KorAP: Find »[drukola/base=coral & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...11 12 13 ...73 >

1,815 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325

lungi aranjându-se singure pe sticla geamului, peste care trupurile transparente ale funcționarilor vamali și ale conductorilor trecuseră neobservate. Brusc, cineva ceru să-i vadă pașaportul, și apoi scrumul trabucului căzu și el se Întoarse În compartimentul lui ca să deschidă bagajul. Coral nu era acolo, dar presupuse că se afla la toaletă. Ofițerul vamal bătu cu degetele În bagajul ei. — Și acesta? — E deschis, spuse el. Doamna nu-i aici. Nu veți găsi nimic. Când se văzu iarăși singur, se rezemă În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
asupra frunzișului pădurii, iar o voce care ar fi putut fi a doamnei Eckman Îl implora fără Încetare „Întoarce-te!“. Apoi deșertul i se clătină sub picioare și deschise ochii. Trenul se oprise și zăpada se adunase pe sticla ferestrei. Coral nu se Întorsese. Apoi cineva din coada trenului Începu să râdă și să-și bată joc. I se alăturară și alții, fluierând și huiduind. Myatt se uită la ceas. Dormise mai mult de două ore și, probabil pentru că-și aminti

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
să râdă și să-și bată joc. I se alăturară și alții, fluierând și huiduind. Myatt se uită la ceas. Dormise mai mult de două ore și, probabil pentru că-și aminti vocea din vis, se simți neliniștit din cauza absenței lui Coral. De la locomotivă venea fum și un om În salopetă, cu fața Înnegrită, se dădu la o parte de lângă ea, cu o privire neajutorată. Câțiva oameni Îi strigară ceva de la clasa a treia, dar el se Întoarse, clătină din cap și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
Întâmplat? — Nimic. Absolut nimic. O mică defecțiune. — Suntem blocați aici pentru multă vreme? — Oh, o nimica toată. Probabil o oră, o oră și jumătate. Telefonăm să ne trimită altă locomotivă. Myatt Închise fereastra și ieși pe culoar. Nici urmă de Coral. Străbătu trenul cât era de lung, uitându-se În compartimente și Încercând ușile toaletelor, până când ajunse la clasa a treia. Acolo Își aminti de omul cu vioara și-l căută prin compartimentele urât mirositoare, cu bănci de lemn, până când Îl

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
omuleț mic și stafidit cu un ochi umflat. Dau o cină În seara asta, Îi spuse Myatt În nemțește, și vreau să cânți acolo. Îți dau cincizeci de parale. — Șaptezeci și cinci, excelența voastră. Myatt se grăbea. Voia s-o găsească pe Coral. — Șaptezeci și cinci să fie. — Ceva visător, melancolic, să stoarcă lacrimi, excelența voastră? — Nici pe departe. Vreau ceva sprinten și vesel. Ah, sigur că da! Asta-i ceva mai scump. — Ce vrei să spui? De ce-i mai scump? — Excelența sa e, evident, străin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
Maiorul Petkovici Începu să citească un document lung, scris de mână, pe care-l găsea pe alocuri ilizibil. — Arestatul Richard Czinner... conspirație antiguvernamentală... sentință de mărturie mincinoasă neexecutată... și pașaport fals. Arestatul Josef Grünlich, găsit În posesia unei arme. Arestatul Coral Musker, conspirație cu Richard Czinner Împotriva guvernului. Lăsă hârtia jos și-i spuse colonelului Hartep: — Nu sunt sigur de legalitatea acestei curți În condițiile date. Arestații ar trebui să beneficieze de asistență juridică. — Dragul meu, dar asta este, evident, o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
Își puse mâna la gură și făcu cu ochiul. — Nouăzeci de parale. — Un dinar. Myatt Își stinse țigara, strivind-o. Jucase destul jocul. — Un dinar atunci. În seara asta, la nouă. Se Întoarse cu repeziciune Înapoi, În compartimentul său, dar Coral nu era acolo. Pasagerii se buluceau afară din tren, vorbind, râzând și Întinzându-și brațele ca să și le dezmorțească. Mecanicul de locomotivă era În mijlocul unui grup mai mic de oameni, cărora le explica cu umor despre defecțiune. Deși nu exista

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
neamț cu părul tuns scurt se plimba În sus și-n jos, murmurând furios ceva numai pentru sine. Myatt auzi o voce spunând În englezește În spatele lui: — O să ningă și mai mult. Se Întoarse, cu speranța că ar putea fi Coral, dar era femeia pe care o văzuse În vagonul-restaurant. — Nu va fi nici o distracție să stăm blocați aici, spuse el. Ar putea dura ore Întregi până vor aduce o altă locomotivă. Ce-ați zice să Împărțim o mașină până la Belgrad

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
și-și trase haina de blană În sus, peste urechi. Obrajii Îi luciră acolo unde-i atinsese zăpada și Myatt putu să deslușească prin blană curba trupului ei ascuns și să-l compare cu acela nud și subțiratic al lui Coral. Va trebui s-o iau și pe Coral, se gândi el. — N-ați văzut o fată Într-un balonzaid subțire, ceva mai scundă decât dumneavoastră? spuse el. — Oh, ba da! spuse Janet Pardoe. S-a dat jos din tren la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
peste urechi. Obrajii Îi luciră acolo unde-i atinsese zăpada și Myatt putu să deslușească prin blană curba trupului ei ascuns și să-l compare cu acela nud și subțiratic al lui Coral. Va trebui s-o iau și pe Coral, se gândi el. — N-ați văzut o fată Într-un balonzaid subțire, ceva mai scundă decât dumneavoastră? spuse el. — Oh, ba da! spuse Janet Pardoe. S-a dat jos din tren la Subotica. Știu despre cine vorbiți. Ați cinat cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
cheltuit pe ea mai mult decât aș cheltui pe tine dacă te-aș duce la Belgrad și mi-ai plăti oare tot atât de prompt și de drăguț? Dar scepticismul Îi trezi dorința și frustrarea, pentru că fata asta era argintărie polisată, În timp ce Coral, În cel mai bun caz, era o bucățică de sticlă colorată, cu o valoare mai degrabă sentimentală. Cea de aici avea valoare În sine. E genul care vrea mai mult decât bani, se gândi el, vrea un trup frumos care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
Myatt, dar șoferul se Întoarse și rânji În direcția lui, făcându-i semn cu o mână care nu tremura câtuși de puțin. Ofițerii Înșirați la masă, soldații de la ușă, doctorul răspunzând la Întrebare după Întrebare, toate se retraseră undeva departe. Coral Musker adormi. Noaptea o epuizase. Nu putea Înțelege un cuvânt din ce se vorbea, nu știa de ce se află acolo, era speriată și Începea s-o cuprindă disperarea. Visă la Început că era copilă și totul era foarte simplu și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
ca s-o semneze. Cei doi soldați se relaxară puțin din poziția lor de drepți. — Curtea Îl găsește pe arestat vinovat, citi colonelul Hartep. Arestatul Josef Grünlich e condamnat la o lună de Închisoare, după care va fi repatriat. Arestata Coral Musker este condamnată la douăzeci și patru de ore de Închisoare și va fi repatriată. Arestatul... Dr. Czinner Îl Întrerupse: — Mă pot adresa curții Înainte de-a se pronunța sentința? Colonelul Hartep aruncă o privire rapidă spre fereastră: era Închisă; la santinele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
Întuneric, se gândi doctorul. Nimeni nu va afla nimic. Pentru o clipă, toți rămaseră nemișcați, de parcă ar fi fost la un concert unde tocmai s-ar fi Încheiat un acord și nu erau siguri dacă trebuie sau nu să aplaude. Coral Musker se trezi. Nu-și putu da seama ce se Întâmple. Ofițerii vorbeau Între ei, răsfoind niște hârtii. Apoi unul din ei dădu un ordin, iar santinelele deschiseră ușa și o luară Înspre vânt, zăpadă și clădirile albe ce se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
Închisoare, Îi spuse doctorul Czinner. După aceea vei fi trimis acasă. Așa cred ei, nu? Se cred al naibii de isteți. Rămase tăcut, studiind cu multă atenție poziția clădirilor. Se Împiedică de o șină și blestemă furios În surdină. — Și eu? Întrebă Coral. Ce se va Întâmpla cu mine? — Vei fi trimisă acasă mâine. Dar nu se poate! Am un contract. O să-l pierd! Și pe prietenul meu. Se temuse de această călătorie din cauză că nu Înțelegea ce-i spuneau conductorii, din cauza mâncării ciudate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
care nu poate păstra ordinea trebuie până la urmă concediat. Dușmanii lui Îi ofereau singurul lucru pe care nu-l cunoscuse niciodată: securitatea. Nu mai trebuia să decidă nimic. Era liniștit. Dr. Czinner Începu să fredoneze o melodie. Îi explică lui Coral Musker: — E un cântec vechi. Iubitul spune: „Nu pot veni pe ziuă, pentru că sunt sărac și tatăl tău mă va alunga cu câinii. Dar la noapte voi veni la fereastra ta și te voi ruga să-mi dai drumul“. Iar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
umbra zidului și voi coborî eu la tine și vom pleca Împreună În livada de la capătul grădinii“. Cântă primul vers cu o voce puțin aspră, din lipsă de exercițiu. Josef Grünlich, așezat În colț, se uită mânios la cântăreț, În timp ce Coral stătea lângă soba rece și ascultă cu surprindere și plăcere, pentru că acum doctorul părea a fi mai tânăr și mai plin de speranță. — „La noapte voi veni la fereastra ta și te voi ruga să-mi dai drumul“. Nu se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
frumuseții și fericirii lor, ca și pe cel al durerii lor, și l-au condus spre Întunericul Înfrunzit și foșnitor. Santinela Își lipi fața de geam și doctorul Czinner se opri din cântat. — E rândul dumitale, Îi spuse el lui Coral. — Oh, eu nu știu nici un cântec din acelea care ar putea să-ți placă, Îi spuse ea cu seriozitate, căutând În același timp În memorie ceva mai de modă veche și mai melancolic, ceva care să Împace calitatea unei idile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
acesta refuză să o accepte. Toate telegramele erau supuse cenzurii și nu putea fi transmis nici un mesaj codificat. Până la urmă plecă și ajunse să constate că la hotelul care mirosea a plante uscate și insecticid nu se știa nimic despre Coral. Probabil că e Încă la gară, se gândi el. Lăsă mașina o sută de metri mai În josul drumului pentru a se descotorosi de șofer, care se dovedea prea vorbăreț și prea săritor, și Înaintă singur prin vânt și zăpadă. Trecu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
brusc seama că nu va avea de ce regreta dacă va lua de bun cuvântul omului și va pune punct investigației sale. Însemna că făcuse tot ce-i stătuse În putință și se putea simți eliberat. Se gândi un moment la Coral ca la o alee Îngustă, invitând pe cineva să intre, dar terminându-se la capăt cu un zid fără ferestre. Mai existau și altele. Și se gândi o clipă la Janet Pardoe, care semăna cu niște străzi mărginite de magazine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
acolo? Josef Grünlich trase de marginile vestei și făcu să tremure cruciulița de argint. — Nu mă deranjează să vă spun. Suntem În aceeași oală, nu? Își suci puțin gâtul, Într-un acces de modestie. — Am ucis un om la Viena. Coral spuse cu oroare: — Vreți să spuneți că sunteți un ucigaș? Josef Grünlich se gândi: Mi-ar plăcea să le-o spun. E ceva prea grozav ca să nu afle nimeni despre el. Iute de mână? Păi cum? „Ia uitați-vă acolo

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
cu greu râsul când se gândi la Herr Kolber, mic și uscat, și la exclamația lui iritată „Frumos Îți mai șade!“. — Vreți să spuneți că l-ați omorât doar pentru că și-a făcut de lucru cu fiica dumneavoastră, Întrebă uluită Coral? Josef Grünlich ridică mâinile, cu gândul În altă parte. Privirile lui cercetau fereastra și măsurau la ce Înălțime de la podea se afla aceasta. — Ce puteam face? Onoarea ei, onoarea mea... — Prostii, spuse Coral. Îmi pare bine că eu n-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
de lucru cu fiica dumneavoastră, Întrebă uluită Coral? Josef Grünlich ridică mâinile, cu gândul În altă parte. Privirile lui cercetau fereastra și măsurau la ce Înălțime de la podea se afla aceasta. — Ce puteam face? Onoarea ei, onoarea mea... — Prostii, spuse Coral. Îmi pare bine că eu n-am avut tată. Josef Grünlich spuse brusc: — Un ac de păr, poate. Ce vreți să spuneți? Cum adică un ac de păr? — Sau un briceag. — N-am nici un fel de ac de păr. De

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
Îmi puteți spune de câtă vreme suntem aici? — De o oră, spuse Josef. — Așadar Încă două ore, observă gânditor doctorul Czinner. Nici unul din ceilalți doi nu-l auzi. Josef se duse pe vârfuri la fereastră, ținând cuțitașul În mână, iar Coral Îl urmări din priviri. — Vino-ncoa, Fraülein, spuse Josef, și când ea ajunse lângă el, Îi spuse În șoaptă: Ai ceva cremă? Ea Îi Înmână un borcănaș de cremă de față din geantă și el Întinse crema Într-un strat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
va fi primul care va ieși pe ușă, primul care se va Îndepărta. Va alerga mai repede decât bătrânul și fata, iar santinela va trage În fugarul cel mai apropiat. — V-aș sfătui să rămâneți, Îi spuse dr. Czinner lui Coral. Nu sunteți În nici un pericol aici. Grünlich deschise gura să protesteze, dar nu mai spuse nimic. Toți trei pândeau fereastra și trecerea uneia din santinele, cu pușca petrecută peste umăr. — Cât va lua să deschideți ușa? Întrebă doctorul Czinner. — Cinci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]