1,710 matches
-
a fi un soi de „satiră duhului meu“, dar săgeata ironiei se fixează-n aporia lirismului: Am cal supersonic, de rasă, / face sărituri peste casă, / peste munți, peste nații, / peste rifturi, peste baobabi-constelații...! Calul meu are părul alb, ochii roșii, / copitele lui emană raze infraroșii, / merge pe orizontală, pe verticală, / peste Pacific face doar o escală...! / Nu bea, nu mănâncă, e pașnic, / am, cum se zice, „cal strașnic...!“ / Poeții cu cai vă pot spune mai mult - / de-aceea-s dispus să-i ascult
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
Pacific face doar o escală...! / Nu bea, nu mănâncă, e pașnic, / am, cum se zice, „cal strașnic...!“ / Poeții cu cai vă pot spune mai mult - / de-aceea-s dispus să-i ascult... / „Calu-mi cu aripile flintelor / galopează pe zidul cuvintelor - / amprentele copitelor pe consoane de fân, / chiar după taifun, aprinse rămân...“; / „Mă duce-n toate părțile, / știe singur unde sunt porțile - / c-a tot galopat prin urechea universală: / arta hipică-i o mare scofală...!“ // „Eu n-am Ducipal - ar fi fost prea
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
cum de-l mai înduri! De ore în patru labe, Cică printre crăpături I-au scăpat niște silabe. ALT POET Când timpul doare ca halca ruptă din vite, și zarea urlă pe șesuri cât strechea de iapă, El, bucați sub copita disperărilor, scapă într-un cer de vorbe cu stele potrivite. P O E Z I I Ca orice român plecat de acasă și stabilit pe alte meleaguri, am făcut și eu anul acesta, împreună cu mama mea, tradiționalul „pelerinaj” la casa
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
o porniră înspre Orient, prin carantină, unde la un han aveau să-i aștepte căpitanul Haralampije Opujić cu trimisul diplomatic pe care acesta îl însoțea. Jerisena dormea în șareta încărcată cu bagaje, iar tînărul Opujić mergea călare. Tot timpul sub copitele calului său simțeau cum vuiesc două drumuri, urcușul spre }arigrad zvîcnind ca o umbră sonoră, apoi calea legiunilor romane gonind spre răsărit. Drumul îi ducea către un ținut care iarna se numește ,între cîine și lup", în depărtare se zăreau
Milorad Pavic - Ultima iubire la Țarigrad by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11058_a_12383]
-
țăndări capul,/îi las capul meu//și mă duc”) și își înscenează calofil sentimentele pe toată gama tehnică disponibilă, alunecînd, teatral, în facondă: „Știu că poezia mea nu înseamnă nimic/decît întro lume din care tu ești absentă//Am o copită în loc de inimă/și-un ghem de păr în loc de ficat.// Ce crezi, am căutat-o cu lumînarea?/Tu la ce te zgîiești, József Attila?” sau în vacuitate emfatică: „Nu mai știu ce leagă omul de om/(Un pretext în plus ca să
Damnarea glossy by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3074_a_4399]
-
pare trist. N-ai crede, dar există și cenzură benefică. Scrisesem câteva rânduri dure despre fostul guvern, cărora le-a venit rândul să apară tocmai în săptămâna când a căzut în parlament. Dându-și seama că ar fi ca o copită a măgarului (alții, n-o evită), Nicolae le-a scos. N-a apucat să mă prevină. Când ne-am întâlnit, i-am spus: bine ai făcut! Despre guvernul actual aș putea să scriu fără grijă, că pe ăsta nu-l
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4147_a_5472]
-
cu coarne Prinse-n pietre rare Ce-n sclipiri ne-adoarme Și-i desiș de fluturi Tînguiți și galbeni De-i treabă să-i scuturi Și duios să-i scarpeni Și-s ciuperci boțite Rîme moi în zemuri De tandre copite Făcute țărțămuri... ............. Durerea mea dulce Pădure roșcată Cine o să-și culce Fruntea lui bombată?
în dorul lelii by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/10615_a_11940]
-
Pe aripile vântului" Ninsori coșbuciene nu mai am, Nici strai de lână nu mă mai îmbracă! Deci, iată-mă-s, lângă al iernii hram, Ca Tafandache, zgribulit în geacă. Pe uliți, sănii zburătoare nu-s, Nici bidivii cu spulbere-n copite; Chiar fulgii-s triști, parcă nu vin de sus Ci dintr-un hău de iasme obrintite. Cu fus prelins din caier, au pierit Bunicile căsuțelor de-al^ dată Și-n dezolante nopți de antracit Colindătorii nu se mai arată. Se
Gheorghe Azap by Gheorghe Azap () [Corola-journal/Imaginative/10091_a_11416]
-
lume pe care cititorul de azi nu poate decât s-o plaseze în sfera turistică a subconștientului Europei!... Citit astfel, Bolintineanu îi Ťtaieť pe Dumas, Bram Stoker, Elisabeth Kostova etc.; ce atmosferă, ce posibil film! ŤMihnea și Baba zdrobește în copitele calului propriile-i neîmpliniri, impunându-se prin cavalcada grandioasă cu care se încheie, și de la înălțimea căreia nu va mai coborîť. Comparat cu Charles d'Orléans, sau Dostoievski (în poemul Pohod na Sibir), Alecsandri e văzut bine instalat la gura
Istoria poeziei ca jurnal by Grete Tartler () [Corola-journal/Imaginative/10437_a_11762]
-
golește pe sine, cât să-mi ia forma și, cu tot cu umbră, să ncap, spre sângele său vegetal să m"absoarbă"n lăuntru și exersăm, în furtună, arcuiri și asceze din cele 37 de forme de Tai Chi Chuan și, printre copitele cailor sălbateci, creștem împreună, cu rădăcini înspre apele râului ohabnic , Nu știam că te-ai scăldat odată în sângele unui dragon", mă asimți el, dintr-un potop de veacuri afară, turmele de aur sfulgerau etherul. spălarea mâinilor ia-mă din
Nazaria Buga by Nazaria Buga () [Corola-journal/Imaginative/10533_a_11858]
-
din această carte, compoziții monumentale dar și cu o linie acustică iscoditoare: ( Ou; Să mâncăm un măr; Cântarea cântărilor; Adâncul; Cartea lui Iov; Cameleonul ). ......................................................... ,, Unde-i credința, unde-i neprihana Ce-o cauți ca năuc între jivine ? Cresc coroane și copite iar dojana Ți-e punte spre trăirile de mâine. Un alb de floare-n vis m-a-nmiresmat Și m-a trezit mai pură c-o măsură Pe gleznă răsucirile-i de ură. ,, - Cameleonul - ,, Ucenicia de aur și purpură, carte
de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1764 din 30 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384753_a_386082]
-
săvârșit un miracol. Dar se trase iute în sine și se ascunse după colț, ca să nu-l vadă tătâne-său și să-i spună cine știe ce vorbă de ocară, căci stolnicul, călare, pornise cu flăcăii spre sat și Ștefan privi cum copitele cailor se afundă în pământul ogrăzii ca într-un mâl și cum din copite sunt aruncate bucăți de noroi împrejur. Se scutură. Unde se ascunsese, sub streașina șurii, lângă urzici, îi cădeau pe spinare picuri de apă și Ștefan sorbi
Dan Perșa - Ștefan () [Corola-journal/Imaginative/13307_a_14632]
-
ca să nu-l vadă tătâne-său și să-i spună cine știe ce vorbă de ocară, căci stolnicul, călare, pornise cu flăcăii spre sat și Ștefan privi cum copitele cailor se afundă în pământul ogrăzii ca într-un mâl și cum din copite sunt aruncate bucăți de noroi împrejur. Se scutură. Unde se ascunsese, sub streașina șurii, lângă urzici, îi cădeau pe spinare picuri de apă și Ștefan sorbi aerul printre dinți, de parcă apa ar fi fost sloi și își aminti cum învățase
Dan Perșa - Ștefan () [Corola-journal/Imaginative/13307_a_14632]
-
acum,dar încă tot holtei Dorind să dea confraților săi clasă, Mugea nervos adesea, la viței. Vedea în față roșu,de furie Când nu era de dânșii ascultat Și mai ales (că boii au mândrie) Nu accepta să fie ignorat. Copita folosea pe post de armă Cu coarnele pe toți amenințând, Sărmanul bou,nici n-a băgat de seamă Că-l părăsesc vițeii,rând pe rând. Căci nu contează cât de bine căntă Ori cât de mult încântă o vedere, În
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/385136_a_386465]
-
de rasăBătrân de-acum,dar încă tot holteiDorind să dea confraților săi clasă,Mugea nervos adesea, la viței.Vedea în față roșu,de furieCând nu era de dânșii ascultatși mai ales (că boii au mândrie) Nu accepta să fie ignorat.Copita folosea pe post de armăCu coarnele pe toți amenințând,Sărmanul bou,nici n-a băgat de seamăCă-l părăsesc vițeii,rând pe rând.Căci nu contează cât de bine căntăOri cât de mult încântă o vedere,În lumea celor care
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/385136_a_386465]
-
al dorinței de a cunoaște și, prin această, de a fi liberi. Strânge-o în pumn, mototolește-o, rupe-o în bucăți cât mai mici, adresându-i ocări infernale, și-n colbul drumului arunc-o, spre-a fi zdrobita de copitele căilor. Apoi, oricând ți se va arăta această, poti sa te-oprești, ca să-ți tragi sufletul. Vei vedea cum trec pe lângă tine, fără să te bage în seamă, cei de care odinioară îți era teamă, ori te rușinai. Nu te
CUM SĂ TE LEPEZI de RAUL BAZ în ediţia nr. 1289 din 12 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349232_a_350561]
-
fiarelor, dar brațele însetate de lujerul trupului tău îmi vor fi legate până la sânge cu funie și sălcii. N-am să pot să-ți mai dărui jumătatea de cheie să vii la izvoarele mele să-ți logodești urmele cu steaua copitei de cerb. Din stejarul porții numai ploile vor culege crinii, iar șerpii vor coborî de pe lemn cu trup de măcieș. ...și vom căuta drumurile și pietrele ne vor ieși în cale. Ne-om căuta stăruitor și străini vom ridica din
POEME DIN AFARA TURNULUI DE FILDEŞ de DUMITRU ICHIM în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/361143_a_362472]
-
în permanență Tatăl nostru, apoi unul lângă altul în genunchi în fața icoanei și cu cruciulițele de argint în palme, citiră din carte rugăciunile indicate de preot. Era o liniște desăvârșită. Dar cam pe la ora unu răzbătu de afară un tropot de copite și nechezături de cai, mieunături de pisici, iar cineva prinse să bată darabana pe acoperișul casei. - Avem musafiri, șopti bărbatul. - Taci și citește, îi porunci femeia. - Să-i cinstesc cu un pahar de țuică sau le trimit un glonț în
VIII. CALEA SPRE TALPA IADULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1400 din 31 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360205_a_361534]
-
ori pe ascuțișul uneltei. - Strici piatra degeaba, se amuză câțiva împielițați. - Las-o pe mâna noastră c-o aranjăm pe placul tău, le țin isonul alții. Deranjată, fără nici un avertisment, moartea trage cu coasa prin ei. Dracilor le sar capetele, copitele și coarnele. Urlă, se zbat, dar pe rând brațele, picioarele și capetele revin la locul lor. De data aceasta se retrag sfioși din fața cele-i fără zâmbet care nu admite glume sau compromisuri. Vameșul de la granița celor două tărâmuri, al
VIII. CALEA SPRE TALPA IADULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1400 din 31 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360205_a_361534]
-
draci zăresc sufletul babei cum se ridică tiptil către înger. Se reped furioși în calea sa și-l aruncă în brațele lui satan. Începe un joc amuzant pentru împielițați. Sufletul este aruncat dintr-o parte în alta și lovit cu copitele ca o minge. Îngerul încearcă să-l smulgă din ghearele necuraților și să-l salveze, dar dracii suflă flăcări mistuitoare asupra-i. În cele din urmă, după numeroase încercări, îngerul nu reușește să salveze sufletul păcătoasei din ghearele satanei, se
VIII. CALEA SPRE TALPA IADULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1400 din 31 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360205_a_361534]
-
încercări, îngerul nu reușește să salveze sufletul păcătoasei din ghearele satanei, se lasă păgubaș și se înălță întristat la cer. Din nou dracii izbucnesc în chiote și urale de bucurie că repurtaseră o nouă victorie în fața îngerilor. Satan prinde între copite globul luminos, face o piruetă într-un vârtej de foc, sfredelește pământul și dispare în adâncurile iadului împreună cu confrații săi. Pe aici, pe acolo, câte un jar mai pocnește, arzând mocnit în câte o bârnă de lemn. În final totul
VIII. CALEA SPRE TALPA IADULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1400 din 31 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360205_a_361534]
-
ani s-a făcut meseriaș de ți-era mai mare dragul, iar meșterul chiar că prinsese drag de băiatul isteț și până la urmă priceput chiar și la lucrări de fierărie. E drept că prima dată caielele intrau cam greu în copite, că sunt nici mai mult nici mai puțin de 32, dar și pentru treaba asta meșterul avea o vorbă de duh: „Decât 32 la fund, mai bine tot atâtea cuie la ușa ghinionului”. De atunci au tot venit oamenii cu
Agenda2005-37-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/284187_a_285516]
-
toți „la fix”, cum l-a învățat uica Mihai, cu o muncă de-i tăt natu’ mulțumit de cum lucră el în „covăcia” lui. Acolo face și astăzi, ca-n fiece zi când vin sătenii cu bidiviii lor, mai întâi „toaleta” copitei la fiecare animal, o curăță bine, „de să poată bea omul apă din ea”, zice Costel, că de treaba asta depinde cum șade potcoava. Mânuiește cu pricepere auflingerul, rundhamerul, apoi rașpila și tot ce are el acolo în atelier. Cum
Agenda2005-37-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/284187_a_285516]
-
potcovit, ci într-o zi când să-i dea de mâncare. A făcut o greșeală pe care nu și-o iartă niciodată: „Când intri în grajd trebuie să-l strigi. Eu n-am făcut-o și mi-a tras o copită de n-am s-o uit cât trăiesc”. Dar nu l-a bătut, pentru că animalul ține minte și se răzbună „când ți-e lumea mai dragă”, își amintește el, iar dac-o face chiar în faielbac „te-a văzut Dumnezeu
Agenda2005-37-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/284187_a_285516]
-
în covăcie, 30, „atunci să vezi reumă după un timp”, mai ales dacă pe latura deschisă trage curentul „ca pe bițiclă”. Dar are noroc de muiere bună și harnică, de-l ajută mai tot timpul. Ba-i ține calul de copite, ba-i dă la mână uneltele. Frică de cai nu i-a fost muierii niciodată, „că doar e crescută la țară, cu gospodărie cum alta nu-i în Iberland”. N-ar recomanda meseria asta la multă lume, că-i grea
Agenda2005-37-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/284187_a_285516]