553 matches
-
în creația lui. Și în ceașca asta de ceai? Da. Atunci nu văd de ce trebuie să fim atât de sentimentali în privința câinilor. Nu-i așa că-i splendidă ninsoarea? E oribilă! Ce părere aveți despre domnișoara Meynell? întrebă Gabriel. O fată copilăroasă, simplă, dar... Simplă, vrei să spui că-i deficientă mintal? Bineînțeles că nu, Brian, interveni Gabriel. Simplitatea e o însușire divină. Sigur, uită-te la lumea din jur. Pot să întreb dacă ați mai avut ceva vești despre Stella? Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Ennistone, căminul copilăriei sale, locul lui sacru în care avusese atâta încredere și care, acum fusese profanat, pângărit, un loc în care niciodată nu va mai putea locui. Și acolo, la acel Papuc pe care i-l dăruise cu atâta copilăroasă bucurie lui Hattie, totul era suspect, mânjit, ireversibil distrus, în asemenea măsură, încât îi era silă să încerce a afla „ce se întâmplase cu adevărat“. Nu-l descususe pe Tom, în parte pentru că era prea mâniat pe el, în parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
tatei erau câteva, și toate fete bătrâne. Cu două excepții, mătușa Nana și mătușa Rozalia. Dar îndeosebi își amintea de mătușa Liliana. Atunci, pe la începuturi, ea era emblema casei. De ce asta nu mai ținea minte. În orice caz, era slăbuță, copilăroasă în multe privințe, micuță, cu un corp de adolescentă, altminteri, culmea! destul de ștearsă. Și fiindcă mătușile aveau la ușă o sonerie electrică ceea ce prea puțină lume avea la vremea aceea -, maică-sa nici nu-l tenta altfel să accepte o
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
său actorial nu-i permite să rămână mult în această ipostază, împingându-l să devină actant, ieșind în arenă ori de câte ori echilibrul în care crede e pe cale să se surpe: O nu ucide acest flutur Doamnă / învins și orb lângă oglindantoarsă / copilăroasa mască ne revarsă / în împietriri acvatice de toamnă. Între exaltare și hipnoză (hypnotica rodire - imaginile sunt deseori oximoronice: parfume de țărână; vestala aventură; copacii văd cu frunze orbi de cânt / șerpii în logodnă îndulcesc otrăvi -, eul hipersensibil retrăiește Geneza: Mă
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
propriu. Deja de la al 14-a și pîn' la al 20-lea an* mi-am câștigat pînea singur, într-o viață aventuroasă și plină de nemulțămiri, și am făcut-o aceasta cu deplina conștiință a sacrificiului, iar nu din capriții copilăroase, precum protestam foarte des față cu cunoscuții mei, căci voiam mai iute să trec de-un lucru rău decât de fiul unui om sărac și van. Această trăsătură de caracter, care a aflat-o el în urmă de la niște rude
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
cu alta? Ce sunt * toate * de azi împrejurul * tău *... Măști, oameni cari peste-o sută de ani or fi cenușă și nimeni nu va ști să-i distingă... pe când tu - tu nu ești acum tu... ești amorul meu nemărginit, nebun, copilăros... acel amor care va esista și peste o sută de ani. Tu zici că nu mă iubești? Nu te cred. Mă iubești fără s-o știi, făr s-o vrei s-o mărturisești, căci inima ta e atât de îndrăcit
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
Făcuse tot neamul de râs. - Îl împușc, răcni el cu gândul la copil. Ieșind s-aducă mâncarea, plutoniereasa era galbenă ca turta Iosifan ordonă dezechiparea. Se așezară la masă iar când trecu la digestie, se scobi cu briceagul în dinți. Copilăros, obrazul lui Avram se rotunjea rumen ; arăta fudul, ca omul tânăr care se crede deștept și frumos. Al treilea jandarm era un biet nerod pentru care fusese mituit comandantul legiunii să nu-l trimită pe front. În greaua încercare de
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
sfaturi, nu m-a controlat excesiv, nu m-a silit să mă simt în strada Vasile Lascăr ca într-o cazarmă. Ruptura mea de el, care a durat vreo treizeci de ani, a fost o răzvrătire tulbure, ingrată și, poate, copilăroasă. Ea a început într-o duminică după-amiază în care l-am adus pe tata de la cârciumă mai devreme. Cred că era vara anului 1943. Terminasem clasa a VI-a (a X-a, azi) și mă găseam în vacanță. Mai era
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
și-și recapătă simțul umorului. „Cam prea făloasă mulatra asta“, Își spuse văzînd-o cu pulpele rotunde, șezutul foarte mare și mult mai rotund ca pulpele și În sfîrșit țîțele unite Într-una singură, enormă, rotunda și provocatoare. Un chip foarte copilăros și rotund Încununa această apariție Încîntată de viață, nespus de satisfăcută de ea Însăși. Susan renunță la umorul de tip cultură de clasă și, adoptînd atitudinea stăpînei care angajează o servitoare, o Întrebă cum o cheamă. — Flora, la dispoziția dumneavoastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Se uită în altă parte. Doar apariția lui Mark Schluter în ușa de la baie reuși să-l salveze. Ținea un prosop în fața corpului său gol. Căciulița tricotată dispăruse, lăsându-i la iveală smocurile de păr care-i creșteau la loc. Copilăros, îi zâmbi îngrijitoarei sale. —Sunt gata să-mi iau porția de durere, doamnă. Arcuindu-și ambele sprâncene, Barbara se scuză pe un ton ciudat de intim, ca și cum ei doi ar fi crescut la trei case unul de altul, ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
dacă e 10.00 a.m. sau 10.00 FM. Poate că astea făceau parte tot din ceea ce cărțile numeau afazie. Sau poate că Mark se prostea dinadins. Nu-și mai aducea aminte dacă înainte fusese vreodată caraghios. Acum era adesea copilăros; nu mai putea nega asta. Și totuși, înainte de accident îl bătuse la cap ani întregi să se maturizeze. Toată țara era infantilă. Epoca era copilăroasă. Și când îl privea alături de Rupp și Cain, Mark nu era întotdeauna dezavantajat de comparație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
prostea dinadins. Nu-și mai aducea aminte dacă înainte fusese vreodată caraghios. Acum era adesea copilăros; nu mai putea nega asta. Și totuși, înainte de accident îl bătuse la cap ani întregi să se maturizeze. Toată țara era infantilă. Epoca era copilăroasă. Și când îl privea alături de Rupp și Cain, Mark nu era întotdeauna dezavantajat de comparație. Cea mai vagă provocare îi declanșa furia. Dar și furia era poveste veche. În clasa întâi, când învățătoarea îl făcuse pe un ton afectuos „trăsnit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
statului", chiar dacă ajungea, ca urmare a acestei decizii, muritor de foame. Hipersensibil, Ladima este însetat de a simți în profunzime pasiunea iubirii și își crează iluzii în dragostea lui pentru Emilia pe care o vede ca pe femeia ideală, pură, copilăroasă, refuzând evidențele. Fred se miră cum un intelectual ca Ladima nu s-a gândit ...nici o clipă că faptul acesta, dacă s-ar afla, lar compromite..." Prezentându-l tatălui său, marele industriaș Tănase Vasilescu, Fred îl califică drept Fred îl credea
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
niște întrebări inteligente. Caracterul dumitale este mai complex decât ar sugera-o înfățișarea. Ei, dar acum, grăbește-te. Trebuie. - Ce sugerează înfățișarea mea? întrebă Gosseyn. Ochii reci și gri îl studiau. - Dumneata ai vrut-o, zise ea: Învins, slab, efeminat, copilăros, incapabil. Se întrerupse nerăbdătoare. - Ți-am spus să te grăbești. E serios. Nu mai rămâne o secundă în plus. Plecă. Fără să se uite înapoi, fugi pe ușa dormitorului, pe care o trase după ea. Gosseyn nu încercă să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
dădu din umeri și se întoarse la plicurile ei. Preotul care stătea lîngă ea se aplecă spre Lanark și i se adresă cu o voce scăzută: — Te afli pe marginea unei prăpăstii, nu-i așa? în ciuda bărbii, avea o față copilăroasă și serioasă, cu un semn albăstrui, ca o vînătaie, deasupra sprîncenei drepte. Adăugă potolit: — Oamenii din organizația asta văd prăpastia cu mult înainte, așa că pune-ți mănușa la loc, nu te putem ajuta. Lanark își mușcă buza de jos și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
peste pieptenii din baga și cutiile cu agrafe de pe măsuța de toaletă. Pe peretele de lîngă pat era prinsă o fotografie cu ramă neagră a fostului rege, lîngă singura pictură a lui Thaw care îi plăcuse mamei lui - o imagine copilăroasă a unui copac din care cădeau frunze bătute de un vînt de toamnă. Toate acestea rămăseseră pentru că aminteau mai puțin de doamna Thaw decît ar fi făcut-o îndepărtarea lor totală. în prima zi de cursuri la școala de artă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Thaw pentru că era mereu în compania lui Molly Tierney, fata cu voce catifelată și bucle blonde. Se așeza lîngă ea în timpul orelor, îi dădea țigări și-i ducea planșeta dintr-un loc în altul. De obicei avea o expresie nerăbdătoare, copilăroasă. Cofetăria Brown’s din Sauchiehall Street avea o scară îngustă care cobora într-o încăpere mare cu tavan jos. Fumul de tutun și luxul fanat erau atît de compacte, că Thaw, ca un scufundător într-un salon dintr-un vas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și merse clătinîndu-se în ceață. O zări cum îngenunchează în fața drumului și o auzi vomitînd. Se întoarse palidă, se întinse cu capul în poala lui, și adormi pe loc. La început, greutatea din poală i se păru liniștitoare. Fața ei, copilăroasă în timpul somnului, îi dădu sentimentul tandru, de superioritate tristă, pe care-l avem de obicei față de cei care dorm; dar drumul era tare, poziția în care stătea era inconfortabilă și începu să se simtă imobilizat. Continuă să exloreze în minte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
în unghiul format între unul dintre pereți și covor și părea inconștientă. Era o grăsună grațioasă, cu părul negru. Fusta îi era mai scurtă, iar bluza mai mătăsoasă decît și le amintea, iar fața ei adormită și îmbufnată părea mai copilăroasă decît hainele. Deschise ochii și întrebă: — Ce? Apoi se ridică în picioare și-și privi ceasul. — Ai stat ore în șir acolo, zise ea fără reproș. Ore întregi. Am pierdut spectacolul de operă. Ea întinse o mîna și el o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de cod și proprietate, nici măcar nu a început. Nu-i de mirare că primii istorici credeau că omul a fost creat cu cîteva secole înaintea lor. Nu-i de mirare că teoreticienii de mai tîrziu îl numeau pe omul preistoric copilăros, sălbatic, grosolan și credeau că își pierduse timpul în lupte și împerecheri mai feroce decît cele de azi. Dar marile măceluri, ca și marile construcții cer populații numeroase și, în timpul celor 500 000 de ani, s-au născut mai puțini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
trebui să ne lase aici, nu-i drept. Intră un soldat care se uită cu atenție în jur, se feri pe privirea bătrînei și-și făcu loc către Lanark printre paturile goale. Era înalt, cu o față aspră, frumoasă, ușor copilăroasă și părea că nu are nici o armă. Singurele însemne erau o insignă sub formă de palmă cu un ochi în mijloc prinsă de beretă. Se opri și se uită la Lanark , apoi se așeză pe marginea patului și, după o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
solidă într-o rochie neagră îi făcu semne lui Alexander, apoi se apropie și puse o mînă pe umărul lui. El își ridică privirea și se uită uimit în ochii ei mari, la fața cu nas mare și gură dreaptă, copilăroasă și serioasă. Deși puțin obosită și cu cîteva șuvițe argintii, arăta la fel cum o văzuse prima oară la cafeneaua Elite. Nu cumva ești Rima? întrebă el. Ea rîse și-i spuse: — întotdeauna ți-a fost greu să mă recunoști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
niște întrebări inteligente. Caracterul dumitale este mai complex decât ar sugera-o înfățișarea. Ei, dar acum, grăbește-te. Trebuie. - Ce sugerează înfățișarea mea? întrebă Gosseyn. Ochii reci și gri îl studiau. - Dumneata ai vrut-o, zise ea: Învins, slab, efeminat, copilăros, incapabil. Se întrerupse nerăbdătoare. - Ți-am spus să te grăbești. E serios. Nu mai rămâne o secundă în plus. Plecă. Fără să se uite înapoi, fugi pe ușa dormitorului, pe care o trase după ea. Gosseyn nu încercă să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
dreapta și am oprit imediat. Ne-a cuprins umbra unui zid. Mi-am amintit de tânărul leșinat și m-am întrebat dacă n-a murit între timp. M-am uitat, mi s-a părut că geme. Avea ceva nespus de copilăros pe figură, iar părul blond, destul de lung, îi acoperea puțin obrazul. O clădire impunătoare, gălbuie, cu un etaj, s-a ivit în fața noastră și desupra intrării, sub stemă, se afla un ceas încastrat care arăta ora două și jumătate. Sub
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
acestei clădiri. Mâine-dimineață, cel mai târziu, colonelul Medlon trebuie să mi-l aducă pe tânărul care urma să fie angajat în armată. Dacă n-o poate face, atunci va cădea cel puțin unul dintre capetele corupției. Poate mă vei socoti copilăroasă pentru că mă preocup de un singur individ. De undeva trebuie să încep, totuși. Și pe tânărul acela îl cunosc. În privința lui pot întreprinde verificările necesare. Acum însă, dumneata, admiratorul Arsenalelor, dispari de aici până nu iau o măsură drastică. - Doamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]