4,390 matches
-
Mai mult ca sigur, amintiri de sfârșit de an școlar, din copilăria prietenei mele. Deși cu puține rafturi, biblioteca m-a impresionat. Multe cărți, unele dintre ele, în ediții foarte vechi. Toate așezate într-o ordine desăvârșită. Mi-o închipuiam copilă, apoi studentă, refugiindu-se aici, citind sau scriind câte ceva. Totul respira prezența ei acolo, de la fotografia veche, până la culoarea ce domina camera în mici detalii de design. Albastru. Pe unde o fi umblând prietena mea? Pierzându-mă în universul copilăriei
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
de scenarii. E adevărat, situația dintre mine și Alexandru era, în acel moment, neclară în acte, dar în fapt trăiam separat, de ceva timp. Nu puteam face însă atunci pasul hotărâtor, deși devenisem niște străini, unul față de celălalt. Motivul: Eva. Copila își adora tatăl și ar fi fost nedrept s-o privez pe cea mai scumpă ființă din viața mea, de relația excelentă pe care o avea cu el. - Și totuși, din câte știu eu, v-ați despărțit până la urmă. Și
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
ne emancipăm și trebuie să uităm că suntem români. Gheorghe Boancă Stavarache B....ă Stavarache s-a îndrăgostit de fata pădurarului. Tot a trimis el pețitor, dar fără nici un rezultat, că nu era, sărmanul om, dispus să dea singura lui copilă în sat străin și departe de casa lui. Pe flăcău, focul dragostei îl cuprindea tot mai tare. A stat de vorbă cu tânăra de câteva ori întâlnindu-se la marginea unui lăstăriș și au hotărât să fugă la părinții băiatului
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
a însurat Chimircan, luând o fată frumoasă și harnică. În vreo patru ani de zile el i-a făcut nevestei trei fete, dar a ținut-o numai în bătăi până când și-a dat duhul biata femeie, rămânându-i cele trei copile mici ale nimănui. Apoi el s-a căsătorit de urgență, aducându-și o femeie de la Suhuleț - Tansa. Dar aceasta era ca și Chimircan, căci „până nu tună nu-i adună” sau „după sac și petic”. Vara fiind, mai treceau femeile
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
ajutor către tatăl lor, prinse Într-un vîrtej puternic și trase către mijlocul apei. Disperarea omului nu mai cunoștea margini. Neputincios În a-și salva copiii, agitându-se În toate părțile, chemând la rândul lui ajutoare. Totul a fost zadarnic. Copilele au fost găsite abia după trei zile, undeva În aval. Grea durere pentru cei rămași. O mamă Încă tânără ce-și striga cu disperare pierderea suferită, un bărbat Înnebunit de durere că nu și-a putut salva fetele de la Înec
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
se va fi putut abține femeia abandonată, să nu-si blesteme propria fiică, pentru starea de mizerie În care o aduseseră cei doi? Nimeni nu știe. Singurul lucru cert era că cei doi Își duceau pe ultimul drum cele două copile pe care Dunarea, le trimisese dincolo de lumea aceasta și de fărădelegile ei. Aici femeia mai spusese Încă o dată cu tristețe, Dumnezeu ... nu doarme. Cum se apropiaseră de poarta casei, sale făcuse loc domnului inspector, să treacă Înainte să vadă ce era
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
scapă și de armată, se va căsători cu Letiția. Mare i-a fost mirarea când o văzuse pe mama sa Încremenită de uimire, iar tatăl se ridicase de pe scaun gata să-l ia de guler. Ce-i În capul tău copile? Ți-ai pierdut mințile? Noi suntem creștini ortodocși de rit vechi, iar ea nu este ca noi. Cum crezi tu că voi permite eu așa o rușine? Dar tată, nu am stabilit nimic, ea este fata care-mi place...ce
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
început mica și poate naiva mea poveste de iubire. Din acea clipă, viața a devenit mai frumoasă, căci fiercare a iubit, și toți știm cât e de frumoasă această iubire curată dintre doi copii sau, poate, numai unul, și acea copilă-s eu. Copil alintat și capricios, totodată, deși copilăria a fost diferită de a semenilor mei, care aveau familie completă. Dar și noi am primit tot ce aveam nevoie, și tot ce ne doream, am fost alintate de către bunică, de către
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
și să se emoționeze ca și cum și ar vedea propria mamă... Ca și cum țîncul acesta ar fi chiar el! Și ar rămâne așa pentru totdeauna, scăldat în lumina iubirii... 15 mai 2007 Vestea a sosit, în fine „oficial”: Teodora a născut o copilă sănătoasă și frumoasă. Profesorul și-a făcut drum la un fost coleg, medic, și a căutat-o în salonul lehuzelor. Privind fetița, are revelația unui adevăr simplu: lumea se primenește! Încă un omuleț bate cu pumnul său mic în fereastra
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
notar pentru că, i-a spus ea pe tonul cel mai serios, „afacerile sunt afaceri!”. Iar el i-a dat dreptate, ghicind imediat că voia să se pună la adăpost de „gura lumii”. Măcar cât de cât... Aflat aproape zilnic alături de copilă, profesorul începe să trăiască o aventură aparte, de „școlar bătrân” care învață alfabetul unei limbi necunoscute. Doar uneori i se pare că a mai vorbit-o într-o altă viață. Atunci când se privește în ochii larg deschiși ai fetiței, limpezi
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
impulsionat pe filozoful poet din Agrigent sau pe pictorul luminii absolute, Van Gogh la actul autolitic ? În Mortua est! se desfășoară o multitudine de stări poetice, fiecare cu potențialul său de încântare sau detașare exorcizantă a intelectului: suava descriere a copilei moarte "regină", feerica descriere a drumului spre imperiul morții, iar apoi intervenția lucidității neiertătoare și verdictul cosmic final, evocând fie vinovăția divină, fie îndoiala că ar exista un creator al unei lumi absurde tensiuni extreme ale unei gândiri generând bucuria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
il di natale"pentru că totul este deșertăciune, durere și apunere. Georg Trakl semnează una din cele mai tragice poezii oglindind suferința metafizică La Eminescu, suferința apare sub cele mai felurite hipostaze. Ea începe încă din prima tinerețe cu evocarea morții copilei de la Ipotești, în Mortua est! injustiție cosmică ducând la negarea de către poet a oricărui sens și a însuși creatorului. Această suferință metafizică va marca întreaga viață pe poet, așa cum a remarcat cu multă subtilitate Svetlana Paleologu Matta în cartea sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
creștină, se pare, a nu știu câta achiziție din haremul unui tată gras, cu dinți stricați și respirație mirositoare, pe care Musa nu l-a cunoscut niciodată. Lui, unui bastard, până la urmă, cu sânge corcit, i-l vinde Julián, tatăl copilei închise de rege într-un turn și folosite ca ultima sclavă... ...ca mama lui Musa... Da, mama la fel de absentă din amintirile lui Musa ca și tatăl... De ce? Pentru că și-a tăiat gâtul. Și-a retezat jugulara cu muchia șlefuită a
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
în taină pe fiica celui mai bun prieten, a celui mai loial dintre vasalii săi. Ea are 13 ani. Regele, care și-a pierdut complet capul (îl va pierde, de altfel, la propriu, foarte curând) încearcă s-o cucerească pe copilă prin toate mijloacele cunoscute. În cele din urmă, își amintește că strămoșii lui obișnuiau să-și ducă miresele în orașe invadate de portocali, unde mireasma grea funcționa ca un drog, unul care zgândărea simțurile și anula pudibonderiile. Cadoul nunții păgâne
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
nici măcar de Tariq ibn Ziyad, uneltitorul, și despre care tatăl lui, Musa, îi spusese că era piatra lui Solomon și că fusese a mamei lui, Isabel. Nici despre ea nu spun nimic cronicile. Despre fiica lui Rodrigo și a Florindei, copila pentru care a fost pierdută Spania. La palatul lui Musa a fost adusă într-un sipet mare, înfășurat în covoare de lână. Era aur pe fundul sipetului, aurul lui Julián, trădătorul, bunicul copilei, poate, care nu știa ce să facă
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Despre fiica lui Rodrigo și a Florindei, copila pentru care a fost pierdută Spania. La palatul lui Musa a fost adusă într-un sipet mare, înfășurat în covoare de lână. Era aur pe fundul sipetului, aurul lui Julián, trădătorul, bunicul copilei, poate, care nu știa ce să facă de-acum cu acest prunc al nenorocirii. De fapt, nici nu se știe dacă era, cu adevărat, fiica regelui și a Flo rindei de Ceuta (în fond, asta ar schimba din nou, cu
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
de za’ttar, maramiyeh și coriandru, strivea șofran între buricele degetelor și-și colora desenele cu praful lui galben sau roșcat. Musa era vrăjit de agerimea minții ei de învățat maur și, în același timp, chinuit de temerea că sufletul copilei nu se potrivea defel cu înfățișarea ei plăpândă și încă și mai puțin cu sângele care-i curgea prin vine. Simțea nenorocirea apropiindu-se cu fiecare zi pe care fiul lui cel blond o petrecea alături de fiica lui Rodrigo, cel
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
lui cel blond o petrecea alături de fiica lui Rodrigo, cel care pierduse Spania. De la o vreme, nu mai avea din nou somn, slăbea și-și întărise paza, după cum își sporise și numărul războinicilor. Ce era de făcut? De Julián, bunicul copilei, îl lega o datorie nescrisă. Așa își spusese, o vreme, pe când încă nu putea să recunoască în Isabel la segunda un al doilea copil al lui, mai răsfățat și mai îndărătnic, cu apucături mai sălbatice și ochi deschiși la culoare
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
ducă la pierzanie. Musa cel de altădată nu s-ar fi codit o clipă. Ar fi înlăturat primejdia. Cel de acum nu făcea decât să ceară să i se aducă mereu alte și alte cărți scumpe care să deschidă mintea copilei, o lăsa să-și aleagă singură caii și să urce în șa alături de el și de fiul lui, îi cerea părerea și o stâr nea în discuții despre muzică, poezie, arhitectură, geo metrie și astronomie care se întindeau, uneori, până la
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
mrejele spre sultan... ...nu uita de aurul lui Musa! Aurul s-a împuținat, iar Musa nu-și mai încape în piele de mândrie la vederea fiului celui blond, care cârmuiește nu prin puterea armelor, cât prin cea a minții. Nunta copilei ascunse de lume cu Theodomer i-a domolit temerile și l-a făcut să-și drămuiască darurile către sultan. Și încă n-ar fi însemnat nimic faptul că Abd al-Aziz s-a iubit cu o văduvă creștină într-o dimineață
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Înțeleptul se grăbi să-i potolească entuziasmul. Realizezi că nu avem indicii care să ne asigure că nu ne înșelăm... Și conștientizezi riscurile apropierii de Om. Nu-mi permit nici măcar o greșeală. Nu sînt dispus să te pierd din nou, copile. Nici eu pe tine, tată. Nu-ți fă griji pentru mine. Voi fi mai prudent decît am fost vreodată pînă acum. Să pornim atunci, Lupino. Spune-mi încotro, și te conduc. Înspre cîmpie, încolo, dincolo de liziera pădurii. Cîmpie zici? Cum
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
s-a calmat: Cum le-au adunat? Privește, privește aici, fiule; privește ursul furnicar sau mai bine zis Myrmecophaga jubata; privește, are această limbă așa pentru a prinde furnici, ghearele... Cine sare mai mult? Dar, fii atent la ursul furnicar, copile, că la nimic nu ești atent, fii atent la ursul furnicar care este un caz excelent.... Da, gata, sunt atent; ce rău e!... Și ăsta, ăsta, cum se numește? Acesta este cangurul; citește aici; ce zice? Ma... ma... cro... cro
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
va muri îndată. Să moară? Sărmanul! Bietul iepuraș! De ce nu îl vindecă? Privește, fiul meu, acest domn i-a pus această boală iepurelui pentru ca să-l studieze... Bietul iepuraș! Bietul iepuraș! Pentru ca să vindece oamenii apoi... Bietul iepuraș! Bietul iepuraș! Dar, privește copile, trebuie să înveți să vindeci. Și de ce nu îl vindecă pe iepuraș? În această noapte, Apolodoro se visează cu bietul iepuraș și Avito cu fiul său. * Ce scene liniștite și tainice când în rarele momente în care tatăl îi lasă
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
soare, multă apă... De aici, eu cred că femeia trebuie să se dedice, în principal, educației fizice... Teorii în care se afirmă acum Carrascal, după căsătoria sa: femeia reprezintă Materia, Natura; în mod material și natural trebuie educată, așadar. Cu copila, Marina, mult aer, mult soare, multă plimbare, mult exercițiu ca să prindă forță... Eu am ideile mele... Și săraca Marina privește la Forma sa, care are ideile sale, strângând la piept micuța, săraca fată, care va fi la sfârșit femeie, sărăcuța
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
îl tulbură în ce are mai intim. Dar, omule, spune ceva! Și ca un ecou, Apolodoro repetă: Ceva! Drac de băiat, ai grație! Și maestrul surâde. Copilul răspunde ceva, privește la Simia sapiens. Dar nu ți se întâmplă mai nimic, copile? Și ce doriți Dumneavoastră să mi se întâmple, don Fulgencio? Omule, cum vrei.... Tatăl meu... Păi bine, da, să atacăm lucrurile frontal. În primul rând să-ți scoți din cap... Se destinde maestrul; vrea să-i spună că îi va
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]