KorAP: Find »[drukola/base=cozonac & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...11 12 13 ...60 >

1,476 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310

de preț? — Ce să se ascundă? — Planul poziției unei comori spaniole scufundate În largul coastelor Irlandei. Sau altceva, la fel de romantic. Ți-a cerut să-i dai În schimb un gaj, o sumă frumușică, să zicem douăzeci de lire - lăsîndu-ți firește cozonacul, pînă se va Întoarce de la bancă... — Vorbele dumitale mă pun pe gînduri... — O, stratagema le-ar fi reușit! exclamă domnul Rennit. Avea un talent extraordinar de a reduce totul la nivelul vieții de fiecare zi. PÎnă și bombardamentele aeriene nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
individul să se fi strecurat În casa dumitale cu intenția de a te jefui. Poate că te-a urmărit din scuar pînă acasă. Te-ai lăudat cumva că ești bogat? — Le-am dat o liră cînd mi-au cerut Înapoi cozonacul. — Un om care dă o liră pentru un cozonac e un om bogat, zise domnul Rennit cu un fel de satisfacție. CÎt despre individul acela, cred că era un dezechilibrat, fiindcă de obicei hoții nu folosesc otrăvuri. — Dar cozonacul? — A

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
intenția de a te jefui. Poate că te-a urmărit din scuar pînă acasă. Te-ai lăudat cumva că ești bogat? — Le-am dat o liră cînd mi-au cerut Înapoi cozonacul. — Un om care dă o liră pentru un cozonac e un om bogat, zise domnul Rennit cu un fel de satisfacție. CÎt despre individul acela, cred că era un dezechilibrat, fiindcă de obicei hoții nu folosesc otrăvuri. — Dar cozonacul? — A, era un simplu pretext. Individul n-a venit pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
Înapoi cozonacul. — Un om care dă o liră pentru un cozonac e un om bogat, zise domnul Rennit cu un fel de satisfacție. CÎt despre individul acela, cred că era un dezechilibrat, fiindcă de obicei hoții nu folosesc otrăvuri. — Dar cozonacul? — A, era un simplu pretext. Individul n-a venit pentru cozonac. — Mai ai și altă explicație? Spuneai că se pot găsi zeci de explicații. — O prefer totdeauna pe cea mai simplă, spuse domnul Rennit plimbîndu-și degetele În sus și În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
e un om bogat, zise domnul Rennit cu un fel de satisfacție. CÎt despre individul acela, cred că era un dezechilibrat, fiindcă de obicei hoții nu folosesc otrăvuri. — Dar cozonacul? — A, era un simplu pretext. Individul n-a venit pentru cozonac. — Mai ai și altă explicație? Spuneai că se pot găsi zeci de explicații. — O prefer totdeauna pe cea mai simplă, spuse domnul Rennit plimbîndu-și degetele În sus și În jos pe sticla de whisky. S-ar putea totuși ca individul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
Spuneai că se pot găsi zeci de explicații. — O prefer totdeauna pe cea mai simplă, spuse domnul Rennit plimbîndu-și degetele În sus și În jos pe sticla de whisky. S-ar putea totuși ca individul să fi venit și pentru cozonacul acela, ajuns din greșeală În mîinile dumitale; nu e exclus să fi conținut ceva de preț... — Și otrava, susții că mi s-a părut numai? — Ar fi explicația cea mai simplă. Enervat de placida incredulitate a domnului Rennit, Rowe izbucni

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
avut neobrăzarea să folosească aceeași otravă, adăugase el, uluit de ideea asta ce-i venise deodată În minte. Așa că toată lumea ar fi crezut că m-am sinucis, cu otrava ce mi-a rămas după moartea soției mele... — Pe cît Înțeleg, cozonacul a ajuns din greșeală În mîinile dumitale, Îl Întrerupse domnul Rennit. Trebuie să găsim persoana căreia-i era destinat. E vorba, deci, de o simplă urmărire - și la asta Jones și cu mine ne pricepem. Vom Începe cu doamna Bellairs

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
dumitale, Îl Întrerupse domnul Rennit. Trebuie să găsim persoana căreia-i era destinat. E vorba, deci, de o simplă urmărire - și la asta Jones și cu mine ne pricepem. Vom Începe cu doamna Bellairs. Ea ți-a spus cît cîntărește cozonacul, dar ce anume a făcut-o să-ți indice greutatea lui? Numai fiindcă te-a confundat cu o altă persoană, din pricina Întunericului. Poate că și semeni cu persoana..., continuă domnul Rennit, schimbînd o privire cu Jones. Totul este s-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
singur cercetări. Așa ceva nu se obișnuiește. Dacă toată povestea asta e rodul imaginației mele, au să-mi dea adresa doamnei Bellairs, argumentase Rowe. Dar În cazul În care bănuielile mele sînt Întemeiate, au să Încerce să mă omoare, pentru că, deși cozonacul nu mai există, am știut de existența lui și de intenția unor persoane de a intra În posesia lui. Așa că asta trebuie să facă Jones - să mă păzească. Stînjenit, Jones tușise, frămîntîndu-și pălăria pentru a atrage atenția patronului său. — Ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
de dactilografă nesalariată - calitate subliniată de mica insignă ce-o purta la butonieră. — Ce doriți? Întrebă femeia, cu un glas aspru. Toată furia și orgoliul Îi dispărură ca prin farmec. Încercă să-și aducă aminte ce-i spusese individul În legătură cu cozonacul care nu-i era destinat. Cuvintele lui nu i se mai păreau deloc sinistre acum. CÎt despre gustul ceaiului, oare nu se deșteptase de atîtea ori cu gustul acesta pe limbă? — Ce doriți? repetă femeia, cu același glas aspru. Aș

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
nume nu lucrează aici. — Am Întîlnit-o În parc, la tombolă... — Știți, toate doamnele care lucrează la tombolă sînt voluntare. Nu vă putem spune adresele lor. — Se pare că s-a făcut o greșeală, stărui Rowe. Mi s-a dat un cozonac destinat altuia... — Mă duc să mă interesez, zise dactilografa, și intră Într-o Încăpere alăturată. Rowe avu răgazul să se Întrebe dacă nu fusese cumva imprudent venind singur Încoace. N-ar fi fost mai bine să-l ia cu el

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
aștepte la un colț de stradă, numai pentru că i se păruse că seamănă Întrucîtva cu femeia pe care o iubește, de parcă ar fi pierdut-o și Încă nădăjduia s-o găsească Într-o zi În mulțime. — Ați venit În legătură cu un cozonac? Întrebă fata. Rowe o privi cu luare aminte; asemănările erau prea mici În comparație cu marea deosebire ce le despărțea: fata era vie, iar cealaltă moartă. — Aseară am primit vizita unui domn trimis, cred, de biroul dumneavoastră, răspunse el. Își găsea anevoie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
anevoie cuvintele, pentru că i se părea la fel de absurd să și-o Închipuie pe fata asta amestecată Într-o crimă, pe cît i se părea de absurd să se gîndească la Alice altfel decît ca la o victimă. — Am cîștigat un cozonac la tombola organizată de dumneavoastră, dar se pare c-a fost o greșeală. — Nu pricep. O bombă mi-a distrus locuința Înainte de a putea să-mi dau seama ce anume voia de la mine omul acela... — Nimeni nu putea să vină

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
era singur cu fata, dar În timp ce aceasta Îi vorbea, un tînăr ieși de după paravan. Avea aceleași trăsături fine ca și ea. Fata i-l prezentă: — Acesta este fratele meu, domnule... — Rowe. — Cineva l-a vizitat pe domnul Rowe În legătură cu un cozonac. Nu prea Înțeleg despre ce este vorba. Se pare că l-a cîștigat la tombola noastră. — Să vedem, cine putea să fie? TÎnărul vorbea perfect englezește; doar excesiva corectitudine a frazei și grija de a nu face vreo greșeală vădeau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
de fapt austrieci. Omul acela era englez. — Trebuie să fi fost unul dintre cei ce ne ajută benevol. Avem atîtea ajutoare, Încît nu-i cunosc după nume nici pe jumătate dintre ei. Doriți să restituiți premiul, nu-i așa? Un cozonac... Voiam doar să mă interesez, spuse Rowe prudent. — Domnule Rowe, dac-aș fi În locul dumneavoastră nu mi-aș face atîtea griji. Aș păstra cozonacul „pentru suflețelul... meu. CÎnd folosea vreo expresie mai populară, auzeai parcă ghilimele Înfășurîndu-se ușor În jurul ei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
cunosc după nume nici pe jumătate dintre ei. Doriți să restituiți premiul, nu-i așa? Un cozonac... Voiam doar să mă interesez, spuse Rowe prudent. — Domnule Rowe, dac-aș fi În locul dumneavoastră nu mi-aș face atîtea griji. Aș păstra cozonacul „pentru suflețelul... meu. CÎnd folosea vreo expresie mai populară, auzeai parcă ghilimele Înfășurîndu-se ușor În jurul ei, ca un fel de scuză. — Din păcate, cozonacul nu mai există, zise Rowe. Locuința mi-a fost bombardată aseară. — Îmi pare rău. Vreau să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
prudent. — Domnule Rowe, dac-aș fi În locul dumneavoastră nu mi-aș face atîtea griji. Aș păstra cozonacul „pentru suflețelul... meu. CÎnd folosea vreo expresie mai populară, auzeai parcă ghilimele Înfășurîndu-se ușor În jurul ei, ca un fel de scuză. — Din păcate, cozonacul nu mai există, zise Rowe. Locuința mi-a fost bombardată aseară. — Îmi pare rău. Vreau să spun, Îmi pare rău pentru locuința dumneavoastră. Ce importanță mai poate avea acum cozonacul acela? Fratele și sora erau niște oameni Încîntători și - fără

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
ușor În jurul ei, ca un fel de scuză. — Din păcate, cozonacul nu mai există, zise Rowe. Locuința mi-a fost bombardată aseară. — Îmi pare rău. Vreau să spun, Îmi pare rău pentru locuința dumneavoastră. Ce importanță mai poate avea acum cozonacul acela? Fratele și sora erau niște oameni Încîntători și - fără Îndoială - cinstiți, dar iată că se agățau de o contradicție de-a lui. — În locul dumneavoastră nu mi-aș face griji, zise fata. Rowe Îi privea șovăitor. Se gîndea că e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
nevoia să spargă cu orice risc zidurile carcerei. Acum căuta, cu prudență, o ieșire. Iată, tinerii aceștia trăiseră și ei experiența teroarei dar ieșiseră din ea nevătămați, fără nici o cicatrice pe suflet. — De fapt, nu-mi fac griji numai din cauza cozonacului, rosti el. Cei doi Îl priveau cu un interes sincer și prietenesc; În ciuda evenimentelor din ultimii ani, Își păstraseră tinerețea, și mai sperau că viața le va oferi și altceva decît durere și plictiseală, neîncredere sau ură. — Ce-ar fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
Rowe se simțea ca În fața unor copii ahtiați după povești. De bună seamă că adunîndu-le anii, n-ar fi trecut de 50. Iar el se simțea mult mai bătrîn. — Am avut impresia că oamenii care voiau să pună mîna pe cozonac ar fi fost În stare de... orice violență. Le povesti despre vizita infirmului, despre insistența lui și gustul acela ciudat al ceaiului. Ochii de un albastru spălăcit al tînărului străluceau, plini de ațîțare. E o poveste pasionantă spuse el. Dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
povestea asta? Rowe regreta acum că se dusese la domnul Rennit - nu tenebrosul Jones și scepticul său patron, ci acești doi tineri erau aliații de care avea el nevoie. — După ce mi-a ghicit norocul, doamna Bellairs mi-a indicat greutatea cozonacului - de altfel nu chiar greutatea corectă. — Extraordinar! exclamă tînărul, cu Însuflețire. — Mi se pare absurd, zise fata, și adăugă, folosind aproape aceleași cuvinte ca și domnul Rennit: A fost probabil o simplă neînțelegere. — Neînțelegere? „Zexe!“ rosti tînărul, Înfășurînd În ghilimele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
vă spun un lucru, spuse Rowe șovăitor. — Așa? făcu Hilfe, apropiindu-se repede și așteptînd nerăbdător răspunsul, cu mîna sprijinită din nou pe umărul surorii lui. Un lucru care-l poate scoate din cauză pe reverendul Topling?... Cred că În cozonacul acela se ascunde ceva. — Ce anume? — Nu știu. Dar am băgat de seamă că individul fărîmița fiecare bucățică de cozonac pe care-o lua. — S-ar putea să fie un obicei, sugeră domnișoara Hilfe. — Obicei? o Îngînă fratele ei. — Da

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
din nou pe umărul surorii lui. Un lucru care-l poate scoate din cauză pe reverendul Topling?... Cred că În cozonacul acela se ascunde ceva. — Ce anume? — Nu știu. Dar am băgat de seamă că individul fărîmița fiecare bucățică de cozonac pe care-o lua. — S-ar putea să fie un obicei, sugeră domnișoara Hilfe. — Obicei? o Îngînă fratele ei. — Da, una dintre maniile alea vechi englezești, pe care le studiezi cu atîta atenție, Îl repezi fata. Rowe Încercă să-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
obicei, sugeră domnișoara Hilfe. — Obicei? o Îngînă fratele ei. — Da, una dintre maniile alea vechi englezești, pe care le studiezi cu atîta atenție, Îl repezi fata. Rowe Încercă să-i explice: — Nu despre asta e vorba. Mie nu-mi trebuia cozonacul lor, dar sînt sigur că au Încercat să mă omoare. Știu că pare neverosimil acum, În plină zi, dar dacă l-ați fi văzut pe omulețul acela infirm turnîndu-mi laptele În ceașcă și așteptînd cu ochii țintă la mine, În vreme ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
sigur că au Încercat să mă omoare. Știu că pare neverosimil acum, În plină zi, dar dacă l-ați fi văzut pe omulețul acela infirm turnîndu-mi laptele În ceașcă și așteptînd cu ochii țintă la mine, În vreme ce fărîmița felia de cozonac... — Și chiar credeți, spuse domnișoara Hilfe, că prietena reverendului Topling... — N-o asculta! o Întrerupse Hilfe. Da, de ce nu ar fi implicată prietena reverendului? Criminalii nu mai formează astăzi o clasă aparte. Noi doi știm asta prea bine. În Austria

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]