438 matches
-
spirit al literaturii muzicale germane. Davidienii existau numai în efortul lui de a construi mental o asociație de artiști liberi de dogmă. Iar David... un simbol, viteazul luptător, cântăreț și poet. În această suită de 18 mici poeme, fantezii uneori criptice, alteori sentimentale sau jucăuș umoristice esteticul se ascunde după o fabuloasă registrație pianistică. Motiv pentru care ele se cântă rar. Interpretarea, așa cum a fost ea acum, unitară într-un lanț de discontinuități frapante? O operă de recreație. De aceea evocam
Jocul cu mărgelele de sunet by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/15773_a_17098]
-
realității. Romanul "taie" o bucată din spațiul înconjurător, adică direct din "ficțiune". "Adevărul" său absolut ajunge, ca atare, irelevant, întrucît "problema" romanului nu e "realitatea", ci tocmai absența ei. Henry James a fost acuzat frecvent că nu-și "explică" textele (criptice), lăsîndu-și cititorii în confuzie. În articolele sale teoretice (pe lîngă amintita The Art of Fiction, se pot menționa și prefețele la romanele importante, grupate într-o carte esențială, intitulată The Art of the Novel/Arta romanului), scriitorul răspunde implicit criticilor
Portretul unui reflector by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/6746_a_8071]
-
două ,fete" (soția și fiica adolescentă) pe care nu le poate răni. Prins, încă o dată, între două componente contrare ale existenței sale, Virgil Duda își cucerește trudnic libertățile individuale ale simțirii, alegând, din rațiuni de securitate domestică, o expresie mai criptică a acesteia. O scenă fierbinte petrecută cu Dalia, climax al unui joc plin de aluzii, apropieri și false despărțiri, e figurată cu un indice superior de lirism, cu totul altfel decât în romanele realist-analitice ale autorului: ,Începeau serpentinele înguste, mai
La anul la Ierusalim by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10844_a_12169]
-
asupra realizării cîtorva am mare îndoieli, caietul I a trebuit refăcut în întregime". Se adaugă că materia știuta a vol. I din Memorii a fost scrisă (sau rescrisa) în vacanță mare a anului 1931, la Fălticeni. O bună parte a cripticelor însemnări din 1930-1932 sînt ocupate cu receptarea, adesea învrăjbita, a acestor memorii încă neapărute și, apoi, apărute, cu scandalurile iscate. Mai ales cînd a început, în toamna lui 1931, să citească portrete chiar celor portretizați, din al doilea volum al
Un eveniment editorial by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17606_a_18931]
-
de necontestat, dar pe care nici un înaintaș, nici din rândurile filosofilor, nici din cele ale bărbaților politici nu îndrăzniseră să-l deconspire mulțimilor așteptătoare. Cât privește adevărul din aforismul "pe mare este altfel decât pe uscat", el este și mai criptic, întrucât cei mai mulți pășitori pe sol n-au avut ocazia unei escapade oceanice, iar de mers cu tălpile pe valuri, religia noastră cunoaște un singur, miraculos, caz, revelator și, paradoxal, abscons! Pe drept cuvânt îmi amintesc vorba vechiului și admirabilului prieten
Râdem, sau ce facem? by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11398_a_12723]
-
individualităților reale, a indivizilor-eveniment animați de sufletul democrației spiritualizate. Ei nu vor accepta să învețe limba de lemn a colectivismului deghizat. Astăzi, noul limbaj ni se pare încă incomprehensibil. Mîine însă, cînd ne vom fi adîncit în sufletul democrației, cuvintele criptice vor fi deslușite, vor fi pe buzele tuturor. Ca si Martin Luther King, "I have a dream". Visez o Europa unită, o Europa a dialogului între culturi, revitalizate de suflul adevăratei transcendente, o Europa fără metafizici obiectivizate, fără birocrații multiculturale
HAVEL SI MULTICULTURALISMUL by Ovidiu Hurduzeu () [Corola-journal/Journalistic/18139_a_19464]
-
de făcut decît să scot fișe cu poreclele celor 18 antrenori din prima ligă, pentru a nu mai vorbi de jucători și de alde "Corleone", "Nașul" etc. Mi se pare o strălucită imbecilitate, să cauți să anulezi, printr-un lexic criptic, tocmai enorma accesibilitate a fenomenului. Asta în cazul unui fenomen popular, frizînd o epidemie mondială! În loc să meargă în sensul teribilei și, pentru presă, cîștigătoarei isterii de masă, ei, "cronicarii" sportivi, se pun contra curentului: fac singurul lucru pe care îl
Fălcosu contra Săpăligă și cronicarii contra vântului by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/9111_a_10436]
-
dar cum poți judeca un tip care murise înainte de a împlini treizeci de ani? Cât despre Browne, ăsta pleda pentru poezia în proză, ceea ce e foarte plicticos pentru cititori. Donne era un măscărici care-și masca gândirea găunoasă sub cuvinte criptice. Prostănacii se lăsau amăgiți; dar până-ntr-un an stilul lui avea să fie cu totul demodat. Cât despre Ben Jonson - ăsta era prietenul lui și el niciodată nu-și bârfea prietenii. - Nu, a repetat în concluzie, marea epocă a
Virginia Woolf ORLANDO by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/3844_a_5169]
-
Lăsînd la o parte latura spectaculară, proiecția pregătitoare și momentul de performance, lucrarea de pictură a Mirelei Trăistaru este o adevărată demonstrație de forță, atît în ceea ce privește construcția nemijlocită, cît și lupta directă cu spațiile mari și cu formele narative. Denumită criptic 659 de ore, după timpul petrecut în Italia și în Egipt, zone cultural-geografice la care pictura se referă nemijlocit, această lucrare sintetizeză și reafirmă cu o remarcabilă acuratețe ceea ce pictorița a mai arătat pînă acum într-o măsură mai mică
Memoria sfîrșitului de secol by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16304_a_17629]
-
sociale nete, deoarece tragedia prin care trecea poporul său nu l-a mai lăsat indiferent. Astfel el face să apară, în 1967, volumul Monolog în Babilon, unde, pe lîngă poezie compusă în manieră familiară, există cîteva parabole antitotalitare excepționale. Formula criptică adoptată ar reprezenta explicația pentru inexplicabil: vocea unui alt mare poet îndrăznea să spună ceea ce nici Arghezi, nici Blaga, nici chiar Voiculescu nu îndrăzniseră. Poemele de factură politică din Monolog în Babilon rămîn pînă astăzi un strigăt de revoltă emis
Alexandru Philippide – pentru totdeauna by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/3140_a_4465]
-
a lui Virgil Mazilescu (Editura Muzeul Literaturii Române, 2003, 400 pp.), Alexandru Condeescu îl definește cu acuitate și profunzime pe singularul scriitor: ŤDe la primele poeme, Virgil Mazilescu dovedește a se afla în posesia unei formule lirice proprii, mai degrabă criptică prin lapidaritate, decât ermetică prin încifrare, pe care o va perfecționa până la sfârșitul vieții, arătând o extremă exigență și consecvență cu sineť. Pentru a fi apreciată, poezia lui Virgil Mazilescu are destule justificări artistice. Dar ea cată la mai mult
Frumosul greu explicabil by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/11075_a_12400]
-
în mod drastic perceperea realitații și care nu sunt definite decât după mult timp de la prima lor apariție în nuvelă: este cazul ouălelor din "Zburătoare de consum" și a costumației din "Rochia de înger". Pe cât de sugestive pe atât de criptice, titulurile nuvelelor amplifică atmosfera generală de nesiguranță așa cum se petrece în nuvela "Proiecte de trecut". În aceeași categorie am putea situa "O rană schematică" -tresărirea "carnală" pe care o provoacă substantivul este contrabalansată de răceala adjectivului - "Zburătoare de consum" -, puține
Ana Blandiana și nostalgia originii by Francisca Noguerol () [Corola-journal/Journalistic/7479_a_8804]
-
ziduri. Zid 3 Zid care clocește ouă de umbră. Zid 4 Un zid urlă cum un deget strivit dar nu-l aude nimeni. Semn de carte Sinele cum un fascicul de raze care trecînd printr-o lupă incendiază hîrtia. Actualitîți Cripticul sughiț al ceții frontoane curgînd asemenea rîului pietruit cu cearcăne sună ca o trîmbiță osul feroce semințele vechilor seisme încolțesc exasperant de încet și nimeni nu-i nicăieri se preumblă guarzii tăcerii în mantii de-asfalt și nimeni nu-i
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/10040_a_11365]
-
exprimă și nu prin ce este), osmoza document-ficțiune, într-o teleologie narativă urmărind configurarea unei atmosfere prezente în tot ceea ce se petrece - iată alte particularități ale retoricii romanului. Scarabeul sacru, 1970, este un roman reflexiv, eseistic, experimentalist, sofisticat și aproape criptic. El își asumă, de aceea, și traseele descifrării, în armonie și adecvare cu structura narativă fundamentată pe oblicvitate și amfibologie. Pleacă de la condiția umană figurată de scarabeu, cunoscut, în ordine simbolică, drept zeu solar cu geneză nocturnă, telurică, degradată, dar
Proza lui Aurel Dragoș Munteanu by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/9724_a_11049]
-
care va fi depășit de autor în Luminile și umbrele sufletului. Gîndirea etică a lui Petru Creția cunoaște o evoluție: în timp ce în scrierile din anii '70-'80 nu există nici o raportare a eticului la transcendență (fie și într-un limbaj criptic ca în Minima moralia de Andrei Pleșu), Luminile și umbrele sufletului (1995; ediția a II-a, postumă, nemodificată, a acestei cărți a apărut în anul 2000 sub titlul Eseuri morale) este în esență opera unui moralist creștin. Este vorba de
Petru Creția ca filosof by Petru Vaida () [Corola-journal/Imaginative/14876_a_16201]
-
apoi: "...se poate pune întrebarea: oare numai întîmplarea face ca și acest roman (n.n.: Venin de mai) să aibă un manuscris original incomplet? Există pagini dactilografiate, cu corecturile autorului, ca și pagini salvate din foc, cu marginile arse". În ciuda formulărilor criptice, o sugestie clară iese, cred, la suprafață, ca untdelemnul deasupra apei: "autodafeul" lui Vinea n-a fost estetic, ci de altă natură. Faptul că Vinea și-a distrus o parte dintre manuscrise e confirmat, de altfel, și de Henriette-Yvonne Stahl
Petru Dumitriu și "negrul" său by Ion Vartic () [Corola-journal/Imaginative/11819_a_13144]
-
inscripția ŤArisches Geschäftť. Cunoștințele mele de germană erau neîndestulătoare (deși puteam citi și în alfabetul gotic) spre a înțelege despre ce este vorba... Am memorat însă enigmatica formulă, iar acasă mi s-a tradus: ŤIntreprindere aerianăť. Suna, pe românește, la fel de criptic! Am priceput totuși, ceva mai tîrziu, că fercheșii ofițeri germani nu trebuiau să cumpere din prăvăliile evreiești. Afișele cu ŤArisches Geschäftť au avut viață scurtă. în schimb, magazinul ŤLa Paris chicť și-a prefăcut firma în ŤLa lumea elegantăť, iar
Dimineața copilului by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12855_a_14180]
-
capabile de mai mult, rămase însă în mare parte nevalorificate: "Confund începutul cu sfîrșitul / liniștea cu tăcerea / linia cu punctii. / Nu am putut afla / de ce orizontul se luminează / încercuindu-ne. // Pe marginile drumului meu/ au murit atîtea speranțe" etc. Limbajul criptic al scrierilor lui Ghenadie Nicu este o cuirasă care le protejează în fața eventualelor tentative de abordare din afară. Cu siguranță, oricît s-ar strădui, cititorul nu poate înțelege ce are în vedere poetul în ceea ce scrie. Mai grav e că
Poezia basarabeană din ultimele decenii by Ion Țurcanu () [Corola-journal/Imaginative/9710_a_11035]
-
groasă/ care-mi vine/ prin rădăcini/ de negru și verde veșmânt." Temele pe care le-aș numi ale femeii, precum bătrânețea, fecunditatea sau moartea, la Irina Mavrodin au interpretări enigmatice, și proiectează asupra acestor teme o lumină crepusculară, de revelație criptică: " frumos mai este chipul femeii/ când începe/ să se boțească/ misterios/ mai este când îl năpădesc/ hieroglifele bătrâneții/ semn cu semn/ îl citesc/ ca pe un scump papirus /mie lăsat/ de vechii egipteni." Viziuni terifiante mai zgârie această liniște aproape
LECTURI LA ZI by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Imaginative/14248_a_15573]
-
d’une affreuse juive), putem găsi în formă embrionară personajul dezvoltat cu aproximativ șaptezeci de ani mai târziu de Mateiu I. Caragiale. De fapt în acest sonet apare singura dată în întreaga operă poetică a lui Baudelaire figura unei evreice. Criptica similitudine dintre "l’affreuse juive" și Rașelica nu este pur și simplu etnică; citind sonetul descoperim alte surprinzătoare afinități: "majesté native" pare să facă ecou la acea "trufie fără margini a stirpei alese" pe care personajul matein a moștenit-o
Flacăra rece a unei flori negre by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Imaginative/13716_a_15041]
-
dicteu, ca un posedat prin ființa căruia energiile necreate ies la iveală. Ce se întîmplă cu poetul e patognomonic: logosul, coborînd peste oameni, ia o expresie care nu e nici estetică și nici rațională, ci concisă ca un aforism și criptică ca o pericopă. Mai mult, Nichita nu născocește nimic: el redă întocmai ce i se suflă, de aici impresia de scriere anapoda, împotriva uzanțelor firești, cînd de fapt el expune riguros un mesaj a cărui paternitate nu-i aparține. Prin
Patimile după Nichita by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3033_a_4358]
-
Usher. Acolo, un narator își pierdea, similar, identitatea, intrînd în casa morbidă a gemenilor Roderick și Madeline Usher. Nu numai asemănările de atmosferă (descompunerea, atrofierea decorului) atrag atenția în cele două texte, ci și substratul simbolic. O analiză atentă a cripticei nuvele poești trimite la probabila folosire a opiumului de către narator, ca stimulent imaginativ, odată ajuns în preajma prietenului Usher. Poemul intercalat de Poe în povestire sugerează, în regim alegoric, deteriorarea bruscă și aparent fără cauză a intelectului uman, ieșit din zodia
O inițiere psihedelică by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/7416_a_8741]
-
detaliat în Ecce Homo (capitolul "Zarathustra"), ca să dau numai un exemplu, este cu totul dătătoare de măsură pentru abordarea sa cvasi-religioasă a actului scrierii. Din acest punct de vedere, Nietzsche ar fi fost întru totul de acord cu spusa (altfel criptică) a lui Kafka cum că a scrie înseamnă a te ruga. De fapt, importanța pe care el o acordă scrisului e doar o fațetă a relației complexe pe care Nietzsche o întreține cu domeniul limbii. Pentru el limba nu e
...doi diavoli s-au întâlnit și ședeau de vorbă by Costică Brădățan () [Corola-journal/Journalistic/14447_a_15772]
-
cu capul// de se-aude pînă hăt/ în Alexandria”. Să posede cumva motanul nostru o identitate sacrală precum în Egiptul antic, în India, în China? Nu e imposibil: „pe scurt/ era un zeu imprecis/ cumsecade”. Finalul poemului are un caracter criptic, întrucît autorul ne aduce la cunoștință că „din motanul meu/ a început să picure apă// cu o singură picătură/ poți întemeia un deșert// așa - ca un secret/ între pleoape”. Ceea ce s-ar putea interpreta ca o trimitere la acel ritual
Un motan poetic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3550_a_4875]
-
și o exactitate a trimiterii parabolice. Naratorul pare să facă o asociație alegorică, valabilă pentru întregul său exposé, și, în felul acesta, să grăbească descifrarea codurilor stabilite, treptat, pe parcursul povestirii. Poe își avertizează cititorul că textul său, dincolo de a fi "criptic", este, literal și figurativ, chiar o criptă. Ce este însă o criptă? Răspunsul implicit al lui Derrida, din eseul său Fors1, pare a fi pur și simplu o absență. "Cripta" implică tot ceea ce nu este la suprafața textului; este acea
Povestiri din criptă by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/7672_a_8997]