352]
-
aduce cu sine. Din perspectiva unei asemenea judecăți, ediția actuală, adică a noua, a fost una în care toate observațiile deja formulate s-au verificat într-un mod absolut convingător. Ea s-a construit, în aceeași măsură, atît pe principiul continuității, cît și pe acela care privește mobilitatea prin participarea unor nume noi. În primul termen al ecuației intră, evident, Mircea Bochiș, cel care se găsește la cea de-a opta lui participare, iar acest fapt a creat deja un reper
Muzeul Florean, un bilanț la sfîrșitul lui 2006 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10027_a_11352]
-
interpretat atât că situare temporală după și în afara celui de-al treilea avangardism, cât și ca alteritate față de criteriile avangardiste în evaluarea calitativa a produsului artistic-muzical potmodern. Văzut că post-avangardism într-o opoziție cu un posibil neo-avangardism care ar sugera continuitate, postmodernismul muzical se raportează la etapa artistică anterioară prin prisma unei prezumptive detașări de aceasta, însă fără a secționa liniile de continuitate într-un mod definitiv. Această idee este formulată în alte cuvinte și imagini de către compozitorul John Rea atunci când
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
calitativa a produsului artistic-muzical potmodern. Văzut că post-avangardism într-o opoziție cu un posibil neo-avangardism care ar sugera continuitate, postmodernismul muzical se raportează la etapa artistică anterioară prin prisma unei prezumptive detașări de aceasta, însă fără a secționa liniile de continuitate într-un mod definitiv. Această idee este formulată în alte cuvinte și imagini de către compozitorul John Rea atunci când el apelează etimologia numelui unui alt compozitor contemporan: "Alfred Schnittke (precum numele său o sugerează, schnitten semnificând în germană «a tăia») Schnittke
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
Iar aceasta eterogenitate, la rându-i, reprezintă consecință acumulărilor realizate pe traiectoria evolutivă a mai multor filoane conceptuale-estetice ale gândirii și practicilor muzicale pe durata celor șase decenii ale ideologiei și esteticii avangardiste și nu doar. Ne referim aici la continuitatea celor două tradiții - tonala și atonala, amândouă fiind subdivizate în mai multe filoane majore: (1) tradiția tonala - filonul neo-tonal (Serghei Prokofiev-Dmitrii Șostakovici, Paul Hindemith, Benjamin Britten) și neo-modal (Béla Bartók, Olivier Messiaen) și (2) tradiția atonala: filonul dodecafonic-serial (Arnold Schoenberg
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
și despre excepții de la aceasta "puritate" tipologica, cazul lui Igor Stravinski prezentând un cumul de "identități" stilistice fără o axă conceptuală principala. Este vorba despre evoluția paralelă a cel puțin două tradiții cu diverse grade de profunzime a liniilor de continuitate, ele fiind diferențiate în mai multe filoane conceptuale-estetice, dintre care putem deduce cel puțin patru tipologii principale: - prima tradiție, cu cea mai întinsă linie de continuitate; în contextul progresismului avangardist își adjudeca titulatura de orientarea moderată sau tributara concepțiilor stilistice
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
paralelă a cel puțin două tradiții cu diverse grade de profunzime a liniilor de continuitate, ele fiind diferențiate în mai multe filoane conceptuale-estetice, dintre care putem deduce cel puțin patru tipologii principale: - prima tradiție, cu cea mai întinsă linie de continuitate; în contextul progresismului avangardist își adjudeca titulatura de orientarea moderată sau tributara concepțiilor stilistice ale secolului XIX (clasicismul vienez și romantismul austro-german, școlile naționale europene și începutul modernismului muzical): - filonul tonalității la Rachmaninov și neo-tonalismul la Prokofiev, Șostakovici, Hindemith, Orff
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
fi înțeleasă doar prin recursul argumentativ la o sumă de „justificări” în calitatea lor de descrieri a abuzurilor și crizelor ultimei avangarde. 3. Căpătam explicitarea și "dezamorsarea" confuziei care domină interpretarea relației între modernitate și postmodernitate fie în termeni de continuitate (fragmentele răcite aparțin într-un mod cert modernității), fie în termeni de antagonism (fragmentele răcite și dispersate nu mai dețin calitatea modernista care le definea integritatea în cadrul vechiului context, pe când în noua lor stare ele adopta o aparentă identitara diferită
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
ale atitudinii postmoderne sunt (1) hiper-toleranța (blamata drept impuritate) în virtutea unei atitudini (2) recuperative (ridiculizata drept incapacitate de diferențiere) care nu presupun tăierea legăturilor cu trecutul, ci chiar formularea unor noi tehnici de asimilare a acestuia în imaginea unei (3) continuități generative. Astfel, putem constată coabitarea, cel puțin într-o primă perioadă de emergentă a postmodernismului muzical, a reprezentanților mai multor filoane tradiționale - neo-tonal (Dmitri Șostakovici, Benjamin Britten), neo-modal (Olivier Messiaen), atonal (Pierre Boulez), experimentalist (John Cage, Iannis Xenakis, Helmut Lachenmann
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
de putere fizică și metafizică prin care între cei doi se pecetluiește un legământ indestructibil. Mai multe poeme deapănă visul poetului cu Tatăl mort care se întoarce spre Fiu, edificându-se astfel o amplă metaforă a metamorfozei, a transubstanțierii și continuității. Versurile lui Gheorghe Izbășescu, fie că e vorba de aventuroase incursiuni spirituale, fie de cantilene metafizice, au un violent parfum gotic și un mesaj profetic nostradamic: "O oglindă de cianură în care să-mi potrivesc/ fapta după cuvânt, un cerc
Parfum gotic by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/10117_a_11442]
-
anul trecut și care formează specialiștii în domeniu din zona de vest a țării. Și în acest domeniu, județul Timiș are o tradiție, aici funcționând cel mai vechi liceu silvic din țară. Prin apariția specializării universitare, se asigură astfel o continuitate a pregătirii în domeniu. Cercetarea științifică În cadrul Facultății de Horticultură, un rol deosebit este acordat cercetării științifice. Dacă la început activitatea de cercetare era folosită mai mult în scop didactic și era efectuată la inițiativa câte unui profesor, în prezent
Agenda2003-23-03-b () [Corola-journal/Journalistic/281105_a_282434]
-
utilaje, materii prime, materiale, fond de marfă, renovări/amenajări de spații, achiziții de spații comerciale. Solicitanții trebuie să aibă capital majoritar românesc (peste 51%), să fie membri ai unei organizații partener a C.H.F. , să aibă cel puțin un an de continuitate în cazul activității de producție și șase luni în cazul altor domenii de activitate, precum și garanții flexibile. Detalii se pot solicita la sediul C.H.F. din str. Arieș nr. 19 sau la sediul C.Î.P.T. din str. G-ral Praporgescu nr.
Agenda2003-24-03-15 () [Corola-journal/Journalistic/281122_a_282451]
-
se fac, în baza mediei de la examenul de capacitate și a mediei multianuale din gimnaziu, la sediul din Calea Bogdăneștilor nr. 32/A, tel. 473 108. Taxa anuală este de 250 USD, plătibilă în trei rate. Pentru a se asigura continuitatea pregătirii, în cadrul universității poate fi urmată fie Facultatea de Științe Economice, cu specializarea contabilitate, finanțe și informatică de gestiune, fie Facultatea de Inginerie, cu specializarea calculatoare (hard și soft). Nu se susține examen de admitere, iar înmatriculările se fac în
Agenda2003-26-03-11 () [Corola-journal/Journalistic/281171_a_282500]
-
referință atât Palatul Lloyd, în care a avut loc prima expoziție și totodată primul Congres al filateliștilor din România, în 1923, cât și actuala emblemă a Asociației Filatelice Timișoara. Întreaga compoziție vrea să evidențieze legătura dintre prezent și trecut și continuitatea activității filatelice în orașul nostru. Concomitent cu emisiunea de mărci poștale, se va lansa un FDC, într-un tiraj de 500 bucăți, numerotate și obliterate cu ștampila „prima zi a emisiunii“. V. CORDUNEANU Ziua Franței l Marcată și la Timișoara
Agenda2003-28-03-28 () [Corola-journal/Journalistic/281237_a_282566]
-
o interdependență complexă. În acest ansamblu, un Turn Babel sui-generis, o notă aparte o reprezintă sârbii, apropiați de românii bănățeni pe de o parte prin istoria comună, dar și datorită identității religiei creștin-ortodoxe. Minoritatea națională sârbă are în România o continuitate de peste un mileniu, fiind astfel cea mai veche parte a diasporei poporului sârb, neatingând însă, numeric vorbind, proporții spectaculoase - cu ceva peste 20 000; cei mai mulți dintre ei sunt bănățeni din Timiș, Caraș sau Arad sau, mai puțini, mehedințeni. Cu toții, însă
Agenda2004-4-04-a () [Corola-journal/Journalistic/281970_a_283299]
-
perigeu, punctul cel mai apropiat de Pământ. agenda aniversărilor Sâmbătă, 17 ianuarie AUGUST WEISMANN În 1834 s-a născut zoologul german August Weismann, unul din fondatorii geneticii. A formulat ipoteza separării substanței ereditare din celulale sexuale de „soma“ și a continuității plasmei germinative și a negat posibilitatea eredității caracterelor dobândite. Duminică, 18 ianuarie „O NOAPTE FURTUNOASĂ“ La Teatrul Național din București a avut loc acum 125 de ani premiera comediei lui Ion Luca Caragiale „O noapte furtunoasă“. Din distribuție au făcut
Agenda2004-3-04-stiri () [Corola-journal/Journalistic/281965_a_283294]
-
politic și să aducă în atenția cititorului aspecte cu adevărat importante și utile. Diversitatea informațiilor și prezentarea obiectivă au determinat fidelizarea publicului și au creat o adevărată „dependență“, publicația devenind parte a unui ritual săptămânal. Aș dori să remarc și continuitatea rubricilor specializate promovate și, îndeosebi, a celor dedicate administrației, rubrici care oferă un tablou al celor mai importante activități din domeniu, constituind, în același timp, o bază de date extrem de utilă pentru cetățeni. „Agenda“ își joacă extrem de serios rolul de
Agenda2004-7-04-cultura () [Corola-journal/Journalistic/282059_a_283388]