283 matches
-
a izbucnit o dispută între Thierry și Raynaud de Châtillon asupra stabilirii celui care va stăpâni fortăreața respectivă. În 1159, Thierry s-a întors din nou în Flandra, fără Sibylla, care a rămas în urmă pentru a deveni călugăriță la conventul Sfântul Lazăr din Betania. În absența lor, fiul lui Filip a guvernat comitatul, iar după revenirea lui Thierry a rămas drept co-conte. În 1164, Thierry a mai efectuat un pelerinaj în Țara Sfântă. Ajuns acolo, l-a însoțit pe regele
Thierry de Alsacia () [Corola-website/Science/324541_a_325870]
-
fost înființată, pe filieră italiană, o altă organizație masonică, având același nume: "Marea Lojă Națională din România (MLNR)". În martie 1996 sunt incluse 12 noi loji transilvănene, desprinse din MLNR, sub jurisdicția Marii Loji și se votează de către membrii în Convent, adăugarea cuvântului Unită în numele oficial al Marii Loji. De la acea dată, Marea Lojă Națională din România devine cunoscută sub numele de "Marea Lojă Națională Unită din România (MLNUR)". Mare Maestru a fost ales Titus Nicoară. În 2001, o parte a
Marea Lojă Națională Română 1880 () [Corola-website/Science/326415_a_327744]
-
Pacta conventa a fost un presupus acord încheiat între regele Coloman al Ungariei și nobilimea croată în 1102 sau mai târziu. În vreme ce unii afirmă că era vorba de o uniune voluntară a celor două monarhii, care permitea Croației să rămână un regat
Pacta conventa (Croația) () [Corola-website/Science/328356_a_329685]
-
din 1102, în vreme ce un altul, Nada Klaić, îl consideră doar un fals din secolul al XIV-lea. Un alt istoric croat, Stjepan Antoljak, consideră "Pacta conventa" o sursa istorică incompleta, dau un un fals. Disputele și incertitudinile cu privire la autenticitatea "Pacta conventa" corespund în mare parte cu disputele și incertitudinile legate de relațiile regatelor croat și maghar în secolele al X-lea și al XI-lea. Istoricul croat Ferdo Šišić și susținătorii săi consideră că Tomislav al Croației a domnit asupra întregii
Pacta conventa (Croația) () [Corola-website/Science/328356_a_329685]
-
Sânpetru. Prima atestare documentară a așezării datează însă de la 21 martie 1240, la 15 ani după alungarea Cavalerilor Teutoni din aceste teritorii. Într-un document redactat atunci, regele Béla al IV-lea spune ...am hotărât să dăruim sfântului și venerabilului convent al mănăstirii Cisterciților, ca ajutor pentru cheltuielile sale, ce se vor face în fiecare an pentru folosul obștesc, al capitulului întregului ordin, unele biserici din Țara Bârsei în părțile Transilvaniei, și anume cetatea Feldioara (Castrum Sanctae Mariae), Sânpetru (Sancti Petri
Biserica fortificată din Hărman () [Corola-website/Science/327014_a_328343]
-
este un drum pietonal pavat în serpentina de pe insulă Capri, care conectează zona formată de Conventul Sân Giacomo și Grădinile lui Augustus cu Marină Piccola. Comandat de către industriașul german Friedrich Alfred Krupp, drumul acoperă o diferență de altitudine de circa 100 m. Construită între 1900 și 1902, a fost aparent o cale de legătură pentru Krupp
Via Krupp () [Corola-website/Science/333138_a_334467]
-
care a păstrat puțin din trecutul său rural. De la începutul secolului al XX-lea zona a experimentat o creștere dramatică în ceea ce privește locuințele rezidențiale. În această perioadă, au fost construite numeroase locuințe în jurul Villei Floridiana, a Castelului Sant'Elmo și a conventului Sân Martino, inclusiv vile în stil Art Nouveau târziu și case mari pentru clasa de mijloc superioară. Cu toate acestea, există încă clădiri istorice în apropierea monumentele menționate mai-sus cum ar fi Villa del Pontano și o cladire veche a
Vomero () [Corola-website/Science/333334_a_334663]
-
repete experimentul și la Sant'Angelo di Contortă, dar, neobținând aceleași rezultate fericite, a apelat la Papă Sixt al IV-lea, care, printr-o diplomă, a desființat mănăstirea și a transferat călugăritele la Sfântă Cruce. Același papă a donat mănăstirii conventul Sân Domenico din Toscolano, abandonat de predicatori, precum și bisericile Santa Felicită din Româno și Sân Giorgio din Castelfranco, care aparținuse ieronimiților. Ultima donație a fost realizată de papă Iuliu al II-lea care i-a acordat parohia Santa Maria di
Biserica Sfânta Cruce (Giudecca) () [Corola-website/Science/333372_a_334701]