1,568 matches
-
și sarcina). Rămân astfel doar trei exemple majore: miocardul, tegumentul și sistemul nervos central. Particularitățile principale circulatorii în mușchiul scheletic sunt legate de activitatea musculară și sunt prezentate cu prilejul descrierii modificărilor circulatorii din efortul fizic. 14.5.1. Circulația coronară Cele două artere coronare iau naștere din aortă imediat după valva aortică (orificiile sunt menținute deschise în ejecția ventriculară prin curenți turbionari). Debitul este mai mare în coronara stângă la 20% din subiecți și în cea dreaptă la 50%. Sângele
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2285]
-
doar trei exemple majore: miocardul, tegumentul și sistemul nervos central. Particularitățile principale circulatorii în mușchiul scheletic sunt legate de activitatea musculară și sunt prezentate cu prilejul descrierii modificărilor circulatorii din efortul fizic. 14.5.1. Circulația coronară Cele două artere coronare iau naștere din aortă imediat după valva aortică (orificiile sunt menținute deschise în ejecția ventriculară prin curenți turbionari). Debitul este mai mare în coronara stângă la 20% din subiecți și în cea dreaptă la 50%. Sângele din peretele ventricular stâng
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2285]
-
cu prilejul descrierii modificărilor circulatorii din efortul fizic. 14.5.1. Circulația coronară Cele două artere coronare iau naștere din aortă imediat după valva aortică (orificiile sunt menținute deschise în ejecția ventriculară prin curenți turbionari). Debitul este mai mare în coronara stângă la 20% din subiecți și în cea dreaptă la 50%. Sângele din peretele ventricular stâng este drenat de sistemul venos superficial spre sinusul coronar și venele cardiace anterioare, iar din restul miocardului direct în cavitățile cardiace, prin sistemul venos
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2285]
-
orificiile sunt menținute deschise în ejecția ventriculară prin curenți turbionari). Debitul este mai mare în coronara stângă la 20% din subiecți și în cea dreaptă la 50%. Sângele din peretele ventricular stâng este drenat de sistemul venos superficial spre sinusul coronar și venele cardiace anterioare, iar din restul miocardului direct în cavitățile cardiace, prin sistemul venos profund (vasele arteriosinusoidale și arterioluminale) și venele thebesiene. Anastomozele arteriolare sunt rare și cu diametru intern sub 40 μm, dar numărul și dimensiunile lor cresc
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2285]
-
presiunii extravasculare mari în sistolă perfuzia zonei subendocardice a ventriculului stâng se realizează numai în diastolă; poate fi afectată de scurtarea diastolei în tahicardie sau de presiunea ventriculară crescută în stenoza aortică (în condiții de nevoie crescută de oxigen). Debitul coronar total (metoda diferenței arteriovenoase de N2O; Kety) este ~250 ml/min, reprezentând ~5% din debitul cardiac. Distribuția regională a fluxului sanguin poate fi monitorizată prin captarea miocardică 201de Tl, eliminarea de 133Xe, captarea de 99Tc pirofosfat stanos în regiunile ischemice
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2285]
-
un interval clar de autoreglare, iar hiperemia activă (funcțională) și reactivă (post-ischemică) sunt marcante. Vasodilatația determinată de dezechilibrul dintre aportul și necesarul de oxigen poate implica diverși factori locali, pe lângă scăderea oxigenului: CO2 , aciditatea, lactatul, adenozina, prostaglandinele. Miocitele din arterele coronare posedă adrenoceptori α și β, ce mediază contracția, respectiv relaxarea. La stimulare simpatică efectele pozitive inotrop și cronotrop sunt însoțite de vasodilatație. Dacă receptorii β sunt blocați predomină vasoconstricția. Stimularea vagală a inimii este de asemeni însoțită de coronarodilatație. 14
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2285]
-
numită diferență arteriovenoasă; . Raportul între oxigenul consumat și cel disponibil se numește utilizarea oxigenului și este egal cu raportul dintre diferența arterio-venoasă și oxigenul arterial; . Utilizarea variază puternic de la organ la organ fiind de 10% în rinichi, 60% în circulația coronară și peste 90% în mușchiul scheletic în activitate. In restul organismului, consumul de oxigen are o valoare de 25%, crescând la 75% în efortul sever. In cele mai multe tipuri de hipoxie, utilizarea oxigenului este crescută. Se descriu mai multe variante de
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2285]
-
2.3. Factori hiperpolarizanți derivați din endoteliu 110 14.2.4. Endotelinul 111 14.3. Controlul microcirculației de către sistemul nervos 112 14.4. Controlul umoral al microcirculației 113 14.5. Aspecte circulatorii specifice teritoriului vascular 115 14.5.1. Circulația coronară 115 14.5.2. Circulația cutanată 116 14.5.3. Circulația cerebrală 117 14.6. Circulația capilară 118 14.6.1. Organizarea funcțională a capilarelor 118 14.6.2. Curgerea sângelui in capilare 119 14.6.3. Transferul de substanță
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
preluați din plasma sanguină). Acest tablou al metabolismului energetic implică o corelație foarte puternică a aportului sanguin cu necesarul de oxigen, dat fiind că extracția tisulară a oxigenului arterial este aproape completă în condiții bazale (oxigen foarte redus în sinusul coronar; diferență arteriovenoasă mare). Acest fapt permite folosirea consumului de oxigen ca indicator adecvat pentru evaluarea lucrului mecanic cardiac, deoarece consumul de oxigen este proporțional cu produsul forță-timp (tension-time index). Tensiunea parietală, contractilitatea și frecvența cardiacă (mai ales prin efectul său
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
de 200/min, iar umplerea ventriculară durează 0,6 s la frecvență de 60/min și 0,1 s la frecvență de 200/min. Se constată că la frecvențe mari scurtarea perioadei de umplere poate compromite umplerea ventriculară (și perfuzia coronară) și astfel este limitată creșterea suplimentară a debitului cardiac datorată creșterii frecvenței. Duratele standard cu utilitate clinică includ: sistola electromecanică totală (QS2) de la debutul complexului QRS până la închiderea valvei aortice, timpul de ejecție al ventriculului stâng (LVET) de la debutul creșterii
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
extrem de numeroși, reprezentați de diverse oligopeptide Hormonii steroidieni se opun acțiunii lor. Angiogeneza este stimulată de heparină și inhibată de protamină. Deschiderea vaselor colaterale se produce în decurs de minute iar creșterea vasculară are loc în interval de câteva zile (coronare). Proliferarea începe prin înmugurire la nivelul venulelor, cu disoluția membranei bazale și proliferarea celulelor endoteliale și continuă cu formarea chemotactică a unor extensii de tip cordon celular, urmată de plierea acestora în formă de tub și conectarea lor în anse
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
și sarcina). Rămân astfel doar trei exemple majore: miocardul, tegumentul și sistemul nervos central. Particularitățile principale circulatorii în mușchiul scheletic sunt legate de activitatea musculară și sunt prezentate cu prilejul descrierii modificărilor circulatorii din efortul fizic. 14.5.1. Circulația coronară Cele două artere coronare iau naștere din aortă imediat după valva aortică (orificiile sunt menținute deschise în ejecția ventriculară prin curenți turbionari). Debitul este mai mare în coronara stângă la 20% din subiecți și în cea dreaptă la 50%. Sângele
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
doar trei exemple majore: miocardul, tegumentul și sistemul nervos central. Particularitățile principale circulatorii în mușchiul scheletic sunt legate de activitatea musculară și sunt prezentate cu prilejul descrierii modificărilor circulatorii din efortul fizic. 14.5.1. Circulația coronară Cele două artere coronare iau naștere din aortă imediat după valva aortică (orificiile sunt menținute deschise în ejecția ventriculară prin curenți turbionari). Debitul este mai mare în coronara stângă la 20% din subiecți și în cea dreaptă la 50%. Sângele din peretele ventricular stâng
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
cu prilejul descrierii modificărilor circulatorii din efortul fizic. 14.5.1. Circulația coronară Cele două artere coronare iau naștere din aortă imediat după valva aortică (orificiile sunt menținute deschise în ejecția ventriculară prin curenți turbionari). Debitul este mai mare în coronara stângă la 20% din subiecți și în cea dreaptă la 50%. Sângele din peretele ventricular stâng este drenat de sistemul venos superficial spre sinusul coronar și venele cardiace anterioare, iar din restul miocardului direct în cavitățile cardiace, prin sistemul venos
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
orificiile sunt menținute deschise în ejecția ventriculară prin curenți turbionari). Debitul este mai mare în coronara stângă la 20% din subiecți și în cea dreaptă la 50%. Sângele din peretele ventricular stâng este drenat de sistemul venos superficial spre sinusul coronar și venele cardiace anterioare, iar din restul miocardului direct în cavitățile cardiace, prin sistemul venos profund (vasele arteriosinusoidale și arterioluminale) și venele thebesiene. Anastomozele arteriolare sunt rare și cu diametru intern sub 40 μm, dar numărul și dimensiunile lor cresc
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
presiunii extravasculare mari în sistolă perfuzia zonei subendocardice a ventriculului stâng se realizează numai în diastolă; poate fi afectată de scurtarea diastolei în tahicardie sau de presiunea ventriculară crescută în stenoza aortică (în condiții de nevoie crescută de oxigen). Debitul coronar total (metoda diferenței arteriovenoase de N2O; Kety) este ~250 ml/min, reprezentând ~5% din debitul cardiac. Distribuția regională a fluxului sanguin poate fi monitorizată prin captarea miocardică 201de Tl, eliminarea de 133Xe, captarea de 99Tc pirofosfat stanos în regiunile ischemice
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
un interval clar de autoreglare, iar hiperemia activă (funcțională) și reactivă (post-ischemică) sunt marcante. Vasodilatația determinată de dezechilibrul dintre aportul și necesarul de oxigen poate implica diverși factori locali, pe lângă scăderea oxigenului: CO2 , aciditatea, lactatul, adenozina, prostaglandinele. Miocitele din arterele coronare posedă adrenoceptori α și β, ce mediază contracția, respectiv relaxarea. La stimulare simpatică efectele pozitive inotrop și cronotrop sunt însoțite de vasodilatație. Dacă receptorii β sunt blocați predomină vasoconstricția. Stimularea vagală a inimii este de asemeni însoțită de coronarodilatație. 14
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
numită diferență arteriovenoasă; . Raportul între oxigenul consumat și cel disponibil se numește utilizarea oxigenului și este egal cu raportul dintre diferența arterio-venoasă și oxigenul arterial; . Utilizarea variază puternic de la organ la organ fiind de 10% în rinichi, 60% în circulația coronară și peste 90% în mușchiul scheletic în activitate. In restul organismului, consumul de oxigen are o valoare de 25%, crescând la 75% în efortul sever. In cele mai multe tipuri de hipoxie, utilizarea oxigenului este crescută. Se descriu mai multe variante de
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
colinergice și adrenergice, numeroase alte substanțe neuroactive își dispută candidatura la mediația chimică sau modularea impulsurilor nervoase vegetative noncolinergice și nonadrenergice. I.1.3. FIBRE VEGETATIVE NONADRENERGICE ȘI NONCOLINERGICE (ENTERICE) Au fost puse în evidență la nivelul tubului digestiv, creierului coronarelor, căilor urinare și respiratorii cu ajutorul metodelor imuno- și histochimice sau electrofiziologice moderne. Microscop electronic, ele conțin vezicule opace, mari, quinacrin-pozitive la nivelul butonilor sinaptici. Inițial au fost denumite de Burnstock (1979) fibre purinergice întrucât folosesc ca mediatori chimici ATP și
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
simpatico-parasimpatice ale nervilor cardiaci superiori ce trec pe dinaintea crosei, plexul cardiac profund rezultă din convergența restului majoritar de fibre cardiace îndărătul arcului aortic, la locul de bifurcație a traheii și arterelor pulmonare (fig. 15). Primul emite ramuri eferente spre plexurile coronare și zonele sub-pericardoendocardice corespunzătoare, iar cel de al doilea asigură inervația vegetativă a feței posterolaterale a cordului și arborelui bronho-pulmonar. Cele două plexuri cardiace conțin mici formațiuni ganglionare de natură predominant parasimpatică, care reprezintă locul de articulație dintre fibrele pre-
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
5-25 mici conglomerate neuronale, ce formează cu filetele nervilor cardiaci de partea dreaptă plexul auriculosinusal (venos) Perman, componentă a plexului cardiac profund. Spre deosebire de fibrele preganglionare ale vagului cardiac drept, care ajung pe calea plexului Perman aproape exclusiv la ganglionii sinusului coronar și nodulului sinoatrial (Keith-Flack), acelea ale vagului stâng se termină în nodulul atrioventricular (Aschoff -Tawara). Diferențe importante ar exista după unii autori (Woolard, Nonidef etc.) și în ceea ce privește distribuția atrioventriculară a fibrelor vegetative cardiace. În timp ce atriile ar prezenta o inervație dublă
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
reduce funcția inotropă de motopompă a inimii, fără a influența rezistența vasculară periferică. Stimularea puternică a vagului poate opri complet activitatea contractilă a inimii, timp în care presiunea arterială poate atinge valoarea 0. La rândul lor, descărcările simpatico-adrenergice determină vasoconstricția coronarelor, arterelor viscerale și venelor. II.1.5. EFECTELE STIMULĂRII SIMPATICE ȘI PARASIMPATICE LA NIVEL GASTROINTESTINAL Sistemul gastrointestinal prezintă inervație intrinsecă proprie cunoscută sub denumirea de plex intramural sau sistem nervos enteric. Atât stimulii parasimpatici cât și cei simpatici generați la
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
simpaticul acționează în sens excitator, intensificând toate funcțiile mușchiului cardiac (forță de contracție, frecvență, conducere) prin mecanism beta-adrenergic, pentru a crește aportul de sânge și substanțe nutritive în teritoriul suprasolicitat. Prin același mecanism, stimularea nervilor simpatici ai inimii provoacă dilatația coronarelor, în vederea asigurării unui flux sanguin adecvat nevoilor nutritive crescute ale cordului în stare de hiperactivitate. Concomitent, activarea adreno-simpatică dilată musculatura bronșică, pentru a ușura schimburile de gaze dintre organism și mediu. Efectele inverse ale excitării simpaticului toracic asupra inimii și
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
elemente contractile, dispuse în strâns contact și dotate cu automatism. Nodulul mai conține celule de tip intermediar (tranziționale) fusiforme, cu rare elemente contractile, și contacte de tip nexus, precum și celule miocardice propriu-zise. Nodulul este vascularizat de artera sinusală, ram din coronara dreaptă, și conține fibre simpatice și parasimpatice din vagul drept. Nodulul sinusal îndeplinește rol de generator electric primar, care impune ritmul fiziologic al bătăilor cardiace. - Nodulul atrio-ventricular Aschoff-Tawara este situat subendocardic, în partea dreaptă și posterioară a marginii inferioare a
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
și parasimpatice din vagul drept. Nodulul sinusal îndeplinește rol de generator electric primar, care impune ritmul fiziologic al bătăilor cardiace. - Nodulul atrio-ventricular Aschoff-Tawara este situat subendocardic, în partea dreaptă și posterioară a marginii inferioare a septului interatrial, lângă orificiul sinusului coronar. Este situat deasupra barierei transversale fibroase a inimii, reprezentând singura posibilitate de contact atrio-ventriculară. Fibrele musculare atriale din regiunea sinusului coronar se adună în evantai, se împletesc și se unesc cu regiunea superioară a nodulului. Nodulul atrio-ventricular este format din
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]