1,557 matches
-
opera, amintind doar frazele: ,,Acel ce zace aici înaintea noastră n-a fost al nimănui, ci al tuturor românilor. Nici noi conservatorii, nici junimiștii, nici liberalii n-au dreptul a revendica pe Eminescu, ca fiind numai al lor” De la biserică, cortegiul pleacă spre cimitirul Bellu pe următorul traseu, urmat de o mare de oameni: Universitate-Calea Victoriei-a coborât pe Calea Rahovei, a urcat câmpia Filaretului și pe Calea Șerban Vodă către Cimitirul Bellu. Nu a rămas nicio fotografie a înmormântării, singurul document
BOALA ȘI MOARTEA LUI MIHAI EMINESCU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/363101_a_364430]
-
coborât pe Calea Rahovei, a urcat câmpia Filaretului și pe Calea Șerban Vodă către Cimitirul Bellu. Nu a rămas nicio fotografie a înmormântării, singurul document care a fixat în tuș evenimentul a fost un desen al lui Jiquidi-tatăl, în momentul opririi cortegiului în fața Universității. În imediata apropiere a dricului tras de cai se observă mergând pe jos Mihail Kogălniceanu, Toderiță Roseti( fratele Elenei Cuza), Titu Maiorescu, Lascăr Catargiu, gazetarul Grigore Ventura, Traian Demetrescu, nedespărțitul prieten, Alexandru Chibici- Râvneanu, doctorul Ion Neagoe, tineri
BOALA ȘI MOARTEA LUI MIHAI EMINESCU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/363101_a_364430]
-
sângele brodat, tăcerea!”; „trebuia cândva/ să spinteci măcar cu un hai-ku/ mațele iubirii”; „pocnesc mugurii/ lui Genius, vișinul meu”; „și tot atunci să se întoarcă/ magnifică din vis/ ca să îți dea pe șevaletul straniu al lui Alex Ivanov/ sărutul interzis”. Cortegiul i-a fost urmat de mamă, fiu și câțiva prieteni, peste drum de clubul căruia îi dăruise viața. Au lipsit motivați (motivați de o ingratitudine cu care numai Terra, pentru mulți iadul unei alte planete, e în stare): Brândușa, prietenii
CONSTANTIN ARDELEANU DESPRE MIRCEA BRĂILIŢA de BAKI YMERI în ediţia nr. 1333 din 25 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368267_a_369596]
-
pe care o lansează în cuvântul său, așezat în fruntea cărții de față, este mai mult decât un imbold, este o tentație irezistibilă. Nobila profesiune de om de știință i-a conferit autoarei o viziune largă asupra Cosmosului, cu întreg cortegiul planetelor cunoscute și necunoscute, care i-a inspirat din totdeauna pe poeții care stau de veghe la Porțile Universului. Lumea fascinantă a macrocosmosului, dar și cea a microcosmosului nu se putea să nu-i capteze atenția poetei, invitând-o la
O VOCE CONŞTIENTĂ STRIGÂND ÎN PUSTIU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1973 din 26 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/368379_a_369708]
-
ai întors acasă, mamă,/ Atât de grabnic, nici nu pot să-ți spun/ Îmi pică lacrimile peste pumni/ Și-aud pământul nostru cum te cheamă.” O parte a sufletului boțit de durere la înmormântarea mamei se regăsește în atmosfera conducând cortegiul funerar al Poetului pe același drum: „Te mai oprești la cea din urmă vamă/ Te șterge sora ta de flori de prun/ Oricare dintre noi e mai bătrân/ Decât ești tu acum zidită-n ramă.” Strofa a treia devoalează (cu
5 ANI FĂRĂ ADRIAN PĂUNESCU de PAUL POLIDOR în ediţia nr. 1772 din 07 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368465_a_369794]
-
impresie deosebită a fost cea la care am participat împreună cu fiica mea, aflându-ne în mijocul canadienilor ieșiți să întâmpine convoiul, care-l conducea pe ultimul drum pe caporalul Nathan Cirillo, din capitala Ottawa la Hamilton, orașul lui natal. Drumul cortegiului a fost lung, de aproape 600 km. Convoiul trebuia să vină de la Ottawa, trecând prin Pickering, Toronto, cu destinația Hamilton. Podurile care traversează autostrada 401 sunt aflate la un interval de câțiva km unele de altele. Toate erau înțesate de
CRONICĂ DE ÎNTÂMPINARE LA CARTEA SCRIITOAREI ELENA BUICĂ de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368472_a_369801]
-
lecție de solidaritate umană, în fața amenințărilor teroriste. Erau prezente, ca de obicei, cele trei mașini, cea a poliției, a pompierilor și ambulanța, pe fiecare din poduri. Pompierii, polițiștii și paramedicii (lucrătorii medicali), stăteau în picioare pe mașini ca să dea onorul cortegiului când acesta va trece pe sub podul pe care ei se aflau. Totul se desfășura intr-o ordine desăvârșită. După ce am terminat lectura acestui capitol am auzit ecoul gândului înlăuntrul ființei: „Doamne, de ce nu este și poporul român ca poporul canadian
CRONICĂ DE ÎNTÂMPINARE LA CARTEA SCRIITOAREI ELENA BUICĂ de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368472_a_369801]
-
când ceilalți au plecat să-și ducă la îndeplinire sarcinile. Nicola îi răspunde împăciuitor în timp ce ieșiseră pe plajă din nou, dorind să arunce câteva priviri pe plaja și la localurile învecinate gândind, că cineva de pe acolo putea să fi observat cortegiul lor pe plajă și fata nudă de care ei toți se bucuraseră pe rând, nemaifiind destul de vigilenți împrejurul lor, oricât încercau să conteste acest lucru. Făcuseră multe greșeli fiind prea siguri de reușită. Mergând de-a lungul mării ale cărei
PETRECERE NEFASTĂ(2-CONTINUARE) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2015 din 07 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368508_a_369837]
-
lumi văzute și una între ele -, Ca doua pajiști roșii - și-un drum ocolitor; E cerul și pământul sub stele de otele Și drum ce șerpuiește spre pinul roditor. La câte două ceasuri, un orologiu sună De miezul noii zile - cortegiu funerar - Si gurile din iad, flamande, se răzbuna Pe viii ce lipsesc din zidul mortuar. Întreaga omenire deplânge neagră frunte A fiecărui zeu din jilțul de cărbuni, În fiecare om sădește câte-un munte, Pe care urcă hoarda proscrișilor nebuni
ROŞU DE NICE de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2024 din 16 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367501_a_368830]
-
băbuță ce făcea plajă fără sutien. Cuvintele mai mult i se puteau citi pe buze decât auzi. O seamă de prichindei, mânjiți pe alocuri cu nămol, îi urmau în șir pe cei doi, bâțâindu-se în ritmul muzicii, ca un cortegiu miniatural de bacante și satiri. Traianeee! Traianeee! urla o mamă, cu mâinile pâlnie la gură, văzându-și odorul că se îndepărta prea mult. Dan Florița-Seracin Referință Bibliografică: Medeea de pe Istru (1) / Dan Florița Seracin : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
MEDEEA DE PE ISTRU (1) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 564 din 17 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366789_a_368118]
-
Suedia, Spania, Scandinavia, iar în XVII romii sunt atestați pe continentul american, în sec. XIX și în Australia. „Cum au ajuns țiganii în Europa? intervine Dumitru Sinu. Iată ce am găsit eu în căutările mele: În 1419 - a apărut un cortegiu fabulos de țigani în Boemia, de unde li se trage numele pomenit, apoi în Ungaria și unii dintre ei au continuat drumul spre orașele din nordul Germaniei; aveau niște cai foarte frumoși, dresați; în 1422 - coboară caravane în Italia; italienii i-
“AM FOST PRIETENI O VIAŢĂ, DAR N-AM ŞTIUT CĂ E ŢIGAN!” de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366847_a_368176]
-
Antoni, iar îngerul e în toți, demni și nedemni... Cu fiecare cântec al Adrianei Antoni, vibrant până la clintirea afară din timp, un rău se curmă în lume, un fluviu de iubiri curge mai albastru într-un suflet, un cer coboară cortegii de luceferi aprinși, la nuntirea cu marea...! Adriana Antoni cântă până la pădure și învierea cifrată în frunză, până la vatra mării și tăcerea din nisipuri, până la fruntea muntelui și fervoarea vulturului, până la flori, până la râuri, până la pietriș, până la vânt, până la seară
ADRIANA ANTONI. CERUL ÎMPRUMUTĂ DE LA EA REFRENE ŞI TAPISERII de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1565 din 14 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367533_a_368862]
-
și a societății. Așa cum arăta și Horia Roman Patapievici, prin refuzul de a accepta vreun ascendent impus de ordinea ierarhică a diferenței pornind de la un atare model de interpretare, ideologia omului recent a aruncat mize noi în arenă, cu întregul cortegiu de dispute pendinte. S-au deschis astfel fronturi multiple în luptele de idei dintre vechi și nou, materializate în dezbateri despre existența (sau nu) a unei autorități morale supreme și, pornind de aici, despre acreditarea (sau combaterea) relativismului etic ca
„CE SE PIEREDE ATUNCI CÂND CEVA SE CÂŞTIGĂ?” de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 170 din 19 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367247_a_368576]
-
pământului trecând de “stâlpii” cerului către zenit, “bâjbâiala” procesiunii gloatei capătă sensuri noi, acreala, sila și deznădejdea sunt înlocuite cu lumina chipului, seninătatea și bucuria privirii, speranțele renasc pentru că undeva aproape, la Bethleem s-a născut Mântuitorul Lumii noastre, întregul cortegiu devine însuflețit, o nădejde se aprinde în fiecare, procesiunea se îndreaptă nerăbdătoare spre staulul unde pruncul Iisus primește căldura și hrana pieptului Maicii Lui. Protipendada romană și locală, slujitorii ei înarmați au rămas în urmă, parcă ei înșiși au pălit
CRĂCIUN LA CERES ÎN CALIFORNIA! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 177 din 26 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367252_a_368581]
-
bolnavi, și, Se ivește o coroană mândră, cu flori mândre și zile fugare ... Mă zbat și vreau a mă elibera din strânsoare, Căci mă acoperi pământul lui Dumnezeu, Și nici amintirea, nici oglinda agățate de poartă, Nu puteau aștepta întreg cortegiul cu mojici, Ce se îngrămădeau a măgului pe mort. Bezna stepei șuiera printre garafele cu vin, Și-un aer sec se împărtășea cu smoala ochilor, Înecați și-ncețoșați de a umbririi geamăt, Cufundați pe margini - anunță a răfuielii seamăn, Cu morții
SCRUM DE VIAȚĂ ... ȘI OM PE MARGINI – CONFESIUNEA UNUI TRUP de LIVIA TIRON în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368666_a_369995]
-
trupul arămiu Curbura spatelui tău este ca o ploaie de primăvară Șoldurile tale sînt arcuiri dulci de vioară Răpăitul ploii în parcul cu alei Ce se învîrt în jurul statuilor ecvestre Ferestrele trîntite de vîntul pervertit Clopotnița troznind pe bolta Catedralei Cortegiul de fecioare cu părul despletit Sâni coapse și tăcerea ce le-a încremenit N-am mai văzut niciodată cerul mai de-aproape Stelele îmi cădeau suave pe pleoape Întindeam mîna și le culegeam Univesul se scurgea greoi pe geam Tu
ÎN VISUL MEU ETERN DE PĂPĂDIE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364695_a_366024]
-
arămiu Curbura spatelui tău este ca o ploaie de primăvară Șoldurile tale sînt arcuiri dulci de vioară 6 Răpăitul ploii în parcul cu alei Ce se învîrt în jurul statuilor ecvestre Ferestrele trîntite de vîntul pervertit Clopotnița troznind pe bolta Catedralei Cortegiul de fecioare cu părul despletit Sâni coapse și tăcerea ce le-a încremenit 7 N-am mai văzut niciodată cerul mai de-aproape Stelele îmi cădeau suave pe pleoape Întindeam mîna și le culegeam Univesul se scurgea greoi pe geam
POEME DE DRAGOSTE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 41 din 10 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349003_a_350332]
-
opera, amintind doar frazele: ,,Acel ce zace aici înaintea noastră n-a fost al nimănui, ci al tuturor românilor. Nici noi conservatorii, nici junimiștii, nici liberalii n-au dreptul a revendica pe Eminescu, ca fiind numai al lor” De la biserică, cortegiul pleacă spre cimitirul Bellu pe următorul traseu, urmat de o mare de oameni: Universitate-Calea Victoriei-a coborât pe Calea Rahovei, a urcat câmpia Filaretului și pe Calea Șerban Vodă către Cimitirul Bellu. Nu a rămas nicio fotografie a înmormântării, singurul document
EMINESCU ŞI VERONICA MICLE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 551 din 04 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344482_a_345811]
-
coborât pe Calea Rahovei, a urcat câmpia Filaretului și pe Calea Șerban Vodă către Cimitirul Bellu. Nu a rămas nicio fotografie a înmormântării, singurul document care a fixat în tuș evenimentul a fost un desen al lui Jiquidi-tatăl, în momentul opririi cortegiului în fața Universității. În imediata apropiere a dricului tras de cai se observă mergând pe jos Mihail Kogălniceanu, Toderiță Roseti( fratele Elenei Cuza), Titu Maiorescu, Lascăr Catargiu, gazetarul Grigore Ventura, Traian Demetrescu, nedespărțitul prieten, Alexandru Chibici- Râvneanu, doctorul Ion Neagoe, tineri
EMINESCU ŞI VERONICA MICLE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 551 din 04 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344482_a_345811]
-
de sărbătoare, și la ceas de necaz, când pierd pe cineva drag, fie părinte, fie copil, fie partener de viață. Am intrat și eu sâmbătă pe la prânz în iureșul cimitirului. Tocmai sosise și înainta greu, un car mortuar cu un cortegiu considerabil. Dar unde sunt pătăștile de altădată, cu cai zdraveni, împodobiți cu doliu printre firele de păr bogate din coame? Un dric este astăzi un lucru rar. Mai degrabă vezi un șir prelung de mașini luxoase, urmând la pas de
PICNIC ÎN CIMITIRUL ETERNITATEA de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 485 din 29 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362043_a_363372]
-
A Aș vrea, o clipă să retrăiesc, Copilăria mea. . . Miraju-acela nu-l mai găsesc, Oricât aș căuta. . . Ziua întreagă n-aveam răgaz, Nu conteneam, zburdând Și din nimicuri, eu făceam haz Și când eram, flămând. Ca într-o ceață întrezăresc, Cortegiul funerar. Pleca bunica, mi-o amintesc, Dar, ca o umbră doar. Tata mi-a spus: ,, Dă-i ultimul sărut!” Aveam trei anișori (1951) I-am spus: ,,E �ECE” și n-am putut, Mai simt și-acum fiori ! . . . Poarta deschisă . . . Ca
BUNICA de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 603 din 25 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365824_a_367153]
-
Fire sticloase și rare de iarbă străpung fără convingere cochilia roșietică și fărâmicioasă a solului. Curenți incandescenți de aer învolburează pânze albe de praf, generând tornade rebele. Miasme fetide viciază aerul, incitând Marea angoasă spre a-și flutura aripile cenușii. Cortegii șerpuitoare de proteze se precipită busculându-se, într-un lugubru scârțâit de balamale ruginite, către Ultimul Far, ignorând Nelimitata Crevasă ascunsă dincolo de el. Ultimul Far pâlpâie spasmodic atrăgând implacabil unduitoarea procesiune ce înaintează peste întinderea pustie pe care, din loc în loc
ION IANCU VALE [Corola-blog/BlogPost/365986_a_367315]
-
Fire sticloase și rare de iarbă străpung fără convingere cochilia roșietică și fărâmicioasă a solului. Curenți incandescenți de aer învolburează pânze albe de praf, generând tornade rebele. Miasme fetide viciază aerul, incitând Marea angoasă spre a-și flutura aripile cenușii. Cortegii șerpuitoare de proteze se precipită busculându-se, într-un lugubru scârțâit de balamale ruginite, către Ultimul Far, ignorând Nelimitata Crevasă ascunsă dincolo de el. Ultimul Far pâlpâie spasmodic atrăgând implacabil unduitoarea procesiune ce înaintează peste întinderea pustie pe care, din loc în loc
ION IANCU VALE [Corola-blog/BlogPost/365986_a_367315]
-
premiu. Laleaua neagră este sărbătorită cu mare fast asemenea unei regine. Președintele Societății Horticole s-a străduit ca vestimentația sa să semene cu aceea a florii sale favorite „Negru de catifea, mătase de culoarea panselei, plușuri luminoase și scânteietoare”. În mijlocul cortegiului „multicolor ca o peluză, înflorit și parfumat ca o primăvară”, alcătuit din persoanele cele mai alese ale orașului se afla „laleaua neagră pe o tavă acoperită cu plușuri albe garnisite cu franjuri de aur și dusă de patru oameni.” Ion
SIMFONIA LALELELOR, PITEŞTI, JUD. ARGEŞ de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1262 din 15 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365491_a_366820]
-
Poeme > Răsfrângere > LENTOARE Autor: Nicoleta Milea Publicat în: Ediția nr. 199 din 18 iulie 2011 Toate Articolele Autorului LENTOARE Nu știu Dacă am murit de tot, Dar sigur știu Că mor în fiecare noapte Strivita De sângele zorilor... Dimineață Conduc cortegiul la gară... Și nu observ că Stradă și-a fisurat Gleznă dreapta strigând: Ava, Unde e sufletul nopții? Referință Bibliografica: LENTOARE / Nicoleta Milea : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 199, Anul I, 18 iulie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011
LENTOARE de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 199 din 18 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/365545_a_366874]