KorAP: Find »[drukola/base=cosmogonic & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...11 12 13 ...26 >

644 matches

Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808

riscul unei regresiuni în haos și, deci, triumful forțelor demonice. Tendința desemnată de savanții europeni ca "imobilism" se străduia să mențină intactă prima creație, căci ea era perfectă din toate punctele de vedere - cosmologic, religios, social, etic. Fazele succesive ale cosmogonici sunt evocate în diverse tradiții mitologice, într-adevăr, miturile se referă exclusiv la evenimente care au avut loc în timpurile fabuloase ale începuturilor. Această epocă numită Tep zepi, "Prima Oara", a durat de la apariția zeului creator de-asupra Apelor Primordiale

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
demonice, au drept scop restaurarea perfecțiunii inițiale. 26. Teogonii și cosmogonii Ca în toate religiile tradiționale, cosmogonia și miturile de origine (originea omului, a regalității, a instituțiilor sociale, a ritualurilor etc.) constituiau esențialul științei sacre. Natural, existau mai multe mituri cosmogonice, punând în evidență zei diferiți și localizând începutul Creației într-o multitudine de centre religioase. Temele se numără printre cele mai arhaice: apariția unei movile, a unui lotus sau a unui ou la suprafața Apelor primordiale. Cât despre zeii creatori

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
Apelor primordiale. Cât despre zeii creatori, fiecare oraș important îl situa pe al său pe primul plan. Schimbările dinastice erau de multe ori urmate de schimbarea capitalei. Atari evenimente îi obligau pe teologii noii capitale să integreze mai multe tradiții cosmogonice, identificând zeul lor local principal cu demiurgul. Când era vorba de zeii creatori, asimilarea era ușurată de asemănarea lor structurală. Dar teologii au elaborat, pe deasupra, sinteze îndrăznețe, asimilând sisteme religioase eterogene și asociind figuri divine net antagonice 4. Asemeni atâtor

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
în cele mai vechi culegeri, în special în Textele Piramidelor (~ 2500-2300), în Textele Sarcofagelor (cea 2300-2000) și în Cartea Morților (după 1500). 5 Cf. Rundle Clark, op. Cit., p. 36. Hermopolis era celebru pentru lacul său din care a răsărit Lotusul cosmogonic. Dar și alte localități își revendicau același privilegiu 6, într-adevăr, fiecare oraș, fiecare sanctuar era considerat un "Centru al Lumii", locul unde începuse Creația. Movila inițială devenea adeseori Muntele cosmic pe care Faraonul urca pentru a se întâlni cu

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
izbutiră să le fure. Zeus și-a redobândit puterea și 1-a zdrobit pe gigant 10. Motivul furtului unui organ vital este destul de cunoscut. Dar, în versiunea hittită, Dragonul nu mai este monstrul terifiant care se întâlnește la numeroase mituri cosmogonice sau lupte pentru suveranitatea lumii (cf. Tiamat, Leviathan, Typhon etc.). EI reprezintă de pe acum anumite trăsături care-i caracterizează pe dragonii poveștilor folclorice: lui Illuyanka îi lipsește inteligența și este lacom 1]. Zeul furtunii, învins într-o primă luptă, temă

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
putea să o transmită altor oameni. În ciuda acestei "folclorizări" parțiale, mitul lui Illuyanka juca un rol central; el era recitat ritualic de Anul Nou. Anumite texte citează o luptă rituală între două grupuri opuse 12 comparabilă ceremonialului babilonian akitu. Semnificația "cosmogonică" a mitului, evidentă în lupta lui Marduk împotriva lui Tiamat, este înlocuită cu lupta pentru suveranitatea lumii (cf. Zeus-Typhon). Victoria zeului asigură stabilitatea și prosperitatea țării. Se poate presupune că, înainte de "folclorizarea" sa, mitul prezenta "domnia dragonului" drept o perioadă

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
încheie cu o cosmogonie, mai exact cu crearea Universului, așa cum îl vor cunoaște oamenii. Acest mit se încadrează în seria cosmogoniilor care comportă o luptă între un Zeu și Dragon, urmată de dezmembrarea dușmanului înfrânt, în Theogonia lui Hesiod, actul cosmogonic - i.e. separarea Cerului (Ouranos) de Pământ (Gaia) prin castrarea lui Ouranos - are loc la începutul dramei, și declanșează, în fond, lupta pentru suveranitate. Aceeași situație în mitul hurrit/hittit: cosmogonia, adică separarea Cerului de Pământ, a avut loc cu mult

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
adm, "Părintele omenirii"; vezi M. H. Pope, El în the Ugaritic textx, pp. 47 sq. Religiile hittiților și ale canaaneenilor bărbos, într-o haină lungă, cu o tiară împodobită de coarne 23. Până în prezent nu s-a găsit nici un text cosmogonic 24. Totuși, crearea stelelor prin hierogamie poate fi interpretată ca reflectând concepții cosmogonice canaaneene. Într-adevăr, textul § 52 ("Nașterea zeilor grațioși și frumoși") îl descrie pe El impregnând pe cele două soții ale sale, Așerat și 'Anat, Steaua de Dimineață

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
47 sq. Religiile hittiților și ale canaaneenilor bărbos, într-o haină lungă, cu o tiară împodobită de coarne 23. Până în prezent nu s-a găsit nici un text cosmogonic 24. Totuși, crearea stelelor prin hierogamie poate fi interpretată ca reflectând concepții cosmogonice canaaneene. Într-adevăr, textul § 52 ("Nașterea zeilor grațioși și frumoși") îl descrie pe El impregnând pe cele două soții ale sale, Așerat și 'Anat, Steaua de Dimineață și Steaua de Seară 25. Așerat, ea însăși "născută de El", este numită

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
A. K. Coomaraswamy, "The symholism of the Dome". Ridicarea unui templu-palat după victoria zeului contra Dragonului proclamă promovarea sa la rangul suprem. Zeii construiesc templul-palat în onoarea lui Marduk după înfrângerea lui Tiamat și creația lumii (cf. § 21). Dar simbolismul cosmogonic este și el prezent în mitul lui Baal. Templul-palat fiind o imago mundi, construcția sa corespunde întrucâtva unei cosmogonii, în fond, triumfând împotriva "haosului" acvatic, reglând ritmul ploilor, Baal "formează" lumea așa cum este astăzi 38. 51. Baal se confruntă cu

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
la o dată târzie, Marduk "dispărea" el însuși, anual, "închis într-un Munte".) Ghicim în acest descensus ad inferos voința de a-1 încărca pe Baal de prestigii multiple și complementare: învingător al "haosului" acvatic și, prin urmare, zeu cosmocrator, chiar "cosmogonic"; zeu al furtunii și al fertilității agrare (să amintim că este fiul lui Dagon, "Sămânța"), și de asemenea zeu-suveran, hotărât să-și întindă suveranitatea asupra lumii întregi (deci și asupra Infernului). În orice caz, după această ultimă faptă, raporturile dintre

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
lui Dumnezeu. El a zis: "Să fie lumină", și a fost lumină (I: 3). Etapele succesive ale creației sunt săvârșite întotdeauna prin cuvântul divin. "Haosul" acvatic nu este personificat (cf. Tiamat) și, prin urmare, nu este "învins" într-o luptă cosmogonică. Această povestire biblică prezintă o structură specifică: 1) creația prin Cuvânt 3; 2) a unei lumi care este "bună"; și 3) a vieții (animale și vegetale) care este "bună" și pe care Dumnezeu o binecuvântează (I: 10,21,31 etc.

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
o structură specifică: 1) creația prin Cuvânt 3; 2) a unei lumi care este "bună"; și 3) a vieții (animale și vegetale) care este "bună" și pe care Dumnezeu o binecuvântează (I: 10,21,31 etc.); 4) în fine, opera cosmogonică este încununată de facerea omului, în a șasea și ultima zi, Dumnezeu spune: "Să facem pe om după chipul și după asemănarea noastră, ca să stăpânească peștii mării, păsările cerului, animalele." etc. (I: 26). Nici o întâmplare spectaculoasă (luptă de tip Marduk-Tiamat

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
ei beneficiază de epitetul asura. E important de subliniat că "vremea Asurilor" precedă epoca actuală, condusă de către Deva. În India, ca și în numeroase religii arhaice și tradiționale, trecerea de la o epocă primordială la epoca actuală este explicată în termeni cosmogonici: trecerea de la o "stare" haotică la o 20 Cf. M. Eliade, Trăite d'histoire des religions, pp. 68 sq. lume organizată, un "Cosmos". Vom regăsi acest fundal cosmogonic în bătălia mitică a lui Indra împotriva Dragonului primordial, Vrtra (§ 68). Or

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
trecerea de la o epocă primordială la epoca actuală este explicată în termeni cosmogonici: trecerea de la o "stare" haotică la o 20 Cf. M. Eliade, Trăite d'histoire des religions, pp. 68 sq. lume organizată, un "Cosmos". Vom regăsi acest fundal cosmogonic în bătălia mitică a lui Indra împotriva Dragonului primordial, Vrtra (§ 68). Or, știm că Varuna, ca zeu primordial, asum, prin excelență, a fost identificat cu Vrtra. Această identificare a făcut posibil un șir de speculații esoterice asupra misterului bi-unității divine

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
și Asag, dintre Marduk și Tiamat, dintre zeul hittit al furtunii și șarpele Illuyankas, dintre Zeus și Typhon, dintre eroul iranian Thraetaona și dragonul cu trei capete, Azhi-dahăka. În unele cazuri (Marduk-Tiamat, de pildă), victoria zeului constituie condiția prealabilă a cosmogonici, în alte cazuri, miza este inaugurarea unei ere noi sau stabilirea unei noi suveranități (cf. Zeus-Typhon, BaaJ-Yam). Pe scurt, prin uciderea unui monstru ofidian - simbol al virtualului, al "haosului", dar și al "autohtonului" - o nouă "situație" cosmică sau instituțională se

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
care "încuiase" apele, înghețându-le (Hillebrandt). Elementele naturiste sunt, desigur, prezente, întrucât mitul este multivalent; victoria lui Indra echivalează, printre altele, cu triumful vieții împotriva sterilității și a morții, ca urmare a "imobilizării" apelor de către Vrtra. Dar structura mitului este cosmogonică, în Rig Veda, I, 33,4, se spune că, prin victoria sa, zeul a creat soarele, cerul și dimineața. După un alt imn (RV, X, 113,4-6), Indra, de la naștere, a despărțit Cerul de Pământ, a întărit bolta cerească, și

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
în ruperea în bucăți de către zei a lui Purușa și în autosacrificiul lui Prăjăpati. Totuși, Indra nu săvârșește o jertfă, ci, în calitate de luptător, își ucide adversarul exemplar, dragonul primordial, încarnare a "rezistenței și inerției. Mitul este multivalent; alături de semnificația sa cosmogonică, există valențe "naturiste" și "istorice". Lupta lui Indra slujea ca model luptelor pe care arienii au trebuit sa le dea împotriva triburilor Dasyusilor (numiți, de altfel, vrtăni). Acela care izbândește în luptă, îl ucide, cu adevărat pe Vrtra" (Maitrăyani-Samhită, II

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
lumină, semen virile) cu principiul acvatic (Apele, virtualitățile; soma}. Vom regăsi unele atribute ale lui Agni (căldură, culoarea aurului - căci i se atribuie un corp de aur, RV, IV, 3, 1; X, 20, 9 - puteri spermatice și creatoare) în speculațiile cosmogonice elaborate în jurul lui Hiranyagarbha (Embrionul de aur) și Prăjăpati (§ 75). Imnurile subliniază facultățile spirituale ale lui Agni; el este un rsi înzestrat cu o mare înțelegere și previziune. Pentru a aprecia la justa lor măsură asemenea speculații, trebuie ținut seamă

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
apoi în primul rând pe cărămizi. Preliminariile durau un an. Altarul, ridicat din 10800 de cărămizi zidite pe cinci rânduri, aveau uneori forma unei păsări, simbol al ascensiunii mistice a sacrifiantului la cer. Ritul agnicayana a dat loc la speculații cosmogonice care au fost decisive pentru gândirea indiană. Sacrificarea unui bărbat repeta autosacrificiul lui Prajâpăti, iar construcția altarului simboliza crearea Universului (§ 75). 73. Sacrificiile supreme: "asvamedha" și "purușamedha" Cel mai important și cel mai celebru ritual vedic este "sacrificiul calului", asvamedha

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
a câștigat un loc atât de considerabil în viața religioasă și în speculația teologică. E posibil ca asvamedha să fi fost la origine o sărbătoare de primăvară, mai exact un rit celebrat cu ocazia Anului Nou. Structura sa comportă elemente cosmogonice: pe de o parte, calul este identificat cu Cosmosul (= Prăjăpati) și sacrificiul său simbolizează (adică reproduce) actul Creației. Pe de altă parte, textele rigvedice și brahmanice subliniază raportul calului cu Apele. Or, în India, Apele reprezintă substanța cosmogonică prin excelență

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
comportă elemente cosmogonice: pe de o parte, calul este identificat cu Cosmosul (= Prăjăpati) și sacrificiul său simbolizează (adică reproduce) actul Creației. Pe de altă parte, textele rigvedice și brahmanice subliniază raportul calului cu Apele. Or, în India, Apele reprezintă substanța cosmogonică prin excelență. Dar acest rit complex constituie în același timp un "mister" de tip ezoteric, "într-adevăr, asvamedha este totul, și cel care, brahman fiind, nu știe de asvamedha, nu știe absolut nimic, nu este un brahman, și merită să

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
descris în mai multe srautasutra, dar numai Sănkhăyana și Vaităna prescriu omorârea victimei, în alte tratate liturgice, bărbatul este eliberat în ultima clipă, și în locul său se sacrifică un animal. E semnificativ că în timpul ritualului purusamedha se recită cunoscutul imn cosmogonic Purușasukta (Rig Veda, X, 90). Identificarea victimei cu Purușa-Prajăpăti duce la identificarea sacrificantului cu Prăjăpati. S-a putut demonstra că scenariul mitico-ritual purusamedha își află o surprinzătoare paralelă în tradiția germanică 6; rănit de lance și atârnat de Arborele lumii

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
apa. A treia faza consta dintr-o serie de rituri, grație cărora regele câștiga suveranitate asupra celor trei lumi; altfel spus, el incarna Cosmosul și se instaura totodată ca un Cosmocrator. Când Suveranul ridică brațul, acest gest are o semnificație cosmogonică: el simbolizează înălțarea unui axis muncii. Când primește oncțiunea, regele rămâne în picioare, pe tron, cu brațele ridicate: el încarnează axa cosmică fixată în ombilicul Terrei - adică tronul, Centru al Lumii - și atingând Cerul. Stropirea întruchipează Apele care coboară din

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
ale spațiului și asupra anotimpurilor; altfel spus, el stăpânește tot Universul spațio-temporal11. S-a observat strânsa legătură dintre moarte și renașterea rituala, pe de o parte, cosmogonie și regenerarea lumii, pe de alta. Toate aceste idei sunt solidare cu miturile cosmogonice pe care le vom discuta îndată. Aceste idei vor fi elaborate și articulate de către autorii Brahmanelor, din perspectiva care le era proprie, anume exaltarea nelimitată a sacrificiului. 75. Cosmogonii și metafizică Imnurile vedice prezintă, direct sau numai în aluzii, mai

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]