1,289 matches
-
din piesa evocată. Răspunsul lui Petre Țuțea este acesta: „Trăim. Eu nu suport soarele arzător al istoriei universale. Copacii nu trăiesc cu rădăcinile la soare. Doresc ca neamul meu să trăiască sub puterea protectoare a lui Dumnezeu. Pasiunea gloriei este copilărească. Un țăran român care se roagă sub nuc, coboară prin actul lui veșnicia în viața trecătoare. Pe el rugăciunea îl pune în contact cu absolutul și prin aceasta se purifică și se întărește. În acest sens, haina umilinței este expresia
PETRE ŢUŢEA – APOLOGETUL CREŞTIN, FILOZOFUL MAGISTRAL ŞI GÂNDITORUL AUTENTIC – ÎNTRE DUMNEZEU ŞI NEAMUL SĂU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2090 din 20 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384816_a_386145]
-
fac, cum să fac? Uite, trebuie să fac asta și asta; mi-e foame, mă duc să mănânc o bucățică de pâine ori să beau un pahar cu apă... Tot ai în minte lucrurile astea, el par la prima vedere copilărești, puerile, însă conversația aceasta cu Dumnezeu se preface, se transformă în rugăciune. Pentru că ce este rugăciunea? Este o permanentă și continuă comunicare a omului cu Dumnezeu, într-un mod cât se poate de natural. Gândiți-vă ce spunea (tot) Sfântul
INTERVIU CU PĂRINTELE ARHIMANDRIT ROMAN BRAGA DIN S.U.A. de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1585 din 04 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/384529_a_385858]
-
este doar atunci când te rogi dimineața și, gata, am terminat. Sau zici: „ah, nu mi-am terminat rugăciunea”. Păi, rugăciunea nu se sfârșește niciodată. Nu-i nimic, vorbește cu Dumnezeu copilărește, căci noi suntem copiii lui Dumnezeu. Și vorba asta copilărească cu Dumnezeu îți aduce sentimentul prezenței familiare, intime a lui Dumnezeu în inima ta. Dumneavoastră știți proverbul călugăresc, invocat deseori și de către Părintele Arhimandrit Teofil Părăian că „dacă te rogi numai când te rogi, de fapt nu te rogi deloc
INTERVIU CU PĂRINTELE ARHIMANDRIT ROMAN BRAGA DIN S.U.A. de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1585 din 04 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/384529_a_385858]
-
gravă! Nu-i o pierdere căci țara de voi uită. Nici n-ați fost... Viitorul vă condamnă, fiindcă-ați scris atât de prost. * * * Vrând-nevrând, câte-un copil a voit să vă citească; Asta-i crima ce-ați comis: mintea lor copilărească... A luat de la voi prostia, în care-mi sunteți bogați, Țara-ntreagă vă ignoră!... Este timpul să-ncetați! Voi slujiți să prindeți banul, în pungă să-l strecurați? Dar vă mai trebuie chemare. Nu aveți? Să renunțați! Prostul să steie
21 MARTIE ZIUA MONDIALĂ A POEZIEI de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1907 din 21 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384678_a_386007]
-
ar place desigur, să am o Angelina Jolie alături, mărturisi Alfredo. Informația nu era o surpriză, întrucât nu era prima dată când destăinuia acest mic secret. Cornelia cunoștea admirația bărbatului față de acești actori și i se părea o reacție puțin copilărească, chiar comică, având în vedere vârsta, experiența și mai ales faptul că, într-o anumită perioadă, actorul a avut un succes atât de mare la public, în serialele de televiziune, cum foarte puțini au avut acest privilegiu, fiind una din
FRAGMENT DE ROMAN de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382487_a_383816]
-
recunoscut-a poeziei/ de nerecunoscut/ libertatea noastră cea de toate zilele” Să luăm aminte la strigatul poetului, el nu a uitat, nici măcar o clipă, zbuciumul lumii. Între pereții ei “și-a obișnuit poezia”cuvântul îi atinge ființă “că un surâs copilăresc” la ora când punctual este “doar respectul că exist”. Cernute prin sita propriului destin, bine șlefuite în tipare moderne, versurile și-au păstrat și își vor demonstra valoarea în timp. Iubirea este prezentă la apel, este și ea “ca si cum noaptea
POEME DIN TEZAUR – UN SOMN ÎNTEMEIAT FRUMOS SAU O ANTOLOGIE A LINIŞTII DIN CUVÂNT de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1857 din 31 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383920_a_385249]
-
Îi va spune auditorului că prin biocip se va localiza individul respectiv, ajungându-se chiar la identificarea reacțiilor intelectuale ori afective față de persoane, de evenimente?! Și, cum își răspunse mental negativ, întări negația și interjecțional printr-un Țțț! îndărătnic și copilăresc. Chiar dacă, inițial, n-avusese de gând să dea curs invitației, după minutele afectate invitației, se hotărî să meargă. Reținu data, puse post-it-ul cu notița într-un loc vizibil și reveni cu mintea la Renée. Bine că plecase! Trăise un fiasco
CAPITOLUL 13 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1857 din 31 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384080_a_385409]
-
puternic, înalt, făcuse kaiac- canoe în viață civilă de asemenea câștigase și câteva competiții cu echipa sa la nivel național. Era din Timișoara iar în viață civilă lucrase la C.F.R. deși avea douăzeci și unu de ani pe fata să avea ceva copilăresc imprimat, împletit cu un aer adolescentin, i se citea din ochii săi verzi, din toată expresia fetei lui o bunătate aproape copilăreasca avea o minte agera și bine dezvoltată îi plăcea să analizeze oamenii și viața. Nu aș dori ca
TIMPUL MARILOR HOTARARI de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1383 din 14 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383561_a_384890]
-
Timișoara iar în viață civilă lucrase la C.F.R. deși avea douăzeci și unu de ani pe fata să avea ceva copilăresc imprimat, împletit cu un aer adolescentin, i se citea din ochii săi verzi, din toată expresia fetei lui o bunătate aproape copilăreasca avea o minte agera și bine dezvoltată îi plăcea să analizeze oamenii și viața. Nu aș dori ca cititorul să creadă că acest tânăr era un înger, avea și părți întunecoase în caracterul sau de care el era conștient, însă
TIMPUL MARILOR HOTARARI de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1383 din 14 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383561_a_384890]
-
se risipește treptat în pulbere și frumusețea divină a eternului - lumina. O poți observa în toate tablourile, cum pășește neîntinată de colbul timpului, licărind blând în ape, întârziind în neliniștite îngândurări de nuanță violacee, asupra absențelor, sau explodând cu bucurie copilărească în lăstarii noi ce se grăbesc să acopere amputările trecutului. Privind ciclul de tablouri intitulat de pictoriță, mai în glumă, mai în serios „Șandramalele”, gândul m-a dus la poezia lui Arghezi (Omule): „ O lăcomie crâncenă, nebună/ adună, omule, adună
PENELUL LUMINII de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2304 din 22 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382890_a_384219]
-
lui Pablo și lumea prostituatelor. Lumea lui Pablo e plină de artă și dorința de prea-mărire, pe când lumea din bordel e una închisă, cu mister dar monotona. Momentele în care Pablo se află în bordel sunt explozive, pasionale, de la umor copilăresc la ignoranța, părăsire, alungare. Momentele de culoare, de muzică, de dans, de emoții puternice sunt elementele unui spectacol-concept menite să surprindă toate simțurile publicului. „Domnișoarele din Avignon” este o adaptare după Jaime Salom Vidal, text care a primit Premiul Criticilor
”Domnisoarele din Avignon” – regia Bogdan Gagu la Teatrul Rosu [Corola-blog/BlogPost/92505_a_93797]
-
puse, ne-a lăudat: - Bravo copii! Văd că sunteți ageri, învățați repede. Sunt mulțumit de voi. Credeam că a uitat de verzăturile împrăștiate pe jos. Credeam că nu le văzuse sau ne-a iertat pentru că am învățat lecția. Sfântă naivitate copilărească! Cum să treci cu vederea niște fapte evidente?! Ca din întâmplare, a întrebat: - Ce sunt astea de pe jos,mă! Privirile de sfinx ale copiilor parcă îi întorceau întrebarea: - Cum, nu le-ai observat? Însă domnul Arsu a insistat: - Nu știți
DOMNUL ARSU (DIN VOL. DOMNIȘOARA IULIA) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1903 din 17 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383080_a_384409]
-
eu! Și începu să dea cu palmele peste hainuțele prietenei lui, fâcând să cadă zăpada. Apoi începură toți trei să facă bulgări în pumnii lor micuți și să arunce cu ei, tipând și râzând cât îi ținea gura. Văzând zbenguiala copilărească a celor trei copii, mamaie Ana îi privi cu drag un timp, apoi se simți atrasă de pofta lor de joacă. Începu și ea să facă bulgări din zăpadă și să arunce în copii, făcându-i să uite pe loc
COCOSANA ŞI ANOTIMPUL ALB de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1147 din 20 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383245_a_384574]
-
Cristo care descrie momentul când Edmond Dantes dă cu ochii de comoara abatelui Faria, ca și secvența corespunzătoare din numeroasele ecranizări ale romanului lui Alexandre Dumas pe care le-am văzut mă emoționau de fiecare dată, declanșând În mine fiorul copilăresc al Întâlnirii cu miracolul. Dar reprezenta, Într-adevăr, consemnarea aceea telegrafică o dovadă peremptorie că tezaurul templierilor exista? De ce n-ar fi argumentat ea, dimpotrivă, exact contrariul, respectiv faptul că Întregul text era o aiureală, o poveste de adormit copiii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
mă las de fumat, deși am Încercat În mai multe rânduri, În seara aceea a fost prima oară când nu m-am mai acuzat de slăbiciune, ba chiar m-am felicitat pentru repetatele eșecuri. „Trăiască viciul!”, am exclamat cu satisfacție copilărească: uite că iarba dracului ne mai poate ajuta și altfel decât să ne ofere perspectiva unui cancer de bună calitate! Decizia de a mă aventura de unul singur În subterana Centrului survenise după o deliberare destul de sumară, iar principalul argument
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
și-o fetiță cam de șase ani, mezina familiei după cât se părea, care, deși ajunse ultima în barcă, își vârî mânuțele printre tălpile lui Barzovie-Vodă și scoase cu greutate, când nimeni nu se mai aștepta, un șalău de toată frumusețea. Copilăreasca invidie a fraților ei mai mari se manifestă pe dată, ei repezindu-se să-i răpească nesfârșitul pește, dar atunci Covaliov desprinse o vâslă și strigând cu putere „Agarici!”, începu, cu mișcări bine cumpănite, să-i croiască pe spinare. Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
plină de o bucurie reținută a pescarului creștin: „La masă!” Cât ai zice pește, sumedenia de Agarici și micuța Știucî năvăliră în jurul unei mese lungi de brad încălecând lavițele fixate pe stâlpi groși în pământ, înșfăcând lingurile scurte într-o copilărească gălăgie și pofticios freamăt. Slavă domnului, tacâmuri erau destule, așa că mica busculadă sfârși în veselie: copiii apucară lingurile și cu o dexteritate uluitoare, începură să le învârtă în jurul degetului arătător, ca pe niște elice, exercițiu ce vădea o îndelungată practică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
ființei sale știa că până și piatra de care se sprijinea ar putea ajunge să fie mai umană decât cei trei asasini indiferenți. Nici măcar nu plângea. Nici măcar nu-și blestema soarta și nici nu se lamenta pentru că săvârșise absurda și copilăreasca greșeală care-l adusese în situația de a-și sfârși viața într-un mod atât de tragic. Nu trebuia să scormonească prea adânc în sufletul său ca să accepte că, de fapt, nu era pedepsit pentru simplul delict de a fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
m-am sclerozat... știu, știu, mi-ai povestit... nu ți-a dat masa... n-am uitat... zgîrcit, da... și măgar, de acord... nici așa... merci, cine, mama Grahilor? foarte drăguț... a, marchiza Îngerilor, ei, da, așa mai merge - un rîs copilăresc se insinuează printre cuvinte - vezi că știi, tot primăvara... o escapadă, de ce nu? Obișnuitele ei momeli. Parcă În sîmbăta aceea acum doi ani, cînd a Întîrziat patru ore și casa era plină de musafiri - frumos cadou de ziua lui! - prost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
foarte mică, din vremea cînd abia Învățasem să vorbesc, simțind nevoia de a Înțelege sensurile cuvintelor, mi le tălmăceam cît mai personal, le raportam la trupul meu sau la ceea ce era legat organic de mine. Astfel ajungeam firește la interpretări copilărești, caraghioase inițial, dar terifiante În concluziile lor semantice, Îmi amintesc și acum acel „Doamne, Doamne cere-ți tată“, țDoamne, Doamne, ceresc Tată), repetat În fiecare noapte Înainte de a adormi, Înfricoșată ca de un păcat pe care eram obligată să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
și ei. Ai să mă omori pentru asta? Am văzut cum de pe față îi dispare blândețea. Apoi degetele lui m-au apăsat pe umerii, iar ochii i s-au umplut de furie. Nu spune asta, și vocea lui a răsunat copilărească în furia lui nebună. Am să... S-a îndepărtat, cu pumnul în cealaltă palmă, cu umerii încordați. Nu pot, a spus, nu pot... Era nervos, dar nu își pierduse rațiunea. Era de-ajuns. Nu puteam să-l las să plece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
eram în mâinile lui Reli. Era în plină vară și aerul era aromat, dar eu hoinăream pe străzi fără scop. Lucrul cel mai îngrozitor era că nu mai puteam să trag nici o linie pe hârtie. Pierdusem nu numai entuziasmul meu copilăresc, dar și capacitatea de a crea forme. Nu era nevoie să trăiești prea mult ca să înțelegi că viața era grea și de neînțeles. Am devenit nesigură și vechea mea siguranță părea să fie numai o fascinație pe care întotdeauna am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
țopăie de fericire, ascultând cuvintele rabinului. - Dragii mei, nu fiți îngreunați de neliniște, ceea ce așteaptă Dumnezeu de la noi sunt sentimente adevărate în inima noastră! Deodată veni un gând peste Rudi - ca un nor mic cenușiu, capabil să-i strice bucuria copilărească. Își amintise într-o străfulgerare cât de severă fusese soția lui, Zina, cum îi corecta ea toate greșelile de gramatică și pronunție, de fiecare dată când deschidea gura să spună și el un cuvânt în suedeză. Chiar și atunci când încercase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
de un albastru mistuitor, de un albastru tămăduitor, de un albastru albastru - o minune a cerului? Oare și ăsta era tot vis? Și atunci simți bucuria trupului său care se despuiase de Învelișul muced, vîscos al beznei, era o desfătare copilărească a pielii, a măruntaielor și a oaselor, o bucurie a oaselor, o bucurie animalică, o bucurie de amfibie, de reptilă, cînd trupul, În durerile facerii, se slobozește de pielea zoioasă, de Învelișul muced, de pojghița vîrtoasă a negurii vremurilor, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
acolo, că erau la grădiniță, la școală; prin spatele blocului, ziua, nu prea ieșeau oameni și puteam exersa. Vezi cât era de important, vroiam eu să fiu prima?! Ne pregăteam cum știam noi mai bine pentru joc, pentru întrecerea asta copilărească pentru unii, vitală atunci pentru mine, eu mă făceam frumoasă, îmi puneam în păr clame aurii, asortate cu ochii mei de aur, era un sclipici ieftin, de tarabă, doamna Neli, dar atunci nu știam asta și nici nu vroiam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]