343 matches
-
mln euro. Pe 31 ianuarie ”"cormoranii"” au anunțat că Luis Suarez a semnat un contract cu clubul de pe Anfield. A primit tricoul cu numarul 7, purtat ani de-a rândul de fostul mare jucător Kenny Dalglish. Primul gol în tricoul cormoranilor l-a reușit chiar în meciul de debut. Pe 2 februarie 2011, intrând pe teren în minutul 63 în locul lui Fabio Aurelio, acesta a marcat golul de 2 la 0 în minutul 79, stabilind astfel și scorul final al întâlnirii
Luis Suárez () [Corola-website/Science/319752_a_321081]
-
etc). Zona Antarctică Braziliană are un ecosistem sărac, mai ales în ceea ce privește vegetația (mușchi, licheni, alge, crucea voinicului și cîteva plante cu flori). Fauna este însă ceva mai bogată, cuprinzînd păsări (albatros, furtunar uriaș, furtunar Wilson, furtunar de zăpadă, lup-de-mare, pinguin, cormoran, rîndunica-de-mare), mamifere (foca, elefant-de-mare, morsă, balenă, leopard-de-mare) precum și alte specii (pești, echinoderme, moluște, zooplancton etc). Zona Antarctică Braziliană este un teritoriu foarte slab populat. Populația ei numără doar 188 locuitori (în 2008) pe o întindere de 341 000 km², rezultînd
Zona Antarctică Braziliană () [Corola-website/Science/316747_a_318076]
-
și de Golful Sulzberger. Insulele Balleny și Scott sunt scăldate direct de apele Oceanului Antarctic. Zona Antarctică Neozeelandeză are un ecosistem sărac, mai ales în ceea ce privește vegetația (mușchi, licheni, alge). Fauna este puțin mai bogată, cuprinzând păsări (albatrosul, furtunarii, lupul-de-mare, pinguinul, cormoranul, rândunica-de-mare), mamifere (foca, elefantul-de-mare, morsa, balena, leopardul-de-mare), precum și alte specii (pești, echinoderme, moluște, zooplancton etc). Acestea se dezvoltă pe solurile antarctice ale tundrei și deșerturilor polare sudice. Protecția naturii în Zona Antarctică Neozeelandeză este asigurată de poziția ei pe glob
Zona Antarctică Neozeelandeză () [Corola-website/Science/316825_a_318154]
-
încă din 1986, pescuitul ilegal continuă, noapte și zi, în special pescuitul de rechini, ca rezultat al colaborării dintre Ecuador, Japonia și Coreea. Cererea de aripioare de rechin are rezultate mortale: plasele prind tot felul de animale, inclusiv pinguini, delfini, cormorani, lei de mare sau iguane marine. Oamenii aruncă gunoaie, lăsând țestoasele să mănânce pungi de plastic, sau capturează homarii în momentul în care aceștia poartă ouă sau sunt prea mici, cauzând mari pagube în rândul coloniilor respective. Legat de aceste
Turismul în Galápagos () [Corola-website/Science/316428_a_317757]
-
li se cere să umble doar pe traseele marcate la majoritatea siturilor și toți trebuie să fie acompaniați de un ghid antrenat. Multe drumuri se țes prin coloniile de cuibărit ale păsărilor marine, ca pescărușul cu picioare albastre, specia de cormoran care nu zboară specifică arhipelagului sau fregate. Turiștii fac adesea greșeala de a speria păsările în încercarea de a se apropia mai mult, făcându-le să zboare din cuiburi, lăsând ouă sau pui expuși. Un pui de pescăruș abia ieșit
Turismul în Galápagos () [Corola-website/Science/316428_a_317757]
-
lume. Dintre reptile, păsări terestre și mamifere, 57 de specii în total, mai mult de 80% sunt specifice insulelor. Printre acestea se găsesc: singura iguană marină din lume, singurele specii de albatroși și pinguini de la tropice și o specie de cormoran care, datorită lipsei prădătorilor naturali, și-a pierdut abilitatea de a zbura. De asemenea, un număr de specii din Galapagos se găsesc pe o singură insulă, având specii aproape identice dar distincte totuși, pe insulele vecine. Când au sosit primii
Turismul în Galápagos () [Corola-website/Science/316428_a_317757]
-
de protecție pentru o colonie de pelicani din specia "Pelecanus onocrotalus" (pelican comun). Pelicanii viețuiesc alături de alte specii de păsări migratoare rare, printre care: lopătar ("Platalea leucorodia"), egretă mare ("Egretta alba"), egretă mică ("Egretta garzetta"), stârc de noapte ("Nycticorax nycticorax"), cormoran mic ("Phalacrocorax pygmeus") sau cormoran mare ("Phalacrocorax carbo"). Mamiferele sunt reprezentate de mistreț ("Sus scrofa"), vulpe ("Vulpes vulpes"), nurcă europeană ("Mustela lutreola"), nevăstuică ("Mustela nivalis"), vidră ("Lutra lutra") sau enot ("Nyctereutes procyonoides"). Flora este constituită din specii arboricole (salcie, răchită
Roșca - Buhaiova () [Corola-website/Science/328946_a_330275]
-
de pelicani din specia "Pelecanus onocrotalus" (pelican comun). Pelicanii viețuiesc alături de alte specii de păsări migratoare rare, printre care: lopătar ("Platalea leucorodia"), egretă mare ("Egretta alba"), egretă mică ("Egretta garzetta"), stârc de noapte ("Nycticorax nycticorax"), cormoran mic ("Phalacrocorax pygmeus") sau cormoran mare ("Phalacrocorax carbo"). Mamiferele sunt reprezentate de mistreț ("Sus scrofa"), vulpe ("Vulpes vulpes"), nurcă europeană ("Mustela lutreola"), nevăstuică ("Mustela nivalis"), vidră ("Lutra lutra") sau enot ("Nyctereutes procyonoides"). Flora este constituită din specii arboricole (salcie, răchită, plop tremurător) și elemente (stuf
Roșca - Buhaiova () [Corola-website/Science/328946_a_330275]
-
Doyle în anii '20 ai secolului al XX-lea, în raport cu aventurile scrise în anii 1890. La începutul povestirii, dr. Watson evocă un alt caz pe care l-a investigat Sherlock Holmes și care este numit „povestea privind politicianul, farul și cormoranul dresat” (« "the story concerning the politician, the lighthouse, and the trained cormoran" »). Această aventură este inedită. O adaptare radiofonică a povestirii, intitulată "The Veiled Lodger", a fost difuzată de BBC Radio pentru serialul care are realizarea unică - în orice mediu
Aventura chiriașei cu văl () [Corola-website/Science/325404_a_326733]
-
în anii 1890. La începutul povestirii, dr. Watson evocă un alt caz pe care l-a investigat Sherlock Holmes și care este numit „povestea privind politicianul, farul și cormoranul dresat” (« "the story concerning the politician, the lighthouse, and the trained cormoran" »). Această aventură este inedită. O adaptare radiofonică a povestirii, intitulată "The Veiled Lodger", a fost difuzată de BBC Radio pentru serialul care are realizarea unică - în orice mediu - de a adapta întregul canon al povestirilor cu Sherlock Holmes scrise de
Aventura chiriașei cu văl () [Corola-website/Science/325404_a_326733]
-
de baltă; dintre care unele protejate la nivel european prin "Directivei Consiliului European 147/CE" din 30 noiembrie 2009 (privind conservarea păsărilor)) sau aflate pe lista roșie a IUCN. Printre speciile de păsări semnalate în arealul se află exemplare de: cormoran mare ("Phalacrocorax carbo"), șorecarul comun ("Buteo buteo"), buhai de baltă ("Botaurus stellaris"), pescăruș albastru ("Alcedo atthis"), prundaș gulerat mic ("Charadrius dubius"), vultur pescar ("Pandion haliaetus"), barză albă ("Ciconia ciconia"), barză neagră ("Ciconia nigra"), erete vânăt ("Circus cyaneus"), cristei de câmp
Popasul păsărilor de la Sânpaul () [Corola-website/Science/325434_a_326763]
-
Cormoranul mic ("Phalacrocorax pygmeus") este o pasăre acvatică, parțial migratoare ce aparține familiei Phalacrocoracidae , are o talie scundă (45-55 cm) și prezintă o anvergură a aripilor de 75-90 cm. În perioada de împerechere, adulții au capul și gâtul de culoare brun-închis
Cormoran mic () [Corola-website/Science/326006_a_327335]
-
petele albe dispar iar pieptul devine roșu închis-brun. Are capul mic cu ochi rotunzi de culoare maro închis. Pe frunte prezintă o creastă și o dipsersie de pene albe filoplume care coboară pe gât, spate, coadă și părțile inferioare. Ciocul cormoranului mic adult este scurt, de culoare neagră, gâtul este subțire, prevăzut cu un sac gular. Juvenilii au cioc de culoare gălbuie, pe spate penajul lor este maro închis iar abdomenul și bărbia au o tentă albicioasă. Cormoranii nu prezintă glande
Cormoran mic () [Corola-website/Science/326006_a_327335]
-
părțile inferioare. Ciocul cormoranului mic adult este scurt, de culoare neagră, gâtul este subțire, prevăzut cu un sac gular. Juvenilii au cioc de culoare gălbuie, pe spate penajul lor este maro închis iar abdomenul și bărbia au o tentă albicioasă. Cormoranii nu prezintă glande uropigiene (glande care se găsesc la majoritatea păsărilor acvatice în zona cozii și au rolul de a secreta o substanță uleioasă care are rolul de a împiedica îmbibarea penelor cu apă), din acest motiv după fiecare plonjare
Cormoran mic () [Corola-website/Science/326006_a_327335]
-
să-și întindă aripile pentru a le usca. Petrece mult timp scufundat în apă în vederea căutării hranei, uneori mai mult de un minut, după care se refugiază pe diferite suporturi (crengi), cu aripile largi deschise pentru a-și usca penajul. Cormoranul mic ocupă în prezent un areal ce cuprinde regiuni din sud-estul Europei (la est de Italia) și sud-vestul Asiei, în Kazahstan, Tadjikistan, Turkmenistan, Uzbekistan . Cea mai largă răspăndire o prezintă în sud-estul Europei, Albania, Grecia, Bulgaria, România, statele balcanice, Turcia
Cormoran mic () [Corola-website/Science/326006_a_327335]
-
largă răspăndire o prezintă în sud-estul Europei, Albania, Grecia, Bulgaria, România, statele balcanice, Turcia, Cipru, Iran, Iraq, Azerbaidjan, Israel, Siria. În România, conform studiilor efectuate la sfârșitul secolului al XIX-lea de către ornitologul de origine cehă Robert Ritter von Dombrowski , cormoranul mic era prezent în colonii mari în Delta Dunării, Balta Brăilei și Balta Ialomiței, pe Lacul Vederoasa (Județul Constanța), pe unele iazuri și bălți cu stuf și sălcii din Muntenia. Numărul perechilor de cormoran mic atingea 10000, fără a fi
Cormoran mic () [Corola-website/Science/326006_a_327335]
-
origine cehă Robert Ritter von Dombrowski , cormoranul mic era prezent în colonii mari în Delta Dunării, Balta Brăilei și Balta Ialomiței, pe Lacul Vederoasa (Județul Constanța), pe unele iazuri și bălți cu stuf și sălcii din Muntenia. Numărul perechilor de cormoran mic atingea 10000, fără a fi luată în calcul populația existentă în Delta Dunării. Populațiile de cormoran mic în România cunosc un declin abrupt în special în anii 60, când ca urmare a politicii agrare comuniste au fost asanate Insula
Cormoran mic () [Corola-website/Science/326006_a_327335]
-
Brăilei și Balta Ialomiței, pe Lacul Vederoasa (Județul Constanța), pe unele iazuri și bălți cu stuf și sălcii din Muntenia. Numărul perechilor de cormoran mic atingea 10000, fără a fi luată în calcul populația existentă în Delta Dunării. Populațiile de cormoran mic în România cunosc un declin abrupt în special în anii 60, când ca urmare a politicii agrare comuniste au fost asanate Insula Mare a Brăilei și părți importante din Balta Ialomiței, pentru a fi redate agriculturii, astfel fiind distruse
Cormoran mic () [Corola-website/Science/326006_a_327335]
-
special în anii 60, când ca urmare a politicii agrare comuniste au fost asanate Insula Mare a Brăilei și părți importante din Balta Ialomiței, pentru a fi redate agriculturii, astfel fiind distruse habitatele multor specii de păsări acvatice. În prezent, cormoranul mic este întâlnit în Delta Dunării, pe Balta Jijia Larga (Județul Iași), posibil pe bălțile Mața, Rădeanu, Vădeni (de pe teritoriul Județului Galați), Balta Cârja (Județul Vaslui), la Vlădești pe Râul Prut (Județul Galați), pe Insula Calinovăț din Județul Caraș-Severin, în
Cormoran mic () [Corola-website/Science/326006_a_327335]
-
Prut (Județul Galați), pe Insula Calinovăț din Județul Caraș-Severin, în Insula Mică a Brăilei, pe balta Dunăreni, (Mârleanu, Județul Constanța) Dunăreni, Constanța, în lunca Dunării pe balta Parcheș - Somova (Județul Tulcea). La nivel global s-a estimat că populația de cormorani mic atinge 85000-180000 de indivizi (studiu efectuat de Wetlands International în anul 2006) iar 75-94% din totalul populației globale trăiește în Europa. Conform unui studiu efectuat de BirdLife International în anul 2004 se estima că populația de cormorani mici din
Cormoran mic () [Corola-website/Science/326006_a_327335]
-
populația de cormorani mic atinge 85000-180000 de indivizi (studiu efectuat de Wetlands International în anul 2006) iar 75-94% din totalul populației globale trăiește în Europa. Conform unui studiu efectuat de BirdLife International în anul 2004 se estima că populația de cormorani mici din România număra 11500-14000 perechi iar pe perioada de iarna 1500-4000 perechi. Preferă iazurile pline de vegetație, lacurile și deltele râurilor. Evită regiunile muntoase și regiunile reci și secetoase. Iubește câmpurile de orez sau alte arii inundate în care
Cormoran mic () [Corola-website/Science/326006_a_327335]
-
depune în cuib între 4-6 ouă a căror perioadă de incubație durează 28 de zile. Puii sunt hrăniți cu pești mici și alte animale acvatice (Kiss si Rekasi, 2002). Frecvent, împarte același tip de habitat cu egrete, stârci și lopătari. Cormoranul mic este o specie ale cărei habitate au fost puternic afectate de către activitățile umane. Pentru că este un mare consumatoar de pește și distruge plasele de pescuit este adesea persecutat de pescari. În România, secarea bălților situate pe cursul inferior al
Cormoran mic () [Corola-website/Science/326006_a_327335]
-
scăderea numărului de efective, fapt care a determinat includerea speciei pe lista roșie IUCN cu statutul de specie vulnerabilă. De asemenea este vânat în scop recreativ iar în Iran carnea se comercializează pentru a fi gătită. În legislația din România, Cormoranul mic face obiectul protecției mai multor legi: Listă de păsări din România
Cormoran mic () [Corola-website/Science/326006_a_327335]
-
lume sunt 75 specii de furtunari, dintre care în România se pot întâlni 2 specii. Pelicanii sunt păsări acvatice mari cu o pungă distinctă sub cioc. În lume sunt 8 specii dintre care în România se pot întâlni 2 specii. Cormoranii sunt păsări migratoare acvatice, dar cu elemente sedentare. În România se pot întâlni în Lunca și Delta Dunării, trăind în colonii. În lume sunt 38 specii dintre care în România se pot întâlni 3 specii. </br> </br> </br> Stârcii (bâtlan
Listă de păsări din România () [Corola-website/Science/323367_a_324696]
-
sibirica"), șapte-degete ("Comarum palustre"), trifoiște ("Menyanthes trifoliata"), mlăștiniță ("Epipactis palustris"), precum și o orhidee din specia "Dactylorhiza incarnata". Situl adăpostește și asigură condiții de viețuire, hrană și cuibărire pentru mai multe specii de păsări migratoare, de pasaj sau sedentare, dintre care: cormoran ("Phalacrocorax carbo"), stârc cenușiu ("Ardea cinerea"), stârc roșu ("Ardea purpurea"), stârc pitic ("Ixobrychus minutus"), gârliță mare ("Anser albifrons"), buhai de baltă ("Botaurus stellaris"), pescăruși, (din familiile "Laridae" și "Sterna"), egretă mare ("Egretta alba"), egretă mică ("Egretta garzetta"), barză neagră ("Ciconia
Complexul piscicol Dumbrăvița () [Corola-website/Science/324078_a_325407]