698 matches
-
sărutare a vârfurilor pământului cu bolțile de la care începe infinitul. Munții nu au capete, ci adâncuri și vârfuri spre neînchipuit; munții, lângă obrazul cerului povestesc și cântă. Carpați noștri au deasupra lor vântul tăiat de vârfurile brazilor și de cântecele „crăiesei” lor, Lucreția Ciobanu, lumină magică a masivilor Sibiului. Înălțați de brazi, ca de frunți, munții urcă temerar la soare și la oceanul magnific al veșniciei. Asemeni lor, glasul Lucreției Ciobanu zboară la armonia melodică a edenului muntenesc al Sibiului, mozaicat
LUCREŢIA CIOBANU MÂNGÂIEREA CÂNTECULUI, SUS, PE FRUNŢILE MUNŢILOR de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381838_a_383167]
-
norii de oi urcând prin iarba scurtă și grasă a culmilor, apoi o înapoiază fermecată de glasul ei, tot lor. Rar au fost, sunt sau vor mai fi cântece păstorești care să răsune într-un chip dumnezeiesc, asemenea celor ale „crăiesei” munților sibieni, Lucreția Ciobanu! Interpreta muzicii folclorice a munților, Lucreția Ciobanu va rămâne o legendă a cântecului păstoresc! În acest cântec, ceea ce duce la perenitate, e grija de a scoate la lumină folclorul pur și a-l interpreta numai curățat
LUCREŢIA CIOBANU MÂNGÂIEREA CÂNTECULUI, SUS, PE FRUNŢILE MUNŢILOR de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381838_a_383167]
-
cântecul Lucreției Ciobanu însoțește pâinea și vinul prânzului cel de toate zilele, ca și gândurile și trăirile sufletești, bune sau rele, bucuroase sau întristătoare! În timpul lucrului meu la cartea „Timp fără ani. Oglinzile unui veac” a rămas nefinalizat textul dedicat „crăiesei munților”, Lucreția Ciobanu, ce urma să fie integrat în această carte. Miercuri, 30 septembrie 2015, însă, cântăreața cu ceresc glas și-a sfârșit drumul cutreierător prin împărăteștii munți românești, pe care i-a iubit ca un cerb și i-a
LUCREŢIA CIOBANU MÂNGÂIEREA CÂNTECULUI, SUS, PE FRUNŢILE MUNŢILOR de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381838_a_383167]
-
atunci când dau premii. Sunt premii de la ei pentru ei, dar pentru zilele vieții noastre, nu! Din păcate! Mă onorează, mulțumesc!” Peste puțin timp, vorbind cu interpreta Mioara Velicu despre aceasta, mi-a spus cu un surâs c-ar fi zis „crăiasa munților”: „diploma, ca diploma, dar plicul?!” Era, firește, o glumă. Lucreția Ciobanu nu era niciodată subjugată de bani. S-a dăruit total, întreaga sa viață, folclorului românesc. „S-a adresat, prin comoara cântecelor sale, întregii țări - aceasta mi-a spus
LUCREŢIA CIOBANU MÂNGÂIEREA CÂNTECULUI, SUS, PE FRUNŢILE MUNŢILOR de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381838_a_383167]
-
a adresat, prin comoara cântecelor sale, întregii țări - aceasta mi-a spus-o chiar ea, minunata cântăreață a folclorului muzical românesc, Lucreția Ciobanu”, s-a confesat maestrul Benone Sinulescu, sunându-mă la telefon imediat după aflarea zguduitoarei vești a stingerii „crăiesei munților”. „Nu «doamna munților», ci «crăiasa munților», acesta este adjectivul mai aproape de adevărul inegalabilei cântărețe care mi-a fost colegă, prietenă, soră”, s-a destăinuit, mai departe maestrul Benone Sinulescu în conversația telefonică întrepătrunsă de o tristețe pe care nu
LUCREŢIA CIOBANU MÂNGÂIEREA CÂNTECULUI, SUS, PE FRUNŢILE MUNŢILOR de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381838_a_383167]
-
întregii țări - aceasta mi-a spus-o chiar ea, minunata cântăreață a folclorului muzical românesc, Lucreția Ciobanu”, s-a confesat maestrul Benone Sinulescu, sunându-mă la telefon imediat după aflarea zguduitoarei vești a stingerii „crăiesei munților”. „Nu «doamna munților», ci «crăiasa munților», acesta este adjectivul mai aproape de adevărul inegalabilei cântărețe care mi-a fost colegă, prietenă, soră”, s-a destăinuit, mai departe maestrul Benone Sinulescu în conversația telefonică întrepătrunsă de o tristețe pe care nu am simțit-o niciodată în glasul
LUCREŢIA CIOBANU MÂNGÂIEREA CÂNTECULUI, SUS, PE FRUNŢILE MUNŢILOR de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381838_a_383167]
-
celuilalt toate clipele mai bune sau mai umbrite, ale noastre, deși le-am fi simțit chiar și de nu ne-am fi vorbit, atât de apropiați eram. Ne-a părăsit corporal, nicidecum sufletesc, rapsodul cântecului ardelenesc, doinitoarea, mângâietoarea inimii românilor, «crăiasa munților» (și ea iubea renumele acesta), patriarhul cântecului român al Ardealului și nu numai al lui, ci al României toate. Am cântat împreună în Basarabia a fost, între noi, însuflețitoarea inepuizabilă, ne-a întreținut veselia, ne-a „îmbolnăvit” de bunădispoziție
LUCREŢIA CIOBANU MÂNGÂIEREA CÂNTECULUI, SUS, PE FRUNŢILE MUNŢILOR de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381838_a_383167]
-
tineri și de tot felul de boli. Eu n-am fost bolnavă niciodată. Am avut probleme mărunte, de la frigul îndurat pe vremuri. Secretul meu este că mi-am trăit viața fără supărări. Am făcut mereu haz, indiferent de situație”, reflecta „crăiasa munților”, poate ca mărturisire liberă, poate ca așezare interioară a gândurilor. „Secretul” acesta al cântăreței se intersectează pe drumul vieții sale cu o anume măcinare venită din grija sa de a nu împovăra pe nimeni niciodată (și nici nu a
LUCREŢIA CIOBANU MÂNGÂIEREA CÂNTECULUI, SUS, PE FRUNŢILE MUNŢILOR de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381838_a_383167]
-
este icoană și candelă nestinsă, și asemenea este, sunt sigură de aceasta, pentru toți românii care-și înțeleg idealul și își resorb viața sufletescă din rădăcini!” 30 septembrie 2015! Capăt omenesc de cărare prin lumea frământată în valurile vieții, pentru „crăiasa munților”! Rămân munții și rămâne cântecul! Și munții și cântecul vor dăinui înstelați de cântăreața ce le-a închinat ființa și spiritul: Lucreția Ciobanu! Aurel V. Zgheran (aurel.vzgheran@yahoo.com) Referință Bibliografică: Lucreția Ciobanu Mângâierea cântecului, sus, pe frunțile
LUCREŢIA CIOBANU MÂNGÂIEREA CÂNTECULUI, SUS, PE FRUNŢILE MUNŢILOR de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381838_a_383167]
-
Să-ți cânt cu al inimii puls, Ca să-ți adun admiratorii?!... Am renăscut, ca androgin, Cu o nouă coastă din eter, Remediu ultra alcalin, Nemuritor în ego alter. Aș vrea să-mi spui că ai visat Să-ți scrie o Crăiasă fată, Endymion, cu gând curat Și cu privirea înghețată... Referință Bibliografică: EMIN ENDYMION / Aga Lucia Selenity : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1475, Anul V, 14 ianuarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Aga Lucia Selenity : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
EMIN ENDYMION de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1475 din 14 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382027_a_383356]
-
strângă - de pe mese Sărbătoarea - nu se știe cine va avea grija rigoarea fierbinte - afundat cu genunchii-n visul zăpezii mă rog să nu apară de nicăieri - servitorii - nici zorii e-atâta parfum cald - în plin frigul minunii : alaiuri - crai și crăiese de abur - zăbovesc sporovăiesc - prin somn și haruri - la fântâna sticlindelor daruri MULȚI ANI mulți ani - nu-nseamnă motiv de trufie: doar să privești - cu liniștea soarelui lumea-n ochi - iar privirea maiestuos transatlantic - să-nainteze - trainic - prin mrejele tulburi
POEME PENTRU UN NOU AN de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2192 din 31 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380564_a_381893]
-
și iluștri dascăli, îndrumat de Voievozi regali ori virtuoși Bărbați de Stat, de Vlădici aleși, înfrățit cu Marii Comandanți ai bravei noastre Oștiri, cântat de marii noștri poeți și rapsozi, primenit de marii condeieri, binecuvântat de femei alese, principese și crăiese de sacrificiu filantropic-un adevărat cult sacru al Omeniei, cum a fost cazul princiar prin excelență al inegalabilei și inimoasei Regine Maria. Voievozii, Bărbații de Stat, Marii Comandanți, Femeile pline de har, poeții, scriitorii, dascălii, Clerul, toate păturile sociale ale
BISERICA ORTODOXĂ BASARABEANĂ-ÎNFĂPTUITOARE A MARII UNIRI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2278 din 27 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379265_a_380594]
-
s-au întrupat în aurele Eroilor, Mucenicilor și Sfinților. Puterea de cremene a rezistenței religioase basarabene împotriva rusificării principatului lor și al nostru milenar a fost Biserica-Mamă în frunte cu Odorul ei scump, poporul ortodox. Pentru mine, Principatul lui Burebista-Basarabia, Crăiasă și Martiră este acel tainic și sacru-Acasă: locul de înfrumusețare al Miresei princiare logodită cu Voievodul chipeș din Carpați, locul binecuvântat al vieții eroic-legendare și leagănul bucuriei mărețelor lăcașuri de cult-mărgăritarele ortodoxe ce ne atârnă de nemurire, inima prin care
BISERICA ORTODOXĂ BASARABEANĂ-ÎNFĂPTUITOARE A MARII UNIRI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2278 din 27 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379265_a_380594]
-
Dumnezeu cel curat, ca un prunc sfânt, deschizând pântecele celei curate, Luiși ca Dumnezeu Se aduce.,, (Michael O’ Carroll, C.S. Sp., comp. and ed., Theotokos 3rd ed. Wilmington, DE: Michael Glazier, Inc., 1988, 162) Profetul Dacoromânilor, Mihail Eminescu o adoră: Crăiasă alegându-te,/ Îngenunchiem rugându-te,/ Înalță-ne, ne mântuie/ Din valul ce ne bântuie;/ Fii scut de întărire/ Și zid de mântuire, Privirea-ți adorată/ Asupră-ne coboară,/ O, Maică prea curată/ Și pururea Fecioară, Marie! (Irina Nicolaescu/ Sergiu I.
DACII STAU CU PRUNCUL INVITAT LA CINĂ de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2192 din 31 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379264_a_380593]
-
martie 2016. Simți tu ce boare tandră ca un poem șoptit Ne mângâie pe gene ca într-un vis frumos? Boboci de flori surâd pe creste de zenit, Se-ntrec miresme blânde, în cânt de nai, duios. În rochii de crăiese, cu năsturei de rouă, Brândușele-și desfac suavele petale, Sporesc culori în crâng, picturi de viață nouă, Plutesc colibrii-n stol, în ochii tăi, agale. Tihnit, pe firul ierbii un cărăbuș în frac Adulmecă mireasma de gențian-albastră, Furnica chicotește pe-
INES VANDA POPA [Corola-blog/BlogPost/379411_a_380740]
-
Citește mai mult Simți tu ce boare tandră ca un poem șoptitNe mângâie pe gene ca într-un vis frumos?Boboci de flori surâd pe creste de zenit, Se-ntrec miresme blânde, în cânt de nai, duios. În rochii de crăiese, cu năsturei de rouă,Brândușele-și desfac suavele petale, Sporesc culori în crâng, picturi de viață nouă,Plutesc colibrii-n stol, în ochii tăi, agale.Tihnit, pe firul ierbii un cărăbuș în fracAdulmecă mireasma de gențian-albastră,Furnica chicotește pe-un
INES VANDA POPA [Corola-blog/BlogPost/379411_a_380740]
-
de Aur, s-a înălțat spre zarea nesfârșită a azurului ceresc identificându-se cu dreapta credință, cu monarhia creștină, cu slujirea apostolică, cu autoritatea și dragostea hristică, dar mai presus de toate cu Prietenia lui Iisus și a Maicii Sale-Marea Crăiasă a Cosmosului, Fecioara Maria. Zbuciumul și osteneala celor mici, urâcioși dar cointeresați, s-a axat pe nedumerirea convertirii ori neconvertirii împăratului, uitând faptul esențial și fundamental că prin aderare la Ortodoxia lui Hristos, Constantin cel Mare a devenit coslujitor al
ÎMPĂRAŢI ŞI SFINŢI DACI AI PĂMÂNTULUI ŞI CERULUI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2333 din 21 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/381053_a_382382]
-
Petru din Roma, fosta catedrală din Bonn-Germania, Biserica Sfântului Gereon din Cologne, Biserica Sfântului Victor, orașul german Xanten, Mănăstirea împărătească-Vasilomonastiro din Cipru, Biserica Învierii de pe Golgota, Biserica Nașterii de la Betleem, Biserica Înălțării de pe Muntele Măslinilor, Biserica din pustia Sinai închinată Crăiesei Cerului și turnul Elena, care-i poartă numele, Biserica Maicii Domnului cu cele 100 de porți din Paros etc. Sfinții Părinți conform tradiției păstrate afirmă că: „Sfânta Elena a construit la Locurile Sfinte 365 de biserici mari și mici.”(Kostas
ÎMPĂRAŢI ŞI SFINŢI DACI AI PĂMÂNTULUI ŞI CERULUI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2333 din 21 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/381053_a_382382]
-
miracolele lumii apelor pe care n-au putut să și le explice, dornici de senzațional, încă din cele mai vechi timpuri și până astăzi oamenii au creat o literatură fantastică, foarte bogată care vorbește de monștri marini, de sirene, de crăiese și zâne ale apelor, de obicei, cu implicații malefice asupra vieții omenești. Celebră a devenit relatarea lui Homer despre apariția seducătoarelor sirene, ființe acvatice, jumătate femeie și jumătate pește cu un glas fermecător, care îi atrăgeau pe corăbieri în adâncuri
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381033_a_382362]
-
miracolele lumii apelor pe care n-au putut să și le explice, dornici de senzațional, încă din cele mai vechi timpuri și până astăzi oamenii au creat o literatură fantastică, foarte bogată care vorbește de monștri marini, de sirene, de crăiese și zâne ale apelor, de obicei, cu implicații malefice asupra vieții omenești.Celebră a devenit relatarea lui Homer despre apariția seducătoarelor sirene, ființe acvatice, jumătate femeie și jumătate pește cu un glas fermecător, care îi atrăgeau pe corăbieri în adâncuri
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381033_a_382362]
-
se ridică tăcute din bezna nopții, adormind arcașii tot mai obosiți, care-și abandonează săgețile ascuțite pe nisipul viclean al plajei, ce le îngroapă cu strășnicie în cele mai tainice ascunzători. Iarna pierde teren și domnia ei are zilele numărate. Crăiasa cea mândră și aprigă a Zăpezii, se opune cu toate forțele unei înfrângeri iminente și inevitabile, dar Demiurgul e nestrămutat în convingerea Sa. Ca un părinte indulgent ce e, a permis fiicei rebele să-și satisfacă temperamentul vijelios și trufaș
REVANȘĂ PIERDUTĂ de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2210 din 18 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374330_a_375659]
-
aprig sărutată, de mii de barzi mereu cântată... Ești primul astru vizitat de noi, ce te-ai sfințit sub pași omenești! Vernale nopți, poeme de-ntuneric, cuprinse-s de lumina clopotului tău, închise-n cupa florilor de vară... Selenă dulce, crăiasă mândră-a nopții, ne-arați aceeași față în creșteri și descreșteri, ne și în echilibru viața pe pământ, ne scalzi în roua lacrimilor tale de lumină și ne inunzi cu strofe-ascunse-n raze! De-aceea te-admirăm cu toți din suflet
VISURI COSMICE (POEME) de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374462_a_375791]
-
Acasa > Poeme > Emotie > PRIMĂVARĂ, EU, SUNT Autor: Mara Emerraldi Publicat în: Ediția nr. 1882 din 25 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Anotimpul mireasă, dorul renașterii, în speranța de rod - Primăvară frumoasă, mândră crăiasă în parfumuri aleasă, speranță-n mai bine pentru orice norod. Căldura celestă văzduhul îl umple, copacii ning petale, roz-albe culori, pe-un verde smarald ce-n totul irumpe și toate se-adună-ntr-o ploaie de flori. Anotimpul puterii ce viață răsare din
PRIMĂVARĂ, EU, SUNT de MARA EMERRALDI în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373390_a_374719]
-
ninge în hohot, iubite, Si cum prin bocetul surd, aiurea gonesc, Cum rochia de mireasă și șiragul de lacrimi Curgând, fără milă, în urmă, mă dezgolesc. Privește-mă cum ninge cu mine, iubite, Cu cea mai mândră a iernii albă crăiasa, Privește-mă cum dalb mă aștern peste veacuri, La nunta din cer, tu mire, eu eterna-ți mireasă. Privește-mă ultima dată cum ning a iubire Și cum te topesc de drag în plină iarnă din noi, Privește-mă, preaiubite
PRIVEȘTE-MĂ CUM NINGE de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2171 din 10 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371489_a_372818]
-
fața ei și-n glasul ei o umbră de nefericire și nu vrusei s-o mai întreb nimic. De ce să-i mai umblu prin micul ei trecut care poate era tragic? Plecai acasă și nu dormii toată noaptea. O visai crăiasă prin pădurea Bucovului și eu o duceam în brațe, îi culesesem flori și-o împodobisem ca pe-o zână și pluteam cu ea pe valea Bucovului, prin poienițele de pe malul râului, într-o nespusă fericire; o sărutam și-o strângeam
PRINŢESA ŞI PATEFONUL- PROZĂ SCURTĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1336 din 28 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/371555_a_372884]