867 matches
-
români, întrucât aici exista o "veche organizare bisericească în frunte cu ierarhi de neam român". El continuă în același spirit: "Logica istorică nu poate admite ca aceste trei popoare slave vecine ...să-și aibă propria lor ierarhie superioară..., iar românii, creștinați cu șase-șapte secole înainte, să nu fi avut proprii lor ierarhi". Aceste susțineri denotă aceeași neînțelegere a faptului că, între 602-864, la Dunăre și Pont, nu mai existau scaune episcopale, din cauza năvălirii slavo-bulgare păgâne. Nici un fel de argumente și nici o
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
rând, episcopatele creștine de la Dunăre și-au încetat activitatea, iar populația creștină romanizată a fost prigonită și a îndurat multe suferințe din partea slavilor și protobulgarilor, pe atunci neamuri păgâne. După o lungă și grea perioadă, în 864-865, bulgarii s-au creștinat, fiind subordonați canonic patriarhiei de Constantinopol. Instalarea slavilor în nordul Dunării, creștinarea bulgarilor și răspândirea culturii și limbii slavone în această zonă au avut urmări însemnate asupra vieții bisericești a românilor, în secolele VII-X. Asimilarea etnică a slavilor de către autohtoni
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
o parte a boierimii s-a revoltat împotriva noii credințe și a cerut întoarcerea la păgânism, însă revolta a fost înăbușită: 52 de boieri împreună cu familiile lor au fost executați, iar alții au fost închiși. Locuitorii de rând au fost creștinați în masă, apoi a fost organizată biserica bulgară-sinodul de la Constantinopol (869-870) a decis organizarea noii biserici creștine având în frunte un arhiepiscop, în persoana lui Iosif. În biserica bulgară a fost introdusă limba slavonă. Țarul Boris s-a retras, în
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
împreună cu părinții săi, sub numele de Ștefan (997-1038), în preajma anului 1000. Apoi, în răstimpul a patru ani, începând de sus, de la aristocrație, și până jos, la mulțimea de rând, întreg neamul unguresc din Panonia, dintre Dunăre și Tisa, a fost creștinat (botezat). Și în Ungaria (precum în Bulgaria, în secolul al IX-lea), a existat o încercare de împotrivire la creștinism din partea adepților păgânismului, dar acțiunea acestora a fost curmată cu severitate de noul rege apostolic. La creștinarea poporului său, Ștefan
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Cele trei dialecte daco-, macedoși istroroman alcătuiesc o singură limbă (română), iar poporul (român) ce vorbește cele trei dialecte trebuie să fi locuit, odinioară, laolaltă, în sudul Dunării, căci macedoromânii n-au călătorit din Transilvania până în Pind. Românii s-au creștinat, noua credință primind-o în sudul Dunării, deoarece Dacia a fost părăsită înainte de Constantin cel Mare, când a fost legalizată religia creștină. Liturghia slavă și alfabetul chirilic, folosite de români atâta vreme (secole), respectiv până în secolele XVII și XIX, sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
referă și la alte aspecte: "Cele câteva mărturii arheologice referitoare la practicarea creștinismului în Dacia, în secolele III-IV, sunt lipsite de interes. Nu se știe cărei nații (populații) aparțineau acești puțini creștini. Este puțin probabil ca Wulfila să-i fi creștinat pe daco-romani, nu există nici un termen gotic religios în limba română. Concluzia: creștinarea lor se produce după secolele III-IV, așadar este mult anterioară venirii slavilor și ungurilor. Nu există nici un fel de cuvinte maghiare în limbajul liturgic românesc". În ceea ce privește toponimia
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
să predice, să boteze, să ridice biserici, să sfințească preoți și să numească episcopi. După ce-a ajuns la est de Carpați, arhiepiscopul Robert, însoțit de principele Bela, a botezat pe Bortz Membrok și pe mulți cumani doritori să se creștineze. Apoi a numit ca episcop pe Teodoric, priorul provincial al dominicanilor din Ungaria, numire confirmată de papă în martie 1228. Teodoric a cerut ca noua episcopie a cumanilor să atârne direct de scaunul papal. Reședința acestei dieceze era Milcovia, un
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Exista la acești păstori nomazi frăția de sânge, fiind organizați pe ginți. Aceste populații, mai ales cumanii, au avut o înrâurire însemnată asupra istoriei românilor, mai ales după 1223 (bătălia de la Kalka), când o bună parte din ei s-au creștinat. Schimbându-și modul de viață, au întemeiat așezări (sate) și locuințe, au construit biserici, papa binecuvânta, în 1229, pe cei ce vin în Cumania "pentru a construi biserici și locuințe". Avem și urme arheologice ale stabilirii pecenego-cumanilor aici: coifuri de
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
constituie un bloc de forțe puternice în spațiul ruso-baltic. Cneazul rus Daniel al Haliciului a recunoscut primatul Romei, în 1247, dar Alexandru al Vladimirului nu l-a recunoscut, ba mai mult, a încheiat alianță cu mongolii. În schimb, a fost creștinat conducătorul lituanian Mendog-Mindaugas, răsplătit de papă cu o coroană regală, în 1251. Din nefericire, în anii următori, cnezatul Haliciului a încheiat o alianță cu Hoarda de Aur. Papalitatea, în paralel cu organizarea apărării antimongole, a inițiat o acțiune diplomatică în
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
stabilit temporar în regiunile nord-pontice, de unde au revenit în scurt timp în Dobrogea. (Potrivit tradiției musulmane, la Babadag, în nordul Dobrogei, se află mormântul căpeteniei lor spirituale, Sari Saltig; se presupune că turcii selgiucizi rămași în Dobrogea, unde s-au creștinat, ar fi strămoșii găgăuzilor).10 Restaurarea puterii bizantine la Constantinopol, în 1261, a conferit un prestigiu sporit și patriarhiei răsăritene a cărei autoritate a fost recunoscută de multe orașe de pe litoralul vest-pontic al Mării Negre și de la Dunărea de Jos. În
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
se afirmă că Martin, șpan al Sălajului, a fost trimis de mai multe ori la Basarab pentru încheierea păcii. Pentru Basarab, esențiale erau relațiile cu Ungaria-regele Carol Robert era suzeranul său-solii dese se schimbau între ei, impuse de lupta comună creștină antimongolă. În același timp, între cele două țări, o problemă serioasă era Severinul; între 1291-1324, nu sunt menționați bani unguri la Severin, dar, în 1321, regele angevin a instalat în cetatea Mehadia din vecinătate pe Dionisie Szecsi, măsură îndreptată deopotrivă
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
geloși pe dezvoltarea ei, au prohibit exportul de papirus și i-au obligat pe greci să folosească pergamentul ca suport pentru scris. După despuierea ordonată de Marc Antoniu, b. a avut soarta Serapeionului, fiind incendiată de creștini. Pergamul a fost creștinat foarte devreme, sub directa participare a Sfântului Apostol Pavel, și manifestările îndreptate împotriva literaturii necreștine n-au fost lipsite de violență. La Roma, gustul pentru lectură și pentru b. s-a înfiripat mult mai târziu. Dar după ocuparea Greciei și
BIBLIOTECA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285733_a_287062]
-
reckoned together, the difference between mân and mân is not șo considerable.... From this equality of ability, ariseth equality of hope în the attaining of our ends footnote>(trad. n.). Hugo Grotius, cel care afirma"am văzut în întreaga lume creștină o ușurință în a declanșa lupte care ar face până și popoarele barbare să roșească. Războaiele erau declanșate pentru niște fleacuri, sau pur și simplu fără nici un motiv, si se desfășurau fără nici un respect pentru legi, fie ele Divine sau
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
puternică, care putu să steie împotriva împărăției romane din Răsărit curs de două veacuri aproape. Ei se amestecară cu autohtonii supuși din Moesia și cu slavii numeroși de acolo într-un singur popor, primiră un idiom al limbei slăvene, se creștinară în cursul anilor 862 - 866 și supuseră biserica lor patriarhului de Constantinopole. Domnitorul lor, hanul Boris, își puse la botez numele Mihail, luă curând după aceea titlul de rege, dovedind astfel și prin cele de dinafară că tinde hotărât la
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
hainului lor Boris de la Robert, arhiepiscopul Granului și primatul Ungariei. După ce o mare parte a cumanilor primiseră botezul împreună cu Boris, mai rămânea acuma de-a duce la bun capăt opera cu noroc începută și asupra rămășițelor poporului cari nu se creștinaseră încă. Papa Grigorie al IX îl dezlegă deci pe arhiepiscopul Robert de giuruința de-a lua parte la cruciata în Palestina (1227), îl însărcină cu creștinarea tuturor cumanilor, de-a boteza, a hirotonisi preoți, a ridica biserici și a rândui
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
colindei în discuție comportă elemente cosmogonice. Lumea nu este creată propriu-zis, dar este recreată printr-un act similar cosmogenezei. Înfruntarea cu monstrul (reiterare a înfruntării primordiale) nu și-o mai asumă însă zeul suprem, Demiurgul, ci Sf. Ilie - o ipostază „creștinată” a zeului furtunii. Similar se întâmplă lucrurile în diverse mituri pe care le-am luat în discuție ca termen de comparație. Cei care au curajul să înfrunte demonul nu sunt zeii supremi ai cerului, ci acei ai fulge- rului și
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
a ucis Sf. Gheorghe pre bălaurul acela cu sabia în mijlocul cetății și trăgând afară oamenii trupul lui, după cetate, l-au ars cu foc (cf. 58, p. 126). De regulă, în urma acestui „miracol”, locuitorii cetății, în frunte cu împăratul, se creștinează, iar pe locul unde a fost sacrificat balaurul este înălțată prima biserică (vezi și 37, II, p. 193 ; 40, p. 222). Iată câteva fragmente similare dintr-un alt text arhaic : [Sf. Gheorghe] zise fetii : descinde-te fetiță de paftalele tale
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
una cuvântătoare. Limbajul articulat era considerat ca fiind cea mai importantă dintre deosebiri. Altfel spus, omul este un animal care vorbește. Dacă ar îngăima ceva, ar fi un semn că animalul ar avea suflet (și suflu) și ar putea fi creștinat. Se spune că, văzând într-o cușcă un urangutan, cardinalul Melchior de Polignac (1661-1742) i s-ar fi adresat astfel : „Vorbește și am să te botez !”. „Copilul sălbatic” era rudă cu „bunul sălbatic”. Nepervertit de societate, robust fizic și psihic
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
tehnică 76 Dualismul 77 Spiritualismul 81 Umanismul 84 Individualismul 90 Modernismul 93 Lecția a IV-a Misterul întrupării 100 Problema teoretică 100 Efectele istorice 106 Revoluție în Revelație 113 Mizele practice 122 Cristologie crucială 129 Lecția a V-a Experimentarea creștină 133 Superioritatea celui slab: o strategie mediatică 135 Mijloacele universalității 139 Sfaturi publicitare 146 A transmite, înseamnă a organiza: utilitatea interfețelor 151 O instituție exemplară 155 Biserica îl creează pe Dumnezeu 158 Lecția a VI-a Este adevărat că "ideile
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
Creștinism! Îl putem crede pe profetul "Noului Spirit", autorul Caligramelor, care a recunoscut primul geniul lui Picasso și Braque, bibliofilul care se înclina în fața pornografiei, a telefonului, a radioului și cinematografului, adică pe Guillaume Apollinaire. Lecția a V-a EXPERIMENTAREA CREȘTINĂ Superioritatea celui slab: o strategie mediatică • Instrumentele universalității • Sfaturi publicitare • A transmite înseamnă a organiza: utilitatea interfețelor • O instituție exemplară • Biserica îl creează pe Dumnezeu Să vorbim la modul practic. Filosoful întreabă: care este forța spiritului? Teologul schimbă: care sînt
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
în relația cu omul. Pe această exegeza se grefează interpretarea hristologică a Ex 3,14. În Apocalips 1,8: „Eu sunt cel care este, cel care era și care vine”, Hristos vorbește dintr-o eternitate ce înglobează acum și timpul, „creștinând” Numele revelat lui Moise și salvându-l astfel de la ontologizarea amorsata de traducerea greșită din Septuaginta. Autorul studiului consideră că „interpretarea barthiană a Ex 3,14 da seama de polimorfismul numelui lui Dumnezeu în mod deosebit de coerent în cadrul dialecticii «dezvăluire-învăluire
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
pasiune pentru numerologie, exacerbare a miraculosului, extrapolări mitologice, limbaj sectar, totul îl ține la distanță pe cititorul dornic să pătrundă în tainele gnostice. Fără vocea ghidului în stare să-l conducă pe discipol - logica proprie a oricărei secte, fie ea creștină sau de altă factură... - discursul rămâne literă moartă. El necesită viu grai, or acesta a dispărut definitiv, bineînțeles. Practica gnostică este sectară, în sensul prim al termenului: ea presupune secta, adică o comunitate electivă, aleasă prin cooptare. Există o mulțime
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
unor texte redactate la concilii și ale unor opere grecești referitoare la controversele cristologice din acea epocă. Bibliografie. Ediții: PL 45. Studii: S. Prete, Mario Mercatore, polemista antipelagiano, Mariett; Torino 1958. 3. Quodvultdeus Acest nume era destul de răspândit în Africa creștină din secolele al cincilea și al șaselea. Quodvultdeus, născut probabil la Cartagina prin 380-390, apoi diacon al Bisericii cartagineze, intră în contact cu Augustin. Ne-au mai rămas două scrisori expediate de Quodvultdeus lui Augustin în 428-429 și păstrate în
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
care am văzut că se conturează și figurile lui Sinesius și Nonnus în spațiul grecesc. Personalități de formație păgână, însă fără îndoială creștini, cel puțin dintr-un anumit moment al vieții lor, ei au legătură cu gândirea, problematica și religia creștină tocmai pentru că producția lor literară este în mod fundamental creștină, chiar dacă amprenta formației lor păgâne a fost mai persistentă decât în cazul altor scriitori. De aceea noi nu am ezitat să-i considerăm scriitori creștini, tocmai pentru că asta au vrut
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
numai în cel spaniol. Bineînțeles, acest devotament pentru instruirea propriului popor și pentru istoria acestuia duce la o restrângere a orizontului cultural. Pentru Isidor nu există decât Spania; însă, în interiorul granițelor acesteia, cu sprijinul clerului local, el a reușit să creștineze în întregime țara, eliminând păgânismul și ereziile. „Nici Italia lui Ambrozie, sau, cu atât mai mult, cea a lui Grigorie cel Mare”, observă cu îndreptățire Cazier, „nici Africa lui Augustin și nici Galia lui Clovis n-au ajuns la un
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]