385 matches
-
nu era un lucru rău, doar că cealaltă cea mai bună prietenă a ei era o fată flecară și pistruiată care la vârsta de opt ani Își făcuse deja un obicei din fumat. Era chiar fata menajerei lor, o femeie corpolentă de origine kurdă, cu o mustață pronunțată pe care nu-și dădea Întotdeauna osteneala să și-o eplieze. Pe vremea aia menajera venea la ei acasă de două ori pe săptămână, aducând-o de fiecare dată pe fiică-sa cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
soția sa, În fiecare an unchiul Dikran mai adăugase Încă un strat de grăsime la pântecul lui rușinos, așa cum un copac adaugă câte un inel de creștere la trunchiul său odată cu trecerea fiecărui an. Acum era un bărbat Îndesat și corpolent care nu avea nimic Împotrivă să atragă atenția asupra fiecăruia dintre aceste două lucruri. Acum doi ani i se oferise un rol Într-o reclamă la paste făinoase. Interpretase un bucătar voios a cărui bună dispoziție nu putea fi Întunecată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
un capăt al vechiului pod Galata la celălalt. Dintre toți candidații care le-au bătut la ușă a fost numai unul, unul singur pe care l-a simpatizat din momentul În care l-a zărit din spatele paravanului zăbrelit. Un bărbat corpolent, Înalt pe nume Riza. Avea o barbă deasă și o mustață subțire, niște ochi negri, mari și triști și era, nici mai mult nici mai puțin, cu treizeci și trei de ani mai mare decât ea. Mai fusese căsătorit și se zvonea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
și-a cercetat imaginea reflectată În geam, aranjându-și părul și privindu-și nemulțumită sânii. Fiindcă era Încă prea devreme pentru prânz, Înăuntru nu era nimeni, În afară de o mână de chelneri care măturau urmele nopții trecute de pe podele și un bucătar corpolent și roșu În obraji care stătea În bucătărie, pregătind mezes și feluri principale pentru seara aceea, Învăluit Într-un nor de arome ce făceau să-ți lase gura apă. Asya a vorbit cu fiecare din ei, punându-le Întrebări despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
leneși de pe țărm veneau după ei. Aproape toată lumea din feribot Îi hrănea cu bucăți de simit - pâinițele acelea În formă de inele, presărate cu semințe de susan, fiind o tratație pe care păsările acelea carnivore o găseau irezistibilă. O femeie corpolentă, Îmbrăcată clasic, și fiul ei adolescent stăteau pe bancheta de vizavi, unul lângă altul, Însă În lumi diferite. După fața ei, Armanoush Își putea da seama că femeia nu se Înnebunea după transportul În comun, că disprețuia masele și, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
râdă. Spuse că nouă ne e suficientă porția asta, dar cu Sîrbu ce facem, că lui nu i-a ajuns nici pe-o măsea. Chemă chelnerul din proprie inițiativă și își desfăcu mîinile: avem aici, zise el, și clienți mai corpolenți, să mai aducă o chestie d-aia dacă nu cumva Sîrbu dorea altceva. Uriașul însă își dădu cuvântul că nu mai dorea nimic, numai bere. Auzi! Bere! Dar asta mai vroiam și noi! Apoi mi se adresă, ce fac, de ce
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
pistruilor care îi umpleau obrajii; ochii însă, aveau ceva neliniștitor, o fixitate anormală. Am bănuit imediat că mă găseam în fața unei nebune și, zăpăcit de această bănuială, am încercat să bâigui ceva, când a năvălit pe ușă o femeie grasă, corpolentă, cu părul puternic oxigenat care a strigat cu o voce autoritară, de hochmarschall: "Mefista, ce cauți aici?" Da, Mefista, de la Mefisto. E drept, un Mefisto feminin cu chip de înger, la care numai ochii sumbri te nelinișteau. Femeia grasă, cu
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
gata să Întrebe cine era agentul Jacobs, dar Își dădu seama că inspectorul vorbea despre Steve: Bețivanu-n curu’ gol. — Nu cred că va uita prea repede ziua de azi. Insch mișcă din cap satisfăcut. — Mă bucur. Logan crezu că inspectorul corpolent va mai spune ceva, dar Insch nu făcu decât să Își Îndese o bomboană În gură și să zâmbească cu răutate, ca pentru sine. Hazlehead era chiar la marginea orașului, la o aruncătură de băț de unde Începea efectiv zona rurală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
fetița care zăcea Într-un sertar la morgă. — Ești Încă aici, Lazăre? Logan se Întoarse și Îl văzu pe Gary cel Mare stând În spatele lui, cu două căni Într-o mână și un pachet de biscuiți Penguin În cealaltă. Polițistul corpolent făcu un semn din cap În direcția liftului. — E cineva jos care Îl caută pe cel care se ocupă de ancheta cu băiețelul dispărut. M-am gândit la tine. — Cine e? Întrebă Logan. Spune că e noul tată vitreg al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
va face portretul Într-o manieră care amintește, poate din pricina folosirii majusculelor, de prozodia simboliștilor: „Dacă Îl veți Întîlni vreodată În Viață, mă Îndoiesc că-l veți suspecta de ceva, Întrucît nimic din Ținuta sa nu-i trădează menirea tenebroasă. Corpolent, dinamic, totdeauna cu un surîs pe buze, cu barba În formă de potcoavă, cu ochi vii, aducea mai degrabă cu tipul juisorului decît cu tipul rus, corintian. Indiferent de slăbiciunea sa față de micuțele pariziene, el era, fară Îndoială, unul dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
la lumină câteva șemizete splendide și o pijama uluitoare, dar asta n-o satisface. Pleacă. Bombăneală nedeslușită În camera vecină. Începe acum să fie cald, ca În jocul de-a descoperirea obiectului ascuns. Aceasta este mama lui ALEC, DOAMNA CONNAGE - corpolentă, demnă, rujată ca o matroană și ruptă de oboseală. Buzele i se mișcă semnificativ În timp ce caută OBIECTUL. Căutarea e mai puțin temeinică decât a cameristei, dar umbra de furie din ea compensează Îndestulător superficialitatea. Se Împiedică de tul și spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
pieptul și trunchiul puternic. Era Îmbrăcat cu gust și neostentativ. Amory a observat că avea tendința de a privi drept În ceafa șoferului, ca și cum ar fi chibzuit constant, dar fără speranță, la vreo problemă hirsută și incomprehensibilă. Bărbatul mai puțin corpolent nu se remarca decât prin completa contopire cu personalitatea fârtatelui său. Făcea parte din categoria de mică importanță a secretarilor care, la patruzeci de ani, Își gravează pe cărțile de vizită precizarea „asistent al președintelui“, consacrându-și restul vieții, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
duș pentru a se spăla de sânge, așa că dădu cu praf pe fiecare suprafață de contact din baie, depistând unul, doi, trei degete și evantaiul complet a două mâini depărtate mult una de alta, mâini ce-i aparțineau unui individ corpolent și erau plasate acolo unde omul se sprijinise de perete pentru a intra sub dușul din cadă. Miezul nopții. Danny scoase degetul tăiat din frigider, îl mânji cu tuș, apoi îl rulă pe hârtie. Se potrivea perfect cu degetul mijlociu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
să se focalizaze pe detaliile de coșmar. Bărbații erau plasați într-o poziție 69 - capul unuia spre vintrele celuilalt, capul celui de-al doilea spre vintrele primului, iar organele genitale ale fiecăruia erau întinse spre gura perechii sale. Individului mai corpolent îi lipsea degetul arătător drept. Toți cei patru ochi erau intacți și larg deschiși. Victimele fuseseră tăiate exact ca Marty Goines, pe toată spinarea - și pe față. Danny examină părțile din față ale cadavrelor, presate una de alta: se puteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
cu viață, luptându-se cu omul cu cuțitul. Asta trebuie să se fi întâmplat când și-a pierdut degetul. După ce le fac analizele de sânge și le pompez stomacul amândurora, o să știu cu certitudine. Cel cu degetul lipsă era mai corpolent și avea un debit de sânge mai mare. De aceea nu l-a ucis amestecul ăla, așa cum s-a întâmplat cu celălalt amic al nostru. Danny se gândi la numărul 2307 și la urmele de vomă amestecată cu sânge. — Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
alte dosare nesoluționate. Despre probele culese de pe Tamarind, numărul 2307: Cu două excepții, doar chestii repetitive - ceea ce Hans Maslick numea „duble negații pentru dovedirea afirmațiilor”. Obținuse un al doilea set de amprente, care se potriveau cu degetul lipsă al individului corpolent. Layman le luase și el amprentele celor doi. Pasta albă pe care o culesese era în mod evident un adeziv dentar, ceea ce îl convinsese în proporție de nouăzeci și nouă la sută pe Layman de probabilitatea ipotezei protezei dentare. Leo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
tămăduită: o nouă geneză, de fi-va să fie simbolic ori metaforic vorbind, doar astfel mi-o închipui, printr-o șehereziadă cu tendință... O cruciadă cu povești, pățănii, isprăvi. Am scris acum câțiva ani despre „grașii umpluți cu povești“, făpturi corpolente a căror burtă era un soi de tolbă umplută cu istorii și peripeții de viață: pentru că așa îmi explicam eu pântecul digestiv uriaș al respectivilor povestitori cotidieni - ca fiind umplut cu povești. Unii dintre ei s-au bosumflat, alții s-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2209_a_3534]
-
el și a-i uzurpa locul. Hotărî să se Întoarcă la șifonier și să se studieze În oglindă. Și să-și privească trupul nu cu dezgust, disperare sau autocompătimire, ci cu resemnare. Din oglindă Îl privea un funcționar palid, cam corpolent, cu colaci de grăsime În jurul taliei, lenjerie de corp nu prea curată, păr negru și rar pe picioarele albe, prea subțiri În comparație cu burta, plete aproape cărunte, umeri lăsați, pieptul atârnând, alb ca brânza și sfârcurile Înconjurate de bubițe de grăsime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
la pantofi. Poetul Si sfintii Volumul de versuri Un zâmbet la patru dinți de George Peagu (Perpessicius, București, 2007) cuprinde, într-adevăr, versuri, dar nu și poezie. Autorul, prozaic, se plânge că a fost lovit din greșeală de o necunoscută corpolentă pe stradă („Iar când m-am ridicat de jos, / Am observat că mi-am mai rupt și-un os.“), că n are pământ și a trebuit să se mulțumească cu un biet măceș ținut pe balcon, că femeile sunt pline
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
s-o deschid. Nu merge cheia, broasca pare să fie blocată. Mick a răsucit cheia, apăsând totodată mânerul. A pus un umăr pe ușă și a Împins-o cu putere. Abia acum și-a dat Margaret seama cât se Îngrășase. Corpolent fusese el Întotdeauna, chiar și În tinerețe, dar acum devenise cu adevărat masiv. Dimpotrivă, mâinile lui lucrau cu o delicatețe care nu se potrivea cu restul. Cineva a umblat la broască. Fii fără grijă, o deschid, e-o nimica toată
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
cireșe tot atât de mari și frumoase ca în anii trecuți”, după care am astupat cu țărână copca de la rădăcină, pentru a împiedica evaporarea apei din sol. Către ora 9, aud soneria și mă pomenesc față în față cu o persoană aproape corpolentă și cu părul cărunt care îmi zâmbește bucuros că m-a găsit acasă. Momentan sunt puțin nedumerit, dar mă lămuresc imediat ce văd anumite trăsături ale feței și timbrul vocii: e colegul Ionel V. Tasie, priponeștean de-al meu, care m-
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
spunănd că mai important pentru el era că este un om liber. Filmul “Spartacus” este mereu proiectat la Biblioteca Academiei; seamănă foarte mult cu istoria noastră de sclavi. Profesorul: Stăpănii voștri cum erau, cum arătau? Evelin: Ca voi, doar mai corpolenți, cu un cap mare, un păr bogat, ca o podoabă. Foarte inteligenți și puternici. De la ei v-am inoculat în sămănța de om, sentimentele. Sunt temperamentali, duri, iuți la mănie. La ei sclavia și pușcăria era ceva normal. Pedepsele erau
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
cățel sedentar și rubicond, evo când rotunjimile unui cârnat învelit în blăniță lucioasă. Și, ca de atâtea ori în trecut, Tintin era prins deja în capcana aventurilor care stăteau să se nască. În fața unui auditoriu invariabil compus din somnorosul Haddock, corpolentul Milou și afazicul Tournesol, Tintin își desfășura lecțiile sale de istorie și de geografie, pregătindu-și prietenii pentru întâlnirea cu ținta călătoriei lor. Tintin evoca, cu febrilitatea contagioasă care nu îl părăsea niciodată, pei sajul Azaniei, întinsă de la porturile de la
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
ani în urmă. Micul Danny, puștiul alături de care am crescut cu toții, e acum doctor veterinar. Trăiește într-una dintre sutele de case identice ale unui complex rezidențial din suburbii. Își tunde peluza. El e, între două vârste, chel, puțin cam corpolent, și uitat de toți. Vedeta asta a cărei stea a pălit. E fericit și trăiește într-o casă cu două dormitoare. La colțurile ochilor are riduri din cauza râsului. Ia pastile ca să-și controleze colesterolul. E primul care recunoaște că după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
va face portretul Într‑o manieră care amintește, poate din pricina folosirii majusculelor, de prozodia simboliștilor: „Dacă Îl veți Întâlni vreodată În Viață, mă Îndoiesc că‑l veți suspecta de ceva, Întrucât nimic din Ținuta sa nu‑i trădează menirea tenebroasă. Corpolent, dinamic, totdeauna cu un surâs pe buze, cu barba În formă de potcoavă, cu ochi vii, aducea mai degrabă cu tipul juisorului decât cu tipul rus, corintian. Indiferent de slăbiciunea sa față de micuțele pariziene, el era, fară Îndoială, unul dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]