14,043 matches
-
cuvânt bun, conducându-l spre lumina cunoașterii adevărului, deoarece nu este om care să meargă prin întuneric și să nu dorească să-I apară în priviri lumina. Cum? Calea cea mai importantă este dialogul, convorbirea cu duhovnicul. O astfel de convorbire redăm în cartea de față, prin dialogul cu Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Ioan al Covasnei și Harghitei, având în vedere subiecte și teme de larg și real interes, cum ar fi:”Să deschidem ușa sufletului nostru”, “Oamenii cinstitori de Dumnezeu și
Semnal editorial şi Publicistic: „Pe Cărarea Raiului” [Corola-blog/BlogPost/93780_a_95072]
-
crescută în climatul de adâncă evlavie al unei familii preoțești - tatăl însuși fiind un foarte pasionat și talentat condeier - stăpânește cu ușurință și folosește cu abilitate terminologia religioasă și chiar teologică, înlesnind substanțial elaborarea cărții. Parcurgând cuprinsul acestei cărți, sau Convorbirile dintre cei doi autori, ne apare în ochii minții imaginea de la Stejarul Mamvri și convorbirea pe care patriarhul Avraam a avut-o cu Dumnezeu, ascuns sub chipul celor Trei tineri. Cartea de față este extrem de atractivă prin ineditul ei, în
Semnal editorial şi Publicistic: „Pe Cărarea Raiului” [Corola-blog/BlogPost/93780_a_95072]
-
pasionat și talentat condeier - stăpânește cu ușurință și folosește cu abilitate terminologia religioasă și chiar teologică, înlesnind substanțial elaborarea cărții. Parcurgând cuprinsul acestei cărți, sau Convorbirile dintre cei doi autori, ne apare în ochii minții imaginea de la Stejarul Mamvri și convorbirea pe care patriarhul Avraam a avut-o cu Dumnezeu, ascuns sub chipul celor Trei tineri. Cartea de față este extrem de atractivă prin ineditul ei, în sensul că fiecare idee scoate la lumină un lucru nou, sau altfel spus față de cum
Semnal editorial şi Publicistic: „Pe Cărarea Raiului” [Corola-blog/BlogPost/93780_a_95072]
-
cu Dumnezeu, ascuns sub chipul celor Trei tineri. Cartea de față este extrem de atractivă prin ineditul ei, în sensul că fiecare idee scoate la lumină un lucru nou, sau altfel spus față de cum l-au spus alții. O carte de convorbiri emană direct din minte și din inimă, intervievatul exprimând gânduri și simțăminte în premieră. Între primele tematici abordate este cea a păcii, concret ilustrată de către Mântuitorul prin Fericirea a șaptea: „Fericiți sunt făcătorii de pace, că aceia fiii lui Dumnezeu
Semnal editorial şi Publicistic: „Pe Cărarea Raiului” [Corola-blog/BlogPost/93780_a_95072]
-
putea spune, din inițiativa a doi foarte laborioși ostenitori în grădina Domnului și a Maicii Domnului. Este vorba despre Înalt Prea Sfințitul Ioan, Arhiepiscopul Covasnei și Harghitei și despre prof. dr. Luminița Cornea din Sfântu Gheorghe. Rezultatul respectivului dialog sau Convorbiri, se citește cu mare interes și se gustă cu multă plăcere, asemenea unui fruct delicios, proaspăt cules din livadă. În concluzie vom sublinia și reține că volumul de față reprezintă, între altele, (și) o cronică grăitoare despre „starea Ortodoxiei și
Semnal editorial şi Publicistic: „Pe Cărarea Raiului” [Corola-blog/BlogPost/93780_a_95072]
-
înțelege cât mai bine urmările și consecințele înstrăinării și izolării pentru acest popor, care astăzi, mai mult ca oricând, este chemat să-și asume destinul istoric al strămoșilor săi!... În încheiere vom susține cu toată convingerea că prin publicarea acestor convorbiri duhovnicești cu un cunoscut, recunoscut și renumit ierarh și slujitor al Bisericii noastre, strămoșești și dreptmăritoare - Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Ioan Selejan din Carpați - căruia îi dorim, cu acest prilej aniversar, să aibă parte, în continuare, de mult spor și de
Semnal editorial şi Publicistic: „Pe Cărarea Raiului” [Corola-blog/BlogPost/93780_a_95072]
-
apăsat în prima mea carte, acum 20 de ani (A doua viață a lui Eminescu, 1994). Luîndu-mi ca subiect pentru teza de doctorat „edițiile Eminescu”, după cîțiva ani buni de confruntări filologice între textele edițiilor, între acestea și textele din „Convorbiri literare” (pentru fiecare în parte), și după noi confruntări cu manuscrisele, mi-am dat seama că această impresie generală că Maiorescu a fost arhitectul Ediției princeps nu se susține. Sînt prea multe fisuri, nepotriviri, imposibilități logice, situații absurde. Sau acumulat
Cu Nicolae Georgescu despre reeditarea antumelor lui Eminescu [Corola-blog/BlogPost/93768_a_95060]
-
secretar științific), mi-a confirmat, după îndelungi discuții pe care le-am avut despre modul meu de a vedea lucrurile, că prin 1960 și marele editor ajunsese la concluzii asemănătoare. Eu consideram că Eminescu și-a decupat poeziile tipărite în „Convorbiri literare”, punîndu-le apoi în ordinea dorită pentru volum și intercalînd poeziile noi, făcute pentru legături. Mă bazam pe lipsa, dintre cărțile sale și dintre manuscrisele din lada sa, a „Convorbirilor”: ce poet nu-și păstrează propriile apariții? Nu, mi-a
Cu Nicolae Georgescu despre reeditarea antumelor lui Eminescu [Corola-blog/BlogPost/93768_a_95060]
-
Eu consideram că Eminescu și-a decupat poeziile tipărite în „Convorbiri literare”, punîndu-le apoi în ordinea dorită pentru volum și intercalînd poeziile noi, făcute pentru legături. Mă bazam pe lipsa, dintre cărțile sale și dintre manuscrisele din lada sa, a „Convorbirilor”: ce poet nu-și păstrează propriile apariții? Nu, mi-a spus George Muntean, Perpessicius credea că Eminescu a dat la tipografie chiar volumele legate ale „Convorbirilor”, punînd semne la poeziile care trebuiau culese și intercalînd ineditele. Abia în anul 2000
Cu Nicolae Georgescu despre reeditarea antumelor lui Eminescu [Corola-blog/BlogPost/93768_a_95060]
-
Mă bazam pe lipsa, dintre cărțile sale și dintre manuscrisele din lada sa, a „Convorbirilor”: ce poet nu-și păstrează propriile apariții? Nu, mi-a spus George Muntean, Perpessicius credea că Eminescu a dat la tipografie chiar volumele legate ale „Convorbirilor”, punînd semne la poeziile care trebuiau culese și intercalînd ineditele. Abia în anul 2000, ieșind la iveală noul tezaur de scrisori eminesciene, am înțeles că această teorie a lui Perpessicius se confirmă. Poetul îi scrie Veronicăi Micle în 8 februarie
Cu Nicolae Georgescu despre reeditarea antumelor lui Eminescu [Corola-blog/BlogPost/93768_a_95060]
-
noul tezaur de scrisori eminesciene, am înțeles că această teorie a lui Perpessicius se confirmă. Poetul îi scrie Veronicăi Micle în 8 februarie 1882: „Titus îmi propune să-mi editez versurile și am și luat de la el volumul 1870-71 din Convorbiri, unde stau Venere și Madonă și Epigonii. Vai, Muți, ce greșeli de ritm și rimă, cîte nonsensuri, ce cuvinte stranii! E cu putință a le mai corija, a face ceva din ele? Mai nu cred, dar în sfîrșit să cercăm
Cu Nicolae Georgescu despre reeditarea antumelor lui Eminescu [Corola-blog/BlogPost/93768_a_95060]
-
de ritm și rimă, cîte nonsensuri, ce cuvinte stranii! E cu putință a le mai corija, a face ceva din ele? Mai nu cred, dar în sfîrșit să cercăm.” El nu avea, așadar, volumul său propriu, sau numere păstrate din „Convorbiri” cu poeziile sale. Răspunsul ei („Je suis très contente que tu veux șsic!ț éditer tes beaux vers...”), din 10 februarie, era cunoscut încă din 1905, fiind inclus apoi și în volumul XVI de Opere. Nu mă întrebați de ce n-
Cu Nicolae Georgescu despre reeditarea antumelor lui Eminescu [Corola-blog/BlogPost/93768_a_95060]
-
am urmat această intuiție a lui Perpessicius construindu-mi propria teorie prin care am ajuns la concluzia că Eminescu este arhitectul volumului său de versuri. Greșelile de tipar identice în volumul apărut în 1883 cu cele din textele tipărite în „Convorbiri literare” între 1870-1881 arată că n-a existat un manuscris al cărții, ci s-a dat la tipografie revista, cum credea Perpessicius (tăieturile, cum consideram eu). În ediția a doua a cărții, din 1885, Titu Maiorescu îndreaptă tacit aceste greșeli
Cu Nicolae Georgescu despre reeditarea antumelor lui Eminescu [Corola-blog/BlogPost/93768_a_95060]
-
au fost semnalate după apariția cărții. Oricum, intrăm în alertă. Pe de altă parte, I.E. Torouțiu transmite impresia că Livia Maiorescu, fiica criticului, a fost cea care a copiat poeziile lui Eminescu pentru tipar. Putea, însă, aceasta să copieze din „Convorbiri literare”, la Împărat și proletar (1874), de pildă, „cumșe frigiene” în loc de „cușme frigiene”, sau la Povestea codrului (1878), „Împreju-ne s-adună” în loc să îndrepte: „împrejuru-ne” - și cîte și mai cîte: repet, greșeli de tipar în „Convorbiri” care se regăsesc în Ediția
Cu Nicolae Georgescu despre reeditarea antumelor lui Eminescu [Corola-blog/BlogPost/93768_a_95060]
-
însă, aceasta să copieze din „Convorbiri literare”, la Împărat și proletar (1874), de pildă, „cumșe frigiene” în loc de „cușme frigiene”, sau la Povestea codrului (1878), „Împreju-ne s-adună” în loc să îndrepte: „împrejuru-ne” - și cîte și mai cîte: repet, greșeli de tipar în „Convorbiri” care se regăsesc în Ediția princeps. Aceasta este prima fisură, și ne pune pe gînduri. Situația ineditelor pare complicată: unele au apărut înaintea volumului în „Familia”, altele au fost reluate în „Convorbiri”... ce concluzie trageți de aici? Între poeziile tipărite
Cu Nicolae Georgescu despre reeditarea antumelor lui Eminescu [Corola-blog/BlogPost/93768_a_95060]
-
și mai cîte: repet, greșeli de tipar în „Convorbiri” care se regăsesc în Ediția princeps. Aceasta este prima fisură, și ne pune pe gînduri. Situația ineditelor pare complicată: unele au apărut înaintea volumului în „Familia”, altele au fost reluate în „Convorbiri”... ce concluzie trageți de aici? Între poeziile tipărite deja în revistă (38 în volum din cele 40), cartea cuprinde, presărate pe ici pe acolo, peste 20 de poezii netipărite încă de Eminescu (17 inedite și 6 pregătite de Eminescu pentru
Cu Nicolae Georgescu despre reeditarea antumelor lui Eminescu [Corola-blog/BlogPost/93768_a_95060]
-
cuprinde, presărate pe ici pe acolo, peste 20 de poezii netipărite încă de Eminescu (17 inedite și 6 pregătite de Eminescu pentru „Familia”, care au apărut între aprilie și octombrie 1883). Un grupaj cu ele se va publica și în „Convorbiri literare”, în ianuarie și februarie 1884, după apariția volumului. Ordinea este alta în grupaj față de ocurențele în volum; de asemenea, există diferențe între textul unor inedite din grupaj și al acelorași inedite din Ediția princeps (la Glossă, de pildă: „Vremea
Cu Nicolae Georgescu despre reeditarea antumelor lui Eminescu [Corola-blog/BlogPost/93768_a_95060]
-
a V-a, din 1890, intercalînd-o între Strigoii și Satira I. Iată, așadar, încă trei fisuri. Cît privește grupajul pentru „Familia”, în afară de cele 6 poezii apărute de-a lungul anului 1883, în februarie 1884, simultan cu al doilea grupaj din „Convorbiri literare”, apare poezia Din noaptea; aceasta însă nu se regăsește nici în „Convorbiri”, nici în Ediția princeps (iar după apariția ei în „Familia” Titu Maiorescu îl întreabă, într-o scrisoare, pe Iacob Negruzzi dacă n-ar fi cazul s-o
Cu Nicolae Georgescu despre reeditarea antumelor lui Eminescu [Corola-blog/BlogPost/93768_a_95060]
-
încă trei fisuri. Cît privește grupajul pentru „Familia”, în afară de cele 6 poezii apărute de-a lungul anului 1883, în februarie 1884, simultan cu al doilea grupaj din „Convorbiri literare”, apare poezia Din noaptea; aceasta însă nu se regăsește nici în „Convorbiri”, nici în Ediția princeps (iar după apariția ei în „Familia” Titu Maiorescu îl întreabă, într-o scrisoare, pe Iacob Negruzzi dacă n-ar fi cazul s-o publice și în revista Junimii, „pentru totalitate”). Sînt, așadar, trei pachete de inedite
Cu Nicolae Georgescu despre reeditarea antumelor lui Eminescu [Corola-blog/BlogPost/93768_a_95060]
-
princeps (iar după apariția ei în „Familia” Titu Maiorescu îl întreabă, într-o scrisoare, pe Iacob Negruzzi dacă n-ar fi cazul s-o publice și în revista Junimii, „pentru totalitate”). Sînt, așadar, trei pachete de inedite: pentru volum, pentru „Convorbiri literare” și pentru „Familia”. Cine le-a făcut? Au avut acces la lada lui Eminescu - și Maiorescu, și Iacob Negruzzi și Iosif Vulcan? Pînă la urmă, interpretarea de bun-simț aduce și ea un argument: Eminescu însuși, lucrînd la volumul său
Cu Nicolae Georgescu despre reeditarea antumelor lui Eminescu [Corola-blog/BlogPost/93768_a_95060]
-
și ea un argument: Eminescu însuși, lucrînd la volumul său și încheindu- l, a făcut copii manuscrise atît pentru intercalat în acest volum care urma să se culeagă inginerește, după semnele puse în revistă, cît și pentru „Familia” și pentru „Convorbiri”, care, dacă a avut poeziile inedite înainte de tipărirea volumului, rău a făcut că nu le-a publicat. De observat că „Familia” a mai publicat trei poezii după ieșirea lui Eminescu din viața publică, dar, asta e o altă discuție! Pentru
Cu Nicolae Georgescu despre reeditarea antumelor lui Eminescu [Corola-blog/BlogPost/93768_a_95060]
-
puțin - pe care o dezvolt în cartea mea. De fapt, în studiul introductiv propun mai multe interpretări care ar putea susține alcătuirea datorată autorului. Ce trebuie reținut este că, abstracție făcînd de greșelile de tipar, formele din poeziile apărute în „Convorbiri” sunt eminesciene, iar eu le urmăresc și din perspectiva normelor ortografice ale momentului. De ce în cazul antumelor, în afară de sursele de bază, „Convorbirile”, manuscrisele și cele 11 ediții publicate de Maiorescu, mai trebuie analizate și cîteva din edițiile anterioare ediției Perpessicius
Cu Nicolae Georgescu despre reeditarea antumelor lui Eminescu [Corola-blog/BlogPost/93768_a_95060]
-
datorată autorului. Ce trebuie reținut este că, abstracție făcînd de greșelile de tipar, formele din poeziile apărute în „Convorbiri” sunt eminesciene, iar eu le urmăresc și din perspectiva normelor ortografice ale momentului. De ce în cazul antumelor, în afară de sursele de bază, „Convorbirile”, manuscrisele și cele 11 ediții publicate de Maiorescu, mai trebuie analizate și cîteva din edițiile anterioare ediției Perpessicius, și desigur, această ediție? Cum v-ați raportat la acestea pentru ediția dumneavoastră? Toate edițiile critice ale antumelor eminesciene sînt de luat
Cu Nicolae Georgescu despre reeditarea antumelor lui Eminescu [Corola-blog/BlogPost/93768_a_95060]
-
oarecare de poeme. Și, în plus, stilul, stilul... Ibrăileanu este un Aristotel al eminescologiei noastre, el discută ca în Categorii numai „ce se spune despre”, acel legetai al stagiritului, nu inventează nimic. Dacă Ediția princeps reproduce textul poeziilor publicate în „Convorbiri literare”, arătați că punctuația, în schimb, diferă. Cui aparține îndreptarea ei? Pentru că îndreptările la acest nivel au atras schimbări de sens foarte importante, cu efecte în interpretare pînă în prezent. Restabilirea punctuației în sens eminescian, precum și a locului apostrofului se
Cu Nicolae Georgescu despre reeditarea antumelor lui Eminescu [Corola-blog/BlogPost/93768_a_95060]
-
Eu vă mulțumesc pentru răspunsurile la întrebările mele și sper din toată inima ca și ale dumneavoastră să aibă ecou. P.S.: Domnul Profesor Ștefan Cazimir publică, în nr. 23 din România literară, un studiu foarte interesant despre cîteva diferențe între „Convorbiri literare” și ediția I Maiorescu. Îmi permit să citez începutul: „Un caiet cu poeziile de începător ale lui Ion Pillat ajunsese în 1911, prin intermediul unei nepoate a criticului, în mîinile lui Maiorescu. Acesta din urmă «citește versurile, le păstrează și
Cu Nicolae Georgescu despre reeditarea antumelor lui Eminescu [Corola-blog/BlogPost/93768_a_95060]