1,104 matches
-
tu?” “-Nu io, dar știu cine. La împușcat Rambela. “-Rambela?, nu a putut Aurel să-și înfrângă uimirea.” “-Da, mumă, Rambela! S-a dus să-i fure găinile lui Ciodin. Ăsta l-a auzit noaptea și s-a dus la coteț să vadă ce este. Rambela era în coteț. Din coteț, pe o gaură, l-a împușcat drept în frunte pe bietul om. Găinile alea au fost tăiate și mâncate la noi în casă. Să știi că multe din tâlhăriile lui
CIODIN, AUTOR ILIE FÎRTAT de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1315 din 07 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353883_a_355212]
-
Rambela. “-Rambela?, nu a putut Aurel să-și înfrângă uimirea.” “-Da, mumă, Rambela! S-a dus să-i fure găinile lui Ciodin. Ăsta l-a auzit noaptea și s-a dus la coteț să vadă ce este. Rambela era în coteț. Din coteț, pe o gaură, l-a împușcat drept în frunte pe bietul om. Găinile alea au fost tăiate și mâncate la noi în casă. Să știi că multe din tâlhăriile lui Rambela au fost ascunse de mine. Mi-a
CIODIN, AUTOR ILIE FÎRTAT de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1315 din 07 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353883_a_355212]
-
nu a putut Aurel să-și înfrângă uimirea.” “-Da, mumă, Rambela! S-a dus să-i fure găinile lui Ciodin. Ăsta l-a auzit noaptea și s-a dus la coteț să vadă ce este. Rambela era în coteț. Din coteț, pe o gaură, l-a împușcat drept în frunte pe bietul om. Găinile alea au fost tăiate și mâncate la noi în casă. Să știi că multe din tâlhăriile lui Rambela au fost ascunse de mine. Mi-a fost greu
CIODIN, AUTOR ILIE FÎRTAT de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1315 din 07 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353883_a_355212]
-
ucigașul lui Ciodin, Rambela, plecat și el la judecata de apoi de mai mult timp. Probabil că Aurel n-a putut să păstreze secretul lui maică-sa și a mai povestit la unul, la altul cine l-a împușcat la coteț pe Ciodin. Referință Bibliografică: CIODIN, AUTOR ILIE FÎRTAT / Ion Nălbitoru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1315, Anul IV, 07 august 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Ion Nălbitoru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
CIODIN, AUTOR ILIE FÎRTAT de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1315 din 07 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353883_a_355212]
-
scurt dreptatea... Râtul său e echitatea ! Cinstea lui imaculată el o vinde doar cu plată pe văzute, nevăzute. Slin la rangul de virtute. Absolut din întâmplare porcu' dac-ajunge „mare” „rade” tot ce e de preț, dacă-i șeful în coteț. Păi de când s-a pomenit, râtanul e tip cinstit ! Grohăie, nu e de joacă de se luptă pentru troacă ! El ne spune fără jenă cum să facem igienă. Tăvălit prin murdărie „dă parfum de iasomie”. Cu șorici în loc de-obraz
„ONORABILUL ” de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 2225 din 02 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/353918_a_355247]
-
îi dădeam la mână nuielele subțiri și lungi de sânger, de tufan sau de plop și tata le transforma din câteva mișcări în araci lungi și ascuțiți, numai buni pentru fasole sau pentru roșii. Mama împrăștia boabe de porumb în cotețul găinilor. S-a auzit un zgomot de motor pe stradă, la poartă a oprit un IMS albastru din care au coborât grăbit niște uniforme albastre, tata a rămas nemișcat, cu toporașul sprijinit pe butuc și cu mâna încleștată pe coada
DE SILVIA OLTEANU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1323 din 15 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353119_a_354448]
-
ducea la casa Vetei.Bătu în poartă casei și câinele îi anunță cu lătratul lui pe proprietari, că un străin bate în poartă. Ușa casei se deschise și Anișoara, fata Vetei, zise cu glăsciorul ei subțire: - Taci, Bubi!... treci la coteț! Cine este acolo? - Sunt eu, Mache, spune-i maică-ti că am venit pe la voi... - Mami, te caută nenea Mache, strigă Anișoara. Veta apăru în ușa casei, având legată pe frunte o compresă și zise: - Bine ai venit, Mache! Stai
MOȘ MACHE CAP. VII. PUNCT ȘI DE LA CAPĂT. de DAN PETRESCU în ediţia nr. 1620 din 08 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352729_a_354058]
-
apară de coțofene Și-și infoaie-n evantai, Toata podoaba de pene Peste vasul cu mălai. Gălbiori,cu gât golaș, Se-adapostesc puișorii, Numai unul, măi poznaș, Aleargă urmărind norii. Și-atunci ,cănd răpăie ploaia, Se-ndreapta spre adăpost: În coteț sau în odaia Unde la clocit au fost. Îi cheamă cu-n cloncănit Găină, a lor mămică, Ei răspund prin piuit, De-ntuneric le e frică. Și se-nghesuiesc sub pene, Protejați de frig și ploi, Cănd găină vrea să-i
GAINUSA CEA PESTRITA de SOFIA RADUINEA în ediţia nr. 1187 din 01 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353698_a_355027]
-
Cățeluș cu păru' creț, Fură rața din coteț, El se jură că nu fură, Dar să vezi ce-ncurcătură! Că, fusei la judecată Reclamând javra netoată, Care avea și recidivă Și dosar mare-n arhivă, Vechi client pe la hingheri De unde-a scăpat mai ieri Și-unde fuse condamnat
JUSTIŢIE de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 1172 din 17 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354137_a_355466]
-
cu mâna, alungând vedenia venită de peste ani. Și încearcă s-o împace cu blândețe: - O, draga bunicului, iartă-mă! Ia, niște amintiri răzlețe ... Uite c-am să repar pozna. O să mergem să prindem vulpea ... Vulpea cea care dă târcoale pe la cotețele vecinilor ... - Chiar, bunicule? - Ei, nu chiar s-o prindem, ci măcar s-o ... zărim. - Zău? O s-o vedem? Precis nu mă amăgești? - Nici vorbă, draga “moșului”! Și-și privi nepoata ca și cum ar fi așteptat ceva de la ea. Se făcuse “moș
UN BĂTRÂN ŞI DOI COPII de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 445 din 20 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354664_a_355993]
-
grajd până spre fundul curții. Cel mai mult iubeam grajdul. Mirosul de fân vara sau de coceni uscați iarna, amestecat cu mirosul de transpirație al vacilor, îmi dădea o senzație de ireal. Tot spre grădina din fundul curții era și cotețul porcului; acesta mă speria. Pe cât eram de fericită când mă strecuram în grajd pe lângă coada vacii, la locul unde erau caii, la început, pe urmă calul, ca în final niciunul, pe atât eram de nefericită când mă apropiam de cotețul
GLORIE COPILĂRIEI I de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357074_a_358403]
-
cotețul porcului; acesta mă speria. Pe cât eram de fericită când mă strecuram în grajd pe lângă coada vacii, la locul unde erau caii, la început, pe urmă calul, ca în final niciunul, pe atât eram de nefericită când mă apropiam de cotețul porcilor. Nu aveam nimic împotriva lor, dar egoismul meu de copil era mai puternic decât compasiunea pentru animale; vaca o puteam duce de lanț din drum până la grajd, calul se lăsa purtat de ham, numai de prezența porcilor nu puteam
GLORIE COPILĂRIEI I de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357074_a_358403]
-
o vestă, care să-i înconjoare burta și spatele. În fiecare seară deșiram la lână, ajutată de tanti Oala, pe care tata-mare o făcea ghem și pe care mami o aștepta să tricoteze la vesta lui Cartuș. Tata-mare îi mutase cotețul în magazine din cauza gerului, unde îi pusese o pătură veche să-i țină de cald și grijuliu cum era, îi mai dădea și târcoale noaptea, să fie convins că “băiatul nu suferea de frig”. În seara când mami a terminat
GLORIE COPILĂRIEI SFÂRŞIT de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 () [Corola-blog/BlogPost/357168_a_358497]
-
să-l închid, îi las ușa deschisă de la magazie, că mai profită cu colindul și mai sare gardul și unul cu mână mai lungă. Am întrat în casă și l-am lăsat pe Cartuș mulțumit să intre și el în cotețul lui din magazie. Toată noaptea Cartuș a lătrat și a patrulat prin curte de la poartă până la ușa lui tata-mare. Spre dimineață m-am trezit în zgomotul făcut de tăticu care încerca să reaprindă focul în sobă. -Cartuș doarme, toată noaptea
GLORIE COPILĂRIEI SFÂRŞIT de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 () [Corola-blog/BlogPost/357168_a_358497]
-
când din greșeală mingea îmi cădea printre flori?! Cartuș accepta să fie certat fără să știe care era motivul și ca un prieten ce îmi era, își lasă urechile pleoștite, își ascundea coada și fără să mă privească, pleca la coteț. Cine avea să-mi șteargă lacrimile? Ce era drept, de multe ori limba lui mă dezgusta când și-o trecea peste obrajii mei umezi, dar era felul lui de a mă consola, de a mă asigura că era lângă mine
GLORIE COPILĂRIEI SFÂRŞIT de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 () [Corola-blog/BlogPost/357168_a_358497]
-
după ce îl mângâia, îi explica că nu vrea să fiu leneșă la școală sau să o mint că nu am lecții. Cartuș părea convins de vorbele ei, sau poate de ce îi arunca să mănânce și pleca mulțumit la el în coteț. Câteodată îi băteam în ferestră și imediat ce își lipea botul pe geam, mă prefăceam că plâng. Cartuș mă privea cu urechile ciulite și după câteva țipete și văicăreli, mă lătra supărat și pleca. Eram așa de mirată de puterea lui
GLORIE COPILĂRIEI X de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 () [Corola-blog/BlogPost/357092_a_358421]
-
întrebam toți cum de știa că era în pat?! De câteva ori pe zi tata-mare trebuia să facă un effort dureros, să-l asigure pe bietul Cartuș că totul era în ordine. Adesea tanti Oala îl certa și îi arătă cotețul, dar Cartuș, fidel în iubirea lui, nu se mișca, ci numai își arăta colții amenințător. Ce poți să știi ce reacții are un animal?” murmura ea șirușinată, intra în casă. Frica ei mă distra și fericită, îi povesteam pe șoptite
GLORIE COPILĂRIEI X de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 () [Corola-blog/BlogPost/357092_a_358421]
-
știu, dar știu că tata-mare se amețea destul de bine, că îl mângâia și îl săruta pe Cartuș până când acesta, plictisit, sau pleca singur, sau pleca gonit de tanti Oala, care, enervată, îl amenința pe tata-mare că îi va face un coteț lângă Cartuș, pentru că “tot îl iubea mai mult decât pe ea”. Obosit și supărat că nimeni nu pricepea că însemna Cartuș pentru el, o strigă pe mami înainte să intre în casă și îi spunea: -Marioara, cine nu are un
GLORIE COPILĂRIEI X de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 () [Corola-blog/BlogPost/357092_a_358421]
-
de toată soia. La fel, mi-a sunat cucurigul în cap, când am constatat că destui cocoși, rățoi, gâscani, câțoi, bibiloi rămâneau, în relațiile cu partenerele lor, ca și oamenii, fazani. Dar cel mai mult m-a frapat că toate cotețele beneficiau de autonomie locală, de steag , stemă și limbă. Adevărat că puține cotețe aveau probleme. În unele, minoritarii erau majoritari iar în altele, majoritarii erau minoritari, chestie pentru care Statului i se fâlfâia. Dacă nu m-a mirat că pe
ZBOR LA SOL de JANET NICĂ în ediţia nr. 972 din 29 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/357204_a_358533]
-
constatat că destui cocoși, rățoi, gâscani, câțoi, bibiloi rămâneau, în relațiile cu partenerele lor, ca și oamenii, fazani. Dar cel mai mult m-a frapat că toate cotețele beneficiau de autonomie locală, de steag , stemă și limbă. Adevărat că puține cotețe aveau probleme. În unele, minoritarii erau majoritari iar în altele, majoritarii erau minoritari, chestie pentru care Statului i se fâlfâia. Dacă nu m-a mirat că pe potecile naționale dintre cotețe, pline de gropi și de găinaț, circulația era împiedicată
ZBOR LA SOL de JANET NICĂ în ediţia nr. 972 din 29 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/357204_a_358533]
-
locală, de steag , stemă și limbă. Adevărat că puține cotețe aveau probleme. În unele, minoritarii erau majoritari iar în altele, majoritarii erau minoritari, chestie pentru care Statului i se fâlfâia. Dacă nu m-a mirat că pe potecile naționale dintre cotețe, pline de gropi și de găinaț, circulația era împiedicată de curcani, m-a dat pe spate faptul că în lumea orătăniilor nu venea niciodată barza, deși toți masculii alergau după pupăza vecinii. Seara, îi spusei soției că n-am fost
ZBOR LA SOL de JANET NICĂ în ediţia nr. 972 din 29 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/357204_a_358533]
-
2012. În general, gospodăriile sunt mari în Sebeșul de Sus. Ele sunt alcătuite din două case, unite printr-o poartă mare, boltită, în mijloc cu o curte mare, să poți întoarce carul cu boi, iar în spate au anexele (grajduri, cotețe etc). Nu departe de localitate, se află cascada Chiișoara, unde cred că și nea Mitică a ajuns să se scalde, măcar o dată, în copilăria sa. La vreo 2 kilometri de la ieșirea din sat, de vrei să iei o cursă CFR
SEBEŞUL DE SUS – CU NEA MITICĂ PRINTRE AMINTIRI (CAPITOLUL XXX) de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 326 din 22 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357387_a_358716]
-
acelor oameni care îl băgau în seamă, pronunțându-i numele sau strigându-l chiar, pentru a-i da ceva bun. Cu timpul, tot el, cu tactul său ieșit din comun, ne-a învățat să nu-i mai punem mâncarea la coteț degeaba, ci să-i dăm de mâncare doar atunci, când ne va cere. Nu s-a bătut niciodată cu niciun alt câine sau cu vreo pisică, însă, nu știu cum a făcu, tot așa, pe mutește, din toată droaia de câini și
URSU” de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 526 din 09 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358287_a_359616]
-
multe ori micul dejun sau cina din oraș, după cum îi permitea programul ce și l-a făcut, studiindu-l cu atenție pe al nostru, al celor din curtea lui, dar, de consumat, își consuma tot ce căpăta, numai acasă, în fața cotețului său, oricât ar fi fost de gustoase. Brutăria, foarte aproape de noi, era locul unde se desfăta cu covrigi, franzele, cornuri și plăcinte de toate felurile. Brutarul avea mereu câte ceva pus de-o parte pentru el, căci Ursu, dulău în toată
URSU” de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 526 din 09 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358287_a_359616]
-
se putea așa ceva: când el știa că poate să plece, pleca fără a sta prea mult pe gânduri! Ursu nu păzea doar casa noastră. Libertatea era parte integrantă din felul lui de a fi. Știa că are curtea sa și cotețul său, păstrate de el în permanență curate - noi nu am curățat nimic după el prin curte și nici nu l-am spălat, căci nu ne-a mirosit nici măcar odată a câine nespălat -, și mai știa că mai are, deasemenea, și
URSU” de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 526 din 09 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358287_a_359616]