430 matches
-
fie, oare, misterul trupului ei? Mă îndoiesc; mă turbură orice conversație care îmi insinuează primejdia, adică unirea mea cu Maitreyi, care se pune la cale. Știu că sunt în primejdia aceasta. Am atâtea probe zilnice. D-na Sen, îndeosebi, mă covârșește cu simpatia-i maternă. Inginerul mă numește "copilul" său. (Notă. Nu înțelegeam nimic, firește!)" " Seara, la masă, d-na Sen se plânge că o chem încă "doamnă", iar nu "mamă", cum e obiceiul în India. Are o blândețe sfântă și
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
pe un chaise-longue, cu perna sub cap și cu ochelarii negri, iar femeile, cu Mantu, cu Khokha și cu mine așezați pe jos, ascultând cântecul cu capul rezemat în palmă. Atunci am văzut eu minunea aceea, emoția care i-a covârșit pe toți într-atît, încît însuși inginerul plângea cu lacrimi rare, iar Maitreyi își ascunsese capul în șal și suspina. M-am răzvrătit împotriva acestei pătimiri, care violenta sufletele, și am ieșit din cameră. Nu puteam face însă nimic odată ajuns
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Geurtie. Ce spui, Harold? Dar când îți vorbea ție de hinduism și de vacile lui, și înjura pe Domnul nostru Iisus Christos? Și acum îmi spui mie să tac din gură... Harold era extrem de încurcat, pe d-na Ribeiro o covârșise panica. ― Ia astîmpărați-vă! vorbi. ― Eu mă duc, le spusei, sfârșit, și mă ridicai. Geurtie mă privi îmbufnată. ― Se duce să se roage la templul lui. Nu-i ajută Dumnezeu... *** Am avut o noapte sălbatecă. De cum am rămas singur (umblasem mult
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
nimic, s-a speriat și m-a rugat să plec îndată, nu cumva să mă îmbolnăvesc, să iau malaria (știa că suferisem cu un an înainte de malaria) și câte altele. Avea un ton poruncitor și probabil că mă disprețuia mult, covârșit de patimă și durere cum eram. Călugării aceștia indieni nu te pot consola niciodată, căci li se pare nevrednic de consolat acel suflet robit durerii, și idealul lor de atroce detașare nu are nimic de-a face cu omenescul care
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
fiecare fântână să beau și să-mi răcoresc fața. M-am culcat o dată cu răsăritul stelelor," lângă un mango uriaș, crescut singuratec la capătul unui heleșteu, părăsit. M-au chinuit multă vreme țânțarii, dar în cele din urmă oboseala m-a covârșit și nu m-am deșteptat decât târziu în zi, cu mădularele supte, aproape fără să-mi dau seama unde mă aflu... Visasem probabil ceva înspăimîntător, căci m-am deșteptat transpirat și tremurând. Am luat-o aproape la goană pe șosea
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
să-și ocupe timpul împachetând rochiile lui Hattie, dar se oprea întruna din lucru ca să se uite pe fereastră, așteptându-se s-o vadă venind în fugă, cu părul în vânt. O văzuse pe Hattie toată în lacrimi la plecare, covârșită de voința lui John Robert și incapabilă să-i reziste. Își imaginase (pe drept cuvânt) că până dimineața Hattie o să-și recapete stăpânirea de sine și o să redevină bătăioasă, rebelă, în stare să-și adune acea forță rece, rareori dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
dor de tine, dor orbitor, pârjolitor / ... / Mi-e dor de tine, dor, dor, dogoritor de viață / fără leac, / dor împătimitor, ursit, riscant, / că de atât amar de dor, îmi pare, doamne, / că n-am să mă mai săvârșesc în veac... Covârșit de sentiment, poetul mixează registre lingvistice și stilistice diferite, în aceeași încercare de a sugera suveranitatea dragostei și, crucificat de senzualitate, o receptează ca pe matricea în care pare a fi dispus să se manifeste nu evanescent, totuși, lăsându-se
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
mea! (Am întins mâinile ca s-o îmbrățișez și să-i spun în clipa aceea: fii soția mea.) Ea mă respinse cu violență. Fără să vreau am surprins în gestul ei o grimasă de oroare, care îmi sugrumă orice avânt. Covârșit m-am lăsat pe un scaun, cătând la ea cu durere și uluire. Mihaela rămase în picioare impasibilă, parcă fugise din ea. O tăcere grea a coborât între noi ca să ne despartă și mai mult. Situația,devenise intolerabilă, trebuia întreprins
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
pricina. Să vă mai po vestesc de halucinația cârdurilor de japonezi fotografic-meduzați înaintea Meduzei?!?) Și că dintre toate Bunăvestirile văzute (întâmplător, am mers pe urmele unui bun prieten metafizician, care pregătește un eseu pe tema respectivă), cea botticelliană m-a covârșit de-a binelea prin divina i, seducătoarea levitație de-o teatralitate superbă? Adică prin gradul de participare rafinat-dansantă a mișcărilor, în care, ca-ntr-o tiradă shakespeariană de luxuriantă, reciproc-magnetizantă ambiguitate, Îngerul dă să spună și să sară, dar se
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
tându-i 7 + 11 ore - căci am greșit drumul, bașca micii de la Dedulești - vorbindu-le nonstop de i-am extenuat, cred, pe viață de logoreica-mi persoană), Andrei Manolescu și galeșa-i soție, Adina Popescu (ai cărei admirabili părinți m-au covârșit), Ana Maria Sandu, Luiza Popovici, Matei Martin, Adina Dragomir, Patricia Mihail... Mirare. Cum de-au ajuns ditamai Primăria și Consiliul Județean Alba (care a lansat cu această ocazie și un extrem de util Ghid turistic al județului) să se asocieze cu
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
Cu el bea! Cu el Își petrecea nopțile! Din cauza lui ei n-o vedeau aproape de loc! Din cauza lui era tristă acum! Santiago făcuse o descoperire insuportabilă. „Nici la Hollywood nu le fabrică așa de fine“, se gîndea funcționarul agenției Panagra, covîrșit de admirație, cînd Juan Lucas spuse: „Semnează hîrtiile astea, Susan“, Întinzîndu-i un stilou de aur cum nu mai văzuse niciodată, nici măcar la anunțurile de publicitate; i-l Întinse ținîndu-l ca pe o țigară, numai cu două degete, obișnuite fără Îndoială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Întotdeauna se descotorosise de cîte cineva, concediase chiar zeci de oameni deodată, dar altfel, semnînd o hîrtie, ca atîtea altele În ziua aceea și alții se Însărcinau să-i execute ordinele. O singură dată În viață pierduse hîrtiile și Susan, covîrșită de păreri de rău din pricina celor Întîmplate, nu fusese În stare să-l ajute. I se rupea inima de milă pentru Julius, ce prostuță, oricare altă servitoare ar fi putut ține locul Vilmei, ce rost avea să te atașezi așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
poșetă Îngrozitoare și o duse la ochi ca și cum ar fi vrut să-și ascundă fața În ea. Mașina ajunse În dreptul grilajului de la poarta palatului, străbătu aleea și o luă În jos pe bulevardul Salaverry. Vilma plîngea În hohote și era covîrșită de rușine. Prin oglinda retrovizoare, Carlos reușea să vadă cum Îi săltau sub bluză sînii tari și puternici, cum se conturau provocator, cum coborau brusc și apoi se ridicau din nou, ca o dorință care izbucnește nestăvilit, de parcă ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
chinezii pot fi oameni fini. Asemenea lucruri i se Întîmplau bietului Juan și-l duceau În pragul infarctului, pe urmă lumea o să spună că a murit din motive economice, În urma supărărilor pricinuite de afaceri, din cauza grijilor financiare care l-au covîrșit, un infarct datorat tensiunilor tipice pentru un adevărat businessman... La bar rămîneau pînă se Înnopta; În timpul ăsta femeile Îi așteptau afară, pe terasă și copiii Începeau să-și piardă răbdarea, fiindcă voiau să meargă acasă. Se Încheiau afaceri și la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
arătau fără greș Întreg calendarul ecleziastic. Susan Îi Întindea lui Julius cartea ei de rugăciuni ca să i-o deschidă la pagina potrivită, dar pe urmă uita să se slujească de ea și se mulțumea să stea nemișcată, simțindu-și sufletul covîrșit de bunătate și schimba priviri pline de Înțeles cu Sfîntul Matei, preferatul ei dintre cei doisprezece apostoli din piatră rece care o Înconjurau cu austeritate. Din cînd În cînd se auzea glasul grăbit al preotului pronunțînd cuvinte latinești sau clopoțelul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
limuzine negre care strălucesc În lumina soarelui, orbind mulțimea de sărăntoci care-și lipesc obrazul de geamul automobilului ca să-l vadă pe președinte de aproape și seara o să se Îmbete Într-o cîrciumă și la un moment dat o să plîngă covîrșiți de emoție. Trăiască Perú! La Olimpiada din treizeci și șase nu ne-au lăsat să intrăm În turneul de fotbal fiindcă sîntem negri! La naiba! Trăiască Lolo Fernández! Trăiască Manguera Villanueva! Trăiască Perú! Le-arătăm noi lor! și Președintele Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
o mestecau de zor, vorbind și rîzÎnd cu gura deschisă și glumind pe seama celor care nu opriseră lucrul și se opinteau mai departe cu gălețile suind spre planșeul de la etajul doi. Și tot Înfulecînd așa, intrară În vorbă cu Julius, covîrșit de emoție și beat de fericire că era prieten la cataramă cu ei, prieten adevărat, ce să mai lungim vorba, Încît putea să le spună: nu se mestecă așa și Începu să răspundă la Întrebările lor. — Ai surori, puștiule?... SÎnt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
departe Întins pe pat și nemișcat, fără să poată face nimic pentru a-l evita. Mămico, dă-mi cheia de la pușculița mea, te rog. Da, darling, ia-o. Îndată ce Susan Îi dădu cheia, Julius ieși glonț, fiindcă se simțea iar covîrșit de momentul acela dificil și fiindcă Bobby sosea tocmai atunci cerînd iertare: — Julius... iartă-mă, am spus o minciună. — Mulțumesc, Bobby... — Julius, iartă-mă: nu e adevărat. — Știu, Bobby, mulțumesc. — Julius... — Destul!... — Dacă-mi dai cheia, Îți spun cu cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
învierea naturii, care repetându-se în fiecare an, conducea de la sine la idea nemuririi. Este cunoscut că religiunile politeiste confundă și schimbă adeseori înțelesul și atributele zeilor lor, că fiecare popor, fiecare oraș chiar aveau câte un zeu favorit, care covârșea în curând pe toți ceilalți în însemnătatea ce o dobândea pentru mintea poporului. Astfel găsim la Atenieni pe Pallas-Atene sau Minerva, la Romani pe Mart și așa mai departe. În Egipet fiecare nomă adora un zeu deosebit. Tracia, regiunea vinului
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
stăpână, Și-mi dă mâna ta, Adio iubito! Și nu mă uita. Eu alerg pietroasa cale Ce acum mi s-au deschis, De-oi muri, frumoasă moarte Pentr-un lucru eughenist. 6 Ale firei daruri toate Pre tine te-au covârșit Ș-a te-ntrece nu se poate Alta până în sfârșit. Erisa cea prea frumoasă Care norii revărsând Se ivea vremea frumoasă Ș-acum se vede - apuind. Prin lacrimile credinței Chipului tău mă închin Și spre jertfă aduc ție Ne-ncetatul meu
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
de putere armele cu care aceasta să-și zidească templul damnat. Prăbușirea lui Septimus este ratarea nu doar a propriei vieți, ci și semnul rătăcirii moderne. Instinctul luciferic care îi locuiește pe acești preoți ai miracolului tehnologic sfârșește prin a covârși partea luminoasă din savantul damnat. Și dacă La marque jaune descrie tentativa de a supune însăși mintea omenească acestui jug cerebral, S.O.S. mé téo res este încununarea wagneriană a viziunii dominate de ambiția cuceririi elementelor naturii. Occidentul este
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
-ți găsești o prietenă bună, asigură-te că nu te obișnuiești cu ea până-ntr-atât, Încât să uiți că la urma urmei fiecare din noi e singur În viață și că mai devreme sau mai târziu singurătatea nepieritoare va covârși orice prietenii Întâmplătoare. Oricât de supărată ar fi fost, talentele de jucătoare ale lui Armanoush erau cu siguranță neafectate de dizpoziția sa. Cu acel „șase șase“ a pătruns În căsuța Asyei și a zdrobit-o pe adversara ei scoțându-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
nu-l costa nimic să adauge un mic paragraf În acest sens, cu un elogiu adus machiajului care, rămînÎnd la suprafața pielii, nu putea desigur să rivalizeze cu lava care-i inunda sîngele atunci cînd certitudinea prezenței lui Dumnezeu Îl covîrșea. De aceste scurgeri de bazalt topit care Îl pătrundeau și-l ardeau aveam și eu parte. Trăiam pe panta unui vulcan. După căsătorie, dacă aș fi avut curajul să-i mărturisesc tatei că nu mai asistam la liturghie, m-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
precizare din deschiderea rubricii de „Notițe” a numărului 8 oferă explicațiile necesare: „Revista noastră a pus în contact pînă acum publicul de la noi cu trei spirite reprezentative moderne din Occident: Cocteau, pictorul Delaunay și Pirandello. N’am vrea să ne covîrșim cu un elogiu de sine; ne punem însă în unison cu ritmul accelerat al epocii și spiritualitatea ei ubicuă. Peste socotelile diplomatice ale politicienilor, cari pun în jurul țărilor tranșee de sîrmă ghimpată, se înfăptue trainică, solidară, liberă, Internaționala umană. Modești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
caldă, dar a plouat suficient de mult. Lăcustele n-au venit decât o singură dată, dar nu în puhoaie, și n-au fost nici epidemii. Regele vizigot Svintila îi alunga de pe domeniile sale pe ultimii bizantini; regele Clotaire I era covârșit în Neustria și în Austrasia de intrigile conților și ale episcopilor; împăratul Heraclie era prins în lungul război cu persanii. Dacă n-ar fi existat viclenele uneltiri ale bizantinilor și obișnuitele certuri între duci, în regatul regelui Adaloald ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]