606 matches
-
și ferice .................................................. Acum secolii străbate, o minune luminoasă, Acum râde printre lacrimi, când o cântă pe Dridri.” (M. Eminescu, I, 32) • constituenți sintactici, cu structură infrapropozițională mai ales (simpli și dezvoltați, cel mai adesea), purtători (singuri sau împreună cu un verb copulativ) ai unor funcții sintactice caracterizate prin multiplicare: „Conștiința noastră este când izvor de diversitate pentru lumea realităților, când izvor de unitate.” (C. Noica, 23) $nume predicativ$$, „Cu evlavie adâncă ne-nvârteau al minții scripet, Legănând când o planetă, când pe-
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
mâna gracilă și nervoasă ca să-și aranjeze când buclele care nu-i cădeau de altfel, când rochia care nu i se părea niciodată decentă.” (C. Petrescu, Procust, 332), dar poate antrena și mai mulți termeni, grupați sau nu prin coordonare copulativă: „... Privirea-i acum melancolică și visătoare, acum vie și tăioasă ca ascuțișul unui brici, ar fi alcătuit un model viu pentru o pânză, unde clasicismul să-și dea mâna cu decadența, Michelangelo, cu Botticelli...” (C. Hogaș, 305), „A tras de
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Toată săptămâna este liniștit, dar sâmbăta îl cuprinde același dor de ducă.; • o variantă subiectivă, prin care se exprimă, de fapt, atitudinea subiectului vorbitor față de lumea interpretată lingvistic; relația de coordonare adversativă devine, de fapt, o alternativă subiectivată la coordonarea copulativă: Maria este săracă și frumoasă. Maria este săracă dar frumoasă. (viziune lirică, profund umană) Maria este frumoasă dar săracă. (viziune pragmatică, marcată de alienarea ființei). Termenii implicați în coordonarea adversativă pot fi: a. fraze: Încă de mic / Te cunoșteam pe
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
e un cal mort, dar e, pentru un scriitor tânăr o pradă care nu cedează dacă nu știi de unde s-o apuci.” (M. Preda, Viața..., 74) c. componenți ai unor constituenți sintactici multipli, care actualizează, singuri sau împreună cu un verb copulativ, diferite funcții sintactice: „Catifeaua e agreabilă, decorativă dar indiferentă.” (G. Călinescu, U.P., 97) șnumepredicativț, „Au vorbit mult dar prea încet, astfel că nu i-am mai auzit ce spun.” (N.D.Cocea,256) șcircumstanțial modalț, „Locuia în două odăi într-
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Viața..., 259) șatributț, „... Am găsit copila teafără însă răsturnată cu albiuța de niște porci.” (I.Creangă,15) școmplement predicativț Coordonarea adversativă se dezvoltă de obicei între doi termeni. Când intervin mai mulți, aceștia sunt cel mai adesea grupați, prin coordonare copulativă, opozitivă sau disjunctivă, în raport cu compatibilitatea lor semantică: „Trist se scula din patul împărătesc - pat aurit, însă pustiu și nebinecuvântat - trist mergea în război...” (M. Eminescu, P.L., 3) Exprimarea relației de coordonare adversativătc "Exprimarea rela]iei de coordonare adversativ\" Relația de
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
moartea-l paște, Căci toți se nasc spre a muri Și mor spre a se naște. Iar tu, Hyperion rămâi, Oriunde ai apune...” (M. Eminescu, I, 178) Observații: Când termenii nu sunt în antiteză, conjuncția exprimă o relație de coordonare copulativă: „Pierdut e totu-n zarea tinereții Și mută-i gura dulce-a altor vremuri, Iar timpul crește-n urma mea... mă-ntunec!” (M. Eminescu, I, 201) Când coordonarea se realizează prin celelalte conjuncții, termenii introduc în enunț mai ales componente
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
mai puternic opoziția, primul termen coordonat fiind întotdeauna o parte de propoziție negativă.(...) Celelalte conjuncții enumerateșdar, însă, iarț au o valoare adversativă mai slabă; de aceea, ele exprimă uneori raporturi care se găsesc la limita dintre raportul adversativ și cel copulativ.” (vol.II, p. 224). În noua ediție a Gramaticii Academiei relația de coordonare realizată prin conjuncția ci , integrată tot la coordonarea adversativă, este definită ca un raport " de corectare". (vol.II, p. 23) În discutarea raportului adversativ, I. Iordan și
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
cu mine., sau modelate subiectiv: El a lovit dar a și fost lovit., precum și categoria gramaticală a timpului: N-a venit încă dar va veni cu siguranță. În ansamblul relațiilor de coordonare, coordonarea adversativă se grupează cu relația de coordonare copulativă; coordonarea adversativă este o alternativă la coordonarea copulativă. Opțiunea pentru una din cele două variante este determinată subiectiv. Coordonarea opozitivă se grupează, în schimb, cu coordonarea disjunctivă; coordonarea opozitivă este expresia excluderii unuia dintre termenii situați doar într-o perspectivă
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
dar a și fost lovit., precum și categoria gramaticală a timpului: N-a venit încă dar va veni cu siguranță. În ansamblul relațiilor de coordonare, coordonarea adversativă se grupează cu relația de coordonare copulativă; coordonarea adversativă este o alternativă la coordonarea copulativă. Opțiunea pentru una din cele două variante este determinată subiectiv. Coordonarea opozitivă se grupează, în schimb, cu coordonarea disjunctivă; coordonarea opozitivă este expresia excluderii unuia dintre termenii situați doar într-o perspectivă opțională, în coordonarea disjunctivă. Când componentele logică și
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
G. Ibrăileanu, Scriitori, 12) Termenii implicați în coordonarea opozitivă pot fi: • propoziții: „Nu-mi trebuie flamuri, Nu voi sicriu bogat, Ci-mi împletiți un pat Din tinere ramuri.” (M. Eminescu, I, 216) • contituenți sintactici, purtători (singuri sau împreună cu un verb copulativ) ai unor funcții sintactice, cu diferite dezvoltări: „Timpul implicat ca reprezentare, în folosirea unui verb oarecare, nu este o linie, ci o perspectivă.” (T. Vianu, 76) șnume predicativț, „Nu dumneavoastră ci eu s-ar putea să pier în acest război
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
ci din carte, că ne ești așa departe.” (M. Eminescu, I, 149) șcircumstanțial instrumentalț Coordonarea opozitivă implică doi termeni principali. Când în enunț se cuprind mai multe unități lexico-gramaticale, acestea se grupează la un pol sau la altul prin intermediul coordonării copulative (cel mai frecvent) sau disjunctive: „După cum se vede, etimologismul nu este o întrebare alfabetică, ci ortografică și limbistică...” (T. Maiorescu, 285) Exprimarea relației de coordonare opozitivătc "Exprimarea rela]iei de coordonare opozitiv\" Principala marcă a coordonării opozitive este conjuncția ci
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
ph, y, qu etc. în scrierea noastră nu ne pare o controversă ci o greșală.” (T. Maiorescu, 227), „Și mi-am dat seama că exist. Vorbesc, deci exist.” (O. Paler, Viața..., 297) • constituenți sintactici, purtători (singuri sau împreună cu un verb copulativ) ai unor funcții sintactice, cu realizare infrapropozițională sau propozițională: „În fine, singurul act care a făcut o impresie senină, deci estetică, este al doilea, care începe printr-un banchet și sfârșește printr-un duel.” (M. Eminescu, Despre cultură..., 194) șatributț
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
indivizii în cauză să nu știe ce-i așteaptă și ca atare nu mai ți-e frică de ei.” (M. Preda, Cel mai iubit..., II, 170) Uneori, între termenii implicați în relația de coordonare concluzivă, în locul pauzei se folosește conjuncția copulativă și; în aceste enunțuri, în care termenul secund este însoțit de două conjuncții, una copulativă și una concluzivă, coordonarea concluzivă este inclusă coordonării copulative, care rămâne cel mai adesea esențială: „Și nasul lui era, în adevăr, grozav: mare de felul
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
e frică de ei.” (M. Preda, Cel mai iubit..., II, 170) Uneori, între termenii implicați în relația de coordonare concluzivă, în locul pauzei se folosește conjuncția copulativă și; în aceste enunțuri, în care termenul secund este însoțit de două conjuncții, una copulativă și una concluzivă, coordonarea concluzivă este inclusă coordonării copulative, care rămâne cel mai adesea esențială: „Și nasul lui era, în adevăr, grozav: mare de felul lui, nu se putuse îndeajuns adăposti sub umbra îngustă a chipiului și era, deci, roș
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
II, 170) Uneori, între termenii implicați în relația de coordonare concluzivă, în locul pauzei se folosește conjuncția copulativă și; în aceste enunțuri, în care termenul secund este însoțit de două conjuncții, una copulativă și una concluzivă, coordonarea concluzivă este inclusă coordonării copulative, care rămâne cel mai adesea esențială: „Și nasul lui era, în adevăr, grozav: mare de felul lui, nu se putuse îndeajuns adăposti sub umbra îngustă a chipiului și era, deci, roș ca un ardei”. (C. Hogaș, 44). „Rezultatul final al
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
poetului preia funcția de complement indirect de la termenul-bază, lui, în relație directă de dependență cu infinitivul rezista iar termenul mistreț este nume predicativ, asemeni pronumelui personal el, întărit de adjectivul de întărire însuși, participând astfel la construirea predicatului împreună cu verbul copulativ rămâne. În modul acesta, prin intermediul termenului-bază, termenul secund este purtătorul tuturor funcțiilor sintactice, cu dezvoltare infrapropozițională sau propozițională 60: • predicat; termenul secund funcționează ca predicat verbal: „Și o pus părintele pravilă și o zis că în toată sâmbăta să se
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Limba română, 1940, p. 156, pentru raportul dintre subiect și predicat, Marina Rădulescu, Relația sintactică dintre subiect și predicat, LR,. XXIX (1980), nr. 1, pp. 12-26, extinde termenul și la relațiile dintre verb și complementul său direct și dintre verbul copulativ și numele predicativ. 8. V. Guțu-Romalo (lucr. cit., p. 41) numește această relație dependență complexă 9. Pentru argumentarea detaliată a nepredicativității acestei categorii de adverbe, vezi Ecat. Teodorescu, Adverbe predicative?, LR, 1964, nr. 5 și Propoziția subiectivă, București, Editura Științifică
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
curente). 3. Anulează distincția artificială între nume predicativ și propoziție predicativă; și numele predicativ, realizat printr-un adjectiv, de exemplu, sau substantiv și propoziția predicativă, sau mai exact „numele” realizat printr-o propoziție participă în aceeași măsură, împreună cu un verb copulativ, la realizarea planului global al predicației. „Ea este cum o știi.”/„ Ea este generoasă.” 4. Prin structura de tip analitic, constituenți analitici realizează și alte funcții sintactice. „A fi om e lucru mare.” șsubiectț „Să poți rămâne tu însuți.” șcompl
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
BLANCA CROITOR ACORDUL ÎN LIMBA ROMÂNĂ CUPRINS GENERAL Introducere .................................................................................................................... Abrevieri, semne folosite la exemple ........................................................................... Capitolul 1. Aspecte teoretice ...................................................................................... Capitolul 2. Acordul în grupul nominal ...................................................................... Capitolul 3. Acordul predicatului cu subiectul ........................................................... Capitolul 4. Acordul sintagmelor binominale ............................................................ Capitolul 5. Acordul în structurile copulative .......................................................... Capitolul 6. Acordul sintagmelor coordonate ........................................................... Capitolul 7. Genul neutru din perspectiva acordului ................................................ Capitolul 8. Este dublarea clitică un tip de acord? Capitolul 9. Acordul în limba vorbită ......................................................................... Concluzii ....................................................................................................................... Bibliografie ................................................................................................................... Surse ............................................................................................................................. CUPRINS DETALIAT INTRODUCERE ABREVIERI, SEMNE FOLOSITE LA EXEMPLE Capitolul 1
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
denumesc unitatea în care care se grupează natural o entitate / mai multe entități 4. Sintagmele generice 5. Sintagmele calificative 6. Sintagmele superlative cu genitiv (N1 N2Genitiv) Anexă. Date statistice privind acordul unor sintagme cantitative binominale Capitolul 5. ACORDUL ÎN STRUCTURILE COPULATIVE 1. Tipuri de structuri copulative 2. Realizările acordului în structurile copulative 2.1. Structurile specificaționale 2.2. Structurile identificaționale 3. Acordul în structurile copulative binominale în română 3.1. Ierarhia acordului în limba română 3.2. Ipoteze anterioare 3.2
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
se grupează natural o entitate / mai multe entități 4. Sintagmele generice 5. Sintagmele calificative 6. Sintagmele superlative cu genitiv (N1 N2Genitiv) Anexă. Date statistice privind acordul unor sintagme cantitative binominale Capitolul 5. ACORDUL ÎN STRUCTURILE COPULATIVE 1. Tipuri de structuri copulative 2. Realizările acordului în structurile copulative 2.1. Structurile specificaționale 2.2. Structurile identificaționale 3. Acordul în structurile copulative binominale în română 3.1. Ierarhia acordului în limba română 3.2. Ipoteze anterioare 3.2.1. Ipoteza lui Moro (1991
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
multe entități 4. Sintagmele generice 5. Sintagmele calificative 6. Sintagmele superlative cu genitiv (N1 N2Genitiv) Anexă. Date statistice privind acordul unor sintagme cantitative binominale Capitolul 5. ACORDUL ÎN STRUCTURILE COPULATIVE 1. Tipuri de structuri copulative 2. Realizările acordului în structurile copulative 2.1. Structurile specificaționale 2.2. Structurile identificaționale 3. Acordul în structurile copulative binominale în română 3.1. Ierarhia acordului în limba română 3.2. Ipoteze anterioare 3.2.1. Ipoteza lui Moro (1991, 1997, 2000) pentru italiană 3.2
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
N1 N2Genitiv) Anexă. Date statistice privind acordul unor sintagme cantitative binominale Capitolul 5. ACORDUL ÎN STRUCTURILE COPULATIVE 1. Tipuri de structuri copulative 2. Realizările acordului în structurile copulative 2.1. Structurile specificaționale 2.2. Structurile identificaționale 3. Acordul în structurile copulative binominale în română 3.1. Ierarhia acordului în limba română 3.2. Ipoteze anterioare 3.2.1. Ipoteza lui Moro (1991, 1997, 2000) pentru italiană 3.2.2. Ipoteza lui Costa (2004) pentru portugheză 3.3. Două ipoteze pentru acordul
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
1997, 2000) pentru italiană 3.2.2. Ipoteza lui Costa (2004) pentru portugheză 3.3. Două ipoteze pentru acordul din română 3.3.1. Ipoteza acordului cu termenul cel mai marcat 3.3.2. Ipoteza topicalizării 4. Acordul în structurile copulative scindate și pseudoscindate în română. Ipoteza focalizării 5. Concluzii Capitolul 6. ACORDUL SINTAGMELOR COORDONATE 1. Structura sintagmei coordonate 1.1. Tipuri semantice de coordonare 1.2. Statutul sintactic și structura sintagmei coordonate 1.3. Trăsăturile phi ale sintagmei coordonate 2
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
Concluzii Capitolul 6. ACORDUL SINTAGMELOR COORDONATE 1. Structura sintagmei coordonate 1.1. Tipuri semantice de coordonare 1.2. Statutul sintactic și structura sintagmei coordonate 1.3. Trăsăturile phi ale sintagmei coordonate 2. Acordul predicativ al sintagmei coordonate 2.1. Coordonarea copulativă prin și 2.1.1. Acordul în număr 2.1.2. Acordul în persoană 2.1.3. Acordul în gen 2.1.3.1. Termenii coordonați au trăsătura semantică [+Animat] 2.1.3.2. Conjuncții au trăsătura [+Animat], respectiv [-Animat
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]