407 matches
-
care pe atunci avea șaptesprezece ani, se dusese jos, În bucătărie, ca să-și pregătească În toiul nopții ceva de mâncare. Găsise niște crenvurști În frigider. Neavând răbdare să-i pună la fiert, scosese o tigaie. Apoi se hotărâse să-i cresteze la jumătate. ― Voiam să le măresc suprafața, Îmi explicase el mai târziu. În loc să-i cresteze pe lungime, Capitolul Unsprezece Încercase diferite combinații, ca să se amuze. Îi crestase ici și Îi spintecase colo și apoi pusese toți crenvurștii Într-o tigaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
toiul nopții ceva de mâncare. Găsise niște crenvurști În frigider. Neavând răbdare să-i pună la fiert, scosese o tigaie. Apoi se hotărâse să-i cresteze la jumătate. ― Voiam să le măresc suprafața, Îmi explicase el mai târziu. În loc să-i cresteze pe lungime, Capitolul Unsprezece Încercase diferite combinații, ca să se amuze. Îi crestase ici și Îi spintecase colo și apoi pusese toți crenvurștii Într-o tigaie și privise ce se Întâmplă. Nu făcuse prea mult În acea primă seară. Dar câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
să-i pună la fiert, scosese o tigaie. Apoi se hotărâse să-i cresteze la jumătate. ― Voiam să le măresc suprafața, Îmi explicase el mai târziu. În loc să-i cresteze pe lungime, Capitolul Unsprezece Încercase diferite combinații, ca să se amuze. Îi crestase ici și Îi spintecase colo și apoi pusese toți crenvurștii Într-o tigaie și privise ce se Întâmplă. Nu făcuse prea mult În acea primă seară. Dar câteva dintre inciziile fratelui meu duseseră la niște forme ciudate luate de crenvurști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
carte, vei afla că autorul ei a cunoscut un copil isteț, cu mintea iscoditoare și sufletul generos, pornit spre fapte deosebite. În urma deselor întâlniri cu el sau cu cei prin care acesta se strecura ca o adiere înviorătoare, mi-am crestat pe răbojul amintirilor întâmplările mai de seamă, plăcându-mi să le răscolesc din când în când și cu vârful condeiului. Unde e acum acest copil pregătit să sară pârleazul copilăriei?“ Îl cheamă Vicu. Mai precis, Vicențiu Mureșan, dar toată lumea îi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]
-
mă uitam În jos, ca și cum aș fi plutit deasupra camerei Într-un balon. CÎteva zile mai tîrziu, am descoperit un al doilea loc foarte bun, tocmai În capătul opus al tavanului, În direcția coridorului. Acesta era reprezentat de o gaură crestată În tencuială, acolo unde un perete despărțitor improvizat se Întîlnea cu tavanul. Mă puteam lăsa În jos pe această gaură și coborî pe unul dintre dulapurile Înalte cu vitrină, unde Norman ținea cărțile rare, și de unde puteam avea parte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
continuat un gând, pipăindu-și obrazul cu degetele. - Ce-a mai rămas din tine, bătrâne!... Ce-a mai rămas!... Părea a nu-l mai interesa nimic... nu-l mai tenta nimic. Oare, murise omul din el?!... -... Viața trece, anii se crestează pe scoarța copacului care îmbătrânește, ca pe răboj!... murmură el clătinând din cap. Răbojul timpului, nu iartă!... mai adăugă el, cu glas tare, în fața oglinzii, surprins de contemplarea propriei înfățișări Cocoșul vecinului a cântat demult de miezul nopții. O neliniște
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
trecut în Noul An, și în casa lui, firesc, lin, cum ai păși printr-o ușă deschisă, dintr-o încăpere în alta. - A mai trecut un an... murmură Iorgu cu tristețe în glas. Pe răbojul copacului bătrân, s-a mai crestat un an! I s-a părut că în preajma lui a auzit un glas... ”La mulți ani, Băiatu!”. El tresări și, într-un hohot de plâns răspunse: ”La mulți ani, Fata!”. După o vreme încercă să doarmă, dar somnul nu-l
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
anterioară și inferior a circumferinței, între liniile de bifurcație ale marginii anterioare, se descrie o suprafață triunghiulară denumită tuberozitatea tibială pe care se inseră ligamentul patelar. Corpul tibial are formă de prismă triunghiulară cu trei fețe: - fața posterioară prezintă o crestă oblică - linia solearului - dispusă de sus în jos, din afară înăuntru, localizată în partea superioară a tibiei; la nivelul acestei creste se inseră: * pe interstițiu: mușchiul solear; * pe buza superioară: mușchiul popliteu; * pe buza inferioară: mușchii gambier posterior și flexorul
ANATOMIE CAIET DE LUCR?RI PRACTICE by PAULA DROSESCU,?TEFAN TOADER () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84377_a_85702]
-
gambier anterior; în porțiunea inferioară fața laterală își schimbă orientarea devenind anterioară. Porțiunea din fața posterioară a tibiei situată deasupra liniei solearului are formă triunghiulară fiind acoperită de mușchiul popliteu. Porțiunea din fața posterioară situată sub linia solearului este împărțită de o crestă în două arii: una, internă unde se realizează inserția flexorului comun al degetelor și alta, externă acoperită de mușchiul gambier posterior. Marginile tibiei sunt: - anterioară (creasta tibială) este foarte ascuțită în porțiunea mijlocie și rotunjită spre cele două extremități. În
ANATOMIE CAIET DE LUCR?RI PRACTICE by PAULA DROSESCU,?TEFAN TOADER () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84377_a_85702]
-
spune: bună ziua!, hei și la revedere! Mâna dreaptă e plină de simpatie, acceptând viața, dând ajutor și consolând pe cei suferind mai ales din iubire. Mâna stângă nu spune niciodată „bună ziua“, ea semănând mai degrabă cu mâna omului care a crestat elefantul din grotele din Altamira, elefantul cu fildeșii lui strâmbi. Mâna stângă corespunde omului interior - inteligent, necheltuitor, secret și plin de surprize. Îi place să caute în adânc ca ploaia trezind tenebrele la viață. Mâna stângă desenează senzual labirinte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
și nebăgat în seamă, în chiar clipa aceea în care ai încălțat mocasinii generației beat și ți-ai făcut ferfeniță manșeta blugilor ca să te arăți în oraș spre nemulțumirea (de dreapta) a părinților care se văicăreau degeaba că ți-ai crestat nădragii ăia sub formă de șalopetă pe care ai dat atîția bani dintr-un fel de dorință încăpățînată al cărei sens rațional le scăpa lor, tot așa cum îți scapă gestul cuiva care-și dă foc propriei case pentru a admira
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
întind și să le acordez am bătut cuie „de 6“ drept chei, îndoite în așa fel încât floarea funcționa ca un clește fix. Tabulatura am încropit-o din cuie de șiță, ascuțite la ambele capete. Căluș era o țandără lustruită, crestată pe coamă. Să stea, am lipit-o cu clei. Doză electromagnetică n-am pus, n-aveam de unde și nici nu-i descifrasem principiul de funcționare ca să fac una. Nici cutie de rezonanță n-am atașat, în mod programatic. Dacă aș
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
ăsta! arată el cu capul. Cred c-a costat mult. Depinde... Păcat! pufnește tînărul într-un surîs scurt, atent la mîna dreaptă a lui Mihai, care stă în buzunar. S-ar putea ca în autobuz, la înghesuială, să ți-l cresteze cineva, pînă una-alta... S-ar putea să-ți fac o gaură-n burtă, pînă una-alta! mișcă Mihai mîna din buzunar, pășind spre tînăr, dar de fapt vrea să coboare, căci vede Mercedes-ul apropiindu-se. Ce-ai cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
ouă, 3 cepe, 4 căței de usturoi, pătrunjel, sare, mărar, piper, 100 ml ulei, 1 pahar mare de vin alb, o cană mare cu apă. Mod de preparare: Se iau coastele de miel, apoi de spală foarte bine și se crestează cu un cuțit ascuțit la baza de jos a coastelor o crestătură de 5 cm lungime, apoi se introduce ușor mâna ca într-o mănușă între pielița de la coaste și carnea de pe coaste. În acest loc făcut cu mâna se
350 Re?ete culinare din Moldova lui ?tefan cel Mare by Denisa Rodica GOLDBACH [Corola-publishinghouse/Journalistic/84371_a_85696]
-
l-am convins să renunțe. Oricît de bun ar fi, omul e prea pornit pe negrotei. Domnule, știu cît de important este acest caz. Green Își aprinse o țigară. — Ed, vreau mărturisiri. Cincisprezece dintre gloanțele găsite la Nite Owl erau crestate În vîrf, așa că dacă punem mîna pe arme, am rezolvat cazul. Vreau ascunzătoarea armelor, locul unde se află mașina și mărturisirile lor Înainte să-i punem sub acuzare. Avem șaptezeci și una de ore pînă cînd apar În fața judecătorului. Vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
buzele unui copil bolnav murmurul și delirul își păstrează prestigiul intact, numai în ochii rătăciți ai unui copil neajutorarea este infinită și suferința completă, uimită și, în esența ei, de neînțeles. Toate aceste lucruri le-am trăit proiectiv, ducîndu-le dorul, crestat de lipsa lor până în străfundul sufletului, căutând să le compensez mai târziu și mutîndu-le, din prea lunga frustrare, într-un registru aproape matern. Eram la Heidelberg în 1983, ca bursier al fundației Humboldt, când el a împlinit 9 ani. Aveam
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
întreacă. Până și cu Ajax a dat chix. Deprimat, își lasă bărbia în piept. Așa i-a fost scris. Să trăiască în umbra unui gigant. La crimi stinghere încep să i se prelingă pe obraji, săpând și mai adânc șanțurile crestate în piele. Pollio! Nimeni nu-i va uita vreodată numele, dar de al său își va aduce oare cineva aminte peste veacuri? Va dăinui construcția căreia i-a sacrificat fericirea, dragostea și familia...? Se scutură înfiorat și își amintește că
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
din nou în fața ochilor figura acră a lui Germanicus, văicărindu-se că nu i s-a acordat niciodată triumful, deși l-a meritat de atâtea ori. Suspină descurajat. Nici despre triumf n-au vorbit. Într-o stră fulgerare, amintirea îi crestează mintea ca un cuțit. Au discutat despre tulburările de ieri de la amfiteatru. Au căzut oameni, nu numai din rândul plebeilor, dar și soldați, parcă și un centurion, zicea Nerva, chiar și un tribun din garda pretoriană a fost rănit, pe când
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
pâlpâind ca flacăra unei lumânări, când el îi pune întrebări mai dure. Apar și alte figuri, cu gurile urât mirositoare, larg căscate, și cu niște cuțite curbate în mână. Se aplecă asupra lui și încep să-l jupoaie, la început crestându-l subraț, la glezne și încheieturi, apoi îi trag pielea de pe spate ca pe o kurta foarte strânsă. Țipă disperat, dar ei o ridică sus spre lumina care trece prin ea ca o văpaie sângerie nedefinită. Uneori, vin împreună cu părinții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
autentic a fost împușcat aici în 1898 și în ultimii ani, familia regală a importat animale de la Assam, unde erau în exces. Trei viței cu picioare subțiri au fost plasați în poziții strategice, în jurul ochiului de apă. Vânătorii le-au crestat spinările destul de adânc pentru a le da sângele. Vițeii râcâie pământul cu copitele, ca și cum ar fi conștienți că mirosul de sânge se răspândește prin toată pădurea. Șeful vânătorilor repartizează locurile participanților, ca într-un spectacol complex de balet. Se creează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
dealurile sunt mai line și casele foarte rare, unele cocoțate prin poieni depărtate, ca niște cuiburi. Drumul urcă prelung, și pârâul se micșorează, devenind tot mai săltăreț, ca un copil buiac și neastâmpărat. În fund albăstresc, în curmeziș, coamele munților, crestate pe alocuri ca niște metereze uriașe... Apoi, într-un loc mai lărguț, drumul de care se sfârșește, pierzîndu-se, împreună cu pârâiașul subțiat ca un fir de argint, printre hățișurile vâlcelei. În schimb, o cale nouă începe suișul spre miazănoapte, un drum
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
monstru invizibil, un tărâm ascuns. Lui Destinat i se spunea în mai multe feluri, după locuri și după oameni. În închisoarea din V., cei mai mulți dintre locatari îl porecleau Bea-sânge. Într-o celulă, l-am văzut chiar înfățișat într-un desen crestat cu cuțitul într-o ușă masivă de stejar. Semăna, de altfel, destul de bine. Trebuie spus că artistul avusese tot timpul să-și admire modelul de-a lungul celor cincisprezece zile cât ținuse procesul. Noi ceilalți, când îl întâlneam pe Pierre-Ange
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
cranii umane, totul asamblat de acea rășină epoxidă omniprezentă și translucidă. Hudson se aplecă pentru a-și trece repede mâna înmănușată peste un perete, mângânind în treacăt niște coaste care aparținuseră unor ființe umane. Râcâi materia rășinoasă, fără s-o cresteze. ― Ai mai văzut o chestie ca asta? ― Eu, nu, făcu Hicks. Nu sunt chimist. Așteptau părerea lui Dietrich. Ea o prezentă: ― Parcă ar fi o secreție. Monștrii ăia scuipă treaba asta, Ripley? ― Nu... nu știu de unde vine, dar am mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
pe ușă, călcând peste spahii adormiți de-a valma prin odăi. In curte, strânși unii într-alții, dormeau caii lor. Pe ulițele Ieșilor am fost ajuns din urmă de Broanteș, lăcrimând de durere, căci păgânii, prinzându-l în bibliotecă, îi crestaseră limba. Am ținut-o tot o fugă, ca telegarii, până la casele spătarului Vulture, pe care Sima-Vodă îl avea ca dușman. Pe dimineață era deja pe drumul spre Cetatea Albă, unde spătarul și-a adus aminte că ține ori o ibovnică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
apăra. Apoi își fac cunoscute intențiile: Vor trimite mesaje ecologice prin care vor cere oamenilor să ocrotească Pământul, casa noastră a tuturor; Vor colecta deșeuri și le vor recicla; Vor apăra copacii de cei ce le rup crengile sau le crestează cu cuțitul trunchiurile; *Vor apăra florile de cei ce vor să le rupă sau să le strivească; Vor păstra puritatea apelor; Vor sădi pomi și flori ca lumea să fie o grădină înmiresmată; Vor proteja viețuitoarele de cei ce vor
Coronița prieteniei by Inv. Constantinescu Adriana, Şcoala Sireţel, Iaşi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91748_a_93019]