431 matches
-
zona Baku-Marea Caspică a fost oprită la Stalingrad, pe cursul inferior al Volgăi, într-o încleștare dramatică (noiembrie 1942-februarie 1943). La 2 februarie 1943, Armata a VI-a germană condusă de feldmareșalul von Paulus a capitulat, forțele sovietice trecând la contraofensivă. Ultima tentativă de ofensivă a Axei a fost dejugată în bătălia de la Kursk (1943), cea mai mare bătălie a tancurilor din istorie, armata sovietică impunân-du-și superioritatea. În Conferința Tripartită de la Teheran (noiembrie 1943) s-a adoptat varianta lui Stalin, susținută
AMURGUL ZEILOR by OLTEA R??CANU-GRAMATICU [Corola-other/Science/83091_a_84416]
-
în prima jumătate a secolului al XVII-lea, Uniunea Polono-Lituaniană a fost un stat uriaș în Europa Centrală și de Est, a cărui suprafață se întindea pe aproape un milion de kilometri pătrați. Biserica Romano-Catolică s-a lansat într-o contraofensivă ideologică și Contrareforma a adus în sânul ei numeroși convertiți din cercurile protestante. Unirea de la Brest a divizat creștinii răsăriteni de pe teritoriul Uniunii. Forța militară deosebit de mare din timpul domniei lui Ștefan Báthory a suferit de pe urma conflictelor dinastice din timpul
Istoria Poloniei () [Corola-website/Science/304275_a_305604]
-
est în Lituania, Belarus și Ucraina (ultima fiind anterior teatrul Războiului Polono-Ucrainean), profitând de preocuparea rușilor cu războiul civil. Până în iunie 1920, armatele polone trecuseră de Vilnius, Minsk și (aliate cu Directoratul Ucrainei) au ajuns la Kiev, dar apoi masiva contraofensivă bolșevică a îndepărtat polonezii din mare parte din Ucraina, iar frontul de nord a ajuns la marginea Varșoviei. Un dezastru aparent sigur a fost evitat în Bătălia de la Varșovia din august, printr-o combinație între priceperea de strateg a lui
Istoria Poloniei () [Corola-website/Science/304275_a_305604]
-
sovietice au reușit să străpungă liniile germane și au avansat cu 30 - 40 km pe zi, cucerind statele baltice, Danzigul, Prusia Răsăriteană, Poznańul, atingând un aliniament aflat la 60 de km est de Berlin, de-a lungul râului Oder. O contraofensivă de pe 24 februarie a nou creatului Grup de Armate Vistula de sub comanda lui Heinrich Himmler nu a reușit să obțină rezultatele scontate, iar rușii au invadat Pomerania și au ocupat tot malul drept al râului Oder, de aici continuând atacul
Bătălia Berlinului () [Corola-website/Science/304390_a_305719]
-
Acest lucru a dus la concentrarea treptată de forțe la granița dintre Rusia și Ducatul Varșoviei, un satelit al Imperiului Francez, fapt ce permite la rândul său, în contextul războiului peninsular, forțelor britanice și celor portugheze să declanșeze o nouă contraofensivă în Spania la începutul anului 1812. Din cauza aceasta, resursele francezilor din peninsulă vor fi întinse la maximum. De asemenea, Imperiul Rus încheie un tratat de pace cu Imperiul Otoman, fapt ce îi permite să aducă mai multe trupe la granița
Campania din Rusia (1812) () [Corola-website/Science/304428_a_305757]
-
următoare, pe 5, francezii și aliații lor lansează o violentă ofensivă, dar nu pot disloca excelentul dispozitiv prevăzut de arhiducele Carol, desfășurat în spatele liniei fortificate construite de-a lungul râului Russbach. Pe data de 6, în timpul dimineții, austriecii lansează o contraofensivă decisă dar imprecis coordonată, care aproape dislocă centrul inamic, dar aripile acestuia rezistă și, prin desfășurarea unei „Mari Baterii” și organizarea unei ofensive puternice pe stânga austriecilor și în centru, Napoleon reușește să oblige armata austriacă să se retragă treptat
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
forțele elene în timpul luptelor de pe linia Elaia-Kalama, în munții Pind. Neparticiparea Bulgariei la atac, în ciuda speranțelor italienilor, a permis Înaltului Comandament Elen să transfere cele mai multe divizii mobilizate în Macedonia spre frontul italian. Aici, grecii au organizat pe 14 noiembrie o contraofensivă amplă. Trupele elene au traversat granița albaneză și au cucerit oraș după oraș, în ciuda condițiilor grele de iarnă în care a fost obligată să lupte, problemelor de aprovizionare și a superiorității aeriene italiene. Pe la mijlocul lunii ianuarie, grecii ocupaseră un sfert
Istoria militară a Greciei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/312691_a_314020]
-
tactic, operațiunea a pus în evidența calitățile de luptă ale unei armate germane, capabile încă de acțiuni ofensive. Dar în același măsură, a demonstrat și slăbiciunile generale ale aceleiași armate, respinse de Armata Roșie după numai 24 de ore de contraofensivă.
Operațiunea Frühlingserwachen () [Corola-website/Science/312062_a_313391]
-
elene din Epir și Macedonia. Divizia „Julia” a obținut o serie de succese la începutul atacului lor. Marele Stat Major elen a ordonat întărirea zonei atacate, care a fost trecută sub comanda Corpului al II-lea de armată elenă. Prima contraofensivă a grecilor a fost lansată pe 31 octombrie, fiind încununată cu un succes limitat. Italienii au reușit să cucerească pe 3 noiembrie Vovousa, la 30 km nord de Metsovon, dar a devenit clar că nu au efectivele și proviziile necesare
Războiul greco-italian () [Corola-website/Science/312078_a_313407]
-
a permis grecilor să transfere majoritatea diviziilor de la granița bulgaro-greacă pe frontul albanez. Această redispunere a trupelor i-a permis comandantului șef generalul locotenent Alexandros Papagos să asigure superioritatea numerică a grecilor pe la mijlocul lunii noiembrie, condiție obligatorie pentru lansarea unei contraofensive. Pe frontul albaneze grecii concentraseră 11 divizii de infanterie, două brigăzi de infanterie și una de cavalerie, care trebuiau să lupte cu 15 divizii de infanterie și una de tancuri ale italienilor. Corpul de armată al Macedoniei apusene și Corpul
Războiul greco-italian () [Corola-website/Science/312078_a_313407]
-
o înaintare de aproape 1.650 km spre granița egipteană, dar când au ajuns atât de departe, proviziile lor erau aproape terminate și capacitatea de reaprovizionare era redusă. Britanicii, aflați foarte aproape de bazele lor de aprovizionare, au organizat rapid o contraofensivă victorioasă în Libia. După sosirea germanilor în Africa, frontul s-a mutat din nou spre est, pentru ca înaintarea forțelor Axei să se oprească din nou din cauza spraîntinderii liniilor de aprovizionare. Situația s-a schimbat radical în 1942. Deși în Mediterana
Campania din Tunisia () [Corola-website/Science/312222_a_313551]
-
de recunoaștere blindate a Diviziei „Trento”. The Commonwealth forces lost about 600 in the fighting. Armata a 8-a era epuizată și, până pe 3 iulie, Auchinleck a ordonat încetarea operațiunilor ofensive și întărirea pozițiilor defensive, deoarece se aștepta la o contraofensivă a Axei. Rommel a afirmat mai târziu că italienii s-au dovedit camarazi de nădejde, în special în cazul unităților motorizate și că numeroși generali și ofițeri i-au câștigat respectul, atât ca oameni, cât și ca soldați. Bătălia nu
Prima bătălie de la El Alamein () [Corola-website/Science/312251_a_313580]
-
iar din punct de vedere politic Franța nu dorea ca britanicii să opereze în sfera lor de influență, poziție pe care Regatul Unit o acceptase în 1912. Până la sfârșitul lui 1914, însă, războiul de pe Frontul de Vest ajunsese în impas; contraofensiva franco-britanică din prima bătălie de pe Marna luase sfârșit și britanicii suferiseră numeroase pierderi în prima bătălie de la Ypres din Flandra. Se săpaseră tranșee de ambele părți, de la frontiera Elveției până la Canalul Mânecii, războiul de manevră luând sfârșit și lăsând loc războiului
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
Câmpia râului Po. In prima fază a bătălei de la Piave diviziile britanice și franceze au rămas ca rezervă fiind staționate în Brescia, Mantua și Brenta. Ei vor înterveni numai când trupele italine vor fi copleșite de trupele austro-germane, înlesnind o contraofensivă la nord de Vicenza. In martie 1918 trupele franceze și britanice (11 divizii) sunt mutate pe frontul de vest, unde sosesc și trupele germane din Italia. Scriitorul american Ernest Hemingway a fost ca voluntar pe frontul din Italia și a
Bătălia de la Piave () [Corola-website/Science/311684_a_313013]
-
loc în data de , în plină desfășurare a primului război mondial, în gara din localitatea Ciurea, la sud de Iași, pe calea ferată Bârlad - Iași. Bilanțul a fost de peste 1.000 morți, absența unei anchete oficiale nepermițând elucidarea cauzelor accidentului. Contraofensiva armatelor Puterilor Centrale începută în septembrie 1916 și ocuparea ulterioară a Bucureștiului au determinat, începând cu luna octombrie, exodul unei mari părți a populației spre Moldova. Refugierea guvernului și a casei regale la Iași au accentuat retragerea populației civile spre
Catastrofa feroviară de la Ciurea () [Corola-website/Science/311749_a_313078]
-
și apoi se contrazicea cu șeful Statului Major General Jukov, atunci când Jukov a insistat să continue contraatacul. Ca rezultat comanda lui Rokosovski a fost bombardat cu comenzi contradictorii și în conformitate cu generalul-locotenent DI Rjabyshev, Rokosovski " nu a exprimat nici o ambivalență despre contraofensiva propusă" și a rezolvat disputa prin refuzul de a executa un ordin direct, spunând: "Am mai primit încă odată un ordin care să contraatacăm. Cu toate acestea, inamicul ne ne este atât de superior numeric numeric, încât am luat responsabilitatea
Konstantin Rokosovski () [Corola-website/Science/311026_a_312355]
-
de a executa un ordin direct, spunând: "Am mai primit încă odată un ordin care să contraatacăm. Cu toate acestea, inamicul ne ne este atât de superior numeric numeric, încât am luat responsabilitatea personală de a ordona să se oprească contraofensiva și să luptăm cu inamicul din poziție de apărare pregătită." În ciuda acestui act de nesupunere, Timoșenko l-a adus Rokossovsky la Smolensk în iulie, într-un efort de a preveni căderea orașului în timpul bătăliei de la Smolensk. Lui i s-a
Konstantin Rokosovski () [Corola-website/Science/311026_a_312355]
-
generalii armata Germaniei din Primul Război Mondial. A îndeplinit funcția de șef al Statului Major General german între de la începerea războiului până în august 1916, când a fost înlocuit de generalul Paul von Hindenburg În anul 1916 a comandat cu succes contraofensiva Armatei 9 germană în Bătălia de la Sibiu și în Bătălia pentru București, după care a intrat victorios în București, în data de 6 decembrie 1916. a fost fiul lui "Fedor von Falkenhayn Tassilo" (n. 6 februarie 1814, Nakel - d. 20
Erich von Falkenhayn () [Corola-website/Science/311788_a_313117]
-
treia operație care care consta în trecerea Dunării de către forțele aflate sub comanda lui Mackensen și desfășurarea unui atac concetrat asupra Bucureștiului. Operația s-a desfășurat începând cu a doua decadă a lunii septembrie și până la începutul lunii decembrie 1916. Contraofensiva Armatei 1 austro-ungare întărită cu trei divizii germane având ca scop forțarea Carpaților Orientali, s-a desfășurat între 19 și 27 octombrie 1916. Toate încercările de forțare a trecătorilor (Tulgheș, Bicaz, Trotuș, Oituz, etc.) au fost respinse de Armata de
Erich von Falkenhayn () [Corola-website/Science/311788_a_313117]
-
Mureșului mijlociu să atace armata română pentru a anula actul istoric înfăptuit la 1 Decembrie 1918 de Marea Adunare Națională a României și să ocupe întreaga Transilvanie. La data de 2 august 1919, grupul de armate române a trecut la contraofensivă, iar până la jumătatea lunii august armata ungară a fost învinsă. Budapesta a capitulat pe 4 august 1919, iar guvernul (ungar n.n.) s-a refugiat la Moscova.
Alexandru Hanzu () [Corola-website/Science/311948_a_313277]
-
aflându-se litoralul, iar la sud o depresiune imposibil de traversat de tancuri, cu un front relativ scurt, mai ușor de apărat. În această zonă, Aliații au oprit înaintarea Axei la începutul lunii iulie în timpul primei bătălii de la El Alamein. Contraofensivele Armatei a 8-a din timpul lunii iulie s-au încheiat cu eșecuri în fața trupelor lui Rommel, care se trecuseră la defensivă în tranșee bine apărate de câmpuri minate. La sfârșitul lunii iulie, Auchinleck a ordonat încetarea ofensivei, și a
A doua bătălie de la El Alamein () [Corola-website/Science/312265_a_313594]
-
din Deșertul Vestic de până atunci, niciuna dintre tabere nu avusese suficientă forța ca să poată exploata în mod decisiv victoria într-o ofensivă. Tabăra învinsă a avut de fiecare dată până atunci capacitatea să se retragă, regrupeze și pregătească pentru contraofensivă odată cu apropierea de bazele sale de aprovizionare. După o perioadă de pregătire, Armata a 8-a era gata de atac. Montgomery concentrase 220.000 de oameni, 1.100 de tancuri, față de cei 115.000 de soldați și 559 tancuri ale
A doua bătălie de la El Alamein () [Corola-website/Science/312265_a_313594]
-
și se retrăgeau, iar principalul obstacol în înaintarea lor nu a fost defensiva trupelor Axei ci terenul și drumurile și podurile distruse. Până pe 8 septembrie, Kesselring concentrase Armata a 10-a a lui Heinrich von Vietinghoff în poziții favorabile unei contraofensive de răspuns la orice debarcare aliată. Pe 8 septembrie, mai înainte de declanșarea principalei invazii, a fost anunțată capitularea Italiei în fața Aliaților. Forțele germane din Italia erau pregătite pentru o asemenea eventualitate și au început să dezarmeze unitățile italiene și să
Operațiunea Avalanșa () [Corola-website/Science/310850_a_312179]
-
românești din zona Racoviței pe frontul dobrogean, inamicul a concentrat în sudul Transilvaniei Armata a IX-a germană, comandată de generalul Erich von Falkenhayn, care a reușit să oprească ofensiva română la porțile Sibiului și mai apoi să treacă la contraofensivă. Astfel, Racovița a devenit din nou teatru de luptă, urmele acestuia putându-se vedea și astăzi sub forma tranșeelor care șerpuiesc pe la „Portișoară”, pe „Dealu Humelor”, precum și pe „Șanțu Săghișului”. Satul a fost evacuat de către trupele române după ce în noaptea
Istoria comunei Racovița () [Corola-website/Science/309473_a_310802]
-
pe plaje erau foarte vulnerabile la contraatacurile inamicului efectuate mai înainte de concentrarea în capetele de pod a unor forțe suficient de numeroase și de bine înarmate. Pentru a încetini sau chiar a elimina capacitatea inamicului de a organiza și lansa contraofensive în această perioadă critică, au fost utilizate trupele aeropurtate pentru cucerirea unor obiective vitale, așa cum erau podurile, intersecțiile de drumuri și anumite zone înalte, în special pe flancul vestic al zonelor de debarcare. Operațiunile aeropurtate la o oarecare distanță de
Bătălia pentru Normandia () [Corola-website/Science/309487_a_310816]