472 matches
-
porțiune pătrată din mijlocul țarcului, se lăsă pe vine și se uită, apropiindu-se de plasa de sârmă. Înăuntru o creatură lunguiață se învârtea în cercuri, lovindu-se de pereți. Colții îi luceau. Ghearele îi zgâriau podeaua. Părea un mușchi contorsionat care nu înceta să se contorsioneze până când nu ucidea și adormea sătul - sau murea. Danny se uită, simți puterea bestiei și simți cum o simte și EL. Cormier vorbea. — Gulo luscus are două trăsături: șiretenie și încăpățânare. Știu că pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
E băiat. Mama însă, a murit. Astrologul înclină din cap resemnat. Apoi se uită la ceas, deschise caseta, scoase hârtie și creion și se apucă de lucru. Harta pe care o întocmi arăta ciudat, era înfricoșătoare. Stelele i se arătau contorsionate, căpătau forme stranii. Sistemul lor de influențe era dezechilibrat. Era orientat spre pasiune și schimbare. Această distribuție i se părea imposibilă astrologului. Forțele trăgeau în toate părțile, calitățile malefice ale lunii și ale lui Saturn favorizau schimbări de orice fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
ale craniilor de negrii, ilustrate în Rasele indigene ale pământului, scrisă de Nott și Gliddon. Acest volum interesant îi este oferit lui Robert să-l frunzărească, în timp ce pastorul notează rezultatele. Se uită la imaginile de statui grecești, apoi la figurile contorsionate, parcă murdare de funingine ale negrilor și simte, așa cum face adesea, că poate răsufla ușurat, că nu seamănă cu nici unele. Ca multe din cărțile pastorului, este o carte foarte veche, iar pielea de porc în care a fost legată s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
să plângă. Dar erau lacrimi de furie, nu lacrimi de rușine. Nu-mi vine să cred ce-a făcut curva aia a mea! Pur și simplu nu-mi vine să cred! a zbierat el cu lacrimile curgându-i pe fața contorsionată. De ce pizda mă-sii trebuia să spună toate chestiile alea? De ce? Of, Doamne, Dumnezeule, DE CE? Hai la o cană de ceai, i-a sugerat Mike cu blândețe. Să știi că nenorocita aia de curvă a inventat tot! a insistat Neil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
viața mea n-am fost atât de șocată. Nu trebuia să deschid În viața mea ușa aia. Nu trebuia să deschid În viața mea ușa aia. N-a mințit ! Făceau sex ! Dar, pe bune, ce fel de sex dement și contorsionat era ăla ? Of, ce mă enervează ! N-am știut. Niciodată n-am... Simt o mână pe umăr și scot un nou țipăt. — Emma, calmează-te ! spune Lissy. Eu sunt ! Jean-Paul a plecat. Nu sunt În stare să ridic privirea. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
balet, când eram mici. Și un pic de step. Dar niciodată n-am... eu niciodată... Cum e posibil să știi pe cineva de douăzeci de ani și să n-ai habar că știe să danseze ? Tocmai a făcut niște mișcări contorsionate și lente absolut uluitoare cu un tip mascat, care bănuiesc că e Jean-Paul, iar acum sare și se Învârte În jurul unei panglici, și Întreaga asistență a rămas cu ochii la ea, care pare să radieze de fericire. De luni de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
magic, care tot revenea În discuția noastră. Gărdulețul de leandri roz, albi, roșii, tăind autostrada umbrită În aceleași două benzi oțelii care se răsucesc În spate, ondulându-se, ca șuvițele de șpan. Culmile Împădurite urcând spre cer, trunchiurile albe și contorsionate ale măslinilor bătrâni ieșind din pământul roșu, casele cu ziduri groase și ferestre minuscule, pentru ca Întunericul dinăuntru să păstreze răcoarea. Și umbra care coboară peste ele. — Mi s-a părut o adevărată nebunie ceea ce Îmi cereau, mie, unui cetățean străin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
care dispărea, bolborosind ceva, probabil o scuză. Simt din tăcerea ta că nu mă crezi, dar... Chiar ți se pare posibil să greșească cineva permanent ușa? Gărdulețul de leandri care taie În două autostrada, culmile Împădurite urcând spre cer, trunchiurile contorsionate ale măslinilor vechi de sute de ani, pinii rotunzi, cactușii, palmierii, casele În culori pastelate, semănate În marginea șoselei, Împreună cu tractorul, camionul și mașina din curte. Tot acest decor familiar care face să i se pară și mai neverosimil ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
Chawla în spatele casei, își stabilise ea bucătăria în aer liber, care dădea spre un petic de pământ plin de iarbă. Aici se maturau la soare borcanele de castraveți, ca o armată aliniată la zidul de piatră; rădăcinile zăceau, chinuite și contorsionate, uscându-se pe un pat, iar micile fructe sălbatice, disprețuite de toți, în afară de păsări, zăceau deschise, afișându-și miezul cu pete purpurii. Ghimbirul era îngropat sub pământ, ca să rămână proaspăt, lămâile și dovlecii se uscau pe acoperiș, tot soiul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
Ea a auzit imediat, într-o clipă era din nou lângă pat, cu peria de păr într-o mână, întinzând cealaltă mână către el, te ajut eu, tati, și încearcă să îl tragă înspre ea, cu spatele încovoiat și gura contorsionată, respiră greu prin nările ei fine, până când se prăbușește peste el, roșie toată, sleită de puteri, mami, chiar nu poate să se ridice. Cum adică, întreb eu speriată, te doare ceva? El murmură, nu mă doare absolut nimic, însă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
ochiului cum ieșea din scară ciufulită și cu un pardesiu luat peste cămașa de noapte. De unde o fi scos pardesiul pe căldurile alea? Mi-am aprins un Salem și am luat față de membru al Frontului Salvării Naționale în timpul alegerilor: tragic, contorsionat, implorând mila și abnegața electoratului. Nu cred că mi-a ieșit foarte bine - nu aveam gușa de acum. Ea s-a apropiat în fugă, m-a luat pe după umeri: - Hai, mă, Piti, ce ești copil? Știi doar că te iubesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
de icoane pe sticlă, stranii, multicolore și miraculoase, altele de metal, crucifixuri și mobilă veche cu aplicații de bronz, în casa aceea se mișcau figurine de ceară: câteva babe identice ca înfățișare, un bătrân cu părul complet alb. Totul vopsit, contorsionat, nenatural. O casă veche, muiată în tăcere (și până și tăcerea siropoasă de muzică. Wajda ar fi plimbat aparatul pe pereții crăpați, cu stucatura căzută, pe fețele sfinților călăreți și ale Hriștilor costelivi, de lemn și cretă, pe clapele pianinei
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
pătrundea lumina lividă, ploioasă, a unei seri se sâmbătă. În casă plutea o lumină domoală, gălbuie. Într-un colț, o lampă slabă ilumina icoana calmă, strălucitoare, care reprezenta botezul lui Hristos. (Părintelui Bernard nu-i plăceau imaginile mai chinuite, mai contorsionate.) În fața lui, statuia lui Buddha Gandhara medita cu pleoapele plecate și buzele ușor țuguiate. Fața de o austeră frumusețe îmbina calmul orientului cu o îngândurată tristețe, elenistică. Părintele Bernard îl iubea pe Buddha pentru că nu era un judecător al faptelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
teme eterne care traversează sensibilitatea artistului, subordonate lui fugit irreparabile tempus. Volumul lui N. Prelipceanu cuprinde o poezie fără artificialitate, în care se poate observa, dincolo de tonul ironic de suprafață, tandrețea privirii cu care e urmărită viața imediată, lentă sau contorsionată, cu aluviunile, dar și cu zonele ei senine. Totodată, nelipsite, de obicei, într-o antologie, elementele de artă poetică exprimă aici ideea gratuității poeziei: în cele din urmă va trebui / să fac decontul / tuturor celor spuse sau scrise sau: aplecat
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
groasă, frustă, directă. Personajele lui Constantin Slavic sunt cel mai adesea oameni simpli, din straturile de jos ale societății, oameni din mulțime, rareori evidențiați prin ceva remarcabil, aflați cel mai adesea sub forța discreționară a destinului. Ei poartă nume ciudate, contorsionate, comice, grotești, expresive ca sonoritate și tâlc: Cocorânză, Rastel, Cap Alb, Stârliciu, Tache Costache, Ioviște Calapod, Mitrea Logofete, Covrigel, Stejara, Cercel Dumistrăcel, Jenică Teleleu, Canibal, Bubulea, Țiganca Naftalina, Fănel Gologănel ș.a. Un personaj se numește Emil Boc, iar un altul
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
să se elibereze, s-o recunoască. În ușa holului, murmură: — Mă întreb ce s-o fi întâmplat cu tipul ăla. —A murit. Imediat cum am ajuns noi acasă. Ăsta a fost scopul călătoriei. Mark începu să se bâlbâie, cu fața contorsionată. —Ce mă-sa? — Serios. Se certaseră sau cam așa ceva din cauza morții mamei lor. Cappy nu mai voise să audă de el pentru că spusese... Dar în momentul în care auzise că Luther era pe moarte... Mark pufni și o expedie cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
explicații evazive, promisiuni vagi, perioade mari de uitări ale scrisului... care au coincis cu la fel de lungile uitări de sine. Pachețelul a rămas întredeschis, dar a început să se transforme. Să începem însă cu începutul. „Vine Eric !“ stătea scris, cu literele contorsionate ale lui Mircea, pe calendarul lipit de ușa livingului, cu data de 3 martie încercuită cu roșu. Făcuse asta în timpul în care eu fusesem la spital, probabil după ce mă internasem, când data nașterii - prin cezariană programată - era sigură. Am văzut
Pachețelul auriu. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Ștefania Mihalache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1774]
-
ridicat și mîinile adînc vîrÎte În buzunare, astfel Încît, atunci cînd mergea, umerii osoși Îi ieșeau În față ca și cum, În ciuda căldurii, Îi era frig. O țigară fleșcăită Îi atîrna În colțul gurii și vorbea de-abia mișcîndu-și buzele, cu gura contorsionată ciudat și neplăcut Într-o parte: Întreaga sa Înfățișare sugera mizerie și mister. Dintre toți, numai ceilalți doi purtau amprenta condiției de vagabond autentic. Unul era mărunt, avea fața aspră și brăzdată, ochii reci și duri ca agatul, iar gura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
de curtenii înfricoșați, de militarii servili și, de fapt, de toți cei pe care-i întâlnise până acum, era și timpul. Cât durară aceste gânduri intime ale lui Gosseyn, băiatul rămase tot acolo. În picioare. Fața-i încă era puțin contorsionată. Și nu mai exista nici o îndoială: ceva urma să se întâmple. Putea oare Gosseyn Trei să facă ceva pentru a canaliza pe un făgaș acceptabil ciudata combinație de curaj și putere a creierului incomplet cu care se confrunta în persoana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
s-ar putea ca Dumnezeul să nu-mi mai dea altele. După o scurtă pauză, domnul Watt îi zise: — Arată-mi mapa cu lucrări. Thaw îi aduse o mapă cu desene și profesorul le privi pe-ndelete. — De ce faci chipurile astea contorsionate? — Poate c-am exagerat unele forme pentru a le face să apară mai clar, dar nu cred că sînteți convins că toate lucrările mele sînt contorsionate? Domnul Watt se uită din nou prin mapă, încruntîndu-se ușor, și puse deoparte o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
cealaltă Joy. îl terifiezi pe Monboddo. Lanark începu să le explice cum s-au petrecut, de fapt, lucrurile, dar colțurile gurii i se ridicaseră și-i strîngeau obrajii, unflndu-i și-i îngustau ochii; nu-și putea controla fața care era contorsionată toată și limba sufocată de un rînjet prostesc; în final, clătină din cap și rîse. Rîse și Libby. Se sprijinea de bar, și șoldul i se freca de coapsa lui. — Martha te folosește, zise Libby, ca să-l facă gelos pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
foc ― dar absolut nimeni, niciun singur membru al acestui comando special nu trebuie să scape". Și nu scăpă niciunul. În scuar ajunsese un regiment mecanizat. Din el nu mai rămăseseră decît grămezi informe de cărnuri carbonizate și carcase de metal contorsionat. Gosseyn se apropie de una din porți și privi cerul. Avioanele continuau să planeze la o înălțime de 300 de metri. În lipsa unui ordin din partea lui Thorson, ezitau să-și lanseze bombele. Sau poate că se aflau deja sub controlul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
foc ― dar absolut nimeni, niciun singur membru al acestui comando special nu trebuie să scape". Și nu scăpă niciunul. În scuar ajunsese un regiment mecanizat. Din el nu mai rămăseseră decît grămezi informe de cărnuri carbonizate și carcase de metal contorsionat. Gosseyn se apropie de una din porți și privi cerul. Avioanele continuau să planeze la o înălțime de 300 de metri. În lipsa unui ordin din partea lui Thorson, ezitau să-și lanseze bombele. Sau poate că se aflau deja sub controlul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
în jurul unei mese, în capul căreia se afla o tânără. Aparatele de luat vederi - neiertătoare, adevărate sacrilegii alimentate cu o energie nelimitată - treceau dintr-o parte în alta a mesei și fixau direct chipul femeii. Era un chip frumos, dar contorsionat acum de patimă, în timp ce se înclina înainte și spunea cu un glas pe vremuri foarte familiar lui Fara (ah, de câte ori nu auzise el glasul acesta calm și măsurat pe teleecrane), dar totodată deformat. Deformat de furie și de o tentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
luați loc, vă rog! Îi împinse un taburet mic de lemn cu trei picioare. Într-un colț, erau înghesuiți mai mulți saci de ghips. Siluete ciudate, obiecte sferoide și ovoidale, din care răsărea pe neașteptate câte un ciot lung și contorsionat, stăteau pe niște postamente rudimentare. Divanul, foarte scund, se afla sub fereastră. Afișe de la expozițiile sculptorului incendiau pereții în tonuri violente de roșu, verde intens, negru și portocaliu. Cristescu se opri în fața obiectelor. ― Ce reprezintă? ― Fiecare în parte, nimic. Urmează
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]