544 matches
-
înalțe asemenea institute, când și în ce moment poate reuși o subscripțiune, un apel la capitalurile publice, în fine când și în ce moment creditul unei țări poate permite sau nu o asemine operație. [15 decembrie 1876] ["CREAȚIUNEA COMISIEI BUGETARE... "] Creațiunea comisiei BUGETARE, adică bugetul pe anul 1877, este din ce în ce mai împresurat și mai grămădit de cătră călămările militante. "Unirea democratică" și-a luat de obiect reducerile asupra instrucției publice, încît acuma vorbesc "Romînul", "Telegraful", "Reforma" și se 'nțelege că și mai
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
s-a înființat două scoli de muzică și de declamație, una în București, cealaltă în Iași. Domnia lui Vodă Cuza e istoricește cea mai însemnată de la fanarioți încoace, atât în bine cât și în rău. Se poate spune că toate creațiunile acestei domnii au acest îndoit caracter: sub impulsiunea îngrămădirii trebuințelor moderne, românii au pierdut pentru multă vreme dreapta măsură a lucrurilor; instituții, legi, limbă, c-un cuvânt toate formele vieței publice aveau un aer pripit și netemeinic. Numele înlocuia aproape
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
meargă să vadă cu ce mică porție de înțelepciune se pot "ferici" statele. Pe cât domnea însă într-o parte a generației trecute o suficiență nemaipomenită, tot pe atâta cealaltă parte a inteligenții naționale se împluse de neîncredere față cu toate creațiunile lui Cuza Vodă, față chiar cu acele a căror necesitate s-ar fi putut discuta până la un punct oarecare, al căror caracter îndoielnic era poate cauzat mai mult prin relele baze ce li se pusese decât prin sine înșile. Se
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
convingerile intime ce fiecare din public și le formează despre lume și omenire, d-sa a espus atât dovezile dualiștilor, cari împart lumea într-o substanță materială și alta spirituală, cât și dovezile contrarie ale materialiștilor, cari reduc toate fenomenele creațiunii la un singur principiu, la materie. Aceste dezvoltări paralele au fost urmate cu mare interes de public. La urmă prelectorul a încheiat dând conturele principale ale icoanei universului astfel cum ea se zugrăvește în creierul unui materialist. Din cauza vremei reci
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
ca litera evangheliului cu asta n-am zis doar cumcă ea să devină mijlocul religiunei, pentru a ajunge la un scop oarecare. Arta nu se poate degrada până la mijloc, ea și-e sie însăși scop. Scopul artei e artea, frumosul. Creațiunile artistice cari sânt mijloc numai pentru un scop care nu e imanent artei se numesc tendențioase. Lucrurile cari au astfel de fundamente încît ele nu pot [fi] și altfel decum sânt acelea sânt nepieritoare, întrebuințînd vorba "nepieritor" în înțeles relativ
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
texts themselves, but by readers and critics", în Joseph Dane, loc. cit.. 132 Modelul grec de construcție epică marchează o înnoire, chiar o despărțire de tradiția literară orientală, fie ea sumero-babiloniană (Epopeea lui Ghilgameș), ebraică (Biblia) sau indică (Rig-Veda Imnul creațiunii). 133 Civilizația romanului. Rădăcini, Editura Albatros, București, 1983, p. 307. 134 În articolul intitulat " Din preistoria discursului romanesc", inclus în volumul Probleme de literatură și estetică, traducere de Nicolae Iliescu, prefață de Marian Vasile, Editura Univers, București, 1982, pp. 510
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
noi, sub principalele ei f orme de manifestare. Căci este din ce în ce mai luminos adevărul, că d reptul la viață al unui popor se măsoară cu gradul lui de civ iliz ație și cultură, iar acestea din urmă se măsoară cu valoarea creațiunilor lui spirituale. Cuvântul autorizat și înțelept al Academiei Române, rostit de personalitățile cele mai proeminente ale culturii noastre, va ști mai bine și mai sigur să dist ingă oamenii și opera care poartă pecetea nobleței unui neam. În credința acestei nevoi
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
lea an, premiul de 200.000 le i (două sute mii lei) se va acorda celei mai de seamă lucr ări de critică literară scrisă și publicată în ultimii șase ani ce precedează decernarea premiului, operă de îndrumare și însănătoșire a creațiunilor noastre intelectuale și de purificare și perfecționare a limbii românești, lucrare de critică constructivă care să apere și să provoace curente sănătoase de propășire și în ălța re a literaturii noastre. IV. În cel de al 4 lea an, premiul
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
și artiști. Din mijlocul ei nădăjduiesc să răsară creatori de noi și nepieritoare opere, izvorâte din inima, din s ufle tul și din geniul acestui popor. În special către aceștia ni se duce gândul, d e la aceștia așteptăm acele creațiuni frumoase, curate și nemuritoare, care să ducă faima țării noastre în toată lumea, căci repetând crezul nostru de la începutul acestui act: gradul de civilizație și de cultură al unei țări se măso ară după valoarea producțiunilor ei spirituale, și mai ales
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
și frumoasă limbă românească. 2. Ca lucrările dramatice în afară de recoman dați unile de mai sus, să fie și de o deosebită valoare literară pe lângă valoarea lor scenică. 3. Ca lucrările de critică literară să ajute la î ndrumarea și însănătoșirea creațiunilor literare românești . 4. Ca lucrarea de pictură, sau sculptură, să fie expusă într-un salon oficial, sau într-un local îndestul de accesibil publicului pentru a putea fi judecată de oriș icine. 5. Ca lucrarea muzicală să fie o lucrare
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
în mod repetat, cuvântul îl teleportează în trecutul propriei copilării retrăite parcă "într-o clipă", unde îl regăsește pe "Bizu" în forma unui copil obișnuit, de origine și identitate incertă ("nimeni nu aflase de unde venise și al cui era"), "pură creațiune a nevoii de supranatural", un fel de "spiriduș cu o existență ireală", "răutăcios" (ca orice "dublu", de altfel), își amintește naratorul. Pentru scriitor, Bizu rămăsese o realitate pur imaginară, ocupând însă un loc mult mai însemnat în memoria afectivă decât
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
II-a, revăzută și adăugită, Editura Minerva, București, 1982, pp. 806-807). Pentru Călinescu, romanele lovinesciene nu au decât un interes pur documentar: "Afară de dexteritatea de a scrie fraze elegante, scriitorul n-are nici darul marii atmosfere, nici pe acela al creațiunii de oameni. Anecdota ocupă primul loc. Diana se dezvoltă aproape numai pe cazul iritant al eroului care primește sistematic scrisori anonime". 52 Eugen Ionescu, "E. Lovinescu, Diana (roman)", în Facla, an XVII, nr. 1804, 1 febr. 1937 (apud E. Lovinescu
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
nr. 117, 23 dec. 1934) relevă "un adevărat complex Eminescu de care criticul a suferit" (vezi notele din vol. E. Lovinescu, "Sburătorul". Agende literare, ed. cit., vol. IV, pp. 339-341). 106 Iată un citat elocvent: "Trebuie să recunoaștem moldovenilor preeminența creațiunii artistice. Printr-o astfel de afirmație deschidem, negreșit, o fereastră spre necunoscutul rasei. Fără să intrăm în explicări, nu putem, totuși, să nu distingem în moldoveni acea înaltă contemplativitate și acele calități sufletești care, scoțîndu-i din curentul vieții active, le-
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
astfel de afirmație deschidem, negreșit, o fereastră spre necunoscutul rasei. Fără să intrăm în explicări, nu putem, totuși, să nu distingem în moldoveni acea înaltă contemplativitate și acele calități sufletești care, scoțîndu-i din curentul vieții active, le-au deschis zăvoarele creațiunii artistice" (E. Lovinescu, Istoria civilizației române moderne, ediție, studiu introductiv și note de Z. Ornea, Editura Științifică, București, 1972, p. 113). 107 "Alt Eminescu... D.E. Lovinescu răspunde d-lui G. Călinescu", în Adevărul, an 49, nr. 15676, 20 febr. 1935
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
de mișcare a vieții și elanul liric"; nu caricaturizare și ironie, ci anemiere: "Privind, dar, lumea ca pe o colecție de monstruozități, d. Lovinescu nu putea crea fictiv. Portretele din Memoriile sale sunt frumoase și cu valoare literară, dar de creațiune tipică în felul caracterelor lui La Bruyère". 196 Idem, p. 367. 197 E. Lovinescu, "Eminesciana", în Adevărul, an 50, nr. 16086, 4 iulie 1936 (vezi și comentariile Gabrielei Omăt din E. Lovinescu, "Sburătorul". Agende literare, ed. cit., vol. IV, pp.
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
aceeași linie este formulată și datoria criticii superioare care, în viziunea lui Radu Ionescu este de a descoperi mecanismele perfecțiunii și ale eternizării actului artistic, prin stabilirea unor reguli pe baza operelor ce-au rezistat timpului "La vederea acestor nepieritoare creațiuni ale geniului omenesc nu suntem, oare, datori a ne întreba pentru ce au ele acest caracter de viață și majestate? Prin ce mijloace au putut să dobândească această putere încântătoare ce deșteaptă admirațiunea și entuziasmul? Cari sunt principiile și regulele
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
făcut făpturi vrednice de El, adică în stare să-L înțeleagă cum se cuvine”. (Origen, Despre principii, Cartea a IV-a, VIII, 4, în PSB, vol. 8, p. 307) „Deci nu trebuie să cugetăm că sunt mulți cârmuitorii și făcătorii creațiunii, ci, pentru a păstra dreapta credință strictă și adevărul, trebuie să credem că Făcătorul ei este Unul. Și semnul sigur că Făcătorul universului este Unul e că nu sunt multe lumi, ci una. Căci dacă erau mulți zei, trebuiau să
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
de mulți nu va pluti drept, dacă nu i-ar ține cârma un singur cârmaci 16. Și nici lira lovită de mulți n-ar scoate un sunet armonios, dacă artistul care o lovește n-ar fi unul. Deci una fiind creațiunea și una ordinea ei, Unu trebuie cugetat că este și Împăratul și Domnul creator al ei. De aceea și Creatorul a făcut întreaga lume ca una, ca nu cumva prin combinarea mai multora să fie socotiți mulți și creatorii, ci
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
prim-planul atacurilor celor vlăguiți spiritual. Un asemenea prag critic este prevăzut de însuși Eminescu: " Dacă vom câștiga de trei ori atât pământ pe cât avem și vom pierde aceste temelii, statul român, fie el oricât de întins, va deveni o creațiune trecătoare; iar dacă ne vom păstra temeliile de existență socială, Rusia ne poate lua ce-i place și pierderile ne vor fi trecătoare." Datoria, cu valoare de testament, pusă de Eminescu era următoarea: "Astăzi e dar timpul ca să întărim, atât
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
nicio rezistență. Imaginația și voința nu prefac deloc realitatea înconjurătoare. Idealul său e confundarea în masa anonimă, în colectivitatea absorbantă. Între aceste două tipuri extreme de civilizație, între aceste două interpretări ale existenței, datorită a două structuri structuri deosebite, între creațiunea occidentalului și resemnarea orientalului, se poate găsi o valoare intermediară. Să numim această structură adaptabilitate. Această aptitudine nu e încă activitate creatoare. A te adapta la mediu nu înseamnă chiar a preface mediul. Înseamnă cel mult a rezolva un conflict
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
trezire a dragostei față de muncă. Contribuția principală a profesorului Bârsănescu la dezvoltarea științei educației poate fi așezată sub genericul pedagogiei culturii și a politicii culturii. El militează pentru „organizarea culturii” în folosul „comunității” și „indivizilor”, indicând căile de propagare a „creațiunilor culturale”. Cultura-educație dezvoltă vigoarea nației, afirma cu o jumătate de secol în urmă profesorul ieșean, animă, unifică, inspiră sentimente superioare. Educația, creația și propaganda culturii trebuie să fie deci circumscrise unor norme organizatorice și tehnici de difuzare care să convină
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
că „principala misiune a Universității noastre, care sunt ramurile recunoscute ale științei, e să cerceteze și să cunoască realitățile naționale, pământul țării în feluritele lui înfățișări, populația care îl locuiește în realitatea sa biologică, psihică și socială și în toate creațiunile și manifestările ei de-a lungul anilor”. Alături de această menire de a studia viața spirituală și economică a poporului, Universitatea mai are misiunea - credea Ștefănescu-Goangă - „de a răspândi știința și a contribui la formarea mentalității științifice a poporului nostru” (1933
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
demență se află, oricât de discret sau de alienat, și un spectator. Georges Poulet îl somează pe Cioran să se calmeze, să nu se mai zbuciume, să nu mai fie deopotrivă „torționar și torturat”. Continuă Cioran: „Sunt în conflict cu Creațiunea și mi-e cu neputință să mai dau înapoi. Fără să pun la socoteală că am o nevoie fizică să mă iau de piept cu legile lumii. ș...ț Mă aflu aici ca să dau mărturie împotriva universului și împotriva mea
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
nu există râs în creștinism” (II, 355). Cioran ar prefera, oricum, un Dumnezeu care să aibă atributele demonului; astfel, el însuși i-ar semăna: „N-aș putea să ader decât la o religie în care Creatorul și-ar râde de Creațiune Ă un Dumnezeu zeflemitor. // Totul ar fi atât de simplu dacă am accepta un Dumnezeu zeflemitor” (idem). Dar uneori trăiește sentimentul că, totuși, suferința hrănește numai impostura sensului: „Mă gândesc tot mai mult la suferințele ce n-au nici un sens
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
simplă: nu cred că există un om a cărui copilărie s-ar putea compara cu a mea. Cerul și pământul erau, cu adevărat, ale mele. Până și spaimele mele erau fericite. Mă trezeam și mă culcam Ă ca Stăpân al Creațiunii. Eram conștient de fericirea mea și presimțeam că o voi pierde. O teamă secretă îmi măcina zilele. Nu eram chiar atât de fericit pe cât pretind acum” (I, 149). Nimic nu se compară cu copilăria petrecută la Rășinari: „În afara anilor de la
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]