90,136 matches
-
lume a produselor simbolice atît de variată și de complexă, Crono-Art-ul, adică arta de a da timpului o formă exemplară, este la fel de rară ca resorbția în divin prin iluminare și prăbușire mistică. Reprezentantul unic al acestei arte desăvîrșite, în care Creația și Creatorul se contopesc într-o construcție viguroasă și eterică în aceeași măsură, este acum maestrul Ion Irimescu. Patriarh al sculpturii românești contemporane, așa cum încercam să-l descriu cu un alt prilej, Ion Irimescu a știut, într-un mod aproape
Pe marginea unei capodopere by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14235_a_15560]
-
Spiridon o evită, păstrînd o claritate a expresiei în pofida faptului că se apropie nu o dată, cu emoția veșnicului învățăcel (vezi numeroasele citate din autori paradigmatici), de chestiunile dificile ale poeziei. Perspectiva d-sale e una preponderent spiritualistă. Fascinat de misterul creației lirice, o abordează entuziast sub semnul celor "trei virtuți teologale", conform Apostolului Pavel, care sînt interdependente: credința, nădejdea, dragostea. Esența poeziei, ne încredințează d-sa, este de natură mistică, edificiul său fiind analogonul unui Templu: " În absența Templului sîntem izgoniți
Un poet despre poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14197_a_15522]
-
i-a venit într-o stare destul de asemănătoare visului.(...) Există versuri pe care le găsești. Pe celelalte le faci. Le perfecționezi pe cele pe care le-ai găsit. Le «naturalizezi» pe celelalte". De unde frămîntarea poetului între momentul prim, inelucidabil, al creației și "cazna" elaborării întregului text: "Poemul se naște din lupta dată în sufletul poetului între senzații și limbaj (acesta incluzînd și condițiile metrice), între sunet și sens". Cu toate că așezată în perspectiva credinței, nădejdii și iubirii (e citată și următoarea afirmație
Un poet despre poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14197_a_15522]
-
culmea, nu pot arde pentru o idee, ageamii care aidoma maimuțelor se cațără cu dexteritate, iar când ajung sus nu le mai vezi decât părțile rușinoase, în loc să construiască o logistică a desfacerii și exportului, demontează orice tentative de debusare a creației muzicale culte. Ce fel de politică muzicală exersează televiziunile? - Una pe cât de străvezie, pe atât de nocivă. Care este locul muzicii savante (nu a celei de divertisment) pe plaja presei românești? - în nici un caz unul care să-i permită să
Soția prietenului meu by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14233_a_15558]
-
muzicii savante (nu a celei de divertisment) pe plaja presei românești? - în nici un caz unul care să-i permită să se dezbrace și să se expună la soare. Cum gestionează autoritățile culturale burdușita ladă de zestre a muzicii românești, o creație care în chip de domnișoară poate avea vrednici pețitori oriunde și oricând? De două decenii, de când pribegesc prin lume, nu m-am ciocnit de nici un proiect coerent, capabil să acrediteze această creație peste mări și țări. Muzicienii noștri sunt simpli
Soția prietenului meu by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14233_a_15558]
-
burdușita ladă de zestre a muzicii românești, o creație care în chip de domnișoară poate avea vrednici pețitori oriunde și oricând? De două decenii, de când pribegesc prin lume, nu m-am ciocnit de nici un proiect coerent, capabil să acrediteze această creație peste mări și țări. Muzicienii noștri sunt simpli turiști rătăciți pe meridianele piețelor de muzică, vrând să cucerească solitari (nicidecum solidari) ceea ce alții dobândesc prin desanturi colective ori prin repetate raiduri minuțios pregătite. Mai mult: citesc deunăzi într-un cotidian
Soția prietenului meu by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14233_a_15558]
-
nuanțează, aberant, din ce în ce mai tare, deși derizoriul se mișcă liber și destins prin existențele noastre, deși minciuna și impostura își bălăngăne picioarele pe un tron mult prea înalt, avînd iluzia că stăpînesc vreun regat, în timpul acesta, creatorii adevărați își văd de creațiile lor și de destinul lor artistic. Ei nu au dipărut, brusc, din peisaj, cum ar putea să creadă unii și alții sau și-ar dori de-a dreptul. Cu suișurile și coborîșurile firești oricărui act artistic autentic, într-o atmosferă
Lavinia vorbește by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14231_a_15556]
-
o atmosferă teatrală tot mai viciată și deprofesionalizată, dincolo de meschinul și deformantul context politic, periculos, aceiași artiști, pe care îi știm bine cu toții, indiferent de ideologii, oportunisme, mode și valuri de agresiuni, aceleași nume merg demn pe drumul deschis al creației. Asumîndu-și prezentul poluat și opera. Mă interesează să-i urmăresc, să văd dacă și cum își adaptează discursul la cerințele pieței, în ce fel își desenează itinerariul și îl integrează mișcării mondiale, în ce fel proiectele, ce au în spate
Lavinia vorbește by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14231_a_15556]
-
un spectacol elitist: Anatomie. Titus. Căderea Romei după piesa lui Heiner Müller, piesă tradusă și pusă, cred, în premieră la noi. Un spectacol ce-l conduce pe regizorul Alexandru Darie, realizatorul lui, cu toate imperfecțiunile, într-o altă fază a creației. Un spectacol în care muzica lui Adrian Enescu este un protagonist, joacă literalmente un rol principal, greu de concurat de cei mai mulți dintre actorii din distribuție, cu teme ce aduc și induc o stare răvășitoare, cu un leit-motiv ca o lamentație
Lavinia vorbește by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14231_a_15556]
-
au ca obiect opere-reper precum cele ale lui Balzac, Flaubert și André Gide. De fiecare dată, cititorul specializat acordă o particulară atenție complexei rețele de relații dintre creator și mediul său de formare, privilegiind însă puterea sa de reacție, a creației ca răspuns și replică la mulțimea circumstanțelor modelatoare, dar pe care le redimensionează în tiparul propriei viziuni. Așa se întâmplă cu "mitologia" presei la Balzac, în ale sale Iluzii pierdute, eseu unde criticul, declarând că-l citește pe autorul Comediei
Maurice Nadeau în serviciul literaturii by Ioan Pop () [Corola-journal/Journalistic/14207_a_15532]
-
decenii. Timp în care s-a impus cu autoritate în rolurile de pe scenă, pe măsură ce i se făcea remarcată vocea, probabil cea mai amplă, de mai gravă rezonanță, de mai particulară factură și mai plăcută vibrație - și, fără grabă, în lumea creației poetice, dacă este să ținem seama că publica versuri încă de pe băncile liceului, ale Colegiului Național Sfântul Sava, din București, care-și avea revista și cercul său literar, "Ioan Heliade Rădulescu". În minuscula categorie a actorilor care știu să recite
Pe urmele lui Charles d'Orléans by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14246_a_15571]
-
aș fi imaginat, o mentalitate care explică în bună măsură fundătura în care ne zbatem din 1990 încoace. Operația destructivă începută după al doilea război mondial a reușit. Numai omul de tip nou, expresie a stăpânirii sovietice, poate aprecia asemenea creații arhitectonice. Prostul gust cultivat sistematic aproape o jumătate de secol s-a răspândit mult prea mult. Partidul a căutat să reducă ființa umană la nivelul unui robot; valoarea personală este incompatibilă cu idealul comunist. În consecință, elitele au fost sistematic
Clădiri simbol ale comunismului Casa Scânteii și Casa Poporului by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/14244_a_15569]
-
și cum am trăit eu aici, pe litoralul românesc al Mării Negre, luna august 1968, dar chiar că este o altă poveste... Cu drag, Emil Bojin, București Ecou supus revizuirii Veșnica (!) discuție pe tema revizuirii operelor literare - cu accent puternic pe creațiile din perioada comunistă - e întreținută nu atât de nevoia unei clarificări a "cestiunii", cât mai ales de delimitarea, iar adesea de senzația de culpă, a actualei generații vârstnice care, volens-nolens, e contemporană cu... tema. Nu-i scap din vedere pe
voci din public () [Corola-journal/Journalistic/14265_a_15590]
-
pe care o vor supune unei taxonomii obiective. Înainte de a spune câte ceva despre cei rămași pe brazdă, să afirmăm fără teama de a fi insultați că, în chiar vremea aceea, literatura (română, fără-ndoială!) - cu toate avatarurile ei - a menținut creația la o cotă care s-o ferească de extincție. Poate că sunt, în acest moment, în postura incomodă de trouble-fête, dar, dacă iubim democrația (scuzați picătura de insolență!), trebuie să amintim și câte o verosimilitate. E falsă zicala că adevărul
voci din public () [Corola-journal/Journalistic/14265_a_15590]
-
aici, ca să-și întrupeze nălucirile, închipuirile, himerele atît de cunoscute și reconfortabile și să-și desăvîrșească opera, cu ciclurile ei, de la maternitate la muzică, de la himere la chipuri de oameni, alcătuind un tot, acel întreg ce-i poartă pecetea. E creația unui om a cărui rațiune de a fi a fost arta și pe care Dumnezeu l-a hărăzit cu norocul de a se putea exprima original, adăugînd un cerc ce-i al lui pe trunchiul cel mare, și puternic și
Întîlniri cu Ion Irimescu by Grigore Ilisei () [Corola-journal/Journalistic/14234_a_15559]
-
viață trecătoare. Din păcate, a venit la Fălticeni singur, pentru că soția lui, coana Jenița, a plecat între timp la cele veșnice, adîncindu-i și mai mult singurătățile, ce-s ale amurgului vîrstei sale venerabile. A lăsat Bucureștii, unde a trăit plenitudinea creației și s-a așezat pentru totdeauna la Fălticeni, ca să-și tămăduiască singurătățile aproape copleșitoare și să se îngrijească de veșnicia sa. Adică nu numai în cimitirul de la Oprișani, unde-și dorm somnul de veci părinții și soția sa și unde
Întîlniri cu Ion Irimescu by Grigore Ilisei () [Corola-journal/Journalistic/14234_a_15559]
-
din stereotipia evocării grave și, inevitabil, sentimentale, cu accentele puse obligatoriu pe ființa determinată a artistului și pe datele unei opere incluse aprioric într-un regim al unicității, filmul despre Corneliu Baba se așază într-o perspectiva mult mai largă, creația artistului este privită prin grila marilor evenimente ale istoriei generale, iar existența publică a pictorului și ființa sa determinată nu sînt altceva decît niște barometre hipersensibile ale ritmurilor, de multe ori sincopate, pe care le-a cunoscut năvalnicul și istericul
Artistul și secolul său by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14260_a_15585]
-
publicat în "Diario Portugués", în traducerea din română de Joaqúim Garrigós. Și cu atât mai mult, includerea în bibliografia ediției critice a operei lui Mihai Eminescu, textul lui Constantin Amăriuței Dorul de veșnicie, ca prim studiu de interpretare existențială a creației eminesciene, precedând cu mai bine de trei decenii tatonările în domeniu ale Svetlanei Paleologu Matta, Eminescu și absolutul ontologic, publicat în Danemarca în 1988.
"Caete de Dor" by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14282_a_15607]
-
Nu-i convin și nici nu e prea apropiat de cei frămîntați, sfîșiați de suferințe, de cei "slabi", "învinși", fiind, dimpotrivă, fascinat de cei "puternici", "biruitori", de creatorii care-și pot înscrie, triumfător, autoritatea. Bunăoară fervoarea cosmică, solemnitatea oficierii din creația lui Saint-John Perse, pentru care "lumea toată" n-ar fi "prea vastă pentru a încăpea în cuvîntul Poetului" (natural, grafiat cu majusculă), se oglindesc în conștiința eseistului cu deplină înțelegere: "Explorarea e sistematică și meticuloasă. Poemele meteorologice-cosmice ale lui Perse
Pornind de la literatura franceză(I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14280_a_15605]
-
aflăm într-o perspectivă a spiritualității pe care d-sa nu ezită a o proclama și ilustra într-o vreme în care feluritele pozitivisme formalizante și chiar erudiția înțeleasă ca o sisifică adiționare de informații în sine urmăresc a decupla creația artistică de atributele sale axiologice (esteticul aflîndu-se cu rol negreșit determinant în centrul lor, dar în conexiune cu celelalte și prosedînd propriile-i transparențe prin care nălucesc tainele ființei). Oricît de ambițioasă, rațiunea singură n-ar putea cuprinde totul în
Pornind de la literatura franceză(I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14280_a_15605]
-
spre Dumnezeu și Satana pe care Baudelaire o consideră ca existînd simultan în orice suflet omenesc și pe care o putem găsi, între alții, la Rimbaud și Mallarmé. Conceptele ambivalenței sale sînt ordinea și aorgicul. Dacă ordinea e cea a creației dumnezeiești, aorgicul este lumea increatului, lumea haotică, inumană, ce a precedat ordonarea prin lumina Logosului. Claudel e sedus pînă la un punct de "farmecul monstruos" al dezordinii primordiale: "Orgiasticul în care se complace privirea poetului cuprins de beția divină, e
Pornind de la literatura franceză(I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14280_a_15605]
-
limitele acestea. E tîrgul plin de spectacole mediocre, submediocre, nicicum, care nu se plasează în zona artisticului sau esteticului. Iar cheia lor cred că este chiar regizoarea Cătălina Buzoianu, care a cedat întîietatea și forța interpretării regizorale altor paliere ale creației, conducînd montarea spre alte zone, în direcții ce își pierd legătura cu textul. Astfel, substanța unei opere cu reverberații, cu efecte în interpretarea romanului modern, cu un subiect în care obsesia se transformă în temă de cercetare pentru Nabokov însuși
Fantastica aventură a lui Humbert Humbert și a iubitei lui, Lolita by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14287_a_15612]
-
logica limbajului și logica gramaticii, tradiție și noutate în știința limbajului, schimbul lingvistic, omul și limbajul său, primatul istoriei, interdisciplinaritatea și limbajul, sens și sarcini ale dialectologiei, socio- și etnolingvistica, limbajul și politica, competența lingvistică, lingvistica contrastivă, principiile semanticii structurale, creația metaforică, limbaj și poezie și un etcetera care poate fi interminabil. După traducerea integrală a operei sale în japoneză, un cunoscut lingvistic din acea țară, Takashi Tamej spunea în urmă cu șase ani că lingvistica lui Coșeriu era mult mai
Eugen Coșeriu by Florina Nicolae () [Corola-journal/Journalistic/14292_a_15617]
-
perioadei precedente, moderne, dacă sîntem de acord a o socoti încheiată (ceea ce nu e tocmai ușor! Prilej oportun, în orice caz, de-a trece în revistă, de nu chiar a dezbate din nou, o sumă de teme nu numai ale creației și criticii adiacente, ci și ale conștiinței cultural-sociale în genere, așa cum se configurează în epoca noastră, neîndoios alexandrină, caracterizată de reciclaj, după expresia lui Guy Scarpetta, mai mult decît de ambiția pornirii ab ovo. Totuși istoria ne impune și factorii
Postmodernismul între Est și Vest by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14306_a_15631]
-
a doua asumîndu-și autoreflexivitatea, ergo propria proiecție exegetică. În consonanță cu Ihab Hassan, cercetătoarea noastră precizează consolator: "Operele literare au devenit material pentru enunțuri analitice. Ceea ce este, altminteri, o dovadă în plus a puterii lor de fascinație". În felul acesta, creația și teoria se nutresc reciproc, ajungînd a se întrepătrunde în substanță. Traseul larg al teoriei pare să fie cel mai încăpător și pentru români, în năzuința lor de-a coopera cu Occidentul valorilor spirituale. Exemplele oferite sînt edificatoare. Triada doric
Postmodernismul între Est și Vest by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14306_a_15631]