839 matches
-
bere adevărată, cu tavanul jos Îngălbenit de generații Întregi de fumători. Era aglomerat, plin de tipi obligați de neveste și iubite să mergă sâmbăta dimineața la cumpărături. Asta era recompensa lor: o halbă de bere rece și-un pachet de creveți prăjiți. Barul era compus din camere mici conectate prin coridoare scurte. Logan și Miller stăteau Într-una din față, lângă fereastră. Nu că ar fi avut parte de cine știe ce priveliște, ci doar de cealaltă parte a aleii Înalte, cu granitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
lui Logan se adăugă sticla de chardonnay răcit a lui Miller și o serie de vase de plastic, fiecare dintre ele emanând mirosul incitant, aromat, al mâncării thailandeze luate pentru acasă. Îl știu pe patron, spuse Miller, punând cu lingura creveți În sos de curry verde pe o farfurie. I-am făcu niște servicii pe vremea când locuia la Glasgow. Și ține deschis până al naibii de târziu... Logan trebui să fie de acord că mâncarea era bună. Mult mai bună decât biscuiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
familia prietenului mort. Așa că au mers în sud și au cumpărat o barcă. Ți-l poți imagina pe unchiul tău pe barcă? Mie mi se părea că e cel mai caraghios lucru din câte există. Au început o afacere cu creveți. Tom a făcut avere. - Mamă, spuse Kara încetișor. Mama ei zâmbi din pricina vreunei amintiri și clătină din cap. - O barcă... Și așa, compania avea mare succes. Și toată lumea era surprinsă pentru că Tom nu păruse niciodată prea priceput la afaceri. Ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Jenny, iubita lui Forrest. Nu, nu , nu, se gândi Kara disperată, nu am reușit să ajung la timp. Sufletul mamei ei venise și plecase, lăsând în loc doar iluzia. Povestea femeii se transformase într-un șuvoi învolburat, trecând de la barca de creveți din Golf la o barcă de pescuit pește-spadă în Atlanticul de Nord, prinsă de ceea ce se numea „furtuna pefectă”, apoi la un vapor de croazieră care se scufunda în timp ce fratele ei, îmbrăcat în smoking, cânta la vioară pe punte. Gânduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
mâncare este cunoscut aici din cele mai vechi timpuri. Chinezii consdieră că macaroanele au apărut În Italia de abia după ce s-a Întors Marco Polo din China. Lista de bucate a restaurantului mai cuprinde pește servit cu un sos acrișor, creveți și ouă de rață pregătite special, având un miros Înțepător. Înainte de a fi servite, ele sunt ținute mult timp Într-o soluție de var, sare și cenușă. De o lună și jumătate, practic, răbdați de foame. În casă nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
vită și vițel care-ți aduceau pe furculiță o bucată din Marea Sudului și preriile nesfârșite ale Americii se transforma apoi în gură într-o zbatere de valuri, când îți puneai pe limbă una din delicatesele roz ce se numeau creveți, în timp ce fructul de mango îți dădea, în cel mai englezesc sens al cuvântului, sentimentul că ești un gentleman: felul convențional - conform căruia stăteai mai drept la masă decât acasă - se condimenta printr-un curry ce-ți aducea brusc gustul oriental
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
cu Tally? — Nu. E plecată la un centru de înfrumusețare pentru ceea ce ea numește o dezintoxicare de 24 de ore înainte de petrecerea mea. Și bineînțeles, fata au-pair s-a îmbolnăvit de gripă, iar copiii au vomat toată noaptea de la niște creveți cu curry cu care i-am hrănit eu, neștiind că nu le fac bine. Îmi pare rău, Phil. Ai grijă de copii acolo. —Mulțumesc. Phil a închis mai repede decât mine telefonul. Deci acesta este sfârșitul încrederii mele vremelnice în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
A băgat capul pe ușă. —Originalul sau cel nou? Am rostit dintr-o răsuflare: —Cel nou, bineînțeles. —Așa să fie, a zâmbit el. În timp ce eu derulam trailer-ele, Mark a adus pe o tavă Coca-Cola, floricele de porumb, pătrățele de Kit-Kat, creveți, cârnăciori la borcan, niște struguri și medicamentele mele și s-a așezat lângă mine pe canapea. —Crăciun fericit, Jenny. —Crăciun fericit, Mark. Fără să ne privim unul pe celălalt, am întins mâinile după gustările preferate, fiecare în ordinea preferată, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
Pentru moment, Norman nu văzu decât apa și sedimentele albe ce pluteau În lumină. — Uită-te jos, pe fund. Fundul oceanului era viu. Literalmente viu, plin cu vietăți care se târau, se zvârcoleau și tremurau. Astea ce mai sunt? — Sunt crevete. Al naibii de multe crevete, spuse Beth, care alergă să-și ia plasa. — Ei, păi așa ceva ar trebui să mâncăm, spuse Ted. Îmi plac crevetele. Și au mărimea ideală, puțin mai mici decât racii. Trebuie să fie delicioși. Mi-aduc aminte că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
dacă știu, spuse Barnes. Totdeauna le cumpăr congelate. Nevastă-mea nu suportă să le curețe. Norman rămase În continuare neliniștit, deși nu putea să-și dea seama de ce. Acum se vedea cu ușurință că, de jur Împrejurul habitatului, locul se umpluse de crevete. De ce-l deranjau oare? Norman se Îndepărtă de hublou, sperând că sentimentul de neliniște Îi va dispărea dacă se va uita la altceva. Dar nu dispăru, era tot acolo: un nod mic, În coșul pieptului. Senzația nu era deloc plăcută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
sentimentul de neliniște Îi va dispărea dacă se va uita la altceva. Dar nu dispăru, era tot acolo: un nod mic, În coșul pieptului. Senzația nu era deloc plăcută. HARRY — Harry! — A, salut, Norman. Am auzit zarva. O mulțime de crevete afară, nu-i așa? Harry ședea pe patul lui, având pe genunchi hîrtia plină de cifre. Ținea În mână un creion, iar coala de hârtie era plină de calcule, inscripții, simboluri și săgeți. — Harry, ce se Întâmplă? Întrebă Norman. — Taie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
aibă o excrescență radială neobișnuită. Și ele constituie o specie nouă. Asta e grozav, Beth! Ea se Întoarse către Norman, privindu-l În ochi. — Nu, nu e grozav. E straniu. Conectă o sursă de lumină de mare intensitate, disecând un crevete cu scalpelul. Bănuiam eu! — Ce anume? — Norman, spuse Beth. Zile Întregi nu am văzut nimic și deodată, În ultimele câteva ore am descoperit trei specii noi. Nu e normal. Nu putem ști ce e normal la adâncimea de trei sute de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Își zise Norman. — Aspectul exterior este perfect, cu excepția unei aripi dorsale-suplimentare la coadă. Dar Înăuntru totul este anapoda. Animalele astea nu au cum să trăiască. Nu au stomac. Nici aparat reproducător. Animalul ăsta arată ca o imitație nereușită a unei crevete. — Și totuși, crevetele sunt vii, remarcă Norman. — Mda, sunt. Chestia asta părea s-o nemulțumească. — Iar calmarii păreau perfect normali În interior, spuse Norman. — De fapt, nu erau. Când am disecat unul, am văzut că-i lipseau câteva structuri importante
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
putem prăji nimic aici, explică Barnes. Uleiul fierbinte formează o suspensie care Înfundă filtrele de aer. Dar sunt buni și sote. — Ei bine, nu știu cum sunt calmarii, dar crevetele sunt minunate, spuse Ted. Nu-i așa, Harry? Ted și Harry mâncau crevete. — Grozave crevete, confirmă Harry. Delicioase. — Știi cum mă simt? spuse Ted. Precum căpitanul Nemo. Îți amintești? Să trăiești sub apă, din generozitatea mării. — Douăzeci de mii de leghe sub mări, spuse Barnes. — James Mason, spuse Ted. Îți amintești cum cânta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
nimic aici, explică Barnes. Uleiul fierbinte formează o suspensie care Înfundă filtrele de aer. Dar sunt buni și sote. — Ei bine, nu știu cum sunt calmarii, dar crevetele sunt minunate, spuse Ted. Nu-i așa, Harry? Ted și Harry mâncau crevete. — Grozave crevete, confirmă Harry. Delicioase. — Știi cum mă simt? spuse Ted. Precum căpitanul Nemo. Îți amintești? Să trăiești sub apă, din generozitatea mării. — Douăzeci de mii de leghe sub mări, spuse Barnes. — James Mason, spuse Ted. Îți amintești cum cânta la orgă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
da. Și, la fel ca și aceasta, calmarul are un cerc de tentacule, dar are o simetrie bilaterală, partea stângă seamănă cu cea dreaptă, exact ca la oameni. Și-apoi, mai sunt și crevetele. — Așa este, crevetele. Norman uitase de crevete. — Eu nu văd nici o legătură Între sferă și animale, continuă Beth. Se auzi din nou bocănitul Înfundat și ritmic. Stând pe scaun, Norman realiză că În același timp bocănitul putea fi resimțit și ca un ușor șoc. — Ce se Întâmplă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Harry din sferă. Când au apărut prima dată calmarul și celelalte animale? După ce a ieșit Harry din sferă. — Bine, dar... — ... la Început au fost calmari mici, dar pe urmă, când am vrut să-i mâncăm, au apărut dintr-odată și crevete. Chiar la momentul potrivit pentru cină. De ce? Pentru că lui Harry nu-i plac calmarii. Beth nu spunea nimic: doar asculta. Și cine, când era copil, a fost terorizat de calmarul gigant din 20 000 de leghe sub mări? Norman continuă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
nerăbdarea, tata m-a dus la mare; era reflux și o suprafață mare de nisip nămolos se întindea aproape până la orizont, și pe ea câțiva țânci se încăpățânau să alerge ca niște puișori exploratori, cu câte o plasă de pescuit creveți într-o mână și un părinte potrivnic în cealaltă. Am hoinărit așa cam o jumătate de oră, până când, în sfârșit, am avut voie să mergem la bazin. Nu era foarte aglomerat. Câțiva oameni stăteau întinși sau ședeau pe șezlonguri lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
mai pot să mai lipsesc de la serviciu. — Probabil că sâmbăta este ziua lui cea mai aglomerată. Era presat de pacienți. — Eu cred că meritam mai mult decât o mângâiere pe creștet și câteva antibiotice, asta-i tot. Mușcă dintr-un crevete și sorbi puțin vin: manevre care părură să-i potolească enervarea. În orice caz. Își ridică privirea și zâmbi. În orice caz, a fost foarte drăguț din partea ta. Un gest foarte drăguț și cu totul neașteptat. Dacă dorise să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
menționare a misteriosului incident. Articolul de fond din numărul următor se referea la o vânătă de dimensiuni nemaiântâlnite până atunci, cultivată de un grădinar local. — Deci asta pare a fi situația, am spus, în timp ce ni se servea un platou cu creveți imperiali aburind, înecați în sos gros de ghimbir și usturoi. Tipul avea aproape șaizeci de ani, așa scria, deci nu prea sunt șanse să mai fie printre noi. Ceea ce înseamnă că urma s-a cam răcit. — Începi să faci și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
pentru doi; dar la începutul serii era evident că Fiona nu se simțea suficient de bine, și i-am promis să-i gătesc eu. Era deschisă o mare băcănie europeană pe King’s Road; am cumpărat pește, brânză, paste și creveți la cutie, în speranța că voi improviza niște lasagna cu fructe de mare. Am cumpărat vin și lumânări. Eram decis să fac o ocazie specială. Am intrat la Fiona pe la șapte și ședea în pat în capul oaselor, cam palidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
a Împins, a Împins... Brusc, ușa biroului domnului Archer se deschise, iar domnișoara Gibson apăru În carne și oase. Viv se Îmbujoră și-și plecă fruntea. Carne de porc, de vită, de miel, de pasăre, bătu ea. Hering, sardine, somon, creveți... Dar domnișoara Gibson, după ce-i surprinse privirea, o chemă la ea. — Domnișoară Pearce, zise ea. Avea În mînă un șablon de șapirograf. Se pare că, dintr-un motiv sau altul, ai puțin timp la dispoziție. Du asta jos, la multiplicare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Julie. —Bună idee, fu de acord Henry. Vă rog să deschideți cărțile la pagina 165. Începu să citească: „Când, în a treia săptămână, tâmplarul balenierei muri, un membru al echipajului le propuse să mănânce din cadavrul tovarășului lor...“ —Vrei niște creveți, Henry? îl întrerupse Jolene oferindu-i o tavă cu delicatese. Nu, nu. Mulțumesc. Să continuu? — Ah, da, șopti Jolene. Scuze. Scuze. E fascinant. Henry urmă: „Inițial, căpitanului Dean propunerea îi păru «cumplită și șocantă». Apoi, în timp ce stăteau aplecați asupra cadavrului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
-o posterității: să trec Dunărea la sârbi pe la Calafat (deși habar n-aveam să înot, și nici orașul nu-l prea găseam pe hartă), să devalizez noaptea „Alimentara“ de la colț (de unde să plec cu un rucsac de șampanie „Zarea“ și creveți vietnamezi) și, mai ales, să-i cer lui Ceaușescu aprobare pentru un abonament pe viață la revista Pif. Dacă stau să mă gândesc bine, viața mea de locatar al comunismului părea stupidă, dar îmi dădea un sens, o direcție în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
securist, acum pensionar. Seara, după ora șase, prin emisiuni mișunau specialiștii, nu era canal care să nu aibă un „dom’ profesor“ sau un „dom’ doctor“ pe fir sau lângă moderatoare. Am ronțăit și eu niște cipsuri, ca pe vremuri din creveții vietnamezi. Ar fi intrat la fix cu un Bloody Mary, dacă și-ar mai fi adus cineva aminte cum se face. De undeva din fum, ospătărița a schimbat canalul. Pe ecran s-a prelins o masă de bărbați și femei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]