1,223 matches
-
un proverb și lumea îl aprecia la superlativ. Dar nici Raluca nu era o ignorantă. Intervenea cu prudență și delicatețe, mai mergea la bucătărie și ne mai aducea cîte ceva înaintea marelui atac asupra bunătăților ce forfoteau prin oale și cratițe. Cum stăteam noi nesătui de parole, sună la ușă cineva, timid, foarte timid. Adică un țîrîit scurt, aproape imperceptibil și apoi tăcere. Este familia Doagă, un prieten din liceu. Nu te incomodează, nu? Vai de mine, abia aștept să fim
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
explic mai bine de atât cum e cu răscumpăratul, dar așa simțeam. Știu că aveam dreptul la o cameră și la raftul de jos al frigiderului. Mă rog, oficial, un raft în frigider, pentru că, neoficial, le mai șuteam de prin cratițe ce găteau din pensia lor minusculă. Mai lincăiam, trebuie zis. Și ei nu-mi reproșau niciodată nimic. Asta e, toți scriitorii fac compromisuri mai mari sau mai mici. Al meu nu cred că era așa de mare. Unde mănâncă doi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
ea eram asemenea unui orb: nu vedeam nimic; absolut nimic. Apoi mă deplasam de pe o grindă pe alta, până ce întreg spațiul expus ploii era acoperit cu fel de fel de vase și mai mari și mai mici: căldări, lighene, oale, cratițe, farfurii... Coboram convins că am făcut o treabă pe cinste. Eroare totală! Nu puteam controla traseul picăturilor și nici locul precis unde-și vor da drumul. Itinerarul acestora era greu de ghicit, fiind aleatoriu, în funcție de factorii externi care se manifestau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Dragoș Protopopescu pentru seminar. Două mari succese am avut în facultate - succese care m-au făcut să exult. Profesorul George Oprescu era un mizantrop și mai ales un misogin notoriu. Ne spu nea în față că locul femeii e la cratiță, și nu pe băncile universității. Pe studente le trata cu un dispreț manifest. Și am dat un examen scris cu el, la istoria artei uni versale. Țin minte și acum subiectul: „Expresionism și impresionism la Goya“. A venit pe urmă
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
Într-o zi, profitând de faptul că găinile s-au ouat în lipsa ei (ce curaj!) și nu știa câte ouă sunt, m-am dus în bucătăria de vară (pentru a evita mirosul) și am prăjit un ou. Am spălat repede cratița, am aerisit cât am putut de bine, am mâncat și m-am trezit în fața unei dileme: ce fac cu coaja de la ou? Dacă o aruncam la gunoi, o vedea. Poate că nu, dar era de-a juns ca să stau cu
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
m-a căutat încă o dată la telefon, iar pe la amiază, probabil, „a făcut-o”, servind un prânz exclusiv de medicamente, de medicamente și de apă, necesară dizolvării tabletelor. Lângă divanul de pe care, în chinuri, se prăbușise, s-a găsit o cratiță pe jumătate goală. Încălzea de mult la sân șarpele gândului sinuciderii. „Mor cei cu ochi albaștri”, mi-a spus el, făcând aluzie la Nichita Stănescu, care a murit tot într-un 13 decembrie, în 1983, și la Sorin Titel, trecut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
de bază, cu reflexe cosmice, telurice, clima terice, rasiale și cu influențe și Împrumuturi directe sau indirecte, permanente sau trecă toare, vizibile sau puțin vizibile, dar pe care le descoperi, ca Într-un adevărat creuzet al geniului nostru național, În cratița și În tigaia româncii, care, fapt uimitor!, combină, preface, per fecționează, „pune ceva de la ea“ (Îmi spune coana Eugenia, căreia Tudor Arghezi i se mărturisea, Înfulecând nu mai știu ce minuni ieșite din mâinile ei, că se lasă de literatură
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
asimilatoare, a facultăților noastre apetitive și a inte ligenței noastre culinare, peste drum de hanul Vlasto, În chiar spatele bisericii Sf. Dumitru, era birtul La Curcan, cu bucătă ria lui văzută din stradă, unde-și Împrăștia aburii și mirodeniile tingirilor, cratițelor, tigăilor și cuptoarelor, și cu interminabilele lui liste de bucate Înaintea cărora rămâneai, neștiind ce să alegi, ca găina morarului din fabulă, după cum puteți judeca și dumneavoastră citindu-le aci și potrivindu-le fiecare la timpul ei și după gustul
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
fotografii cu Victoria. Când văzuse fotografia Victoriei devenise îngrijorat și foarte încordat, fără comentarii. În asemenea împrejurări nici nu era de mirare lipsa de afecțiune. De la bucătăria restaurantului venea un miros plăcut condimentat și se auzea zdrăngănit de oale și cratițe, dar nimeni nu se apropiase încă de masa lor să le ia comanda. Carmen ajunsese la conlcuzia în acel moment că foamea pe care o simțise trecea pe locul doi, contând mai mult un somn bun după atâta oboseală. Nu
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
-l atârnam în cămară). Mie îmi plăcea în mod deosebit să particip la pregătirea gemurilor. Foarte bun era cel de cireșe amare. Eu scoteam sâmburii din cireșe și-mi făceam degetele și buzele vinetealbătrui (de atâta gustare). Așezam într-o cratiță înaltă un rând de zahăr și un rând de cireșe, până terminam fructele. Lăsam așa de seara până dimineața (să facă mult suc). A doua zi puneam vasul la foc și când gemul era pe jumătate fiert, adăugam lămâia (cubulețe
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
Se bătea palma și ca să fie și mai cu noroc, se opreau la crâșma lui Grecu, la rachiu, pentru adălmaș. Olarul, de asemenea își făcea intrarea în sat destul de des, dar cu căruța plină de vale (oale de toate mărimile, cratițe, tigăi, ceainice, lighene, site, polonice, tacâmuri, servicii de farfurii, platouri, tase etc.). Strângea oale (vase) farfurii sparte, tacâmuri vechi și ruginite, tigăi. Striga pe ulițe de răsuna satul: Hai, la oale! Oale sparte. Hai la fandele. tigăi vechi, ceainice, tacâmuri
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
răsuna satul: Hai, la oale! Oale sparte. Hai la fandele. tigăi vechi, ceainice, tacâmuri Nu mai stați pe gânduri! Oale! Oale! Gospodinele ieșeau în uliță și nu-și dădeau rândul în sortarea oalelor de la "negustorul" ambulant. Î n schimb, dădeau cratițele vechi, sparte și ruginite. Făceau astfel curat în gospodăria lor. Aceste personaje au rămas doar în amintirea satelor noastre. Pământ natal Pornind de la ideea afirmată de cronicarul Grigore Ureche, că: "Toată albina își apără căscioara cu acele și cu veninul
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
marele album în limba germană cu sculptură și arhitectură de Renaștere, adus ca „pradă de război“ din campania în Ungaria din 1919, și - în perioada Aiudului tocmai - faptul de a fi acceptat achiziționarea pe un preț de nimic a câteva cratițe de bucătărie de la un furnizor al armatei. Ca avocat mai târziu, n-a fost niciodată ahtiat de câștig, căutând doar să-și servească cât mai conștiincios clientela (pentru că, în general, în măruntele lui procese - căci a apărut în avocatură la
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
că Iliescu a fost prezent la inaugurarea primului restaurant McDonalds. Îmi amintesc că multe dintre străzile Clujului erau neasfaltate și că Bucureștiul era plin de câini vagabonzi. Îmi amintesc de magazine prost luminate unde puteai cumpăra te miri ce, anvelope, cratițe, diverși pantofi și haine. Astăzi aceste imagini ne apar ca dintr-o altă lume. Întorcându-ne la politică, specialitatea mea, aș spune că cel mai simptomatic eveniment al României postcomuniste a fost transferul puterii politice, repetat cu success de câteva
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Administrative/882_a_2390]
-
Maică-mea, în schimb, era mai inventivă. Oricum, ea mă bătea cel mai des și trebuia, prin urmare, să-și pună imaginația la contribuție. Maică-mea mă bătea cu ce avea la îndemînă în momentele respective : umbrelă, bătător de covoare, cratiță sau, pur și sim plu, nuia ori băț - cînd eram în natură. Avea și o preferință : racheta de tenis, pe care o punea bine, în cămară, să știe de unde s-o ia la nevoie. Era vorba, de fapt, de un
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
mănânci grepfrutul cu lingurița de la orezul cu lapte? Obosită de atâta luptă, m-am lăsat invadată de sechelele de civilizație occidentală: mi-am schimbat farfuria de câte ori a fost nevoie și, pe urmă, ea a avut de spălat 30 de obiecte - cratițe, farfurii mici și mari, cuțite etc. [...] Ești foarte deșteaptă, dulcea mea fată dragă; scrisorile și cărțile poștale de la tine sunt o sărbătoare intelectuală, sentimentală, afectivă, reconfortantă etc. Mi-a plăcut foarte mult felul în care îți descrii evoluția spre esențial
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
àvilie curtea bisericei ariete berbece țârău izvor am luat trei chilii, fără culină. trei glăță pentru cuglărie chițorani guzgani clisă slănină, Un dărăb de chită cu clisă. a puțului chisăliță borș tendeu prosop lepedeu cearșaf fedeu pocriș tener farfurie laboș cratiță o cantă de apă oiagă garofă glajă sticlă crăiță regină la șah. crai Vitele cu clopote care se întorc de la pășune pe străzile curate și pietruite. La Ciangăi. Zsok Gergely: gospodărie cuprinsă. 25 jugăre. 7 copii. atenanțe impunătoare. Cai, boi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
desfac, scot sticla cu rachiu și „zic” de la unul la altul cu același pahar. înainte de a rosti „Să fie de sufletul mamei (tatei, fratelui, sorei)”, varsă, fiecare, cîte o picătură. Își împart „moșii” (o cană, o farfurie, un ibric, o cratiță, o căldare), date cu „colac” (plăcintă) și lumînare, și, în așteptarea preotului pentru slujba de pomenire, mai cinstesc o dată, și-ncă o dată sufletul celor ce nu mai sînt. Mormintele părinților arătau ca „făcute” nu de mult. Florile - rare, palide, ofilite
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Din cauza radiației crescute sau a hranei poluate, se presupune. * Niciodată nu voi ști, cum știe nevastă-mea, istoria lucrurilor din casă, inclusiv a obiectelor („efectelor”, cum se zicea în armată) personale. Ea știe cîți ani are covorul, cîți frigiderul, mobila, cratițele, perdelele, mașina de spălat, de unde le-am cumpărat, din ce bani, în rate sau cu plata integrală, cu ce le-am adus acasă, cine ne-a ajutat la descărcat etc. Azi am aflat, de pildă, că sacoul pe care-l
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Roxana stau la gazdă, dar „mănîncă de-acasă”. Le trimitem mereu pachete: cu Salvarea și cu trenul. La Salvare, care pleacă ultramatinal, le duce numai A. La 4½ începe pregătirile, la 5 mă scoală să ajut la legatul oalelor și cratițelor, la 5½ iese pe ușă. Mă întorc în pat și uneori reușesc să adorm. Lucrurile se schimbă cînd e vorba de tren. Trenul e la amiază. Acolo mă ia și pe mine la cărat. Mașină n-avem, autobuzul (în zi
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
individ care inițial a făcut impresie bună și poate că a fost și bine intenționat, numai că, după scurtă vreme se bagă la conducerea țării și consoarta-i, care ar fi făcut mult mai bine dacă ar fi stat la cratiță. Din momentul acela conducerea țării care se compunea exclusiv din cei doi pe care poporul îi va alinta cu diminutivele «Odi și Sini», de la odiosul și sinistra, a mers din eroare în eroare, ei doi știind totul și hotărând totul
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
multe: incompatibilități ideologice (nu-i ușor să fii feministă în spațiul mioritic), temeri iraționale, foști studenți picați la examene, mici rivalități profesionale și, de ce nu, plăcerea să o mai vezi pe una la pământ, dacă și-a scos nasul din cratiță. Căci un efect predictibil al delațiunii este, fără îndoială, acela că victima, dacă are sensibilitate morală și nu a apucat deja să se tăbăcească sub ura de gașcă (înlocuitoarea urii de clasă), riscă în plan personal o depresie gravă, iar
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
mass-media și ostilitatea mediului cultural copleșit de misoginism. Femeile din politică nu au agendă feministă sau se trezesc la realitatea marginalizării și a sexismului când se fac listele electorale și văd că fără bani, putere sau protectori sunt trimise la „cratiță” sau pe „centura” politicii. Se mai trezesc atunci când un Orban sau altul își dă arama pe față și produce scandal public. Adică, pe scurt, când „arde casa”. Nu acționează preventiv și nu au strategie comună. Estul nostru dâmbovițean este mai
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
persoane care „fac politică în capot” (premierul), consideră femeile „pete de culoare” în peisajul politic și spun că nu se consumă pe luptă electorală cu femeile (președintele Băsescu). În cazul în care nu le trimit pe „centură”, le trimit la cratiță (șeful opoziției, Mircea Geoană). Cultural, suntem invadați de misoginism. Politic, suntem invadați de sexism. Presupun că misoginii de ambe sexe s-au născut din spuma mării. Au fost crescuți și educați de fantome, odată ce cred că femeile sunt „prea curve
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
să-l însoțească. Mă gândesc că nu este singurul care merge așa pe acest drum. Declară apoi că acesta va fi și ultimul camino. Se lasă seara la acest han mic și plăcut, în satul sărăcăcios, așezat ca într-o cratiță enormă. Nu-i nimic de făcut sau de văzut aici. împrejurimile sunt dezolante. Pământ arid, albicios, pe care cresc buruieni la fel de sărăcăcioase, smocuri de iarbă ce se încăpățânează să trăiască. Aștept somnul binemeritat în patul supraetajat. Sub mine este un
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]