348 matches
-
alegorie a seducției. Oricum, Doamna cu licornul, Dame ŕ la licorne, formează un tot. Sintagma La Dame ŕ la licorne sugerează, morfologic, și La Vierge ŕ l'enfant. Nu e numai un joc al hazardului (lingvistic). Unicornul e și simbol cristic, prin unicitate, puritate, sacrificiu. Fiindcă unicornul e sortit a fi ucis. J. K. Rowling ne reamintește, în finalul primului volum din Harry Potter, că asasinarea unui unicorn e o crimă monstruoasă, pe care nu se încumetă să o comită decît
Inorogul și licorna by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/10318_a_11643]
-
alegorie de gradul al doilea, menită a ne duce cu gîndul la Fecioara cu pruncul. Caz în care această pictură ar echivala cu una dintre multiplele fațete ale unei generice Doamne cu licornul. Fiindcă și licornul, cum spuneam, e simbol cristic, ca și hermina. Corpul doamnei e întors puțin spre stînga. Capul - chiar ceva mai mult. Tot spre stînga se îndreaptă și privirea doamnei. Și aceea a herminei, cu care tînăra pare a forma un tot. Iar privirea doamnei ce strînge
Inorogul și licorna by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/10318_a_11643]
-
mai mare sau mai mică măsură, în arta sa. Specialitatea artistului sunt Icoanele Ferecate, Icones Blindees cum le spune el apăsat în limba franceză, în a căror substanță nu se mai regăsește nimic din ceea ce se știe îndeobște, nici chipul cristic și nici nenumăratele lui derivate, ci acel reper cotidian al unei noi mistici laice, un sinonim de piață al lui Dumnezeu, un demiurg ce-și îndeplinește prompt promisiunile și nu delegă nimic pentru viața de apoi, și anume dolarul american
Icoane ferecate by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16286_a_17611]
-
din care ma cuvintez/ Arc și piatră pentru a nu lovi./ Șunt divinul ce în ramură șunt,/ Ziua dinții mereu a judecății" (De toate descarnat). "Unghie înfipta în hazard" (dar nu e oare așa orice creație autentică?), "scriind pe nisipul cristic", aflat "la frontiera unde nu mai șunt/ Ori m-am făcut și eu hotar", frontieră, desigur, între real și ireal, între profan și sacru, autorul deconstruieste frenetic natură pentru a-și construi, la fel de frenetic, Neantul vizionar. Miron Kiropol e unul
Un rimbaldian român by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17982_a_19307]
-
un festin cultural în jurul fascinantei tradiții a cartografiei. Mesajul teologic general al eseurilor din prima parte a cărții este acela al iertării și al împăcării, iar ortodoxismul călător pe meleaguri catolice e discret și nicidecum afișat. Postmodernitatea stimulantă îmbracă smerenia cristică profundă în hainele unui discurs eficient, orientat spre actualitate, demonstrînd că se poate și altfel, și împăcînd cititorul sceptic cu o religiozitate repudiată cîndva din considerente estetice. Teodor Baconsky, Ispita binelui. Eseuri despre urbanitatea credinței, București, Editura Anastasia, 1999, 318
Urbanitatea credinței by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17297_a_18622]
-
fervoarea mistică a răpirilor suprafirești. Din acest motiv, dacă ar fi mărturisit că s-a întors de acolo transfigurat, jurînd a fi întrezărit printre pietre pocrovul Maicii Domnului și, într-o clipă de abandon, de a fi simțit adierea pulpanei cristice, autorul ar fi făcut figura unui spirit atins de clișeu conformist. Și ar fi dezamăgit negreșit, prin simulacrul de simțire pe care l-ar fi pretins. Așa însă, Dan C. Mihăilescu e sincer, fără mască și fără calcule de imagine
Pe drumuri de schit by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5000_a_6325]
-
o întrebare - pur retorică - pe care, personal, o formulez în strânsă legătură cu o alta: cu o nedumerire mai veche legată de frumoșii ani interbelici și tinerii idealiști de atunci. Cum s-au împăcat, oare, credința și insulta, minunata toleranță cristică și dezumanizarea ,adversarului", la limită, Biblia vânturată cu o mână, și revolverul, cu alta? Nu e aici, ca și în felul Dvs. de a vă manifesta, o anume contradicție, domnule cu ghilimele Bădiliță? Bietul Goma De asemenea apărători, mai bine
Actualitatea by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11312_a_12637]
-
pocăită, miracolul, monahul înfumurat și întâlnirea. Acestea se combină, pe un fond ideatic și moral creștin, într-un „scenariu" care - cum cu îndreptățire observă autorul -repetă, de fapt, cu o altă recuzită, specifică epocii patristice târzii, scenariul sacru al sacrifiului cristic. Capitolul al III-lea, inteligent condus și el, urmărește, cu informație pozitivă incontestabilă, pătrunderea Sfintei Maria Egipteanca și a legendei sale în lumea occidentală, mai întâi în versiuni în limba latină, apoi în idiomuri vernaculare, pentru a ajunge la prelucrările
Monografia unei legende hagiografice by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6079_a_7404]
-
Elisabeta Lăsconi Sacrul și profanul în ficțiune Două romane recente - Copilăria lui Isus de J.M. Coetzee (2013) și Testamentul Mariei de Colm Tóibín (2012) - au fost publicate la noi în ultimele săptămâni, în colecții prestigioase, confirmând că destinul cristic a generat o linie interesantă și simptomatică a prozei, vizibilă și în secolul XXI, după ce s-a impus prin câteva capodopere în secolul trecut. Relația între Evanghelii și ficțiune ilustrează relația sacru - profan, despre care a scris Mircea Eliade și
Romanul reîntors la Evanghelii by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/2642_a_3967]
-
lui Iuda de Roberto Pazzi Evanghelia după Isus Cristos de Jose Saramago sau Evanghelia după Pilat de Eric-Emmanuel Schmitt. Altă variantă prezintă drama unuia dintre actanți - Barabas de Par Lagerkvist, Pilat din Pont de Roger Caillois. Altă formulă reia drama cristică, proiectând- o în alt spațiu și alt timp, ca în Hristos răstignit din nou de Nikos Kazantzakis sau în Evanghelia după Jimmy a lui Didier van Cauwelaert. Mai putem consemna abordări îndrăznețe, dacă nu chiar șocante, ca Maestrul și Margareta
Romanul reîntors la Evanghelii by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/2642_a_3967]
-
a anilor ‘30, o înrămează pe a treia, petrecută în Yerushalaim) sau rescrieri aproape de erezie sau blasfemie, ca Ultima ispită a lui Isus de Nikos Kazantzakis. Romanele Copilăria lui Isus și Testamentul Mariei, traduse de curând, îmbogățesc proza de inspirație cristică prin alte perspective. Și, în mod cert, se nasc întrebări despre imboldul inițial din care s-au născut cele două cărți. J.M. Coetzee a publicat romanul la un deceniu după ce i-a fost decernat Premiul Nobel, iar apropierea de tema
Romanul reîntors la Evanghelii by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/2642_a_3967]
-
prin alte perspective. Și, în mod cert, se nasc întrebări despre imboldul inițial din care s-au născut cele două cărți. J.M. Coetzee a publicat romanul la un deceniu după ce i-a fost decernat Premiul Nobel, iar apropierea de tema cristică seamănă cu ambiția lui William Faulkner de a scrie O parabolă, romanul tezist și contradictoriu. Copilăria lui Isus are multiple chei de lectură (alegorie și fabulă biblică, utopie și distopie, Bildungsroman și proză filozofică, roman postapocaliptic), ca veritabilă șaradă a
Romanul reîntors la Evanghelii by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/2642_a_3967]
-
nici să socotească, dar totul se dovedește o minciună. Ca să-l salveze de închiderea lui în școala de unde evadase, Simon și Ines fug împreună cu David, iar pe drum li se alătură un tânăr, Juan. Semnele presărate în roman sugerează scenariul cristic: poate copilul se numea inițial Isus, era din seminția lui David, deruta provocată în școală seamănă cu reacțiile trezite de Isus în templu, comportarea lui Ines când se trezește cu un copil amintește de Bunavestire, evadarea celor trei din Novilla
Romanul reîntors la Evanghelii by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/2642_a_3967]
-
fiul ei ca voința tatălui. Tacit, ea privește totul cu ochii unei mame al cărei fiu s-a tot îndepărtat de ea până când ajunge să le aparțină altora, să aducă o nouă credință. Testamentul Mariei propune altă viziune asupra dramei cristice, a fiului care s-a desprins de propria mamă, desprindere care nu o liniștește și o lasă neîmpăcată până la moarte. Ca și Copilăria lui Isus, romanul irlandezului catolic va tulbura, va deruta și-i va incita pe cititori la propria
Romanul reîntors la Evanghelii by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/2642_a_3967]
-
caută pe Dumnezeu cu o obstinație și cu o umilință aproape de masochism, iar, pe de altă parte, își exhibă permanent fascinația pentru amorf și coruptibil, pentru materia precară și pentru miasmele cărnii intrate ireversibil în fermentație. Citatul din Biblie, invocația cristică și transparența icoanei, ambalate în note de jurnal și în felurite cogitații colorate moral și metafizic, se împreună cu trupul nud din fotografii, costeliv pînă la ascetism, al artistului însuși. Sau, mai exact, imponderabilul organ al credinței și al devoțiunii este
Artiști în epură by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13310_a_14635]
-
apa/ copilăriei noastre./ Frate, ei urăsc/ cîntecul tău./ Ei urăsc cîntecul/ care arată Prutului/ pe unde să curgă./ Noi credem în izbîndă./ Chiar dacă nu/ există Dumnezeu, cum spuneți,/ nimeni/ nu-i poate ocupa locul" ( Zăpăcirea lacrimii). Țara e o măsură cristică, prin urmare absolută, așa cum rezultă din următoarea închinare adresată lui Gheorghe Zamfir: Se aude/ În tot Universul/ Șoapta naiului tău./ E ca și cum Hristos/ ar sufla dimineața/ În foc./ Cîtă Țară e-n cîntecul tău,/ Atît vom trăi" ( Focul). Acest lirism
Poezia de patrie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13686_a_15011]
-
grele condiții "Și îndeosebi pentru că unele fapte sunt, într-adevăr, la limita miracolului și nu se pot explica fără intervenția divină. Iar aceste fapte devin, în breviarul părintelui Boilă, asemenea unor parabole extrase din viața reală, adevărate manifestări ale lucrării cristice printre oameni". Clasa dramei rămasă pe treapta laică, de "anatomie a suferinței și a bestialității", apare ilustrată prin confesiunile lui Radu Ciuceanu, de-o neagră energie epică, din care ne îngăduim a desprinde un "decalog al ocnașului", pe care un
Stil caragialesc by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7932_a_9257]
-
memoriilor politice s-ar vrea de natură tragică, la o adică tangent la tragedia antică, unde eroul providențial e pedepsit pentru că i se pune în cîrcă "oarece". Cu o conexiune și mai impresionantă încă, întrucît își propun și paradigma destinului cristic, care însă, vai, se sustrage tragediei, oricîte pătimiri implică, din cauza învierii: "Demiterea (sau orice alt fel de cădere din demnitate și funcție) devine, astfel, o răstignire". Nu devine astfel democrația noastră prezentă, comensurată pe culmile puterii ca și în abisul
Stil caragialesc by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7932_a_9257]
-
individualizatoare. Spațiul eclezial este populat aici copios cu nenumărate ,,chipuri cioplite”, iar chipul persoanelor determinate, fie ele capete încoronate sau numai frunți miruite, este imortalizat permanent în materiale durabile cum ar fi marmura sau bronzul. Dacă în Răsărit prevalează cultul cristic sau, mai exact, natura divină și mîntuitoare a lui Iisus, în Apus accentul cade, cel puțin la fel de puternic, pe cultul marial, pe corporalitatea cristică, pe natura umană a Mîntuitorului, pe ființa lui zămislită mistic, dar născută în conformitate cu scenariul cel mai
Sculptura fără istorie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13286_a_14611]
-
imortalizat permanent în materiale durabile cum ar fi marmura sau bronzul. Dacă în Răsărit prevalează cultul cristic sau, mai exact, natura divină și mîntuitoare a lui Iisus, în Apus accentul cade, cel puțin la fel de puternic, pe cultul marial, pe corporalitatea cristică, pe natura umană a Mîntuitorului, pe ființa lui zămislită mistic, dar născută în conformitate cu scenariul cel mai previzibil al speciei. Așa poate fi înțeles și interesul atît de puternic, unul care implică o devoțiune aproape senzorială, pentru viața Fecioarei în chip
Sculptura fără istorie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13286_a_14611]
-
ambiții neorealiste, în fragmentele de față el este spart, descompus în unități individuale declasate, dar prețioase în sistemul de valori al autorului. Se poate descoperi aici profunda religiozitate a lui Cristian Popescu (asupra căreia voi reveni), convingerea, în linia modelului cristic, că mântuirea va fi dată celor sărmani, goi, săracilor cu duhul, personajelor de periferie, celor excluși de la banchetul vieții și mulțumindu-se cu firimiturile sale. Asistăm însă și la o translare din sfera socială într-una strict individuală, la o
Școala de morți frumoase by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11583_a_12908]
-
substanță în alta, ca într-un adevărat scenariu alchimic, materia se volatilizeză, se stinge încetul cu încetul și, în transparența sau la capătul avatarurilor sale, apare, ca o pîlpîire de flacără, cealaltă componentă a picturii lui Colta: dimensiunea spirituală, imaginea cristică, mai mult ca un summum al idealității decît în strictă perspectivă religioasă ori, mai exact, eclezială. Consumînd materia într-un adevărat ceremonial erotic, Onisim Colta visează o formă înaltă de mîntuire prin actul artistic. Dar visul lui nu este nici unul
Lumile succesive ale lui Onisim Colta by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16705_a_18030]
-
în centrul scenei de la început, limpezește sensul ultim al romanului și transformă, treptat, spectacolul într-o soteriologie teatrală: într-un vas mare, transparent, plutește în apă un pește. Or, motivul peștelui, circular în roman, este, în mod voit, o ideogramă cristică, accentuată, în spectacol, de prezența, printre ceilalți ,apostoli" bolșevici, a celui poreclit aici ,fiul pescarului" (și care, în carte, este Sașa Dvanov). Scena finală e profund platonoviană, fără a exista ca atare în roman. Într-o stare de mare har
Chéreau, Dodin și ,teatragiul" român by Ion Vartic () [Corola-journal/Journalistic/10051_a_11376]
-
au avut cum să se cunoască: doi Marcu, cu vieți foarte diferite în concretețea trăirii lor, dar urmăriți de aceeași soartă și protejați de aceeași Mamă generică, suferind pentru sacrificiul absurd al fiului. Moartea celor doi Marcu nu are nimic cristic în ea, în ciuda conexiunii biblice favorizate de titlul romanului. Numai suferința mamei îngăduie o asemenea comparație. Altfel, romanul se menține într-un registru banal al vieții, chiar într-o euforie a cotidianității, și nu-și supralicitează niciodată semnificațiile în sens
O narațiune rizomatică by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10785_a_12110]
-
tinere // ... cu lăcomia brațelor ne șlefuiam și tremuram precum aerul: / îi tremurau coapsele încordate și cercul magic, / roșu îmi tremura bărbăția în cuptorul de cărămidă arsă" (Poem roșu de dragoste). Acest tablou înflăcărat la propriu are însă și o conotație cristică deoarece iubiții se caută cu deznădejde, doritori a prinde rădăcini "unul în altul răstigniți pe zidul de aer roșu". Complementar, e adus în scenă un vechi idilism eretic. Pus în dificultate prin uzanțele unui expresionism întins asupra întregului univers, Creatorul
O poezie mizerabilistă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7785_a_9110]