3,263 matches
-
era pântecul unei gravide străbătut de convulsiile care preced nașterea. Niște urlete surde, scurte, urmate de altul mai prelung, au înnebunit animalele din vecini, au semănat panica printre oameni care au văzut olane și acoperișuri despicându-se, pereți plesnind, podele crăpându-se sau luând foc când jăraticul din vetre s-a răspândit, când flacăra slabă a lumânărilor a incendiat pânzele din apropiere, când sticlele lămpilor cu gaz s-au făcut țăndări. Unii au fugit din casă, preferând potopul explodării acoperișurilor. Ultima
Almeida Faria - Conchistadorul by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/9951_a_11276]
-
o doză de incertitudine continuă să persiste. Ambivalența amăgirii și a adevărului. "Horrible shadow", "unreal mock'ry", fantomă reală sau iluzie, iată o îndoială care nu se va risipi niciodată. În teatrul nÜ, pe scenă înaintează un personaj mascat. Este crape, singurul care poartă mască și singurul al cărui nume înseamnă "actor", în sensul de "cel ce acționează". Intrarea lui reprezintă un moment-cheie: ea constă în lenta traversare a unei punți ce face legătura dintre un aici al scenei și un
Monique Borie - Fantomă și teatru by Ileana Littera () [Corola-journal/Journalistic/9085_a_10410]
-
reprezintă un moment-cheie: ea constă în lenta traversare a unei punți ce face legătura dintre un aici al scenei și un altundeva de unde sosește actorul mascat, un altundeva identificat ca teritoriu al morților, al zeilor ori al demonilor. Intrarea lui crape semnifică apariția unui invizibil ce se materializează în vizibilul scenei, a acelui altundeva devenit un aici prezent în fața noastră și a cărui esență se cristalizează în figura "mortului care se întoarce". Cele mai frumoase piese nÜ sunt acelea "cu fantome
Monique Borie - Fantomă și teatru by Ileana Littera () [Corola-journal/Journalistic/9085_a_10410]
-
și abia apoi o memorie a celor vii. Căci, pentru ca fantoma să "retrăiască", ea are nevoie de un martor al evenimentelor petrecute, waki, și de ajutorul memoriei acestuia. Doar în ochii lui waki fantoma va avea un corp, corpul lui crape. Or, waki este el însuși o ființă din afara societății, un marginal, cel mai adesea un călugăr rătăcitor. Ca să poți sta de vorbă cu morții, ne spune teatrul nÜ, trebuie să ai experiența peregrinării, trebuie să fi cutreierat lumea în lung
Monique Borie - Fantomă și teatru by Ileana Littera () [Corola-journal/Journalistic/9085_a_10410]
-
a dispărea în final, o formă totuși robustă, plină de energia care face să vibreze podeaua scenei atunci când crape-fantoma dansează bătând din picior. În nÜ regăsim, încă o dată, tensiunea dintre imaterial și material: pentru a întrupa imaterialul, vidul de substanță, crape (actorul) trebuie să stăpânească arta cântului și a dansului, a suflului și a mișcării. Al treilea și ultimul exemplu despre care aș vrea să vă vorbesc este cel al lui Kantor. Kantor ocupă un loc aparte în teatrul contemporan, căci
Monique Borie - Fantomă și teatru by Ileana Littera () [Corola-journal/Journalistic/9085_a_10410]
-
moartea/ ca pe un pisoi/ care să-mi sară/ pe pat./ îmi pare atât de rău/ pentru nevastă-mea/ o să găsească trupul ăsta/ uscat,/ țeapăn/ alb/o să-l scuture o dată/ apoi poate încă o dată/ Hank!/ Hank nimic./ nu că o să crăp/ mă îngrijorează,/ci nevastă-mea/singură cu grămăjoara aia de nimic./ aș vrea să știe că/ pentru toate nopțile/ în care am dormit împreună/ chiar și cele mai inutile certuri/ au fost lucruri/ întotdeauna splendide/ și că cele mai grele
Treizeci de ani de agonie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9304_a_10629]
-
noaptea. Adolescent fiind, obișnuiam să rătăcesc prin Iași, singur, în orele toride ale amiezii, pe străduțe necunoscute, la periferia orașului, închipuind scene tandre și obscene, ascunse în spatele geamurilor căscate, negre, mistuitoare... Mă fascinau cișmelele, picurul în van pe cimentul fierbinte, crăpat de smocuri de iarbă, al curților părăginite... sau într-un lighean smălțuit fantastic, stîrnind ecouri... Întrezăream, halucinant, femei dubioase, fermecătoare, cu șoldurile evazate, cu sînii căzuți, moi, pînă la buric, făcîndu-mi semne magice de după perdele... Visam că le posed în
Emil Brumaru:"Aș citi trei sute de ani... Iubesc cărțile ca pe femei" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9336_a_10661]
-
bucată de vreme îmi dă tîrcoale, leneșă și ideea că am, totuși, un destin de scriitor. Nu regret că am făcut Medicina umană. Am disecat cadavre, am suportat maladii imposibile, și ca medic, și ca pacient; am asistat oameni care crăpau. În anul VI, la Medicină legală, mi-a căzut, la examenul practic, să tai calota craniană, cu un fierăstrău micuț, zimțuit fin, îndepărtînd pletele încă crescînde... să constat leziunile cerebrale ale unei femei, o contabilă ce se aruncase în fața trenului
Emil Brumaru:"Aș citi trei sute de ani... Iubesc cărțile ca pe femei" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9336_a_10661]
-
sânge de rândunică, între dinții încleștați se încearcă să crească iarba. noroiul înroșit se substituie limpezimii din vene, un puls greoi ne gâtuie saltul, unul spre altul, iar mușchiul cel verde albește, în efortul de a găsi nordul. undeva, se crapă de ziuă, lumina picură în stropi de rășină brună și băltește. întunericul, cu piei sfâșiate, ca o fiară obosită, se ascunde în vizuină, înaltul sună a tobe de pluș iar josul ce-ngroapă nimicul, întors spre pământ, ca un tulnic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
ce mă-nneacă în praf? dă-mi un semn, născocește o slovă, smulge o unghie balaurului ce stă între noi neclintit ca o stâncă. prea târziul a sunat din penultimul gong. noaptea cu vene îngroșate subțirele somn se tot sparge, se crapă aiurea ca o coajă de ou, dând naștere golașului pui al treziei ce doare. noaptea cu vene îngroșate avansează greoi, nămolos. dinspre mine vin vise-ntrerupte, spații încâlcite cu iz de vulcan noroios. în apele otrăvite mă zbat ca într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
ou, dând naștere golașului pui al treziei ce doare. noaptea cu vene îngroșate avansează greoi, nămolos. dinspre mine vin vise-ntrerupte, spații încâlcite cu iz de vulcan noroios. în apele otrăvite mă zbat ca într-o plasă de fier. când se crapă de ziuă, salvarea-i un nor galben, pufos, ce-mi crește-n viscere. încă o dată coloana-mi îndrept, fericită de înțelesul luminii, de semnul ei cu nervuri de frunză ce-și trimite clorofila adânc în os. băieții mei băieții mei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
stă ca un zeu fără nuanțe, fără morală, locuit doar de fanatismul care l-a creat. Progenitură ideală, e stăpân pe fiecare dintre noi și va supraviețui tuturor nevrozelor pe care le trăim încercând să devenim aidoma lui. După ce vom crăpa, în amintirea celorlalți va rămâne el și nu noi, va rămâne partea de impostură absolută a fiecăruia, „adevărul“... Cine îl neagă, cine încearcă să îl sufoce, să îl ucidă sau, mai rău, să îl uite, îl regăsește în oglindă, prieten
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
cu „binele“, „adevărul“ și „frumosul“. * Târziu, în nopțile lungi ale bătrâneții, când descoperi în tine, la nesfârșit, greșeli după greșeli, infinite greșeli... Prea târziu. Murim erudiți în greșeală. * Am să trăiesc până ce cuvântul care nu se poate scrie îmi va crăpa toracele ca să-și lase fisiunea geamătului, poezia definitivă, peste nesimțirea șoaptei ascunse în memorie, boala acestei guri care nu și-a spălat niciodată diamantele ucigașe. Sigur că mă înșel asupra lucrurilor în viață; dar ce victorie mai plină decât să
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
o putem justifica? Nu putem suporta să fim inocenți atâta vreme cât tot ce ne înconjoară, viața însăși nu sunt inocente. Am căzut prin minciună ca să dispărem prin minciună. * Toate rândurile astea se vor alinia în uitare, umilite de indiferență. Când vei crăpa, nu vei spune că te desparți de viață, vei spune doar că ai înțeles în sfârșit sensul despărțirii de cel ce ai fost. Miracolul singurătății este secunda în care aștepți să ți se confirme înfrângerea. Și dacă nu cunoști prea
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
un glonț în cap. Avea douăzeci și trei de ani. Un geniu fulgurant - și în filozofie se moare arareori de tânăr. * Străfulgerările de fericire pe care le trăim nu le dobândim decât triumfând împotriva neantului personal, chiar dacă va trebui să crăpăm după aceea. Și totuși, ucenicia întru neant este imposibilă - nu avem nimic de învățat de la neant, poate doar certitudinea că nu înseamnă nimic. Dacă ar fi fost altfel, nu am fi trăit niciodată un singur minut, măcar, de fericire. * Nimicul
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
trebui să țină pe masa de scris o floare carnivoră. „Cu cât se spun mai multe cuvinte, cu atât este mai multă deșertăciune.“ Eclesiastul. * Câți pensionari ai împlinirii în viață. Și bucuria jalnică a acestei perversități fudule, mințind bătrânelul care crapă cu gândul la cât de important este el între oameni... Gândul mi-a fost însă retezat de vizita unor intelectuali care mi-au mâncat tocănița și au băut o găleată de ceai, susținând cu gravitate că libertatea fiecăruia trebuie respectată
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
cea mai gratuită dintre satisfacții. Logica mea, ca dinaintea unei femei goale care se îmbracă după ce ți-ai închipuit îmbrățișarea. * Orice etică pe care încerci să o formulezi în izolare devine o etică a resentimentului că oricând ai putea să crăpi fără fidelitatea vreunui semen, fără miracol. Și te transformi într-un fundamentalist al problemelor grave, fără putința de a mai zâmbi gratuit în fața unui adolescent. * De la un capăt la altul al vieților noastre, suntem manipulați de un Spirit care ne
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
Doamne, ocrotește-i pe români" sau făloasa declinare a identității ,,Noi sîntem români, noi sântem români.." construită, evident, după cunoscutele modele Noi sîntem bulgari, Noi sîntem burundezi sau Noi sîntem zuluși? Evident, în aceste înălțătoare situații, lucrurile se schimbă; dușmanii crapă unul cîte unul, ocultele internaționale se mai zbat o clipită, ca o coadă de șopîrlă desprinsă de trup, apoi li se gată și lor oxigenul, iar în timpul acesta geometrii și topografii celești fac măsurătorile necesare și ridică axa lumii taman
Secvențe estivale by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9530_a_10855]
-
teroare" (p. 220). Aceea era noaptea înfricoșătoare a anului 1940, un trecut scurtcircuitat de prezentul imediat, de "trauma telurică, cutremurul, ca în urmă cu trei ani, în noaptea aceea limpede de primăvară când, dintr-odată, crusta a început brusc să crape și să arunce în aer povara pestilențială a mocirlei" (p. 221). Delirul primăverii, frisonul care descompune bacovian conștiințele, dar nu descătușează energiile benefice, îl afectează profund pe Tolea, trăind un prezent umilitor (cozi, lipsuri, suspiciuni, turnătorii etc.). Salvarea lui temporară
Disperarea clovnului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9566_a_10891]
-
apare folosind un limbaj neadecvat și jigniri în dialogul cu elevi de clasa a treia dintr-o școală din București. Printre expresiile care ar fi fost folosite de Lăură Georgescu se numără: Dacă-ncepea un borș d-ăla de-i crapă creierii pe pereți?!", Numai o secundă! Numai o secundăăă! Ajungem și la sex!", " Când vorbesc, nu ma întrerupi. Dacă ți-a murit cineva lângă tine, nu e o problemă!". "Anul trecut, în timpul programului "Școlii altfel", presedintele CNA a șocat, prin
Șefa CNA, pentru elevi: Îi crăpa creierii pe perete by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/80393_a_81718]
-
Constantin Țoiu Mâncau semințe de floarea soarelui și, fiindcă erau știrbi cu toții, semințele nu reușeau să le spargă între dinți și mai întâi le crăpau între degete și abia apoi le azvârleau în gură cu pumnul; degetele lor erau arse de soare, cu unghii gălbenite, mari, netăiate, și semințele aruncate rămâneau în bărbile lor lipovenești, mari și ele. Așa că, vorbind, semințele se scuturau din bărbile
Exerciții by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7735_a_9060]
-
nașei de cununie! (}i-am zis eu să nu-ți faci rochie?!) Toată lumea din biserică o să stea cu ochii pe mine, n-auzi? (Și ce: ești strîmbă, cocoșată?) Tu poți să-ți iei și costum de gata, numai să nu crape și ăsta pe tine, da eu ce mă fac, cu gomoasele astea, măcar și Musica: să mă compare ele de la spate? Fănică, mai dezmeticit: Mergem la București. să-ți comanzi! Cînd om ține noi restaurantul din Gara de Nord! Că așa, mă
Modista și feminismul by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7747_a_9072]
-
enervare. Singura cale de-a scăpa e ironia, destul de groasă, după situație: " - Să deschidem fereastra. Aici e un aer insuportabil. Mă sufoc, spunea doamna. - Ba nu, fereastra trebuie să fie închisă. N'am poftă să fac o pneumonie și să crăp de pofta Dumitale! riposta domnul. La un moment dat, un călător care părea că moțăe într'un colț al compartimentului, se adresă celorlalți călători, cari începuseră a da semne de enervare: - Domnilor, eu aș avea o idee, care ar pune
Onoarea unor oameni cuminți (II) by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9761_a_11086]
-
a da semne de enervare: - Domnilor, eu aș avea o idee, care ar pune capăt acestei neînțelegeri. - S-o auzim! cerură toți. - Aș fi de părere așa: să închidem fereastra ca să se sufoce Dumneai; să o deschidem după aceia să crape Dumnealui, și pe urmă sunt sigur că vom putea călători și noi mai liniștiți." Alte compartimente, în care bunicul Nesimțilă nu se sfiește să se ducă, sînt restaurantul, teatrul, saloanele. Sfaturile care se dau în asemenea împrejurări sînt mai degrabă
Onoarea unor oameni cuminți (II) by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9761_a_11086]
-
ușile pentru ca abia la urmă să „lichiascî pi gios”. Casa era mică iar „salonul” ocupa și el aproape o jumătate de odaie și, cu toate acestea, mai era multă treabă de făcut. Victor tăia lemne pentru toate zilele Crăciunului, le crăpa și le aranja frumos sub șopron pentru a fi la-ndemână. Când făcea treabă prin ogradă, olarul nu se despărțea de „Gloria” lui, un radio portabil mai vechi, un cadou primit de la Rică, fecioru-su. Prietenii, neamurile și vecinii se obișnuiseră
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]