349 matches
-
mai multor indici care caracterizează atât funcția sistolică cât și funcția diastolică ventri¬culară (fig. 5.41), [63]. volum-presiune maximă punctul corespunzător închiderii valvei aortice; ca urmare crește volumul telesistolic al VS și volumul bătaie se reduce. În condițiile scăderii contractilității, aceeași creștere a postsarcinii produce o scădere mult mai marcată a volumului bătaie; c. creșterea volumului telediastolic al VS produce creșterea volumului bătaie, relația volum-presiune maximală rămânând neschimbată; ușoara creștere a volumului telesistolic VS este cauzată de creșterea presiunii aortice
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
o scădere mult mai marcată a volumului bătaie; c. creșterea volumului telediastolic al VS produce creșterea volumului bătaie, relația volum-presiune maximală rămânând neschimbată; ușoara creștere a volumului telesistolic VS este cauzată de creșterea presiunii aortice datorită creșterii volumului bătaie. Creșterea contractilității deplasează la stânga relația volum-presiune maximă, determinând creșterea volumului bătaie (modificat după [58]). Model conceptual al funcției de pompă ventriculară. Inima primește o anumită cantitate de sânge prin umplere venoasă și expulzează o cantitatea de sânge sub forma debitului cardiac. Acesta
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
cu frecvența cardiacă măsoară debitul cardiac. Factorii care determină umplerea inimii caracterizează funcția diastolică în timp ce factorii care determină golirea inimii caracterizează funcția sistolică. Funcția sistolică a ventriculului Exprimă capacitatea ventriculului de a se goli, fiind determinată de presarcină, postsarcină și contractilitate. Presarcina arată întinderea inițială a fibrelor miocardice, putând fi exprimată prin volumul ventricular telediastolic. Postsarcina este rezistența care se opune ejecției sângelui din ventricul, fiind reprezentată în mod uzual de presiunea arterială din arterele mari (aortă sau pulmonară). Contractilitatea reprezintă
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
și contractilitate. Presarcina arată întinderea inițială a fibrelor miocardice, putând fi exprimată prin volumul ventricular telediastolic. Postsarcina este rezistența care se opune ejecției sângelui din ventricul, fiind reprezentată în mod uzual de presiunea arterială din arterele mari (aortă sau pulmonară). Contractilitatea reprezintă capacitatea intrinsecă a miocardului de a se scurta independent de modificările presarcinii și postsarcinii. Pe bucla volum-presiune, contractili¬tatea este exprimată prin panta relației presiune-volum sistolic; creșterea contractilității deplasează la stânga această relație, în timp ce scăderea contractilității deplasează la dreapta această
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
mod uzual de presiunea arterială din arterele mari (aortă sau pulmonară). Contractilitatea reprezintă capacitatea intrinsecă a miocardului de a se scurta independent de modificările presarcinii și postsarcinii. Pe bucla volum-presiune, contractili¬tatea este exprimată prin panta relației presiune-volum sistolic; creșterea contractilității deplasează la stânga această relație, în timp ce scăderea contractilității deplasează la dreapta această relație (fig. 5.40). În realitate interrelația dintre cei trei parametri este mult mai complexă, modificarea oricăruia dintre ei determinând și modificarea celorlalți în cadrul unor reacții compensatorii interesând mecanismele
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
mari (aortă sau pulmonară). Contractilitatea reprezintă capacitatea intrinsecă a miocardului de a se scurta independent de modificările presarcinii și postsarcinii. Pe bucla volum-presiune, contractili¬tatea este exprimată prin panta relației presiune-volum sistolic; creșterea contractilității deplasează la stânga această relație, în timp ce scăderea contractilității deplasează la dreapta această relație (fig. 5.40). În realitate interrelația dintre cei trei parametri este mult mai complexă, modificarea oricăruia dintre ei determinând și modificarea celorlalți în cadrul unor reacții compensatorii interesând mecanismele de reglare ale organismului. Indici clinici ai
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
deplasează la dreapta această relație (fig. 5.40). În realitate interrelația dintre cei trei parametri este mult mai complexă, modificarea oricăruia dintre ei determinând și modificarea celorlalți în cadrul unor reacții compensatorii interesând mecanismele de reglare ale organismului. Indici clinici ai contractilității Dacă pentru presarcină și postsarcină există parametri măsurabili în condiții clinice care să le cuantifice, este mult mai dificil de a găsi astfel de parametri care să evalueze contractilitatea independent de valorile presarcinii și postsarcinii. Deoarece sistola ventriculară este formată
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
reacții compensatorii interesând mecanismele de reglare ale organismului. Indici clinici ai contractilității Dacă pentru presarcină și postsarcină există parametri măsurabili în condiții clinice care să le cuantifice, este mult mai dificil de a găsi astfel de parametri care să evalueze contractilitatea independent de valorile presarcinii și postsarcinii. Deoarece sistola ventriculară este formată din contracția izovolumetrică și faza de ejecție, există indici ai contractilității care caracterizează fiecare din cele două faze. Viteza maximă de creștere a presiunii ventriculare. Reprezintă cel mai folosit
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
clinice care să le cuantifice, este mult mai dificil de a găsi astfel de parametri care să evalueze contractilitatea independent de valorile presarcinii și postsarcinii. Deoarece sistola ventriculară este formată din contracția izovolumetrică și faza de ejecție, există indici ai contractilității care caracterizează fiecare din cele două faze. Viteza maximă de creștere a presiunii ventriculare. Reprezintă cel mai folosit indice al contracției izovolumetrice ventriculare. Viteza de creștere a presiunii reprezintă variația de presiune intraventriculară în intervalul de timp; pentru intervale de
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
viteza instantanee (dP/dt). Viteza maximă instantanee de creștere a presiunii (dP/dtmax) este atinsă în mod normal la sfârșitul contracției ventriculare izovolumetrice, imediat înaintea deschiderii valvelor sigmoide (fig. 5.42). Cu toate că valoarea dP/dtmax este bine corelată cu variațiile contractilității, ea are importante variații interindividuale fiind influențată și de presarcină, fiind deci utilă nu ca un indicator în sine a contractilității ci pentru a estima variațiile contractilității la același subiect în diferite situații [57]. Fracția de ejecție. Este cel mai
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
ventriculare izovolumetrice, imediat înaintea deschiderii valvelor sigmoide (fig. 5.42). Cu toate că valoarea dP/dtmax este bine corelată cu variațiile contractilității, ea are importante variații interindividuale fiind influențată și de presarcină, fiind deci utilă nu ca un indicator în sine a contractilității ci pentru a estima variațiile contractilității la același subiect în diferite situații [57]. Fracția de ejecție. Este cel mai important indice caracterizând faza de ejecție, reprezentând proporția din volumul ventricular inițial care este expulzată în circulație cu ocazia fiecărei sistole
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
sigmoide (fig. 5.42). Cu toate că valoarea dP/dtmax este bine corelată cu variațiile contractilității, ea are importante variații interindividuale fiind influențată și de presarcină, fiind deci utilă nu ca un indicator în sine a contractilității ci pentru a estima variațiile contractilității la același subiect în diferite situații [57]. Fracția de ejecție. Este cel mai important indice caracterizând faza de ejecție, reprezentând proporția din volumul ventricular inițial care este expulzată în circulație cu ocazia fiecărei sistole. Înregistrarea simultană a presiunii din VS
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
care este expulzată în circulație cu ocazia fiecărei sistole. Înregistrarea simultană a presiunii din VS concomitent cu viteza de creștere a presiunii (dP/dt) la același subiect în diverse condiții clinice. Administrarea de Isoprenalină (stimulator ) crește dP/dtmax prin creșterea contractilității miocardice, în timp ce valoarea presiunii maxime din VS scade ușor datorită vasodilatației periferice. Efortul fizic crește mai puțin dP/dtmax în timp ce valoarea presiunii maxime din izovolumetrică ventriculară (după [57]). Determinarea fracției de ejecție presupune măsurarea volumelor ventriculare telediastolic și telesistolic, care
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
de referință fiind reprezentat de metoda angiografică. Pentru VS valorile normale obținute prin diverse metode sunt cuprinse între 0,55-0,80 în timp ce fracția de ejecție a VD este în medie de 0,45. Fracția de ejecție este determinată atât de contractilitate cât și de pre- și postsarcină, astfel încât ea este considerată un indicator global al funcției sistolice ventriculare, nu numai al contractilității. Funcția diastolică a ventriculului Exprimă capacitatea de umplere a ventriculului la care contribuie două faze ale ciclului cardiac: relaxarea
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
în timp ce fracția de ejecție a VD este în medie de 0,45. Fracția de ejecție este determinată atât de contractilitate cât și de pre- și postsarcină, astfel încât ea este considerată un indicator global al funcției sistolice ventriculare, nu numai al contractilității. Funcția diastolică a ventriculului Exprimă capacitatea de umplere a ventriculului la care contribuie două faze ale ciclului cardiac: relaxarea ventriculară izovolumetrică generând gradientele de presiune necesare pentru umplerea ventriculară propriu-zisă. Evaluarea relaxării izovolumetrice. Se poate face prin estimarea timpului de
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
își crească volumul bătaie prin creșterea presiunii de umplere ventriculare. În realitate mecanismul Frank-Starling nu este ilustrat de o curbă unică, ci de o familie de curbe, reprezentând dependența volumului bătaie nu numai de presiunea telediastolică ventriculară dar și de contractilitate, o proprietate intrinsecă a miocardului. Creșterea contractilității deplasează curba performanței cardiace la stânga și în sus, permițând realizarea unui debit cardiac mai mare pentru aceleași valori ale presiunii telediastolice ventriculare. Dimpotrivă, scăderea contractilității deplasează curba performanței cardiace la dreapta și în
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
de umplere ventriculare. În realitate mecanismul Frank-Starling nu este ilustrat de o curbă unică, ci de o familie de curbe, reprezentând dependența volumului bătaie nu numai de presiunea telediastolică ventriculară dar și de contractilitate, o proprietate intrinsecă a miocardului. Creșterea contractilității deplasează curba performanței cardiace la stânga și în sus, permițând realizarea unui debit cardiac mai mare pentru aceleași valori ale presiunii telediastolice ventriculare. Dimpotrivă, scăderea contractilității deplasează curba performanței cardiace la dreapta și în jos; în această situație chiar creșteri minore
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
numai de presiunea telediastolică ventriculară dar și de contractilitate, o proprietate intrinsecă a miocardului. Creșterea contractilității deplasează curba performanței cardiace la stânga și în sus, permițând realizarea unui debit cardiac mai mare pentru aceleași valori ale presiunii telediastolice ventriculare. Dimpotrivă, scăderea contractilității deplasează curba performanței cardiace la dreapta și în jos; în această situație chiar creșteri minore a presiunii de umplere ventriculare se vor situa pe partea descendentă a curbei Frank-Starling, explicând ineficiența adaptativă mecanismului heterometric (fig. 5.54). Importanța practică a
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
scoasă din organism, în condițiile în care influența sacului pericardic și a presiunilor intratoracice pot influența semnificativ aspectul curbelor performanței cardiace [1]. Autoreglarea homeometrică Se referă la acele mecanisme care intervin fără participarea lungimii fibrelor cardiace, realizându-se prin variațiile contractilității miocardice și variațiile frecvenței cardiace. Autoreglarea prin modificarea contractilității miocardice reprezintă un mecanism de reglare cunoscut și sub numele de efect Anrep. În experimentele efectuate folosind preparatul cord-plămân s-a constatat că doar mecanismul Frank-Starling nu explică în totalitate modificările
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
pericardic și a presiunilor intratoracice pot influența semnificativ aspectul curbelor performanței cardiace [1]. Autoreglarea homeometrică Se referă la acele mecanisme care intervin fără participarea lungimii fibrelor cardiace, realizându-se prin variațiile contractilității miocardice și variațiile frecvenței cardiace. Autoreglarea prin modificarea contractilității miocardice reprezintă un mecanism de reglare cunoscut și sub numele de efect Anrep. În experimentele efectuate folosind preparatul cord-plămân s-a constatat că doar mecanismul Frank-Starling nu explică în totalitate modificările adaptative observate. Astfel, creșterea acută a întoarcerii venoase determină
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
bătaie. În continuare se poate constata că menținând întoarcerea venoasă crescută, volumul bătaie se menține în continuare crescut deși presiunea telediastolică revine la valoarea inițială. Această modificare a performanței cardiace independent de modificarea presarcinii reprezintă, conform definiției, o modificare a contractilității (fig. 5.55), [28]. Au fost propuse mai multe explicații ale efectului Anrep cum ar fi eliberarea bruscă de catecolamine în miocard sau refacerea miocardului în urma ischemiei subendocardice la care a fost supus în timpul creșterii presiunii intracavitare. O explicație plauzibilă
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
renale și funcției tubulare cât și prin antagonizarea efectului sistemului renină-angiotensină-aldosteron [79]. Alți factori umorali Endotelinele sintetizate la nivelul endoteliului vascular dar și a endocardului au efecte cardiace mediate prin intermediul proteinelor Gq, cu activarea sistemului fosfolipazei C - IP3/DAG, stimulând contractilitatea miocardică dar și proliferarea celulară [80]. Hormonii tiroidieni și glucagonul realizează efecte cardiace asemănătoare catecolaminelor, semnificația lor fiziologică în cadrul mecanismelor de reglare ale organismului fiind incomplet precizată. De asemenea, în circulație s-au pus în evidență o serie de factori
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
importanți factori în producerea și agravarea varicelor (Golledge, Quigley, 2003, Coleridge Smith, 2006, Bergan, Pascarella, 2007, Jeanneret et al., 2007, Greenberg et al., 2008). 1.3.3. FACTORI POZITIVI Factorii pozitivi ai circulației venoase sunt: • Tonusul venos Tonusul venos sau contractilitatea venoasă intervine în caz de stază, producând contracția venei și evacuarea sângelui acumulat. Cele mai bogate în mușchi sunt venele de calibru mijlociu, acest sector fiind numit și „cord venos periferic”. În poziție verticală și ortostatism static, sângele se acumulează
CERCETĂRI HISTOLOGICE, HISTOCHIMICE ŞI ELECTRONOMICROSCOPICE ÎN VENELE VARICOASE by FLORIN COMŞA () [Corola-publishinghouse/Science/506_a_757]
-
creșterea ratei de supraviețuire prin identificarea și tratarea cauzelor opririi cardiace respective. La acesta se adaugă și rolul FEER în decizia de a întrerupe resuscitarea (întotdeauna dificil de cuantificată scurtând durata eforturilor inutile de RCR-C și oferind, prin documentarea absenței contractilității cardiace spontane (cardiac standstill) confortul psihologic echipei implicate în momentul întreruperii RCR-C4,5. 1. Când este indicată FEER? În evaluarea pre-resuscitare în cazul apariției unei dispnee acute severe, a unei hipotensiuni arteriale fără etiologie determinată, al unui șoc de cauză
EVALUAREA ECOCARDIOGRAFICA TINTITA ÎN RESUSCITARE. In: CONFERINTE ÎN MEDICINA DE URGENTA by Antoniu Petriş () [Corola-publishinghouse/Science/736_a_1114]
-
structurale cât și funcționale insuficiență miocardică dreaptă/ stângă / globală. În diferențierea activității electrice fără puls (PEAĂ “adevărate” de “pseudo-PEA”. În evidențierea etiologiei PEA: tamponada cardiacă, hipovolemia, embolia pulmonară, pneumotoraxul. În aprecierea inutilității continuării manevrelor de RCR în condițiile evidențierii absenței contractilității cardiace cardiac standstill. 2. Cum se efectuează FEER? Având în vedere contextul în care această examinare se efectuează, “nu este necesară o acuratețe cantitativă absolută“ fiind deseori suficientă o evaluare “ochiometrică” a funcției cardiace (“eye-balling”). Secțiunea subcostală este prima abordată
EVALUAREA ECOCARDIOGRAFICA TINTITA ÎN RESUSCITARE. In: CONFERINTE ÎN MEDICINA DE URGENTA by Antoniu Petriş () [Corola-publishinghouse/Science/736_a_1114]