1,168 matches
-
radical psiho-". Nebunul e cel care critică și cel care nu acceptă adevărurile leadership-ului modern (intelectuali + politicieni). Întotdeauna intelectualii și politicienii confruntați, în exercițiul social al puterii lor, cu o serie de critici ("ai sistemului") sau cu o serie de criticisme de tip jurnalistic au reacționat prin negativizarea celorlalți pe ideea: "ceva este în neregulă cu aceștia". Această preconcepție ("în neregulă") caracterizează structura epistemologică și de social praxis a psihiatriei și psihanalizei moderne. Evident că "ceva era în neregulă cu Foucault
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
de constituire a individualității moderne, unde opoziția și diferența de limbaj și în acțiune creează identitatea social-politică a omului modern. A te opune și a te diferenția în raport cu ceilalți este o formă prin care rezistența devine acțiune (contra)politică. Ideea criticismului nihilist și a opoziției intrinseci față de tot ceea ce se desfășoară în societate ca forță perpetuează tautologia foucauldiană, astfel că orice putere și instituire a ei sunt blestemate să fie însoțite de o rezistență sau de posibilitatea creării unei rezistențe. Singurul
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
de lance" ale acestui fenomen intelectual sunt R. Jakobson, Claude Lévi-Strauss și, bineînțeles, Michel Foucault. Stilistica lui Hayden White în raport cu structuraliștii continentali s-a schimbat de la o perioadă la alta spre un acord de concepție cu aceștia. Formalismul lui Bahtin, criticismul lui Barthes, Derrida și Foucault sunt importante pentru devenirea culturală și filosofică a lui Hayden White. Hayden mărturisea că "the thinker dearest to me is Barthes, definitely"245. Teoria reperării "protocolului lingvistic" din finalul cărții Metahistory e de inspirație foucauldiană
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
Thought, His Character, Polity Press, Cambridge, 2010. Voegelin, E., Religiile politice, Humanitas, București, 2010. White, H., Metahistory: The Historical Imagination in the Nineteenth-Century Europe, The Johns Hopkins University Press, Baltimore/Londra, 1973. White, H., Tropics of Discourse: Essays in Cultural Criticism, The Johns Hopkins University Press, Baltimore/Londra, 1978. White, H., The Content of the Form: Narrative Discourse and Historical Representation, The Johns Hopkins University Press, Baltimore/Londra, 1987. Abstract Foucault, Knowledge and History This synthesis on Foucault's ideas and
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
Considerații privind istoria universală, editura Antaios, Oradea, 1999, p. 117. 18 Jean-Michel Besnier (coord.), Conceptele umanității. O istorie a ideilor științifice, politice, sociale, religioase, filosofice, artistice, Lider, București, 1999, p. 154. 19 H. White, Tropics of Discourse: Essays in Cultural Criticism, Johns Hopkins University Press, Baltimore/Londra, 1987, p. 258. 20 E. Voegelin, Religiile politice, Humanitas, București, 2010, p. 82. 21 Ibidem, p. 103. 22 Ibidem, p. 107. 23 Idem, Boala mentală și psihologia, Amarcord, Timișoara, 2000, p. 6. 24 M.
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
simbol al misterului. Neputînd să se mai refere la un dumnezeu real și deocamdată nici la simbolistică, Hume pusese pe drept cuvînt la îndoială însuși principiul gîndirii logice: cauzalitatea. Critica cunoașterii inițiată de Descartes risca să se învîrtă în cerc. Criticismul german își asumă sarcina de a aborda chestiunea sub un unghi nou. Este cunoscută soluția magistrală propusă de Kant în "Critica rațiunii pure". Ca să restabilească domnia cauzalității, Kant introduce noțiunea de mister, pe care îl numește "Sinele lucrurilor", aspect inexplicabil
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
Acesta este IMPERATIVUL CATEGORIC al lui Kant, morala-datorie: moralismul total. Pentru Kant sensul moral nu este imanent naturii umane. Dimpotrivă, pentru el, meritul omului este cu atît mai mare, cu cit se străduiește să se supună fără voie imperativului categoric. Criticismul, german Fichte, Schelling face tot posibilul începînd de atunci să elimine dumezeul real reintrodus de Kant. Critica Cunoașterii atinge punctul culminant prin "FENOMENOLOGIA SPIRITULUI" a lui Hegel. Spiritul nu mai este o entitate transcendentă (Spiritul absolut al Scolasticii devenit la
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
economice poate testa teoriile sale dacă se iau în considerare rafinamentele instrumentaliste, sau interpretările parțiale ale teoriilor științifice. Același lucru îl susține și M. Friedman, în binecunoscuta sa Metodologie a științei eco-nomice pozitive (1953), care a constituit un răspuns la criticismul specific al școlii neoclasice și a dominat reflexia metodologică asupra științei economice vreme de mai multe decenii. Friedman susține că scopurile teoriei econo-mice sunt predictive și nu explicative. Teoriile de mai largă cuprindere sunt considerate mai utile. El consideră că
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
începutul secolului XX 37 D. Braharu, Alexandru I. Lapedatu. Note bio bibliografice..., p. LXIII. 38 Alexandru Lapedatu, op.cit., p.149. 39 Ion Bulei, Lumea românească la 1900, Editura “ Eminescu”, București, 1984, p. 227. 40 Alexandru Zub, De la istorie critică la criticism (Istoriografia română la finele secolului al XIX-lea și începutul secolului XX), Editura Academiei Republicii Socialiste România, București, 1985, p.195. 41 Alexandru Lapedatu, op.cit., p. 155. 17 trebuie socotită ca o reacție la lipsa de metodă și de rigoare
Alexandru Lapedatu - Omul politic by Mitrofan Dana () [Corola-publishinghouse/Science/1628_a_3063]
-
-lea, vol III, Editura Enciclopedică, București, 2001. Teodor, Pompiliu, Incursiune în istoriografia română a secolului XX, Fundația Culturală ,,Cele Trei Crișuri”, Oradea, 1995.) Zub, Alexandru, Istorie și istorici în România interbelică, Editura Junimea, Iași, 1989. Idem, De la istorie critică la criticism (Istoriografia română la finele secolului al XIX-lea și începutul secolului XX), Editura Academiei Republicii Socialiste România, București, 1985, p.195. 5. Lucrări speciale Braharu, D, (Omagiu) Fraților Alexandru și Ion Lapedatu la împlinirea vârstei de 60 de ani, Imprimeria
Alexandru Lapedatu - Omul politic by Mitrofan Dana () [Corola-publishinghouse/Science/1628_a_3063]
-
începutul secolului XX 37 D. Braharu, Alexandru I. Lapedatu. Note bio bibliografice..., p. LXIII. 38 Alexandru Lapedatu, op.cit., p.149. 39 Ion Bulei, Lumea românească la 1900, Editura “ Eminescu”, București, 1984, p. 227. 40 Alexandru Zub, De la istorie critică la criticism (Istoriografia română la finele secolului al XIX-lea și începutul secolului XX), Editura Academiei Republicii Socialiste România, București, 1985, p.195. 41 Alexandru Lapedatu, op.cit., p. 155. 17 trebuie socotită ca o reacție la lipsa de metodă și de rigoare
Alexandru Lapedatu - Omul politic by Mitrofan Dana () [Corola-publishinghouse/Science/1628_a_3042]
-
-lea, vol III, Editura Enciclopedică, București, 2001. Teodor, Pompiliu, Incursiune în istoriografia română a secolului XX, Fundația Culturală ,,Cele Trei Crișuri”, Oradea, 1995.) Zub, Alexandru, Istorie și istorici în România interbelică, Editura Junimea, Iași, 1989. Idem, De la istorie critică la criticism (Istoriografia română la finele secolului al XIX-lea și începutul secolului XX), Editura Academiei Republicii Socialiste România, București, 1985, p.195. 5. Lucrări speciale Braharu, D, (Omagiu) Fraților Alexandru și Ion Lapedatu la împlinirea vârstei de 60 de ani, Imprimeria
Alexandru Lapedatu - Omul politic by Mitrofan Dana () [Corola-publishinghouse/Science/1628_a_3042]
-
avizați de poezie din România. Scriitorul nu are însă deloc "complexul" literatului cu știință de carte sau cu un abia voalat orgoliu al contextualizării (precum, să spunem, cunoscutul poet-critic T.S. Eliott, care în The Sacred Wood Essays on Poetry and Criticism își transforma pe alocuri teoria asupra mizei împrumutului livresc într-o transparentă pledoarie pro domo). Dimpotrivă. El scrie o poezie dezinhibată, lipsită de accente egolatre, doar perfect lucidă de amplitudinea și prestigiul memoriei culturale, revitalizate în buna tradiție a poeziei
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Cătănia, 1975. Salvatore Quasimodo e gli autori classici, a cură di Ilaria Rizzini, Università degli Studi di Pavia, Pavia, 2002. Salvatore Quasimodo, la poesia nel mito e oltre, a cură di Gilberto Finzi, Laterza, Bari, 1986. The Return of Thematic Criticism, edited by Werner Sollors, Harvard University Press, Cambridge, Massachusetts, London, 1993. Volume de autor Anakreonte, Saffo, Le Odi di Anakreonte e di Saffo recate în verși italiani da Francesco Saverio De'Rogati, Stamperia di Angiolo Martini, Firenze, 1783. Anceschi, Luciano
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
pp. 127-139. Valgimigli, Mânară, "Poeți greci e Lirici nuovi", în Quasimodo e la critică, a cură di Gilberto Finzi, Mondadori, Milano, 1969, pp. 325-332. Vanhelleputte, Michel, "The concept of Motif în Literature: a Terminological Study", în The Return of Thematic Criticism, edited by Werner Sollors, Harvard University Press, Cambridge, Massachusetts, London, 1993, pp. 92-105. Varzi, Achille, "Vaghezza e ontologia", în Storia dell'ontologia, a cură di Maurizio Ferrarsi, Bompiani, Milano, 2008, pp. 672-698. Vettori, Vittorio, "Classici nella scuola: Quasimodo traduttore", în
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
more characteristic of the present moment is widespread, yet undeclared thematic practice by practitioners who do not clăim (or who openly disclaim) affinities with thematology. (...) thematic, hâș become a rather pejorative term în literary studies, în The Return of Thematic Criticism, editata de Werner Sollors, Harvard University Press, Cambridge, Massachusetts, London, 1993, p. XIII. 25 Giuseppe Savoca, Concordanza delle poesie di Salvatore Quasimodo, Testo, Concordanza, Liste di frequenza, Indici, cu o scrisoare de prezentare de Oreste Macrì, Olschki, Florența, 1994 (de
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
in Mihai Eminescu's work" makes the transition from theory to practice. In its opening, the methodological considerations clarify why intertextuality study is not congruent to the critiques of sources and tones the action of influence. The pages of literary criticism that have followed the intertext from the universal literature in Mihai Eminescu's work could be subtitled as differing the romantic intertext in Eminescu's work. From the studies that have stopped at the intertextuality in Eminescu's work there
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
the following intratextual categories, and some others will not. I called the short story a novel because it is a text published during author's lifetime. Here we reach a crucial point of our research methodology: in terms of genetic criticism, a clear line of demarcation between foretext and text is required the first reveals the genetic of manuscripts (or foretextual genetic), while the second belongs to the field of text genetics (Pierre Marc de Biasi). Genetic criticism is execised on
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
terms of genetic criticism, a clear line of demarcation between foretext and text is required the first reveals the genetic of manuscripts (or foretextual genetic), while the second belongs to the field of text genetics (Pierre Marc de Biasi). Genetic criticism is execised on both levels the analysis of becoming the meaning from one occurrence to another, from one version to another. For Eminescu's prose, foretextual genetics frames the majority of texts. The second category that I have highlighted in
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
the top to the bottom: intratextual filiation. We have stopped at the lineage that flows to the source from a text (Poor Dionis) and at the lineage leading from a foretext [Archaeus]. For the first, the pencil of the genetic criticism has passed from the published text (the final version) to the variants My Shadow and [Scrisoarea lui Dionis] their transliterated form of the manuscripts (D. Vatamaniuc) to read the manuscript in facsimile in Umbra mea. The whole journey was accompanied
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
developed, unexplored by Em Ioana Petrescu, namely the Einsteinian. In terms of methodology, the text analysis has followed a progressive style (by the contrastive stylistics model) onto the labyrinthic path (sometimes intratextual) between text and foretext, circumscribed to the genetic criticism that has adopted intra textuality and our approach. Cuprins CUVÂNT ÎNAINTE 9 1. INTERTEXT / INTERTEXTUALITATE. INTRATEXTUALITATEA 17 1.1. INTERTEXTUALITATEA PREMISE PENTRU DEFINIRE 17 1.2. DRUMUL INTERTEXTUALITĂȚII 24 1.2.1. Geneza conceptului 24 1.2.2. Anii 1970
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
ceva, de a desface, de a nimici, ci în acela de a analiza, în profunzime, nu superficial, structurile sedimentate, care formează elementul discursiv al propriei gândiri. Legat de această idee, în volumul 8 al enciclopediei The Cambridge History of Literary Criticism From Formalism to Poststructuralism, se vorbește despre teoria deconstructivistă a lui Derrida, afirmându-se: "Deconstructivismul a fost, inițial, eticheta aleasă de către Derrida mai mult pentru a exprima propriile sale gânduri, așa cum existențialism a fost eticheta lui Heidegger pentru doctrinele de
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
română contemporană, București, Editura Academiei, 1980. ***, Academia de Științe Sociale și Politice, Institutul de Istorie și Teorie Literară, "George Călinescu", Literatura română contemporană, I, Poezia, coordonator: Maria Bucur, București, Editura Republicii Populare Socialiste România, 1980. ***, The Cambridge History of Literary Criticism, vol. 8, From Formalism to Poststructuralism, Cambridge University Press, 1995. Poezia sau legile nescrise ale sensibilității (ne)canonizabile Am asistat cu stări de spirit dintre cele mai diverse la tumultoasele prefaceri ale acestei cărți, la momentele grele, de cumpănă, la
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
ideea lui Dan Negruț, utilizăm deconstrucția, în analiza textelor Anei Blandiana, dintr-o triplă perspectivă: "ca procedeu artistic, literar, anterior teoriei, conceptului formulat de Derrida, ca mod de lectură și ca mod de interpretare". 3 ***, The Cambridge History of Literary Criticism, vol. 8, From Formalism to Poststructuralism, Cambridge University Press, 1995, p. 10. 4 "deconstrucția a fost folosită ca inițiativă teoretică radicală în diverse arii ale științelor umane și sociale, pe lângă filozofie și literatură, cum ar fi psihanaliză, arhitectură, antropologie, teologie
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
așa cum, amintește Culler, în opoziție cu structuralismul "științific", deconstrucția a fost etichetată de către Geoffrey Hartman "derridadaism"), sau de a introduce automat sub umbrela conceptuală a poststructuralismului orice scriere de dată mai recentă. Concluzionând, Culler consideră că "o discuție atentă asupra criticismului care se canalizează pe diferențele dintre structuralism și poststructuralism ar ajunge la concluzia că în general structuraliștii se aseamănă mai mult cu poststructuraliștii decât mulți poststructuraliști unul cu celălalt"55. De altfel, este recunoscută dificultatea de a înscrie o serie
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]