809 matches
-
distrez în toată povestea asta. Brusc, mâna mi-a căzut pe rochia cea nouă, ceea ce o făcea să fie și cea preferată, aceea pe care fusesem sigură că am să o port mereu. Era fără mâneci și cu talia înaltă; corsetul era din bouclé, negru, iar partea de jos, care avea o pensă discretă cât să nu se lipească prea vulgar de coapsele mele, era din latex negru. O bată lată, făcută tot din latex negru, urmărea linia gâtului, atingându-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
minute. —Înțeleg. M-am îndreptat către bar și am comandat băuturile de la splendida creație a naturii, de sex nedefinit, din spatele barului, gândindu-mă că Helen nu pierdea nici o ocazie. Era prinsă în rețeaua de prieteni media mai rău ca un corset purtat timp de optsprezece ore. Încă nu apăruse când m-am întors cu băuturile, lucru pentru care-i eram recunoscătoare, însă Janey era mai puțin. Era și normal să fie îngrijorată. Helen cu siguranță găsise pe cineva de la o revistă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
de șampanie ce se Împrăștiase-n jur, deasupra artezienei apăruse un curcubeu În miniatură. Același chelner sau poate altul ieșit de bucătărie (pe care stomatologul, În marșurile lui, o frecventa destul de des, ciupind bucătăresele de fund sau Înghesuindu-le În corset bacșișuri În valută) venise și Îi Întinsese un prosop de culoare purpurie. Atunci Noimann se urcase pe marginea de marmură a artezienei și, cu mâna stângă ridicată deasupra capului, imitând cumva un senator roman, Închinase cupa de șampanie În cinstea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
corpul pe covor. „Ești un pervers”, țipă Noimann-cinicul, lovindu-l cu catarama peste fese. „Dumneavoastră sunteți, În schimb, perfecțiunea Întrupată...” Cureaua se ridică din nou. Apoi coborî, pleoscăind, peste fundul gol... „Lustruiește-mi unghiile”, țipă el. Și penitentul, scoțând din corset o periuță de dinți, se apucă să-i lustruiască unghiile. Mai Întâi cele de la piciorul drept, rămas fără papuc, apoi pe celelalte. Și, după ce le termină de lustruit, le acoperi cu ojă, desenând pe fiecare din ele câte un as
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
rezervat, lângă peretele sudic al încăperii, iar Randall mi-a tras scaunul. M-am cufundat în el recunoscătoare. Din păcate, nu și cu grație. Când să mă așez, m-am clătinat nițel din cauza fustei care-mi sugruma corpul ca un corset. Încercând să-mi regăsesc echilibrul, am lovit cu mâna un pahar de apă care fusese deja umplut. Apoi am privit îngrozită cum un fluviu de apă s-a revărsat pe masă, stropind haina de la costumul lui Randall. A! a strigat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
iubitule! Asta facem! Vivian arăta absolut triumfătoare. Își strânsese părul blond-roșiatic într-o coadă de cal, ceea ce făcea ca pe față să-i stea înscrisă o expresie de perpetuă surpriză. Renunțase la obișnuitul ei costum de femeie puternică, în favoarea unui corset strâns pe trup, dintr-o dantelă roșie, completat cu un boa de puf, ciorapi de plasă și niște cizme înalte până peste genunchi, din lac negru. Punând totul cap la cap, se putea spune că era vorba de un ansamblu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
rapid pe cap, lucru pe care oricum aveam de gând să-l fac. Și poate să-mi fac rapid o mască facială. O oră mai târziu, Lissy apare În ușa camerei mele Îmbrăcată În jeanși, un top negru strâmt gen corset și pantofii Bertie cu toc, care, din Întâmplare, știu că mereu Îi fac bășică la picior. — Ce zici ? spune, pe același ton casual. Vreau să spun că n-am sărit calul cu pavoazarea... — Nici eu, spun, suflând asupra celui de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
se dovediră a fi doar nerăbdătoare chemări pentru primadona serii. Dansatorul se grăbi să îndeplinească dorința spectatorilor, alergă în culise și reveni pe podium, ținând de mână o Nanone cu totul schimbată. În fustiță scurtă din tulle bleu, cu un corset de dantelă în aceeași nuanță și un nor de lăcrămioare pe cap, ea reuși să smulgă un cor de exclamații de uimire. Picioarele ei prelungite cu papuceii albi de balerină păreau interminabile. O asemenea dezvăluire de forme era de neconceput
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
femei care cumpără puțin și des. Și, mult mai important, Julia își făcea curat în dulapuri în mod regulat, aruncând orice trecuse de sezonul în care fusese conceput. Spre deosebire de majoritatea prietenelor ei, care probabil că încă mai aveau rochii cu corset îndesate prin fundul șifonierelor, Julia nu se atașa niciodată de haine. Și nici nu se mințea singură, spunându-și că dacă n-a purtat o haină timp de un an, se poate totuși s-o mai îmbrace anul următor. Hainele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
costumul vechi și de încredere de servitoare franțuzoaică. După ce a îndesat restul hainelor și accesoriilor în sac, Julia și-a abandonat halatul pe podea și și-a tras pe ea o pereche de chiloței tanga negri. Apoi și-a prins corsetul cel negru și s-a strecurat în fustiță, pentru ca în final să adauge și șorțulețul cu volane. S-a probat și cu bonețica, dar i s-a părut că arăta ca o proastă, așa că a pus-o în pungă alături de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
ciorapii negrii, din plasă, încheind operațiunea cu o pereche de pantofi negri, cu tocuri subțiri, de zece centimetri. Femeia a făcut un pas înapoi și s-a privit în oglindă. Ciorapii și tocurile îi scoteau în evidență picioarele lungi, iar corsetul îi punea într-o lumină fantastică implanturile mamare. Juliei i-a plăcut ce-a văzut. Pentru ea, definiția modestiei o reprezenta arta de a-i încuraja pe ceilalți să-și dea seama cât de minunată era ea. —Ooooooo, Monsieur, tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
cu năsturei mici și chenărită cu dantele la mâneci. Și cu o blană pe umeri. Parc-o vede cum era : voinică și pântecoasă și cu țâțele mari, ca toate femeile din neamu lor. D-aia se și strângea tare-n corset, avea uite-așa un corset cu balene. Numa de gheb nu-și amintește : să fi avut mă-sa mare și gheb în spate ? Era cucoană mă-sa mare, grecoaica, și ținea chioșc cu ziare lângă casa ei - casă-vagon, cu geamlâc
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
cu dantele la mâneci. Și cu o blană pe umeri. Parc-o vede cum era : voinică și pântecoasă și cu țâțele mari, ca toate femeile din neamu lor. D-aia se și strângea tare-n corset, avea uite-așa un corset cu balene. Numa de gheb nu-și amintește : să fi avut mă-sa mare și gheb în spate ? Era cucoană mă-sa mare, grecoaica, și ținea chioșc cu ziare lângă casa ei - casă-vagon, cu geamlâc, pe la Sfinții Apostoli. Era cucoană
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
neapărat ? De ce toate medalioanele să aibă în ele o șuviță blondă ? Și Sophie are părul blond, dar ce ochi bulbucați ! Și burta ei ce pliuri face de când a născut, doi colaci de grăsime se ivesc pe burtă de cum își scoate corsetul, uite-așa poți să-i strângi în mână ! Se vede că nu-și scoate cămașa de pe ea niciodată, așa cum nici cozile sub bonetă nu și le despletește. Uite, medalionul, uite-l, se mai privește încă o dată, visătoare, în apa argintată
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
creduli, felul șiret cu care îngână ceva, ascunzându-și cu o grațioasă neîndemânare chipul jenat dincolo de evantai, felul cum rămâne cu privirea în gol, visătoare. (Misoginism vulgar ar fi, desigur, să-mi imaginez că atunci Sophie se gândește la un corset sau la lucruri încă și mai profane !) Respir precaut, ca să nu trezesc tusea ascunsă în trupul meu, și cu exaltare mă gândesc că Sophie nu are habar de cum o simt eu în propriile mele fibre - tot mai sensibile, pe măsură ce se
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
de uluit încât, cu toată delicatețea lui obișnuită, povestea, în dreapta și în stânga, cum că eram subțire ca un lujer de floare ; je l’écoutais sans mot dire, numai eu știam ce știam ; ce se mai opintea madam Ana cu baierele corsetului ! îndoia piciorul, mi-l proptea de șale și împingea, și trăgea, și împingea, și trăgea... — îmi încarci sufletul cu păcate, coniță Sofica ! se văicărea. Se văicărea, cum au ele obiceiul : li se pare că dacă te vaiți arăți mai distinsă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Sofica ! se văicărea. Se văicărea, cum au ele obiceiul : li se pare că dacă te vaiți arăți mai distinsă. Este drept că și doctorul Rădulescu, atunci când m-a găsit trăgând de hățuri și răcnind, a spus : Ce-a fost cu corsetul de care am auzit ? Cum ai putut să fii atât de fără minte ? Mult n-a lipsit, să știi - asta doar la sfârșit mi-a spus -, mult n-a lipsit, să știi, ca să o omori cu zile... Așa că de data
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
nebărbierite nimbul idealelor. Cântând, am privit mai atent împrejur, trecând de la ochii curați ai unui licean, pe un obraz plin de coșuri și sub niște sprâncene îmbinate, la o doamnă corpolentă, cu un decolteu veșted și stacojiu, împins de strânsoarea corsetului, apoi la un (probabil) profesor de liceu cu creștetul ros de chelie și privind afectat prin monoclu, apoi la o familie respectabilă, ținând în jurul ei copilașii, în cele din urmă, la două drăgălașe demoazele, care ciripeau sub umbreluțe... Dar la
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
a scos acul pălăriei și apoi l-a vârât înapoi în cocul umflat, cu un gest atât de decis, încât eu, cu nervii mei sensibili, m-am înfiorat : am trăit halucinația că și-l înfigea în creieri... Deși strâns în corset, pieptul mare deborda și întindea năstureii mulți, prinși cu greutate în bride. Peste cârlionții cărunți de la ceafă și spatele rotunjit de o cocoașă de grăsime ținea cu afectare o etolă de blană (cât se poate de nepotrivită la această vreme
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
locului, domnișoară Muncă-de-noapte. Îmi place duhoarea intimă de pudră, fum de țigară și alcool. Aș dori să renunți doar la ghivecele cu flori din baie. Ghivece cu flori într-o baie sunt imaginea iadului. Haos și Bătrâna Noapte. Altceva decât corsetul tău aruncat pe podea, care-mi place. Nu-i un corset. — Orice-ar fi! Haos și Bătrâna Noapte. — Mai vrei un pahar? Hei, nuni - nuni - nu! Mai soarbe tu una, scumpă fiică a plăcerii. Eu o să mă plimb. George se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
țigară și alcool. Aș dori să renunți doar la ghivecele cu flori din baie. Ghivece cu flori într-o baie sunt imaginea iadului. Haos și Bătrâna Noapte. Altceva decât corsetul tău aruncat pe podea, care-mi place. Nu-i un corset. — Orice-ar fi! Haos și Bătrâna Noapte. — Mai vrei un pahar? Hei, nuni - nuni - nu! Mai soarbe tu una, scumpă fiică a plăcerii. Eu o să mă plimb. George se sculă de pe canapea și începu să se plimbe prin casă, străbătu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de două etaje și terase. Se afla deasupra unei prăvălioare de pânzeturi irlandeze, în care un bătrânel despăturea ștergare mari, albe, pentru uzul rarilor mușterii. Perimetrul în care se învârtea acum George era presărat nu numai cu îmbrăcămintea Dianei, cu „corsetele“ ei și cu alte articole vestimentare pe care le călca în picioare, ci și cu alte bunuri ale ei, mici obiecte pe care le cumpăra ca să se consoleze: taburete, coșulețe, plante, un elefant din piele, un suport de umbrele din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
suficient. S.LABOU Nu ne vede, c-aici e Radio! GRASSU Radio natur ca cartofii natur fără...tivi? ȚACHE Fără. Vă deranjează? S.LABOU Pe mine mă deranjează papionu’. Îl scot dacă nu se supără don’șoara. Scoate și matale corsetu, dom’le, că la radio nu se vede burta. GRASSU Nu se vede da’ s-aude. S-aude că zici c-am burtă și io n-am că nu-i și dacă e, e de la boală, de la sărăcie!...Sufăr de
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
dau gâdilături în suflet. M-am sculat, am întețit focul, m-am spălat, mi-am luat rochia albastră fiindcă și cerul era așa. Încerc să pictez lumea cu culorile rochiilor mele. Nu așteptam vizite, prin urmare nu mi-am pus corsetul. Când eram mai mică, iar profesoarele ne interziceau, la Școala Centrală, să purtăm corset, împuindu-ne capul că ne împiedică dezvoltarea normală a oaselor, că ne anemiem, fiindcă nu putem mânca îndeajuns, noi, toate, făceam exact pe dos. De altfel
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
am luat rochia albastră fiindcă și cerul era așa. Încerc să pictez lumea cu culorile rochiilor mele. Nu așteptam vizite, prin urmare nu mi-am pus corsetul. Când eram mai mică, iar profesoarele ne interziceau, la Școala Centrală, să purtăm corset, împuindu-ne capul că ne împiedică dezvoltarea normală a oaselor, că ne anemiem, fiindcă nu putem mânca îndeajuns, noi, toate, făceam exact pe dos. De altfel, tot ce ne interziceau ele ne doream să facem. Dacă nu puteam purta corsetul
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]