450 matches
-
Cum mai jucai tu acest rol! Eu chiar uitam că suflor ți-aș fi! Că și în al doilea vei cânta, Oricine pe-ntâiul și l-ar însuși. În lung de nori plutea barca. În lung De ogoare cu nutrețuri cosite. Cum mai jucai acest rol! Ca susur De ecluze și bord, de val plescăite. Și, plutind jos peste cârmă, rândunea Cu o singură aripă, - ce mai! - Mult peste măiestria din rolurile toate Tu anume acest rol îl jucai! Vara 1917
Boris PASTERNAK (1890 – 1960) by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/7531_a_8856]
-
Vocea prin care se rostesc atitudinile sale o constituie ironia. însăși insolitarea banalului, promovarea anodinului în sfera imaginarului ar putea fi socotite o ironie, cu atît mai mult cu cît imaginile au nu rareori o zvîcnire energică a contrarietății învinse: "cosită/ grădina e un cap de recrut/ de-aș putea să mă spînzur un pic în marginea ei - zice/ m-ar decreta probabil zeu al plictisului/ semenii mei - uite o petală a căzut pe covor". Sau: "în inima teritoriilor de dincolo de
Umilință și ironie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11972_a_13297]
-
toate părțile de dușmani văzuți și nevăzuți, înnebunit de zumzetul orașului omul devine cvasi-autist, nu-și dorește decât să stea nevăzut și neauzit într-un loc departe de forfota cetății. Un astfel de loc ar putea fi un câmp recent cosit, mirosind a fân proaspăt, amintirile dintr-un trecut care nu se va mai întoarce niciodată și, mai presus de toate, nostalgia amniosului, a acelei membrane care învelește și protejează fetusul în burta mamei. Momentul nașterii, al ieșirii de sub protecția amniosului
Corola de minuni a spaimei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10233_a_11558]
-
imnuri religioase. În toate ipostazele el se ridică la o înălțime artistică la care puțini alți poeți au ajuns înaintea lui: "Dumitrița, Dumitrița/ strugur smead, zbicita vită/ basm de nea în lubenița/ Dumitrița, Dumitrița.// Tu într-una te-nsuvită/ grâu incendiind cosita/ drac intrat în mucenița/ Dumitrița, Dumitrița." (Litanie IV); Nu știi că Domnul Mâine va să-ți zgârcească nurii/ Și umerii de măr - cumpănă dreapta -/ Are ca să ți-i svânte mandibulă securii/ Când jindul nu s-o mai răsfrânge-n faptă
Experimente poetice riscante by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17981_a_19306]
-
viziune stăpânita, împiedicată să alunece pe panta ostentației. Evitând a fi narativ, nu e totuși nicicând uscat sau searbăd. Plajele lui de culoare, cănd fluide când agitate, când de o minerală, calmă consistentă, grădinile lui înverzite, sau și numai întinderile cosite, asemenea unui gazon englezesc din iarbă căruia răzbate înviorător smaragdul, ori alburile unor pereți care reflectă cu tărie lumină, servind totodată drept așternut unor grafitti-uri negre, scuturate de nerv, trezesc privitorului o stare de satisfacție greu traductibila în cuvinte, pentru că
Un debut care promite: Bogdan Lascăr by Radu Bogdan () [Corola-journal/Journalistic/17801_a_19126]
-
intervenții rapide, în caz de necesitate. Romprest asigură servicii de îngrijire și întreținere peisagistică, mentenanță pentru parcuri și pentru zonele verzi stradale. În parcuri, Romprest întreține aspectul agreabil prin activitățile impuse de planul peisagistic, îngrijirea individuală a arborilor și arbuștilor, cosit și tuns iarba, udat și fertilizat.
ROMPREST, activitate intensivă la nivelul Sectorului 1 by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/50084_a_51409]
-
Tinu nu e deloc bine, nu mai mîncă nimic și este așa, slăbit, ba chiar slăbește. În prima după-amiază liberă, ne-am dus, P. și cu mine, acasă. Tinu era acum mai bine, noi ne-am plimbat prin grădina proaspăt cosită, pe iarba căreia Tinu împrăștiase gunoi de grajd, s-o îngrașe. Povestea am aflat-o de la Tinu, dar mult mai tîrziu, în iarna lui 1988, cînd am zugrăvit la mine în apartament. Ne-a povestit-o într-o seară, în timp ce
Grădina by Marta Petreu () [Corola-journal/Journalistic/5680_a_7005]
-
de încărcătură emoțională. De soluții de mare finețe, perfect argumentate de Laurian Oniga, acoperite de coerența desenului din minte și din suflet, coborît în nuanțe, în rîsul naiv al tripletei de Nina-Nine Mihailovna Zarecinaia (ce IDEE!), în mirosul de fîn cosit și abandonat pe scenă, în clipocitul lacului ce se intuiește dincolo de construcția pontonului, scenă totodată a Ninelor și a lui Treplev, în necuprinsul tristeților Mașei sfîșiată între acordurile desuete ale unei dramolete de operă prăfuită și automatismele gesturilor chapliniene, cabotine
Fericire? Nefericire? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13350_a_14675]
-
iarna. Cu genunchii pe coji de nuci sparte (după două zile) 14 3 nuci căzute, un triptic - în câte 5 degite de coji. 5 Într-o singură zi, nucul despovărat - în numai spirit. 6 Post-festum Pune-mi în palma ierbii cosite o nucă, domule vânt! Muză adormită o nucă ce a căzut pe o frunză și-acum doarme tăcut Octombrie 2011
Rozar cu nuc by Aurel Rău () [Corola-journal/Imaginative/5114_a_6439]
-
Nori și Om, o singură Moarte! În fiecare zi, mă strecor dincolo de trup, căutând în sângele meu ciutele, ce-și alinta setea de vis în murmurul curcubeului toropit de dragostea lui Dumnezeu... Îngeri cu tălpile goale, alunecă pe iarbă proaspăt cosita, grăbiți, aproape în panică, înfiorați de durere, căutându-ne... Primesc o nouă pedeapsă... pedeapsă mea ești tu...,tu cu neliniștile sânilor tăi..., tu cu foamea de dragoste ce ma îngenunchează..., tu cu frământările și mângâierile ce-mi înfloresc pe trup
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
cu dinții nopților impare,/ tu, sororală, amazoana/ adu-mi colac de-nmormîntare/ orbită principeselor avare" (Lucianogramă 8), unde pornirea vehemență se pietrifica în ornament. Sau următorul impuls suicidar, de îndată temperat prin factorul idilic: "Puls al clipei cu venele tăiate./ Iarbă cosita în zori, în satul zubascian,/ pe unde fetițe desculțe descînta deochiul" (Scară magică). Sau un tablou ce se vrea terific, dar care se revarsă într-o sapienta blagiana; "Bătrînă secera în mijlocul lanului. Spicele/ par cranii umane în miniatură... Alături,/ altă
"Un patetic jignit" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17796_a_19121]
-
întotdeauna cu brațele grele, încărcate cu neasemuitele flori de câmp. Ziua, tălpile parcă așteptau să mângâie negrul pământului, ca într-o comuniune plină de liniște cu natura, iar mai târziu noaptea îmi săruta visele când adormeam în aroma fânului proaspăt cosit. Multe clipe din viața satului s-au risipit odată cu trecerea timpului. E noapte târziu și adorm cu nostalgia lipită de suflet, hotărâtă să privesc satul doar din amintiri, doar printre rânduri... din care se împrăștie pătrunzător mirosul florilor de câmp
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
petuniile și salviile pălesc mai repede la căderea răcorii, când nările ne tremură, dornice de aer curat, în străluminarea pură a cuțitului lunii. Astă-seară pornim din nou pe cărarea dintre vii, pășim cu anume voluptate pe hatul cu iarbă proaspăt cosită, stârnind broaște ieșite la vânat, oprind câte un cântec de greier. Cu un pas mai în față, ca totdeauna - domnul avocat Lepădatu, parcă încredințat că nu poate avea o mai bună companie decât propriul eu, simulând resemnarea în fața primejdiei, dar
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
toată ziua, Ion fluierând și râzănd de fiul boierului căci rămânea În urmă. Au mâncat brânza și slănina cu ceapă, au băut apă rece de izvor. Când au terminat și ultima brazdă, sau odihnit pe un braț de iarbă proaspăt cosită, au ascultat ciripitul păsărilor și au privit albastru cerului, Înțelegând ce frumoasă este viața. Spre seară obosiți și lihniți de foame, au intrat În bucătărie pe ușa din dos și au Început să mănânce cu poftă din bucatele pregătite pentru
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
Brașovului. Suim, cu pușca în spinare, cu masca în bandulieră, spre terenul de instrucție, în prima lună de „militărie” din cadrul facultății. Suim gâfâind și cântând „Bella, ciao! Bella, ciao!”, cu gândul că acolo, sus, ne așteaptă aerul îmbălsămat al fânului cosit și priveliștea munților, a pădurilor ca niște maluri verzi și înalte. Privesc în jur: plutonul nostru de pifani s-a rărit de tot, doar câteva fețe șterse și obosite, căci știu că Velea nu mai e, nici Mohanu, nici Câmpeanu
Carnetul unui Pierde-Țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/5385_a_6710]
-
în mișcare, intrând prin una din fante și ieșind prin cealaltă, semn că se stârnise vântul și că bătrâna moară-și dezmorțea aripile. Maarten nu se mai simțea la largul său dezbrăcat, în aerul ce încă mai mirosea, ca fânul cosit, a dragoste. Se-nvîrti prin odaie până găsi într-un dulap niște haine cam vechi și destul de curios croite, dar care, de bine, de rău, i se potriveau. Coborî, astfel îmbrăcat, prin chepengul din podea și se găsi în miezul orologiului
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
mai ales că numai noi ne ocupam de lapte. La prânz dormeam, la 14.00 ne trezeam și mergeam să cosim iarba, la 19:00 ne întorceam acasă. Până atunci ugerele deja erau pline. Și cositul era destul de dificil. Iarba cosită vara, o puneam la uscat pentru iarnă. Fânul îl puneam în casă, în camerele noastre, ca să se usuce. În paralel, mă duceam și la școală. Îmi era foarte greu, dar nu am lipsit nici o zi. La absolvire am primit un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
ale cărui file rămâneau albe și goale. VIItc "VII" Șirul de case de pe o parte a străziitc " Șirul de case de pe o parte a străzii" Stam la fereastră, mă uitam la răzorul de trandafiri dintre coloane, la peluza de iarbă cosită și la gardul de-a lungul căruia înfloreau flox-ul și lupinii, priveam dincolo de drumul ce traversa câmpul, la barele întinse. Săpăturile începuseră, se construise o moară de măcinat cereale, un soi de terasă supradimensionată, ale cărei ziduri se vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
de gând să înfig o palisadă circulară din crengi de lungimea unui deget în jurul acelei suprafețe, pe care urma s-o acopăr apoi cu o moviliță de pământ. Și tocmai atunci am văzut-o pe mama străbătând grădina cu peluzele cosite recent și răzoarele pline de flori, îndreptându-se spre mine. Purta o rochie de vară și nu știu care fusese motivul, apărut între timp, oricum ceva îmi scăpase, pentru că a spus o singură propoziție, pe care abia acum se simțea în stare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
aia, în sfârșit nu mai exista, constrângerile și fricile luaseră sfârșit, pereții fisurii din gheață se puteau mișca încălecându-se unul pe altul, fără privirea lui. Și totuși, tata se trezise din leșin, zăcuse acolo în iarbă și mirosul gazonului cosit, zgomotul urlător al cositoarei îl trăseseră înapoi pe marginea pajiștii, în spatele casei, printre azalee. Mi-a fost de-ajuns, spuse el. Nu mai vreau. Am văzut în radiografie inima tatei, atât de mare încât îi umplea tot pieptul, inima tipică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
-ți dorești, tot ceea ce reușești să-ți însușești ți se ia. Acum știe de ce: nimic nu e al tău. Noaptea trecută visase că plutește, sus, deasupra meandrelor râului Platte. Luncile erau încremenite în gheață, iar câmpurile erau acoperite de paie cosite. Nu era nici o formă mare de viață, nicăieri. Toate ființele mari dispăruseră. Dar era viață peste tot - microscopică, vegetativă, care zumzăia ca într-un stup. Voci fără limbaj, voci pe care le recunoștea, care o îndemnau să vină să vadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
speriat de vulpe, unde și apele tac, iar vântul fâșâie alene printre sălcii, unde se zbate peștele răpitor în căutarea pradei, unde zgomotele cotidiene sunt excluse și unde dacă dilați puțin nările, parcă-parcă îți vine o miroznă de fân abia cosit și de ciuperci care așteaptă să fie culese și părpălite pe cărbunii aprinși ai focului de tabără; într-un loc unde urechea prinde un mic zvon de oftaturi ale naturii, parcă prea obosită și plină de nerăbdare în așteptarea timpului
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
De aceea am fost atât de rănită. Inima Îmi era sfâșiată, mă simțeam jignită, nu voiam să-i mai văd nici pe el, nici pe-ai lui, niciodată, zise ea ridicându-se din șezlong și Îndreptându-se spre iarba proaspăt cosită, inspirându-i prospețimea. Matthew tăcea din nou. Kitty intră În bucătărie câteva clipe, apoi se Întoarse și se așeză din nou. Nu putea uita noaptea aceea din Varesse, de lângă Lago Maggiore, din vila futuristă a părinților lui Stefano, În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
fiecare și nu se tem de absolut niciunul, nici chiar de căpcăunul Isidor“. STEJAR ALBASTRU: „Extrem de rar, acest stejar albastru e-o specie protejată-n pădurile de la noi. Se recunoaște de departe după aroma lui de izmă proaspătă și fân cosit; se vede ici-colo, pe câte-o margine de drum sau în adâncul unei râpe. Când aveți parte să vedeți vreunul, e cuminte să-l priviți cu luare-aminte: niciodată o prințesă nu-i departe“. PIETRICIC|: „Toate prințesele dețin o pietricică, cel
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2201_a_3526]
-
apucându-se cu mâna de trunchiul unui copac, Hagi-Murad se ridică în picioare. Avea o înfățișare atât de fioroasă, încât cei care se repeziseră spre el se opriră, înlemniți. Deodată însă tresări, se desprinse de copac și, ca un ciulin cosit, se prăbuși cu fața la pământ și rămase nemișcat“. Îmi vine să spun, ca Joyce prin gura lui Molly, „Da“. Nu e nimic trist în această moarte îndelung presimțită, în această plecare îndelung plănuită și chibzuită. E o plecare ce trimite, într-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2174_a_3499]