322 matches
-
rostind o frază de genul: „E caldă apa, fetelor?” Între dușuri era un spațiu de cincizeci de centimetri; dacă făcea duș lângă roșcovană, fata ar fi putut să-i atingă Întâmplător mădularul. La gândul acesta, simți efectiv că leșină; se cramponă de faianța chiuvetei. În aceeași clipă, din dreapta, doi adolescenți năvăliră râzând zgomotos; purtau șorturi negre cu dungi fluo. Bruno se pleoști instantaneu. Își vârî sexul În chiloți și se concentră asupra toaletei dentare. Mai târziu, aflat Încă sub șocul acestui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
secolul al XV-lea până În secolul al XX-lea, se poate caracteriza În esență ca fiind istoria unei disoluții și a unei dezagregări progresive; totuși, păturile instruite sau semi-instruite care, de bine de rău, contribuiseră la impunerea acestor noțiuni se cramponau de ele cu o virulență deosebită, și Înțelegem de ce, În primii ani, lui Frédéric Hubczejak i-a fost atât de greu să se facă auzit. Istoria celor câțiva ani care i-au permis lui Hubczejak să facă acceptat un proiect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
deloc pe Anna. Doar mai aparține și altora. Unii se cred peste tot la ei acasă. Cu siguranță ăsta face și la el acasă același lucru, ptiu drace, ce oameni. Băiețelul Rainer mușcă icnind din coaja de brânză și se cramponează de ea ca lipitoarea. Nisip umed scrâșnește în maxilarele care nu sunt încă dotate cu toate măselele de minte. Hâc, stomacul se și întoarce pe dos, iar pâinea cu untură semidigerată se înghesuie spre ieșire. Spre ieșirea în caz de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
cândva. Chestia asta îl mai frământă și astăzi pe Rainer, dar dacă asemenea lucruri îl frământă și pe Camus, atunci e într‑o companie bună. Camus este un supernihilist, neantul este neant și, ca atare, lipsit de sens. Să te cramponezi de neant e la fel de laș ca și să te cramponezi de Dumnezeu. Absurdul, așa cum îl înțelege Camus, ar fi, după părerea mea, echivalentul neantului. Camus face din durere un principiu universal, din durere și din plictiseală. Pe ambele le cunoaștem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
dar dacă asemenea lucruri îl frământă și pe Camus, atunci e într‑o companie bună. Camus este un supernihilist, neantul este neant și, ca atare, lipsit de sens. Să te cramponezi de neant e la fel de laș ca și să te cramponezi de Dumnezeu. Absurdul, așa cum îl înțelege Camus, ar fi, după părerea mea, echivalentul neantului. Camus face din durere un principiu universal, din durere și din plictiseală. Pe ambele le cunoaștem, fiindcă le‑am contemplat noi înșine. A se citi în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
primite prin telefon. Tabitha a mers până într-acolo încât să susțină că Lawrence „avea o privire vinovată“ când ea l-a întrerupt și că încercase să-i smulgă cu forța bucata de hârtie din mână. Dar Tabitha s-a cramponat de ea cu o încăpățânare jalnică și a păstrat-o ulterior printre documentele ei personale. Mai târziu, când a formulat acea acuzație fantezistă împotriva lui Lawrence, ea a amenințat că o va prezenta ca „dovadă“. Din fericire, doctorul Quince, medicul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
cu un efectiv de treizeci de ostași, se află la ordinele dumneavoastră. Sunt comandantul plutonului, locotenent Făgurel. Ia loc, locotenente! - l-a invitat colonelul, în timp ce se îndrepta spre locul lui. Să ții cont că noi suntem pe front și ne cramponăm mai puțin pe formalități și mai mult pe fapte. După ce veți fi încartiruiți, la ora șaptesprezece te prezinți aici, pentru a te pune în cunoștință de cauză. Adică să știi ce te așteaptă. Căpitane, îi încartiruiești cum am hotărât... Până
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
la T.V. am aflat noi știri despre revoltele popoarelor islamice de pe continentul Africii, ca vârf al tensiunilor și al modului de afirmare, Libia este cap de afiș. Violențele de acolo sunt de nedescris, iar riposta lui Gaddafi întrece orice imaginație, cramponându-se de putere precum Ceaușescu în România. Numărul de victime a atins 6000 și câte vor mai fi, pentru că masele dornice de libertate nu se lasă intimidate. Regimurile despotice, de orice natură ar fi ele, trebuie să dispară din viața
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
nu poți fi până-n moarte... 1.10.1960 Se clatină coloana ce mă susține drept, acum mai mult ca oricând (De ce firea nu m-aruncă-n noaptea din care m-am rupt?) Cenușa gândului ars cade mereu undeva, dincolo de materie Și oameni cramponați de ea nu vor sări În același loc. Oricât secundele Îmi fărâmițează timpul meu incert și alb Odată lacătele-nchise spărgându-se vor elibera ideile negre Și focuri stinse renăscute lumini scăpărând În culori noi frământă Câtă compilație-n maldărele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
său viu, se mișcă odată cu mine, palpită, pulsează, Îi aud bătaia oceanică a sensurilor, Întind mâna pe Întuneric, pipăi până ajung la hârtie și creion; la primul contact cu aceste obiecte străine, corporalitatea poemului s-a estompat pe jumătate; mă cramponez de resturile mutilate ce mi-au rămas, ca să reconstitui scheletul; am o foame nepotolită de scris: iată, lumina se-ngână cu Întunericul, stau culcat În patul cald, primitor, mă bucur fără motiv; nu-mi simt forma corporală a trupului; eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
înaltă care trebuie să fie a sa, foarte sus față de aceste mizerii și intrigi, ocupîndu-se împreună cu suita sa, cu tenacitate, de interesele permanente ale țării și favorizînd toate aceste progrese, el își păstrează toată popularitatea și națiunea nu se poate crampona de nerealizările lui mai mult decît de ale ei însăși". Problema popularității regelui este foarte mult dezbătută: majoritatea observatorilor regretă răceala personajului, asprimea comportamentului său de militar prusac, austeritatea sa. Se regretă faptul că nu are moravuri de mare senior
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
nu dăduseră rezultatele scontate. Doctrinele ce condamnau credințele lumii moderne pretențiile științei, sufragiu universal, principiul suprem de egalitate etc. făceau furori și îi sorteau oprobriului pe cei care le propagau. Asta nu împiedica partidele să se ciorovăiască, burghezia să se cramponeze de posturi de comandă, iar ideile revoluționare să-și croiască propriul lor drum. Era nevoie de un remediu draconic pentru a pune capăt situației, de o idee îndrăzneață care să purifice spiritele. O idee simplă și clară care să mobilizeze
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
l-a așteptat atâția ani. Ea este unica himeră care i s-a arătat în orizontul deșertului și care îi revelează acum un adevăr existențial: „Totul, absolut totul este trecător: anotimpurile, oamenii, norii; și nu slujește la nimic să te cramponezi cu disperare de pietre, să reziști pe vârful unei stânci - degetele obosite se desprind, brațele cad inerte pe lângă trup, suntem târâți din nou de șuvoiul ce pare lent, dar nu se oprește niciodată”. (p.192) La fel ca păstorul Santiago
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
și cum te cheamă. Nu degeaba pidosnicului Popescu îi vine ideea să-și construiască un cavou. Nevroza lui, provocată de scurtcircuitările comunicării, de degradarea unor idealuri, de măcinișul cotidian, îl împinge să-și caute un refugiu. Soluția de care se cramponează îl ajută să uite un timp neadevărul în care, ca într-o mlaștină, s-a împotmolit. Strînsoarea și injoncțiunile unui context vătămător generează, iată, și un asemenea marasm. Sub zarea plumburie, drumul egal al fiecărei zile. Singurătate, sastisire, griji cripta
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
moderne, Eminescu mi se pare un nume opțional. Cultura română Însăși mi se pare opțională atunci cînd trebuie să Înțelegem ce este cultura europeană. CÎt privește dezvoltarea competențelor de comunicare, Învățarea Întrebuințării corecte a limbii natale nu trebuie să se cramponeze de literatura beletristică. Orice elev bacalaureat ar trebui să știe să redacteze un text (rezumat, argumentare sau combinate) și să Încadreze cultural un text aparținător respectivei limbi. Cred că identitatea unui individ nu mai ține astăzi de Înscrierea bagajului lui
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
cu el. M-am ambiționat și i-am oferit dublul prețului. Contraoferta dură l-a clătinat rău pe tataie, așa că a încercat să ne blocheze negocierea: „Domnișorico, las-o pe femeia asta, n-auzi că ceapa e a mea?“; se crampona de ceapa aia de parcă ar fi murit fără ea... Banii erau punctul lui slab, aici trebuia să lovesc. I-am oferit femeii de trei ori prețul; bătrânul dădea deja din colț în colț, dar tot nu se lăsa, a crezut
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
centrifug decît centripet. Pe parcursul anilor de început, identitatea europeană nu este întru totul eliberată de vechea ambivalență. Națiunile coloniale n-au încetat încă să fie astfel. Anglia slăbește frîiele asupra Indiei și Pakistanului (1947), apoi asupra Birmaniei (1948), însă se cramponează de Malaysia și alte regiuni. Țările de Jos sînt nevoite să cedeze Indonezia (1949), în schimb Franța și-a recucerit imperiul: revine în Vietnam și continuă lupta aici pînă la dezastrul de la Diên-Biên-Phu (1947-1954), apoi se angajează imediat în războiul
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
e strâns legat de boala canceroasă a Goldei Meir, ascunsă cu grijă celor din jur. Perspectiva medicală dezvăluie laturi extrem de interesante ale istoriei. Cine ar putea să nege "rolul" jucat la Yalta de boala lui Roosevelt? "Bolnavii" acestei lumi se cramponează prea mult de putere, care adesea a alterat și cele mai tari caractere, antrenând urmări dramatice pentru comunitățile în cauză. J. Bernard a știut să definească situația în termeni memorabili: Gustul puterii e o subtilă și profundă otravă. Ea inspiră
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
suport moartea elanului animant în timpul vieții. Principiul imoral constă în exaltarea dorințelor pămîntești și în ignorarea spiritului supraconștient. Și care dorință pămîntească ar fi mai exaltată și mai irațională decît cea de a prelungi la nesfîrșit viața aparentă? Individul se cramponează de apariție și nu ar vrea să o mai abandoneze: moartea este considerată drept un accident lipsit de orice sens misterios. Dincolo de mormînt, prea ușor ademenit de dorința cea mai irațională, omul speră să salveze ceea ce nu era decît principiul
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
politic, mai viabile decât altele, care se subordonaseră docil acelei „mode”. Mai recent, s-au ivit încercări de contestare a lui B. pe criterii strict literare - ar fi „doar” modern, nu și postmodern, cum s-ar cuveni, cu alte cuvinte, cramponându-se de modernitatea perdantă, ar fi depășit estetic; după alte opinii, romancierul ar fi, dimpotrivă, unul dintre pionierii postmodernismului literar românesc. Dincolo de plauzibilitatea uneia sau alteia dintre „etichetările” posibile, astfel de dezbateri nu fac decât să ateste, din nou, importanța
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285877_a_287206]
-
păcălească soțul zuliar, prin priceperea de care dă dovadă, devine mai degrabă simpatică, decât pasibilă de învinuire colectivă. Fiammetta este deschisă oricărui subiect, nu se rușinează să abordeze situații intime ale cuplului, știe să dea savoare istorisirii și nu se cramponează în pudicitate inuitlă sau falsă, așa cum se întâmplă și în povestirea a două cupluri ce își împart partenerele, la început pentru o mică răzbunare, iar mai apoi spre divertisment, adulterul cunoscut și acceptat devine o modalitate de a diversifica o
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
vatră. Eu l-aș parafraza pe Petru Popescu și chiar l-aș ruga să mai scrie un roman, cu titlul: „Dulce ca mierea e ciolanul patriei”. Personajul principal nu este altul decât Popeye Marinarul, alias Traian Băsescu. Păi nu se cramponează acest personaj malefic pentru români „ de scaunul puterii”, nu râvnește în fiecare clipă la „ciolanul puterii”? În Republica Federală a Germaniei, Willy Brandt<footnote Willy Brandt, născut Herbert Ernst Karl Frahm, la 18 decembrie 1913; d. 8 octombrie 1992 a
AMERIC?INII, HUNIUNEA EUROPEAN? ?I POPEYE MARINARUL by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Science/84039_a_85364]
-
loial ar fi fost ca această înțelegere să ne fi fost făcută cunoscută, mai ales că eram aliați fideli Occidentului și să fim avertizați la ce suntem sortiți o perioadă de timp adică discreției Moscovei și deci să nu ne cramponăm de iluzii 2. Mult timp, această situație n-a fost însă cunoscută. Apoi a început să fie intuită, presimțită, de unii, de alții. Treptat, treptat, am văzut că americanii nu vin și că n-au nici cea mai mică intenție
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
partea restricției, și Justiție, care, așa cum ați mărturisit, este de partea libertății. Or, când eu, adoratorul vițelului de aur, vă somez să faceți o alegere, cum se face că voi, oameni ai abnegației, călcați în picioare principiile pentru a vă crampona de interes? Nu mai declamați atâta împotriva unui mobil care vă guvernează, cum îi guvernează de altfel pe simplii muritori. Această experiență m-a avertizat că, înainte de toate, trebuie rezolvată această îngrozitoare problemă: există armonie sau antagonism între Justiție și
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
nici frații Wright nu aveau vreo școală a gândirii, a calculelor sau precedentelor. Atunci când calculele portanței nu ofereau rezultatele scontate, ei ștergeau toate datele și Începeau dinnou. Și-au inventat propriul tunel de vânt, unde Își efectuau testele.În loc să se cramponeze Într-o gândire rigidă, frații Wright și-au cultivat abilitatea de a privi lucrurile din perspective multiple. Erau Întotdeauna dispuși să renunțe la o soluție greșită, indiferent cât timp o studiaseră. Deși urmărirea țelului era cât se poate de rigidă
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]