2,909 matches
-
mai-marele tuturor, care nu făcea caz de neapărata respectare a etichetei, dar care nu ierta nici o abatere de la această supunere subînțeleasă. Faptul că nimeni nu spusese nimănui care sînt regulile de funcționare ale Serviciului, cu atît mai puțin cele de conviețuire în cadrul acestuia, dar ele existau și erau respectate cu strășnicie, constituia în concepția lui Mihai Mihail cea mai bună verificare a oamenilor săi. Exista așa o continuă stare de alarmă și de verificare a oamenilor, regulile nescrise apăreau la lumină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
printr-o trestie o zi și o noapte, cînd a ieșit era negru de frig și din cauza lipitorilor. Era probabil singurul om din Serviciu care ucisese, despre asta nu se vorbea, dar iarăși se știa, cum se știau regulile de conviețuire. Era bolnav, dar boala se potrivea întru totul cu imaginea pe care trebuiau să și-o facă despre el. Nici nu putea fi altfel un om care lua hotărîri cu o rapiditate uluitoare și tot atît de uluitoare erau în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
-i dai la timp forma convenabilă. "Vă ascult, domnule Mihail, vă ascult. Un ceai, o cafea, dacă nu e prea tîrziu?" Mihai Mihail schiță un gest evaziv, n-avea chef de așa ceva, un ceai, o cafea însemna un început de conviețuire. "O vișinată, o vișinată de casă, domnule director. În zilele noastre e ghreu să mai găsești așa ceva, o băutuhră bună făcută în casă. Îmi place să thrăiesc modest, domnule dihrector, modest și după canoane băthrînești. Sînt vehrificate!" Era una din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
la apogeul carierei, cu alte cuvinte, prețuit și contestat, iar eu Încă o tânără femeie frumoasă de care era invidiat de cei care ne cunoșteau taina. Taină maculată de sentimentul culpabilității, de veșnice mustrări de conștiință. Din anii noștri de conviețuire, din acele vremuri „aspre și tandre“ datează creația cea mai valoroasă a lui M.O. În privința dramelor sale de inspirație biblică nu trebuie uitat, domnule, că ele conțineau aluzii periculoase, care În acea „vreme a lupilor“ te expuneau riscului fatal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
da poeziei „Comuniune epidermică“, care depășește limita bunului‑simț.) Desigur, domnule, vă veți Întreba ce legături pot avea toate astea cu opera lui Mendel Osipovici. Eu sunt Polimnia, domnule, din poezia omonimă (iar semnificația ei devine evidentă doar În contextul conviețuirii noastre). „În fiecare cuvânt al meu, În fiece punct, te afli și tu, precum polenul“, spunea el. „Tot ce am scris și chiar ce am tradus se află sub semnul tău.“ Cântarea Cântărilor a fost tradusă de el În 1928
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
în felul acesta, de monotonia casei și își pregătea viitorul, convinsă fiind că mai devreme sau mai târziu locul mașinii de scris îl va lua calculatorul. După îndelungi discuții, Sanda debarcă în locuința familiei Noia cu inima cât un purice. Conviețuirea cu ginerele o umplea de groază. La scurt timp, spaimele ei se adeveriră. În vreme ce Luana se școlea, cei doi se luau în coarne, desfășurând adevărate coride prin toată casa. Se certau de la bani, de la mâncare, din pricina copilului sau a apei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
de milă. Vinovat de suferința și rătăcirea Luanei, el avea tupeul, curajul prostesc, să se apropie de ea, să și-o revendice, ca pe un bun personal, cu egoismul și lipsa de inspirație de care dăduse dovadă în scurta lor conviețuire. Nu-l ura pe Noia. Nici măcar nu era gelos pe el. Neștiind să ofere Luanei dragostea și devotamentul unui soț cu capul pe umeri, era convins că el nu primise de la ea fericirea și împlinirea pe care era capabilă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
petrece zile împreună, ar fi respirat același aer fără să ajungă la saturație. Totul era plauzibil, într-o clipă înțelese că reușise să ajungă mult mai aproape de omul acesta străin decât se apropiase vreodată de Ovidiu în câțiva ani de conviețuire. Părea absurd dar știa că nu este, era pe cale să atingă a asemenea tandrețe ce leagă două firi identice, o tandrețe după care tânjea. NU. Totul fusese o plăsmuire a minții, o nouă încercare de a evada din moleșeală. Tânjea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
pe fața ei încât voiseră să încerce s-o scoată din impas, un gest creștinesc la urma urmei. Așa cum le era firea, fără nici o parte introductivă, o întrebară care era situația ei actuală. Ea le făcu un scurt rezumat asupra conviețuirii ei cu Ovidiu și asupra despărțirii recente. Dacă cineva ar fi pus în calcul cuvintele folosite în descrierea celor două situații, ar fi observat că numărul de cuvinte era cam același. De la fereastra clădirii priveai în curtea unui liceu. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
strălucirea costumelor, i se părea că aceasta este menirea spectacolului, de a produce emoții primare. Știu că aveam o cu totul altă viziune asupra vieții, dar cu toate astea, mi-a fost greu să înțeleg că după atâția ani de conviețuire eram pur și simplu înlăturată, fără prea multe discuții, de-o femeie care gândea la fel ca el. Mă, tu trebuie să înțelegi că așa ceva este tipic pentru un individ ca fostul tău bărbat. Dacă tu n-ai realizat că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
mai zbucium! De organizare nu te puteai plânge. În fond ce poate spune? Chiar așa ... Că are emoții, bunăoară. Și că e onorat. Cred și eu, cu primaru' lângă el. Plus consilierii din discurs. Plus. La urma urmei, după atâta conviețuire cam știm ce gândește. Oricum o să-și ceară scuze că au greșit. Când? Când l-au omorât pe Isus. Dacă vorbește despre Isus, ar trebui să spună o vorbă și despre noi. Crezi că știe citatul din Herodot? Păi, el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
câtuși de puțin tentată să pipăie fantoma care Îi zâmbea confuz de sub duș și nici să-i adreseze vreun cuvânt. Se Întoarse În camera ei Înghițindu-și plânsul. În adâncul ei, spaima, mânia și ura strangulau sunetul pur, inconfundabil al conviețuirii cu himera... Pășea Înainte Îngândurat. Uitase de ea. Vru să-l strige, dar renunță, fascinată de urma Întunecată a pașilor săi. Dacă aceste urme ar duce undeva, n-ar ezita să Îl urmeze. Dar ele nu duceau nicăieri, absolut nicăieri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
zâmbetul provocator și se străduiau din răsputeri să i-l șteargă de pe față sau să Îl schimbe Într-un spasm dureros. O răsplată binemeritată pentru o târfă ca ea. Nimeni nu știa unde Începe și unde se sfârșește neobișnuita ei conviețuire cu sine Însăși. Ea nu era fericită, dar Împărțea tuturor fericire. Într-o zi Însă, gesturile ei simple s-au preschimbat În gesticulație, Într-o Încercare ieftină și tristă de a-și ascunde declinul apropiat. Atunci a hotărât să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ca și rușii". Fără îndoială, ei sunt o rudă apropiată a rușilor, dar nu le pot fi contestate cultura, tradițiile, istoria și nici măcar limba proprie. Fără îndoială că toate acestea le-au fost confiscate belarușilor în lunga și complicata lor conviețuire cu rușii în cadrul U.R.S.S. Dar câtă lume știe, de exemplu, că marele scriitor "rus" Dostoievski a fost, de fapt, belarus, sau că marele compozitor "rus" Glinka a fost tot belarus? Aceste realități, ca și multe altele, au fost aduse
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
cuprinde pe Lazăr și pe Marta din Betania; desfrâul; ungerea picioarelor lui Isus; convertirea; învierea lui Lazăr; mărturia învierii. Partea a doua a legendei, călătoria spre Marsilia și minunile săvârșite, calchiază în bună măsură „Viața Mariei Egipteanca”: retragerea în pustiu; conviețuirea cu îngerii; penitența; revelația finală. Episodul miracolului produs asupra soției principelui va lega pentru totdeauna numele sfintei de maternitate: Maria Magdalena devine patroana și protectoarea nașterilor, așa cum, mai târziu, ea va deveni sprijinul „femeilor pierdute”. Sindromul Maria Magdalena: victima unei
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
rămas secretul lui erotic pentru tot restul vieții. Femeia aceea ciudată și fără nume a intuit și satisfăcut toate dorințele lui nemărturisite, toată setea lui de senzualitate pe care Dora nu știuse să o potolească în lungii lor ani de conviețuire care părea fericită. Era un ipocrit ! De fapt, în adâncurile lui, își dorise întotdeuna ca Dora să răspundă cu mai multă ardoare chemărilor lui de dragoste. Era oare prea pudică sau prea cerebrală, prea lucidă ? Sau poate el era vinovatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
o adică, străinătatea-i mare și primitoare!.. În curând voi plini vârsta Buletinului!.. Nunta de aur Cu bucurii și cu necazuri, cu vorbă bună și contrări inerente, cu îndestulare, dar și cu neplăcută strâmtorare trecătoare, sub aripa protectoare a iubirii, conviețuirea legitimă a soților Ana și Vasile Berechet iat-o pe punctul de a contabiliza semicentenarul. Iubirea de care au avut parte acești oameni le-a înnobilat viața cu armonie și împliniri ce au atribuit substanță, sens și consistență anilor petrecuți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
aprinde focul iubirii la fel ca un strop din neliniștea geloziei pentru unele împliniri sau te miri ce voluntarisme neînsemnate ale partenerului. Ia ascultă, dragoste, cu mai multă atenție, ce logos ne țin acești colegi și prieteni!... Adevărate lecții de conviețuire în căsnicie... Târziu, dragă, târziu, mult prea târziu! Pe mine nu mă mai schimbă!... În definitiv, și-o păruială te mai scoate din monotonie. Taci, soro! A intervenit soțul contestatarei. Nicidecum! Afirmațiile astea sunt un înțelept cuvânt de învățătură către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
ba chiar mult, în urma crizei economice, se afirmă pe neașteptate că încrederea este valoarea cea mai importantă a unei piețe financiare solide și că este necesară încrederea în sistem în ciuda dezamăgirilor trăite. Nu exagerez deloc dacă definesc încrederea ca baza conviețuirii umane. Astăzi, în firme, se cere o mai mare încredere între directori și colaboratori, colegi și asociați. Controalele nu pot sub nici o formă să înlocuiască încrederea; competența profesională și eficiența nu pot lua locul puterii de caracter și al caracterului
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
sfârșit. Bucuria de a trăi care durează nu se exprimă în cuvintele "sunt fericit", ci mai curând în fraza "sunt în armonie, în pace cu mine însumi, sunt mulțumit". Acest comportament nu exclude bucuriile și dezamăgirile condiției noastre sufletești. O conviețuire satisfăcătoare " Care a fost cea mai frumoasă zi din viața dumneavostră? Cea mai mare fericire?" Iată întrebări din interviuri la care nu răspund niciodată. Depinde foarte mult de perspectivă, circumstanțe, vârstă. Am trăit multe zile de fericire. Dar pentru mine
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
un Tu. Nu doar de un Es, un alt lucru, un non-eu, dar de un alt eu, capabil de libertate, ajutor, bunătate și înțelegere, care în raportul personal devine un tu, care acceptă și totodată dăruiește încredere. Fără încredere, bucuria conviețuirii și colaborării nu este posibilă. Acest lucru este valabil, precum am ilustrat în capitolul precedent, pentru o viață profesională de succes, o politică eficientă, pentru o bună autoritate, organizații, instituții și îndeosebi pentru mediul personal. Fără încredere nu există prietenie
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
privește pe politicieni sau jurnaliști, dar și pe manageri, doctori sau preoți adesea provocat de falimentul moral și de vina indivizilor are efecte foarte grave. În fața încrederii înșelate sunt justificate criticile, dar nu condamnările generalizate sau preventive. Tocmai în Europa conviețuirea satisfăcătoare a persoanelor de diverse origini, națiuni sau religii este deranjată și criticată de aprecieri superficiale negative, transmise de unele mijloace de comunicații. Cele dintre catolici și protestanți, din fericire, au fost de mult depășite. Dar așa cum un timp mulți
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
pe care o folosea deseori unul dintre profesorii mei la Roma referindu-se la viața socială: "Pisces maiores manducant pisces minore", peștii cei mari îi mănâncă pe cei mici. Lege a naturii și istoriei umanității dificil de împăcat cu o conviețuire liniștită sau cu un proiect divin inteligent. Din păcate nu există lumea perfectă a păcii între animal și animal, între om și animal. Nu trăim în Împărăția lui Dumnezeu de la sfârșitul timpurilor, pe care profetul Isaia a descris-o în
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
adevăr. Dar într-o societate liberal-democratică, în care se aplică jocul liber al forțelor spirituale și sociale, cum se poate ajunge la un consens minim cu privire la valori, norme și comportamente fundamentale? Un astfel de consens este necesar pentru garanția unei conviețuiri demne în mijlocul familiei și claselor școlare, dar și la locul de muncă sau în comunitățile mai numeroase până la atingerea realizării unui stat democratic. Când marea majoritate a oamenilor refuză, din fericire, arbitrarietatea deplin subiectivă și anarhia, cum se pot stabili
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
frază a Nazarineanului: "Fericiți făcătorii de pace, pentru că ei vor fi numiți fii ai lui Dumnezeu" (Mt., 5, 9). Tocmai credința într-un Dumnezeu unic comun evreilor, creștinilor și musulmanilor cantus firmus al Sfintei Scripturi este cea care impune o conviețuire pacifică, în locul luptei scandaloase ce a caracterizat până acum istoria lor. Credința comună într-un Dumnezeu unic constituie baza unei mai bune înțelegeri și unei profunde solidarități între comunitățile religioase ce fac parte din marea mișcare monoteistă. Niciuna nu-și
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]