577 matches
-
nevoie de un sfat. Nu. Fii fată bună, Diane. Ia spune-mi, e-adevărat că George a omorât-o pe Stella? Tot orașul vorbește. Tom rosti aceste cuvinte idioate cu intenția de a face o glumă. Dar văzu fața Dianei crispându-se brusc într-o grimasă animalică și, într-o secundă, se îndepărtă de el, iute ca o vidră, împungându-i piciorul cu călcâiul. Tom nu încercă să o urmărească. Se simțea umilit și ticălos. Își spuse: „Am să mă duc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ce îmi folosește?” - și-a sfârșit Toaibă gândul privind în jur... „Nu! Nu se poate ca pe toată întinderea asta să nu fie măcar un copac. Doamne! Ajutămă dacă mă auzi, Doamne!” A rămas cu ochii spre cer și mâinile crispate pe mânerul pumnalului... Încet-încet și-a adus aminte că undeva pe aproape, de o parte și de alta a drumului, se aflau livezile Merăuțenilor. „Unde-s? Doar nu le-au tăiat așa peste noapte... Parcă erau undeva după dâmbul din
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
în geamul ceasului făcîndu-l țăndări. Mă așteptam să se oprească și minutarul, dar nu s-a întîmplat așa. Ploaia ajungea acum pe limbile ruginite, se distingea un scâncet metalic pe care înainte nu-l auzisem, iar aspectul ceasului m-a crispat și mai mult. M-am dus în sala de așteptare și, căutîndu-mi un loc cât mai ferit, deoarece ploaia pătrundea pe alocuri prin acoperișul de tablă ciuruit de rugină lăsând dâre mari pe pereți, m-am ghemuit pe una din
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
nu Eleonora țipa, ci destinul meu și în cele din urmă eu însumi. Parcă stăteam dinaintea mea și, în ciuda faptului că-mi astupam gura, țipam ca un smintit, înnebunisem poate și țipam ascuțit, insuportabil, și tot eu mă înfricoșam, mă crispam, auzindu-mi propriul țipăt. "Nebunule, mi-am zis înverșunat, s-a terminat cu toate aiurelile tale, acum nu-ți mai suport nimic. Datorită ție nu mai sânt ca toți oamenii, tu porți întreaga vină." Și îndrugînd aceste vorbe mi-am
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
tot în șoaptă: ― Nu te bucuri că trăim? Am învins moartea... După un timp se întoarse și, trăgîndu-mi capul spre ea cu mâna, îmi mușcă buzele așa de sălbatic, încît era cât p-aci să țip de durere. Apoi rosti crispat la urechea mea: ― Vreau să-ți intru în sânge, pricepi? În clipa aceea m-a trecut un fior prin șira spinării. Cert, Mihaela avea o sublimă forță de a iubi și această forță mă împiedica să respir alt aer decât
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
aruncă într-o stare de excitație nervoasă și mai mare. Nu mai suntem nici măcar melancolici că ne apropiem de finalul croazierei. Toată lumea vrea să pună, cât mai repede, piciorul pe cheiul de la Pireu. Să ajungem pe "teren sigur". Discuțiile sunt crispate, iar privirile lunecă, mereu, spre geam pentru a vedea cum mai arată valurile. Nu sunt prea înalte, deocamdată. Dar n-am ieșit, încă, din golf. Vom afla după ce vom ajunge în larg cât de agitată e marea. Numai "Biju" își
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
avem un zbor dificil. Au început "scuturăturile". Goluri de aer, vântul, norii prin care trece avionul sau alte perturbații meteorologice provoacă zgâlțâituri violente și prăbușiri care îmi dau emoții. De câte ori văd aprinzîndu-se avertismentul luminos "Legați-vă centurile de siguranță", mă crispez. Ca ultimul superstițios, mă agăț de orice gând care poate să-mi insufle curaj. S-a înnoptat, afară e întuneric beznă și urmăresc cum lumina de la capătul aripei clipește ca un girofar. Noroc că nu sunt fulgere. Comandantul Airbus-ului
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
aștepta acolo", mă asigură Cristian B. Mă uit la ceas. E două acum. Nu zic nimic, ca să-i las posibilitatea să se concentreze la volan. El îmi dă, însă, mai departe tot felul de lămuriri, iar eu simt cum mă crispez din ce în ce mai mult. E două și un sfert. Trecem prin dreptul unei biserici, "În Chicago, spune Cristian B., întorcîndu-se spre mine, e interzis să se tragă clopotele la biserici". Intuiesc că trebuie să zic ceva. Altfel, aș da de bănuit. Trebuie
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
încă aceeași frică. O altă frică ... de altceva, în jurul acelorași lucruri. Impresia ei era inexplicabilă și nerezolvată. stâng. Buna Lina căzuse pe scara beciului și avea o luxație ia piciorul 223 - Am căzut cu stângul, glumea cu gura ei lată, crispată de durere. Era singură în fundul patului, când venise Elena Drăgănescu s-o vadă. Declarase că ar fi mulțumită de puțină odihnă de n-ar fi junghiurile. Altfel, zicea că e bine îngrijită. Venea zilnic secundul de la Filantropia, simpaticul Romulus. Venea
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
ochi, Elena își apropie încet capul de al tovarășului ei: gest acum voluntar. Un spațiu mic, ca și inexistent, separa obrazul palid al femeiei de profilul rigid al muzicantului. Era senzația nesigură a unei atingeri sau certitudinea ei emoționantă. Marcian crispa cu nervozitate pumnul pe genunchiul docil. La murmurul vag al mersului se amestecă un mic gemet de durere și consimțire al Elenei. Atunci Marcian, tot nemișcat, dar acum nemișcat printr-o încordare desperată, ca să nu i se strămute cumva povara
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
prin care am trecut într-o viață de om! Trăgând linia despărțitoare nu pot să nu mulțumesc Creatorului că m-a păstrat încă într-o bună stare, care să-mi permită să străbat restul timpului fără suferințe care să-mi crispeze făptura fizică prin dureri și depresii. Nu-mi pot plănui lucruri mari și de lungă durată, dar o carte bună de citet, o mică recenzie - sau chiar o încercare de a mai concepe câteva pagini, ar fi tot ceea ce mi-
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
da seama care e situația și vom putea lua o hotărâre. Tonul lui alb nu mă putea înșela. Era prima oară că vorbea mai puțin optimist. Dar a evitat să-mi dea amănunte. Socotind, probabil, că și așa eram prea crispat, a preferat să reia convorbirea întreruptă de ecografie. ― Chiar nu mai credeți în nimic? O cameră de spital nu e locul cel mai potrivit pentru confesiuni. Și nici eu nu eram într-o stare potrivită unei discuții despre certitudini. Fixam
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
nu se simțea bine și stătu cîteva clipe pe bancheta din fața pianului, atingînd clapele fără prea multă convingere, cu gîndul parcă În altă parte, pînă cînd simți privirea lui Julius ațintită asupra ei, o privea Înspăimîntat, atunci Își retrase mînuțele crispate de pe clapele pianului și dădu fuga să se așeze alături de el. — PÎnă cînd mă Întorc sper că o să te saturi să te joci În caleașcă, Îi spuse, gîdilindu-l subsuoară ca să-l facă să zîmbească, implorîndu-l din ochi să zîmbească puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Nu știa cum o cheamă și nici pe Nilda, care tocmai atunci apăru din nou cu copilul În brațe, strigînd că e copilul ei și-o să-i dea o educație aleasă și le arăta tuturor micul monstru. Juan Lucas se crispă, ridurile caracteristice ducelui de Windsor se desenară de o parte și de alta a ochilor. Julius spuse: uite, mămico, e copilul lui Nilda și Juan Lucas dispăru. În timp ce Susan se hotăra să le arate la toți puțină afecțiune pentru cîteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ales cufundat Într-o liniște deplină, unde ei, Dumnezeu știe de ce, credeau că nu locuiește nimeni. Și poate că le trecuse frica Îngrozitoare dar frumoasă din primele zile, plăcuta spaimă pe care o simțeau numai la gîndul că dezlipindu-și buzele crispate dintr-un sărut prelung aveau să dea nas În nas cu administratorul sau cu o bătrînă bigotă și milionară care stătea la hotel și care desigur că nu i-ar fi Înțeles. Se gîndeau chiar că cineva ar fi putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și ceva, l-au luat, iarăși, la un mic interogatoriu, s-a trezit că le repetă cu voce tare în fața omului de la birou. Parcă ar fi auzit pe altcineva dîndu-le glas. “Ce-o să urmeze acum?!” Fața anchetatorului, însă, s-a crispat la început, pe urmă, omul și-a impus să se stăpânească și să nu mai recurgă la metodele de altădată. A zâmbit. Apoi, l-a sfătuit ca, la procesul ce va avea loc curând, să spună lucrurile așa cum sunt, să
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
mă refer la tine, doctorașule. Măcar tu ai capul unde trebuie. Mark îl acceptase pe Weber la fel de spontan cum își respingea propria soră. Weber nu făcuse nimic ca să merite încrederea lui. Continuă să lucrezi cu tine însuți, Mark. Weber se crispă la auzul propriilor cuvinte. O să te întorci acasă în doi timp și trei mișcări. Mark își feri privirea, învins. Bonnie se aplecă și-l înconjură cu brațul. El scoase un sunet de câine bătut. Să mă lași iar cu ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
-l vadă târșâindu-se pe hol și răstindu-se la ea. Se așeză pe canapeaua plastifiată din fața celei de la recepție și începu să se aranjeze neliniștită, așteptând-o pe Barbara. Când Barbara trecu, în sfârșit, pe acolo, fața ei se crispă de surpriză. Îi spusese mereu lui Karin să vină la ea în orice situație. Poate că mințise. Dar se adună repede și reuși să zâmbească amabil. — Hei, drăguțo! Toate bune? Se așezară și stătură de vorbă în camera comună, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
vorba să ucidă fără riscuri, cu dinții de șobolan dezgoliți, Înaintează cu același mers tîrșîit ca și protectorul său - slujitor servil al groazei, sprijin de nădejde al crimei - ivindu-se cu dinții de șobolan dezgoliți, cu fața albă ca ceara crispată de frică și de plăcerea lașului de a ucide fără milă și pedeapsă, În timp ce soarele scînteiază necruțător pe butonii manșetelor scrobite și licărește stins pe butoiul pistolului automat albastru, pe care-l strînge În mîna tremurătoare și i-l oferă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
nimeni și nu se mai auzise nimic despre ea. Ce mai fac cei de-acasă? Întrebă ea. Ce mai fac oamenii din Hopewell? CÎnd Îi vorbi, ochii ei fumurii, luminoși deveniră tăioși și strălucitori, pe fața tînără și slabă, gura crispată de amărăciune era tăioasă ca o lamă, iar glasul ei căpătase intenționat accente tăioase și batjocoritoare. Și totuși, dincolo de acest dispreț sfidător, stăruia blîndețea ciudată din glasul răgușit al fetei și, În timp ce-i vorbea, Îi atinse ușor brațul cu mîna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
fără să se uite la ceilalți. La un moment dat se opri, Își vîrÎ mîna mare În buzunarul lăbărțat al hainei, scoase o țigară pe care o aprinse dintr-un singur gest al mîinii făcute căuș. Apoi fața i se crispă de Încîntare cînd trase din țigară, inspiră adînc și dădu drumul fumului Încet pe nas, după ce-l absorbise În adîncurile plămînilor săi puternici. Era un gest Încărcat de o plăcere senzuală, care reda fumatului și aromei de tutun Întreaga lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
spinare, atît de tare Îl apucase tusea. Domnul Gates era un om deosebit de plăcut: era Înalt și gras, dar foarte chipeș; avea un aer delicat, iar cînd era emoționat și voia să spună ceva, buzele Îi tremurau și i se crispau. Cred că de asta Îi spuneau Bunny. Deci tata Îi zise: — Stai jos și ia o gustare și pe urmă mai vedem noi. Domnul Gates spuse: — Ascultă, Joe, m-așteaptă șoferul afară și nu știu ce să fac cu el. — Adică l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Această amintire îl tulbură pe Gosseyn. Ashargin, care nu asistase la scenele de distrugere din acea zi de coșmar, rămânea indiferent, așa cum sunt indiferenți oamenii incapabili să-și imagineze un dezastru pe care nu l-au văzut. Dar Gosseyn se crispă amintindu-și de una dintre crimele fără număr ale lui Enro. Pericolul mortal consta în faptul că acest individ tocmai aruncase civilizația galactică într-un război a cărui amploare depășea deja orice imaginație. Dacă Enro putea fi asasinat. Inima i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
Această amintire îl tulbură pe Gosseyn. Ashargin, care nu asistase la scenele de distrugere din acea zi de coșmar, rămânea indiferent, așa cum sunt indiferenți oamenii incapabili să-și imagineze un dezastru pe care nu l-au văzut. Dar Gosseyn se crispă amintindu-și de una dintre crimele fără număr ale lui Enro. Pericolul mortal consta în faptul că acest individ tocmai aruncase civilizația galactică într-un război a cărui amploare depășea deja orice imaginație. Dacă Enro putea fi asasinat. Inima i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
La biroul domnului Peppin Mirto ușa era întredeschisă, ca să se mai aerisească. Adevărul e că domnul Crețu, care, vrând-nevrând, era acum colegul lui de birou, adusese cu el un ușor damf de transpirație. Peppin se uită la Dan, care se crispase și se întunecase la față, așa că se grăbi să-l lămurească, cu multă amabilitate în glas. — George Lahovary a fost, sunt sigur, un om de caracter. Să vezi, anul ăsta, în ianuarie, chiar înainte de ziua Unirii, Indépendance i-a publicat
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]