288 matches
-
avut și o funcție religioasă. În a doua jumătate a veacului lui 1700 Î.Hr. sau poate În secolul al XVI-lea un cutremur de pământ a distrus palatele. Reconstruirea lor rapidă a marcat Începutul perioadei neopalatine, În care civilizația cretană a cunoscut maxima ei strălucire. În această perioadă, controlul politic al insulei se concentrează În mâinile stăpânului din Cnossos și ar fi sugestiv să Îl identificăm cu Minosxe "Minos" din mitologia greacă. Cretanii se răspândesc În Mareaxe "Marea" Egee, la
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
minoicul târziu, nu au fost Încă descifrate cu certitudine. Bănuiala că ar fi vorba despre o limbă Înrudită cu cele din aria anatoliană și analogiile oferite de materialele arheologice au Împins mai mulți cercetători să interpreteze expresiile religioase ale civilizației cretane În lumina unor forme analoage ce s-au dezvoltat deja din neolitic pe coastele Mediteranei de răsărit și mai ales În Anatolia, dacă nu să situeze de-a dreptul originea caracterelor fundamentale ale religiei minoice În aceste regiuni. S-a
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
intrării coarnelor duble În insulă. Considerată și ea ca avându-și originea În Orientul Apropiat, forjată În plumb, bronz, argint și câteodată În aur, securea cu două tăișuri este larg răspândită ca ofrandă sau dar votiv În depozitele din peșterile cretane, dar apare și fixată pe socluri de piatră. Mareaxe "Marea" cantitate a acestor obiecte dusese În trecut la o asociere sugestivă a securilor cu două tăișuri cu miticul „labirint” cretan, care, din acest motiv, a fost interpretat ca „Palatul securilor
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
grecești, numită În mod explicit astfel În Iliada (XXI, 470-471), riscă să fie o inițiativă nepotrivită care, de altfel, pierde din vedere diferența dintre personalitatea divină și modelul morfologic. Dacă „Stăpâna animalelor” reprezentată În grota de la Vernafeto apare nudă, idolii cretani și gravurile de pe sigilii propun, În schimb, o imagine feminină caracterizată de o nuditate parțială. Cu brațele ridicate, Într-un gest de adorare sau de binecuvântare, Înveșmântate cu o caracteristică „fustă evazată” și cu sânul descoperit, aceste reprezentări au fost
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
le-a deschis sau nu grecilor mincenieni porțile civilizației minoice, o catastrofă pentru care, În ceea ce privește insulta Creta, lipsește Încă „dovada sigură”, singurele certitudini sunt incendiile care, În preajma jumătății secolului al XV-lea au distrus cea mai mare parte a edificiilor cretane, palatul din Cnossos, care a ars la aproximativ un veac după, și, În sfârșit, micenienii, bine instalați În insulă. Descifrarea vechii scrieri miceniene, scrierea Liniar B, a demonstrat În manieră de necontestat specificitatea greacă a acestei culturi și, totodată, a
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
din punct de vedere cultural și etnic de cretani, acest fapt nu Înseamnă că nu au suferit influența lor și nici că Între cele două civilizații nu au intervenit procese de interacțiune. De altfel, documentația arheologică dezvăluie o puternică prezență cretană pe continent În secolul al XVI-lea și, la fel, scrierea Liniar B este o adaptare a scrierii Liniar A la dialectul micenian. De aceea, este probabil ca atitudinile de viață, obiceiurile și tradițiile culturale și religioase elaborate de lumea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
este legitim să considerăm că ceea ce este scris pe tăblițele În Liniar B ar relua Într-un anumit fel textele În Liniar A, termenii Întâlnirii Între cele două civilizații rămân Încă deschiși și problematici. Rhyta miceniene pentru libații reproduc modelele cretane, asemenea celui În forma de cap de taur, găsit Într-un mormânt-puț din Micene; pe sigilii apar aceleași motive cretane. Cu toate acestea, „mormintele-puț” găsite În interiorul incintelor funerare din Micene și mormintele ulterioare cu cupolă nu repetă schema Înmormântărilor minoice
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În Liniar A, termenii Întâlnirii Între cele două civilizații rămân Încă deschiși și problematici. Rhyta miceniene pentru libații reproduc modelele cretane, asemenea celui În forma de cap de taur, găsit Într-un mormânt-puț din Micene; pe sigilii apar aceleași motive cretane. Cu toate acestea, „mormintele-puț” găsite În interiorul incintelor funerare din Micene și mormintele ulterioare cu cupolă nu repetă schema Înmormântărilor minoice. Măștile funerare În aur și electrum găsite În interiorul acestor morminte, coroana de aur, ale cărei ornamentații par totuși să reproducă
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
acestea, „mormintele-puț” găsite În interiorul incintelor funerare din Micene și mormintele ulterioare cu cupolă nu repetă schema Înmormântărilor minoice. Măștile funerare În aur și electrum găsite În interiorul acestor morminte, coroana de aur, ale cărei ornamentații par totuși să reproducă un model cretan, câteva sigilii de aur cu scene de bătălie și vânătoare nu par să Își găsească și ele corespondențe În Creta minoică. Și structura arhitectonică a palatelor și a „sanctuarelor” miceniene se Îndepărtează de schemele minoice. Situate În interiorul incintelor sau temena
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
multe altare, sanctuarele au forma tipică de megaron, o cameră lungă Înconjurată de ziduri, asemenea templelor grecești de mai târziu, cu o suprafață plană și locuri special amenajate pentru idoli și ofrande. Iată Însă că picturile parietale evocă figurile feminine cretane; iată „coarnele de consacrare” și clasica vestimentație a femeilor cretane reproduse pe un grup În fildeș de la Micene, cu două femei Îmbrățișate și un copil Între ele. Toate acestea nu oferă o mărturie nici În favoarea unei continuități absolute și a
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
lungă Înconjurată de ziduri, asemenea templelor grecești de mai târziu, cu o suprafață plană și locuri special amenajate pentru idoli și ofrande. Iată Însă că picturile parietale evocă figurile feminine cretane; iată „coarnele de consacrare” și clasica vestimentație a femeilor cretane reproduse pe un grup În fildeș de la Micene, cu două femei Îmbrățișate și un copil Între ele. Toate acestea nu oferă o mărturie nici În favoarea unei continuități absolute și a unei unități cultuale „minoico-miceniene”, nici În sprijinul unei diferențe profunde
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
poate, „a mlaștinii”, a unei potinija iqeja (PY Anxe "An" 1281), „Stăpâna cailor” sau „Stăpâna ecvestră”, pune problema univocității sau cel puțin a figurii ascunse sub epitetul potnia. Ideea unei mari zeițe, moștenitoarea unei nu mai puțin ipotetice Mari Zeițe cretane, asimilabilă cu Gheeaxe "Gheea", „unică formă a multor nume”, din Prometeuxe "Prometeu" Înlănțuit (v. 210) a lui Eschil, este sugestivă, dar, pentru moment, nu Își găsește confirmarea În documente. Sectorialitatea, care pare să califice funcțiile divinității panteonului micenian, ar conduce
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ne fie Îngăduit să așteptăm de la ele mai mult decât vor ele să spună, În virtutea exclusivei lor finalități administrative. b) Sacrificiul Nu mai puțin crucială pentru studiul religiozității miceniene este schițarea practicilor sacrificale. Este probabil să fi fost adoptate modelele cretane, dar, pentru moment, rămâne problematică orice Încercare de reconstrucție. Pe tăblițe se Întâlnesc liste de produse naturale ca ofrande, În cea mai mare parte vegetale, cum ar fi grâul, orzul, măslinele, uleiul, vinul, mierea. Câteodată figurează și animale destinate personalului
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]