19,564 matches
-
este extrem de dură, este vorba despre trădări, despre un șir de mîrșăvii, despre un șir de violuri, despre urîtul din noi, despre crime, despre micimea și putregaiul din noi, despre anvergura puterii, chiar și în felul în care organizează spectacolul crimelor în lanț, în final, ca în tragediile grecești. Un incendiu de proporții instalează pustiul din fiecare și peste pustiitul oraș Dogville. Pe urmă, totul te doare. Nu rămîne colțișor din corp și din minte nedureros. Și se instalează tăcerea. Nu
Crima lui Kurt by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13169_a_14494]
-
respectată dumnezeiește. De fiecare actor în parte. Miza filmului! Ce se întîmplă te surprinde la fiecare pas - și de asta impactul este teribil - pentru că nimic nu anunță atîtea fapte cumplite. Nimic nu scoate ochii că acolo se petrec grozăvenii și crime. Dar tu, spectatorul, le simți, te încarci, ești năuc... În premiera cu spectacolul “Chip de foc” de la Teatrul Odeon, în regia lui Felix Alexa, lucrurile stau invers. Adică, mi se spune clar și apăsat de la început și prin toate mijloacele
Crima lui Kurt by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13169_a_14494]
-
Chip de foc” de la Teatrul Odeon, în regia lui Felix Alexa, lucrurile stau invers. Adică, mi se spune clar și apăsat de la început și prin toate mijloacele că este vorba despre lucruri serioase, grave, nu mai descopăr nimic. Incestul, crizele, crimele decurg într-un fel de la sine și mă găsesc pregătită. Și asta nu pentru că știu textul. Muzica Adei Milea - extraordinară - poate fi un spectacol în sine, ea concurează starea de pe scenă și rezolvă, de multe ori, situații, emoții absente acolo
Crima lui Kurt by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13169_a_14494]
-
decît convingătoare și ea demonstrează că autorul ei gîndește liberal. O împărtășesc integral. Cred însă că, într-o oarecare măsură, ea contrazice a doua parte a articolului. Pe fond dl Manolescu are dreptate: se poate pune semnul de egalitate între crimele comise în secolul XX de regimurile fasciste și comuniste. Mă tem însă că nu rasismul este zona în care trebuie căutată echivalența crimelor. „Ca și Hitler, Stalin a fost rasist. Ca și naziștii, comuniștii au comis crime în virtutea ideologiei lor
Temele vremii noastre by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13184_a_14509]
-
doua parte a articolului. Pe fond dl Manolescu are dreptate: se poate pune semnul de egalitate între crimele comise în secolul XX de regimurile fasciste și comuniste. Mă tem însă că nu rasismul este zona în care trebuie căutată echivalența crimelor. „Ca și Hitler, Stalin a fost rasist. Ca și naziștii, comuniștii au comis crime în virtutea ideologiei lor”, scrie editorialistul la pagina 133. Cred că între cele două ideologii criminale există o deosebire fundamentală. În vreme ce naziștii au ucis în mod explicit
Temele vremii noastre by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13184_a_14509]
-
de egalitate între crimele comise în secolul XX de regimurile fasciste și comuniste. Mă tem însă că nu rasismul este zona în care trebuie căutată echivalența crimelor. „Ca și Hitler, Stalin a fost rasist. Ca și naziștii, comuniștii au comis crime în virtutea ideologiei lor”, scrie editorialistul la pagina 133. Cred că între cele două ideologii criminale există o deosebire fundamentală. În vreme ce naziștii au ucis în mod explicit în numele rasei, comuniștii au ucis în numele luptei de clasă. Victimele comunismului (numeric superioare celor
Temele vremii noastre by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13184_a_14509]
-
Eugenia Vodă Niki Ardelean, colonel în rezervă “povestește o crimă inexplicabilă - o crimă pe care martorii ei reali nu o vor pricepe niciodată. Pe scurt - trăită la nivelul ei, această crimă nu este comprehensibilă. Nimeni din familie, sau din vecini, nu va putea explica vreodată de ce Niki l-a omorît
Viața în șapte zile by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/13197_a_14522]
-
Eugenia Vodă Niki Ardelean, colonel în rezervă “povestește o crimă inexplicabilă - o crimă pe care martorii ei reali nu o vor pricepe niciodată. Pe scurt - trăită la nivelul ei, această crimă nu este comprehensibilă. Nimeni din familie, sau din vecini, nu va putea explica vreodată de ce Niki l-a omorît pe Flo” (am
Viața în șapte zile by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/13197_a_14522]
-
Eugenia Vodă Niki Ardelean, colonel în rezervă “povestește o crimă inexplicabilă - o crimă pe care martorii ei reali nu o vor pricepe niciodată. Pe scurt - trăită la nivelul ei, această crimă nu este comprehensibilă. Nimeni din familie, sau din vecini, nu va putea explica vreodată de ce Niki l-a omorît pe Flo” (am citat din “Bricabrac”-ul lui Lucian Pintilie). De ce, într-o bună dimineață, pe nepusă masă, un colonel în
Viața în șapte zile by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/13197_a_14522]
-
fiecare vizionare, cu cît știi mai exact spre ce conduce totul!(Încercați, verificați, veți vedea că așa stau lucrurile!) Pintilie “face” lumea filmului în șapte zile. Șapte zile presărate între o înmormîntare adevărată care pică de 1 aprilie și o crimă a unui colonel în rezervă care pică de Ziua Armatei (25 octombrie, pentru cultura noastră generală). Prima zi O înmormîntare și un praznic. Durerea înecată în vorbărie și în ritual ieftin (de cartier, nu de tragedie greacă); mortul, fiul colonelului
Viața în șapte zile by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/13197_a_14522]
-
mare; “vă urez la amîndoi un Christos a-nviat anticipat”, le spune bătrînilor rămași acasă. După ce și-a înmormîntat un fiu, Niki realizează, difuz, că își pierde și fiica. A treia zi Ca o presimțire stilistică, un preludiu figurativ al viitoarei crime: Niki și Flo, față în față: colonelul cu un ciocan în mînă, în fața dictatorului de apartament, care orchestrează evacuarea mobilelor. Dublu preludiu, pentru că, în aceeași zi, îl vedem pe Flo cu sîngele țîșnind din capul spart în geamul de la baie
Viața în șapte zile by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/13197_a_14522]
-
remarcat că, sub privirea cu putere hipnotică a lui Pintilie, ceea ce se înțelege prin “lumea obiectelor” capătă o viață în sine;“materia” are o independență, o inteligență și un mister al ei (v. jaluzeaua care țîșnește de una singură, după crimă, v. ciorba care fierbe în oală, v. apa curgînd în pahar sau sticlele tîrîte pe trepte, v. țăcănitul forfecuței cînd colonelul se pregătește de ultima - de fapt de prima! - lui misiune eroică). Parafrazîndu-l pe Kundera (evocat și de Pintilie, în
Viața în șapte zile by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/13197_a_14522]
-
Beuran: “Multe sînt cu putință în România. Puține mîrșăvii de genul spălării de păcate a dr. Beuran sînt însă atît de periculoase. În acest caz tipic de sfidare și batjocorire a adevărului, a probității etice și științifice se regăsesc toate ingredientele crimei morale. Asta pentru că, reabilitîndu-l pe Beuran, nu reabilităm un hoț oarecare, ci un cadru didactic universitar. Spălăm de păcate un individ care, prin dubla sa calitate, cea de profesor și cea de medic, ar trebui să reprezinte una dintre vertrebrele
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13179_a_14504]
-
Folclor minunat la Etno TV: „Merg prin sat pocnind din dește -/ Zice lumea că sunt pește;/ Da’ nu-s pește și nici crap,/ Însă sunt amorezat...” (extraordinar, ce imaginație sentimental-piscicolă spre desfătarea realizatorului Aurelian Preda!); 5. La rubrica „Diverse” avem: crime, sechestrări de persoane, furturi, escrocări, corupție, agresiuni corporale, prostituție, fraude, sinucideri, spitale (fără medicamente), birocrație, șantaje, sute de mii de câini vagabonzi, droguri și drogați, tineri (dezorientați), bătrâni-schelete (care pot fi folosiți ca material didactic în facultățile de medicină); jurnaliști
Ora de bilanț by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/13272_a_14597]
-
neuitînd nici Autobiografia lui Degețel de Martin Wincler, care joacă pe omofonia cuvîntului din original (avînd sensul de “deget” și “a crește”) pentru a crea un Degețel paradoxal, care crește prea mult, dar într-un climat sumbru, de complot și crimă, într-un cuib de feministe extremiste (căpcăune la figurat), ceea ce îl împinge la o căutare îndelungată a unui adevărat acasă. Iată, așadar, că poveștile Mamei Gîsca scrise de Charles Perrault sînt mereu scrise și rescrise, după cum cerea academicianul de odinioară
Charles Perrault și jocul șăgalnic cu povestea by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13287_a_14612]
-
orală, de la prieteni scriitori ceva mai în vîrstă. într-un prolog scris "după 50 de ani", autorul își definește manuscrisul ca un fel de "auto-vivisecție" și exorcism, o "mărturie împotriva lui însuși și dovadă că a fost prima victimă a crimelor pe care le denunță", că s-a făcut în aceste pagini "comisar politic al propriei anchete și își montează propriul proces", așteptînd verdictul cititorului din secolul XXI. Nu sînt atît de naivă încît să nu bănuiesc și în prolog un
Un roman autobiografic by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/12008_a_13333]
-
lui Raymond Chandler) și agentul Cooper (din serialul Twin Peaks), un outsider care descoperă, pas cu pas, secretele unui spațiu ermetic, încărcat de mister. El este trimis de centru la Colga, în calitate de agent special, însărcinat să elucideze o serie de crime cu autor necunoscut, puse de localnici pe seama "necuratului". Pe măsură ce avansează în investigație, detectivul descoperă un univers grotesc, guvernat după legi absurde - și ele aplicate strîmb de oameni cu mentalități străine de lumea civilizată. Trecutul acestui oraș aflat la limita fantasticului
Înapoi la parodie! by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12022_a_13347]
-
dea în cap ziua în amiaza mare. Aici e raiul afacerilor necurate, al corupției care mînjește pe cel mai mic funcționar. Separarea puterilor în stat? Ce glumă bună!" (p. 46). În acest spațiu se petrec tot felul de fapte oribile, crime odioase, masacre abominabile (inclusiv o versiune autohtonă a carnagiului elevilor-ostatici de la o școală din Beslan - Oseția de Sud, din toamna anului trecut). Într-o pădure din apropiere există o tabără de pregătire a teroriștilor, aflată în contact cu celebra grupare
Înapoi la parodie! by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12022_a_13347]
-
pentru autorități, aflată mereu în vizorul Securității. Cine sînt eu?, de ce nu sunt ca toți ceilalți?, pare a se întreba la tot pasul - în volumul Regele se-nclină și ucide - fetița de origine germană căreia i se reproșează fără contenire crimele lui Hitler (ca și cum Antonescu ar fi fost aliatul lui Churchill), eleva de la internatul Liceului German din Timișoara, devenită țintă a glumelor colegilor pentru că germana ei dialectală, vorbită la țară, nu se potrivește cu cea de la oraș și scriitoarea încă tînără
Întîlnire cu alteritatea by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12043_a_13368]
-
Ne-am obișnuit să gîndim Banatul ca pe un spațiu al multiculturalității, un mic paradis al bunei înțelegeri între români, germani, unguri, sîrbi, bulgari, evrei, țigani. Or, cartea Hertei Müller spulberă acest mit. Umilința cotidiană a germanilor, făcuți responsabili de crimele lui Hitler deși generația născută după război nu mai avea nici o legătură cu acestea, ca și reproșul că "mănîncă pîine românească", pe care îl auzea cu regularitate autoarea atunci cînd i se reproșau, în anchetele Securității, pozițiile ostile la adresa puterii
Întîlnire cu alteritatea by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12043_a_13368]
-
o expresivitate șocantă, compensatoare. Corespunzînd unei jubilații în negație, proprii artistului damnat, ea devine suportul orgolios al unui îndeajuns de complicat sistem de plasticizări, al unui limbaj așezat sub "stele demonizate". "Vaporizator de imagini", operînd cu "mii și mii de crime/ culese din ether", poetul ajunge la concluzia că "în oaza mea de umbră și cuvînt/ mă rușinez mereu de-atîta viață" și că "adevărul e/ o egalitate între himere". "Egalitate" ce acordă materiei dreptul de-a se pune provocator în ecuație
Obsesia materiei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12025_a_13350]
-
doar din vedere în cadrul unor ceremonii publice sau în timpul Carnavalului Cazanelor, spuse dintr-un foc dracul tremurând vizibil de plăcerea istorisirii. - Așadar, să continuu. Prelati a explicat în fața Inchiziției planul său. Ducele de Rais trebuia împins la limita răului prin crime săvârșite în numele și prin invocarea Diavolului. Prin condamnarea și arderea pe rug, Gilles de Rais urma să sufere o inversiune malignă asemenea celei prin care vocile Sf. Mihail și a Sf. Ecaterina, care la început o sfătuiau pe Ioana d
Orori între copertele Bibliotecii Iad (II) by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12082_a_13407]
-
Inchiziție care a devenit repede o instituție regală, nu mai era ecleziastică. - Cu atât mai bine. Iadul cu cât e mai ocultat, cu atât își împlinește mai bine destinul, spuse visător dracul frecându-și copitele până ieșiră mici scântei. - Oricum crimele Inchiziției sunt supraevaluate. Conform arhivelor Sfântului Scaun, numărul victimelor nu depășește 30.000 de suflete. Molima și ciuma lăsau în urmă mai multe cadavre. Dar să lăsăm asta. Teoria cu inversiunea malignă e-adevărată? - Mai devreme l-ați citat pe
Orori între copertele Bibliotecii Iad (II) by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12082_a_13407]
-
spre fata unui vânător de pe malul unei bălți, din două vorbe, dintr-o privire!" (p. 67). Privirea aprinsă declanșează toate iubirile sadoveniene. Nu mai insist asupra deznodământului tragic. Femei aprige, care își cuceresc, își subjugă bărbații și pot face chiar crimă pentru iubirea lor, există în toată proza sadoveniană. Prozatorul pune în patima lor ceva diavolesc. Așa este Anița din O istorie de demult, așa este și hangița din Povestea cu Petrișor, așa este, în fond, cu tot destinul ei nefericit
Cum iubesc personajele sadoveniene by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12134_a_13459]
-
avea cu siguranță ceva de împărțit numai cu personalități de frunte. Visul pe care l-am făcut eu n-a fost un coșmar - deci nu coboram în maximă grabă, de-abia atingând frunzele veștede ale măgurii, cu oribila conștiință a crimei, altfel perfectă, nici nu mă piteam, urmărit de dușmani feroci, deciși să mă termine, nici de armăsarul scăpat din ham ce avea ceva cu totul special cu mine și de care nu era scăpare. Nu căzusem în cuibul cu vipere
Printre coșmaruri by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12149_a_13474]