1,070 matches
-
prea. Clipa cea repede ne toacă, asemeni unui malaxor, nu mai citim din marile cărți ale omenirii, nu ne mai punem întrebări esențiale”. Și în acest sens, Melania Cuc evocă o scenă din copilăria ei, unde unchiul, împreună cu un vecin conversau, în zilele de vizită: “Erau într-o complementaritate naturală, trăiau evenimentul dialogului cu eleganță burgheză. Pe atunci, cafeaua naturală era rarisimă, și mătușa mea număra boabele de cafea prospăt prăjită, în palmă, apoi le îndesa în râșniță și toată casa
CARTEA CU COPERŢI DE STICLĂ (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357188_a_358517]
-
dânsa, destul de tânără, la fel ca și soția lui Cornel Crișan. Cunoscutul arhitect trăiește și azi și Sandra, fiica lui nea Mitică îl vizitează destul de des, reușind astfel să continue ce-a început tatăl ei cu mult timp în urmă, conversând cu Elian în dulcea limbă a lui Eminescu. La masă cu „neamul Tătărăscu” Nea Mitică se afla încă în orășelul de la poalele Alpilor, când mama lui Elian a venit în vizită la fiul său. Doamna Elian era una dintre surorile
ÎNTOARCEREA LA SAINT GERVAIS (CAPITOLUL XXII) de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 317 din 13 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357282_a_358611]
-
popular, cum e cea intitulată: „Durmiți în pace“. Motivul jertfei este foarte frecvent în lirica lui Liviu Jianu. Iată o poezie care ilustrează perfect jertfa omului mărunt care vine în Casa Domnului să-i țină Acestuia de urât și să converseze cu El, aducându-i ca jertfă, din puținul său, fie și o corcodușă: “Pun pe masă, cu zgârcenie, / La greșitele icoane, / Nici de rugă, nici smerenie ... / Ci doar câteva moșmoane ... // Nu știu iotă de ectenie, / Și de-aș ști, cine
CALIGRAFII PE SUFLETUL INIMII de JIANU LIVIU în ediţia nr. 326 din 22 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357403_a_358732]
-
pe strada Eminescu, la două case de clădirea Cercului Militar al cărui comandant era tânărul locotenent-major Ioan Țepelea. Trecând pe stradă, îl vedeam deseori la poarta edificiului. Înalt, suplu, oacheș, milităros. Am început să ne salutăm, iar mai apoi să conversăm. Era dornic de cunoaștere. Îi plăcea să îi povestesc despre locurile pe care le-am vizitat. Exista totuși o baricadă de sistem politic între noi... nu prea era indicată apropierea, nici pentru „unul plecat din raiul comunist” și nici pentru
A PLECAT ŞI IOAN ŢEPELEA... de GEORGE ROCA în ediţia nr. 453 din 28 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357943_a_359272]
-
mașini, vile, palate, domenii, lux ș.c.l. Puțini, foarte puțini mai întreabă de un autor. Cu atât mai puțin, despre o carte. Lumea și-a schimbat, și-a pervertit gusturile. Preferă să joace un joc pe calculator. Sau să converseze pe messenger. Ne-am înstrăinat cu totul. De oameni, de locuri și de noi înșine. Cartea ne aduna sub copertele ei fermecate. Acolo era loc berechet de visat, de imaginat, de luat complice, Când am ieșit din pavilionul C4, al
BOOKFEST 2012 de ROMEO TARHON în ediţia nr. 523 din 06 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358185_a_359514]
-
părinți care, cică, câștigă prin străinătăți averi cu care să huzurească după voie propriul copil uitat pe la rude. Spre a aminti mamei că are o fiică și pentru a da satisfacție acesteia din urmă să-și vadă mama și să converseze cu ea de la om la om, i-a făcut cadou o tabletă și cartela de internet aferentă. Poate mama, de dorul fiicei, va uita de „marile, mari” salarii care o despart de adevărata avere, proprii copii cică iubiți. Gestul Președintelui
IMNUL ŞI MÂNA LA INIMĂ de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1456 din 26 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357632_a_358961]
-
în atmosfera oficială a Primăriei nu reușește nimeni să îi facă pe acești oameni neserioși să se poarte disciplinat, atunci cum să fie acest lucru posibil în mijlocul naturii? Vasile Gădălin, cel care pe tot parcursul șederii lui la Vișeu a conversat numai în catrene, făcându-l până și pe George Corbu să vorbească în versuri, a fost capul răutăților, însă nici ceilalți umoriști nu s-au lăsat mai prejos. Stimulați de "laptele de pupăză" cu mărgele și de cântecele ceterașilor, ei
WEEKEND DE TOT RÂSUL LA VIŞEUL DE SUS de ANCA GOJA în ediţia nr. 490 din 04 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358590_a_359919]
-
dimensiune a vieții, insă tu un tanar nu știu eu cât de mult înțelegi lucrurile astea.” Mi-a rămas o amintire plăcută despre acest bătrân, ce încă mai lupta cu valurile năvalnice ale vieții. Mi-a făcut mereu plăcere să conversez cu oameni din diferite țări și culturi pe teme diferite: despre politica, economie, arta, religie etc. Iar aici în Spania am avut din plin această posibilitate. Mă împrietenisem în aceea perioadă cu un muncitor din Brazilia pe nume Carlos însă
JURNALUL UNUI CALATOR (6) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 625 din 16 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358825_a_360154]
-
din condiția sa de element imaginar și a se acredita în realitate, poetul reiterând astfel încercările din proza fantastic eminesciană, cu deosebirea că Emil Botta se adresează , deși având “ obrazul de cretă“ din prezentul vieții, unei foste iubite cu care conversează peste moarte. Partenera îi răspunde, ca un ecou de la marginea lumii, cu duioșie amară:” Da e posibil, întunecatul meu iubit,/ să mă auzi cântând chiar când voi fi murit,/ să mă vezi aieve în cereasca oglindă/ și în părul meu
POEZIA LUI EMIL BOTTA NAVIGÂND ÎNTRE EROS ŞI THANATOS de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 651 din 12 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359419_a_360748]
-
fie frică. Mergeți până la capăt! Aici există o regiune intermediară care e cea a “formelor spirituale” pline de “făpturi metafizice” ale Occidentului și Orientului îndepărtat. În această regiune carpatică stau oamenii împreună cu spiritele celor morți, geții și dacii nemuritori, și conversează cu îngerii și cu demonii. Aceștia suntem noi, Atlanții din Carpați. Și a fost seară - mai precis Occident, adică tărâmul unde se îndeplinește occasus solis, “uciderea soarelui” prin “moarte integrală” (morte di bacio) - Și-ai coborât din ceruri până-n inima
O SCRISOARE PENTRU RALUCA-CRINA FLORESCU (PARTEA A ÎNTÂIA) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 1552 din 01 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360389_a_361718]
-
Tudor Opriș de la Liceul „Gheorghe Lazăr” de lângă parcul Cișmigiu din București. El m-a publicat și pe mine în revista „Limba și literatura pentru elevi”. Deci, la acea vreme, era un respect mare pentru literatură! Se citea, se scria, se conversa, se schimbau păreri, se coresponda enorm... Am și azi zeci, dacă nu sute de scrisori de la colegii de generație din toată țara. Au urmat apoi taberele de creație literară de la Telega și Costinești. Îmi aduc aminte de Vivi Anghel de la
POET, ESEIST, DRAMATURG de GEORGE ROCA în ediţia nr. 395 din 30 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360577_a_361906]
-
un fel de renunțare, nu ne mai păsa de nimic, ne comportam ca niște roboți. Discuțiile pe care le purtam între noi, până spre miezul nopții, încetaseră cu desăvârșire. Fiecare vorbea cu el însuși, și nu avea chef să mai converseze cu prietenul de lângă el. Căzusem moralicește în ultimile opt zile, că nu ne mai recunoșteam, iar ofițerii nu mai dădeau pe la noi, decât primeam ordine telefonice prin care ni se făceau cunoscut ce mai avem de pus la punct în
EXPERIMENTUL DIABOLIC (2) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 973 din 30 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/360004_a_361333]
-
strânseră într-un cerc la o tarabă pe care nu era marfă, puseră cu toții bani și cumpărară vin. Radu nu era atât demult încântat de băutura în sine ci de compania acelor prieteni ai săi cu care îi plăcea să converseze. El stătea între ei cu statura sa de înălțime mijlocie, robust, cu părul cărunt ce îi cădea pe ceafă de sub șapcă, ochii lui albaștrii și întreaga sa fizionomie marcată de muncă și duritatea acelei vieți din baltă, era luminată în
UN OM SINGURATIC de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359775_a_361104]
-
și când să tac mă cert...tăcând înjur...tăcând râd.... tăcând mănânc...tăcând ascult tăcerea savurez tăcerea și tac am nevoie de tăcere de liniștea tăcerii tăcerea e fidelă și nu mă părăsește niciodată îmi place compania ei și să conversez cu ea despre una despre altă ea mă înțelege este cel mai bun confident nu mă bârfește nu mă jignește niciodată mă iubește așa cum sunt și eu la rândul meu nu o contrazic niciodată o respect întotdeauna tăcând! Referință Bibliografica
OAMGIU TĂCERII de VIOREL VINTILĂ în ediţia nr. 1121 din 25 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359914_a_361243]
-
au așezat doi bărbați. Diana privi spre masă. Unul dintre ei era chiar bărbatul pe care îl aștepta cu nerăbdare. Îi întâlni privirea. Acesta îi zâmbi și înclină din cap ca și cum i-ar fi dat binețe, apoi începu să se converseze cu bărbatul de lângă el. Diana nu i-a răspuns nici de data aceasta la flirt, s-a înhibat, pur si simplu, ca și cum nu ar fi avut timp pentru acest lucru. Se concentră mai bine și auzi convorbirea celor doi care
UN CONCEDIU RATAT de VASILICA ILIE în ediţia nr. 290 din 17 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359576_a_360905]
-
dat, bărbatul se ridică de la masă și se îndreaptă spre masa lor. - Dansați? o întreabă pe colega ei. - Cu plăcere! spuse aceasta. Diana a rămas uimită. Nu se aștepta la o asemenea întorsătură. Privi la cei doi care dansau și conversau. Din ce în ce îi descoperea bărbatului noi trăsături frumoase ale fizicului. Și-ar fi dorit să fie ea în locul colegei, să o țină de mijloc și să danseze împreună, blues. Se va întâmpla vreodată? După un dans, bărbatul a
UN CONCEDIU RATAT de VASILICA ILIE în ediţia nr. 290 din 17 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359576_a_360905]
-
case, copaci, flori, oameni, animație, zâmbete... Ziua s-a consumat destul de greu pentru Mișu. Nu au fost probleme în afara cadrului obișnuit, dar nerăbdarea sa creștea în intensitate cu fiecare oră în parte. Privea ceasul tot mai des și evita să converseze cu avocații Cenușe și Vlădescu ori cu acei clienți ce intrau în biroul lor pentru diferite probleme. Se limita la strictul necesar, atent să se comporte astfel încât să nu atragă atenția asupra sa și a reușit destul de bine deși, la
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 389 din 24 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359659_a_360988]
-
a invitat. Amândouă erau curioase să-l revadă pe Ștefan dar nu se confesau una celeilalte asupra acestui subiect. Dalia pentru a-și satisface curiozitatea asupra personalității celui care i-a salvat viața, Minela să-și împlinească plăcerea de a conversa cu un om de lume, schimbând atmosfera strict legată de afacerile familiei și de relațiile cu furnizorii, distribuitorii, materii prime, contracte în derulare, sau conturi bancare scadente. Dorea să uite pentru câteva zile de toate acestea. Să se deconecteze și
FRAG. 6 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 462 din 06 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359137_a_360466]
-
sclav pe viață, la moment! Zâmbind silfidic, îmi întinse-o mâna hotărâtă Și-atunci, orice urmă de curaj, fu doborâta! Îmi plăci - imi spuse - și mă privi duios Ca pe-un copil cu chipul luminos, Eu, caut să zâmbesc, să conversez ceva, Nu e nevoie-mi spuse, vorbim la o cafea. La masa dinspre geam un înger îmi părea, Fii mai destins - imi spuse - tu ai ceva? Nu, ce să... am, dar nu știu de ești vie Ba sunt, ciupește-mă
ACUM,LA APUS DE SOARE? de FLORENTINA CRĂCIUN în ediţia nr. 475 din 19 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359182_a_360511]
-
de PR de evenimente, la învățăcel de Illustrator, la copywriter digital și timpul trece QED. Parcă ai pleca o săptămână să vezi un monument pe-afară, parcă ai vorbi cu niște oameni în orășelele lor în care știi să te conversezi doar pe jumate, dar n-ai bani să treci granița. Bașca, ești ocupat să umpli cazanul cu experiență, că toamna se numără bobocii și ție ți s-a acrit de juniorat. Îți recomandăm Mi-am dat demisia dintr-un post
Joburile mele: Am 23 de ani și m-am lovit toată viața mea de următorul cuvânt () [Corola-blog/BlogPost/338338_a_339667]
-
Trăim în era internetului. Teoretic suntem conectați, și totuși nu pot să nu remarc cât suntem de deconectați. Conversam în milioane de mesaje, dar parcă ne este greu să comunicăm față în față cu un interlocutor. Cred cu putere că o mai bună comunicare la nivel personal și profesional poate duce la o imbunatatire substanțială a modului în care
În Silicon Valley, dacă cineva are ideea unui produs nebunesc cu care speră să îmbunătățească lumea, cei din jur îl încurajează, în Europa i se spune că e nebun () [Corola-blog/BlogPost/338867_a_340196]
-
avut ocazia să vorbesc limba engleză în ultimii 25 de ani, în unele zile mai mult decat limba maternă, am ajuns să gândesc mai repede în English, am tradus capitole întregi din codul muncii, documentație de toate felurile și am conversat toată paletă de subiecte, parcă aș fi fost un pictor cu șevaletul în față și paletă culorilor în mână. Fiecare pată de culoare, un domeniu de discuție, si am pictat numai tablouri multicolore, pline de viață. La limba franceză a
Mirela Teodorescu: Si tu veux un ami, apprivoise moi! () [Corola-blog/BlogPost/339303_a_340632]
-
numai tablouri multicolore, pline de viață. La limba franceză a fost mobilizator, deoarece în clasa XI-a am avut ocazia să merg la Paris în vacanța de primăvară. Ce ocazie, ce provocare, așa că învață să știi cât mai bine sa conversezi, să vorbești cât mai curat și corect. Cât de mult m-am pregătit, sora mea era mulțumită de cum pronunțam, de corectitudinea propozițiilor, de spontaneitatea mea. Și am ajuns in Franța, am văzut Dieppe de pe Coasta Normandiei, aici a avut loc
Mirela Teodorescu: Si tu veux un ami, apprivoise moi! () [Corola-blog/BlogPost/339303_a_340632]
-
de captivare a auditoriului: 1. Faceți așa și veți fi primit cu brațele deschise pretutindeni; 2. O cale simplă de a lăsa o primă impresie favorabilă; 3. Dacă nu procedați astfel, veți avea necazuri; 4. Invățați fără efort cum să conversați cu ușurință; 5. Cum să treziți interesul în ceilalți; 6. Cum să câștigați simpatie instantaneu. Partea a treia - Cum să vă impuneți modul de gîndire, propune modalități de influențare: 1.Nu puteți învinge într-o dispută; 2. Un mijloc garantat
Dale Carnegie: Secretele succesului – Cum să vă faceţi prieteni şi să deveniţi influent. Recenzie de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339444_a_340773]
-
toate vârfurile. Aspirațiile, demne de Carmen Sylva, i se împliniseră: „Dorea să devină artistă, să aibă propriul atelier de pictură, în care va fi vizitată de alți artiști, unde se va cânta și se vor recita poezii, unde se va conversa în limbi străine. Îi plăcea să călătorească și să locuiască în hoteluri capitonate cu mătăsuri și lambriuri, cu flori exotice răspândite pretutindeni. Iubea moda pariziană, șicul simplității lui Coco Chanel”. Divorțul de Alex este antagonic jurământului (de a iubi numai
Evelyne Stănescu – Elmasry: Lumea care ni se relevă. Cronică, de Dan Ionescu () [Corola-blog/BlogPost/339453_a_340782]