1,176 matches
-
din anul 1965 marchează o cotitură unică în evoluția domeniului Științelor comunicării înspre identitatea sa actuală. Profesorul Griffin nu eșuează, nici de această dată, să sesizeze importanța covârșitoare a momentului apariției cărții lui Black, Rhetorical criticism: A study in method (Criticismul retoric. Un studiu despre metodă), pentru domeniul a cărui istorie metodologică ar fi avut cu totul alt curs în absența acestei intervenții. Rezervându-mi oportunitatea și plăcerea de a discuta, pe larg, într-un capitol ulterior, intervenția profesorului Black pe
[Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
corectă ar fi întrebarea: "știm noi, oare, cine suntem?". Ce poate constata, în baza istoriei teoretico-metodologice pe care tocmai o încheie, este că cele două tipuri de abordări, interpretativă sau umanistă, pe de o parte, tributară metodelor de cercetare calitativă (criticismul retoric, în speță, dar și noile orientări etnografice) și, pe de altă parte, perspectiva social-științifică, empirică, ce dă credit metodelor de cercetare cantitativă, statistică, ajung să dețină porțiuni (cvasi)egale de teren discursiv în ce privește cercetarea pe domeniul Științelor comunicării, la
[Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
care are un profund caracter epistemologico-academic - este momentul articulării istoriei discursive a propriei mele alegeri, cu alte cuvinte, al expunerii propriei mele istorii teoretico-metodologice, în baza căreia am ales, în ce mă privește, ca metodele de cercetare calitativă (în speță, criticismul retoric) să îmi definească identitatea, la această răscruce, de care profesorul Griffin vorbește în numele unei întregi comunități academice angajate în identificarea specificului domeniului Științelor comunicării. Voi încerca, în paginile care urmează, o interpretare personală a textelor care documentează propria mea
[Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
în planurile de învățământ, necesitau, cu obligativitate, un curs de Statistică în prealabil). Ulterior, (macro)orientările se diversificau, astfel încât puteam opta, și am și făcut-o, pentru cursuri ulterioare în cadrul uneia sau a alteia dintre perspective. De pildă, cursul de Criticism retoric, disciplină separată în oferta curriculară, pe care am ales-o, fără ezitare, în primăvara anului 2000, o dată ce dobândisem acel "prim sens" al disputei, cu tradiție istorică, definitorie pentru domeniul în al cărui studiu mă angajasem, a constituit, pentru mine
[Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
o claritate de urmat ca model, despre cel care l-a influențat ca persoană, ca intelectual, ca dascal, de pe vremea când era student: profesorul Edwin Black. Atât Edwin Black, cât și Phillip Wander, au contribuții la configurarea profilului actual al criticismului retoric de o valoare inestimabilă, fapt care l-a determinat pe profesorul Carl R. Burgchardt de la universitatea de stat din Colorado să includă câteva dintre cele mai importante piese ale acestora în volumul său masiv, Rhetorical criticism (Criticismul retoric), ajuns
[Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
profilului actual al criticismului retoric de o valoare inestimabilă, fapt care l-a determinat pe profesorul Carl R. Burgchardt de la universitatea de stat din Colorado să includă câteva dintre cele mai importante piese ale acestora în volumul său masiv, Rhetorical criticism (Criticismul retoric), ajuns la a 4-a ediție în 2010. Studiul pe care îl am în vedere pentru a continua periplul nostru împreună prin istoria criticismului retoric, metodă calitativ-critică de cercetare pe domeniul Științelor comunicării, este un extras din cartea
[Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
actual al criticismului retoric de o valoare inestimabilă, fapt care l-a determinat pe profesorul Carl R. Burgchardt de la universitatea de stat din Colorado să includă câteva dintre cele mai importante piese ale acestora în volumul său masiv, Rhetorical criticism (Criticismul retoric), ajuns la a 4-a ediție în 2010. Studiul pe care îl am în vedere pentru a continua periplul nostru împreună prin istoria criticismului retoric, metodă calitativ-critică de cercetare pe domeniul Științelor comunicării, este un extras din cartea pe
[Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
includă câteva dintre cele mai importante piese ale acestora în volumul său masiv, Rhetorical criticism (Criticismul retoric), ajuns la a 4-a ediție în 2010. Studiul pe care îl am în vedere pentru a continua periplul nostru împreună prin istoria criticismului retoric, metodă calitativ-critică de cercetare pe domeniul Științelor comunicării, este un extras din cartea pe care Em Griffin o menționează în istoria sa teoretică și metodologică a domeniului, atunci când se referă, cum ne amintim din Capitolul I, la apariția "noilor
[Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
Em Griffin o menționează în istoria sa teoretică și metodologică a domeniului, atunci când se referă, cum ne amintim din Capitolul I, la apariția "noilor retorici", ca urmare a intervenției lui Edwin Black în spațiul discursiv academic: e vorba de Rhetorical criticism: A study in method (Criticismul retoric: Un studiu despre metodă), publicată în 1965. Încep interpretarea mea a extrasului 66 din cartea profesorului Black (conținut în Capitolul al treilea al acesteia), pe care Burgchardt îl include în antologia sa, atrăgând atenția
[Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
istoria sa teoretică și metodologică a domeniului, atunci când se referă, cum ne amintim din Capitolul I, la apariția "noilor retorici", ca urmare a intervenției lui Edwin Black în spațiul discursiv academic: e vorba de Rhetorical criticism: A study in method (Criticismul retoric: Un studiu despre metodă), publicată în 1965. Încep interpretarea mea a extrasului 66 din cartea profesorului Black (conținut în Capitolul al treilea al acesteia), pe care Burgchardt îl include în antologia sa, atrăgând atenția, așa cum procedez la seminariile mele
[Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
judece nu poate fi numit critic, atâta timp cât permite teoriilor respective să îl îndrume"177. Criticul retoric Edwin Black alege, precum cel care l-a îndrumat și învățat "câte ceva despre comunicare", pastorul din Coatesville, să rămână fidel înțelegerii noului profil al criticismului retoric, așa cum l-a zărit, pentru câteva clipe, manifest, într-un colțisor obscur al Americii. De dragul nicicărei teorii goale, Edwin Black nu este dispus să își sacrifice această înțelegere concretă, această "viziune" în ce privește maniera viabilă de a întreprinde criticism retoric
[Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
al criticismului retoric, așa cum l-a zărit, pentru câteva clipe, manifest, într-un colțisor obscur al Americii. De dragul nicicărei teorii goale, Edwin Black nu este dispus să își sacrifice această înțelegere concretă, această "viziune" în ce privește maniera viabilă de a întreprinde criticism retoric în științele comunicării. Precum "reformatorul spiritului" al lui Chapman, Black se salvează de pericolul ideologic, asumându-și, în baza înțelegerii importanței momentului pe care l-a trăit, a cărei experiență concretă a avut-o, alături de magistrul său, posibilitatea experienței
[Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
privește. Acestui fapt îi datorăm grija și atenția, răbdarea și abnegația cu care ne-a ghidat prin labirintul interpretării sale a adresei de la Coatesville. Îl vom asculta? Pentru a înțelege, la scară adecvată, măsura impactului viziunii lui Edwin Black asupra criticismului retoric, viziune ce a condus nu la "demisia neo-aristotelianismului", cum vom vedea într-unul din subcapitolele anterioare, ci la lărgirea posibilităților reprezentaționale pe domeniul Științelor comunicării, grație multitudinii de perpective din care, după Black, fenomenul discursiv poate fi apropriat (cu
[Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
expune în această remarcabilă piesă, care i-a desăvârșit notorietatea pe scena cercetării și care, mai mult, a intrat în istoria domeniului Științelor comunicării, alături de contribuțiile studentului său, profesorul Phillip Wander, în calitate de context în care instrumentarul teoretic și metodologic al criticismului retoric se inovează, inclusiv la nivel terminologic. Conceptul lui Black, de "second persona", dar și cel al lui Wander, "construit" în spațiul discursiv deliniat de inovația teoretico-metodologică a celui dintâi, "third persona", sunt, pesemne, mai cunoscute publicului academic de pretutindeni
[Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
în cele ce urmează, o schiță a conceptului "second persona", așa cum o putem infera din textul articolului lui Edwin Black. Intenția teoretică a profesorului Black, în această piesă, intenție care îi facilitează acestuia posibilitatea înnoirii teoretico-metodologice (și, bineînțeles, terminologice) a criticismului retoric, este aceea de a lărgi cadrul contextual al evaluării morale de așa manieră, încât întreprinderea să includă, mai degrabă decât să excludă, cum "prescrie" tradiția discursivă vest-europeană - și, printr-un "ricoșeu" pe care Black îl explicitează, și cea americană
[Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
desăvârșirea procesului respectiv. Proiectul, argumentează Black, nu este unul hazardat, având în vedere că atât criticii literari, cât și criticii retorici, s-au interesat "permanent și recurent"182 de relația dintre un text și autorul său, pe parcursul întregii istorii a criticismului. De secole, precizează Black, criticii au sesizat faptul că "limba are o funcție simptomatică"183. Astfel, explică Black, "acceptăm faptul că un discurs implică un autor"184, înțelegând prin acest lucru faptul că "anumite trăsături ale unui act lingvistic determină
[Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
plan secund. Similaritatea construcției discursive cu modelul (uman!) legitimează, în suficientă măsură, evaluarea din punct de vedere moral a autorului implicat de un discurs, conchide, tranșant, criticul. În cele ce urmează, Black procedează la inovarea teoretică, metodologică și terminologică a criticismului retoric, la care ne-am referit la începutul acestui subcapitol. El propune termenul de "second persona", pentru a echilibra relația triunghiulară presupusă de actul discursiv: dacă "first persona" ("persoana întâi") a discursului poate fi inferată din discurs ca "portret" (real
[Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
persona" ("persoana întâi") a discursului poate fi inferată din discurs ca "portret" (real sau artificial) al autorului discursului, atunci "second persona" ("persoana a doua") poate descrie, în aceeași măsură revelatoare, "publicul implicat de un discurs"191. Această inovație în zona criticismului merită, după Black, mai multă atenție, din perspectiva folosului pe care îl aduce în cercetare. Astfel, argumentează Edwin Black, teoria retoricii clasice dă atenție fugitivă publicului implicat de un discurs (acestui "second persona"), precizând doar că, în funcție de tipul discursului (judiciar
[Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
dintre un idiom și o ideologie înseamnă mult mai mult decât o convenție arbitrară sau un accident inexplicabil"195. Reprezentarea discursivă a unei ideologii constituie, prin urmare, punctul de acces al criticului retoric la dimensiunea morală a discursului însuși, astfel criticismul retoric de factură etică devine posibil. Quod erat demonstrandum. * * * Scurta incursiune prin celebrul articol al lui Edwin Black, The Second Persona, pe care am gândit-o ca pe o "paranteză" de lucru în analiza contribuției sale pe scena cercetării în
[Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
paranteză" de lucru în analiza contribuției sale pe scena cercetării în domeniul Științelor comunicării, a cărei orientare critico-retorică Black o susține ca nimeni altul, ne permite, în acest moment, o "reîntoarcere" la extrasul din Rhetorical criticim: A study in method (Criticismul retoric: Un studiu despre metodă), pe care l-am discutat în prima parte a acestei analize. Ne întoarcem, prin urmare, la adresa de la Coatesville a lui John Jay Chapman, cu scopul de a atrage atenția asupra întregului contribuției lui Edwin Black
[Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
pe care l-am discutat în prima parte a acestei analize. Ne întoarcem, prin urmare, la adresa de la Coatesville a lui John Jay Chapman, cu scopul de a atrage atenția asupra întregului contribuției lui Edwin Black la configurarea noului profil al criticismului retoric și asupra implicațiilor viziunii sale asupra cercetării pe domeniul Științelor comunicării, în general. Provocarea mea, în aceste rânduri, care se concentrează asupra marelui critic retoric al secolului XX, Edwin Black, a constat în proiectul de a expune, într-o
[Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
cercetare critico-retorică de care putem beneficia, grație lui Black. Rezumând povestea mea, l-am aflat, de curând, nemulțumit de posibilitățile criticului retoric de a analiza un discurs din perspectivă morală; cu alte cuvinte, încercând să legitimeze teoretic orientarea etică în criticismul retoric. Să nu uităm contextul în care Edwin Black își începe aventura: este vorba de un context care legitima, de decenii, analiza de tip neo-aristotelian ca unică posibilitate de acces la spațiul discursiv. Cu alte cuvinte, în proprii săi termeni
[Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
și marea realizare a criticului Edwin Black, în încercarea sa (mediatoare) de a modela și modera, teoretic și practic, o relație autentică, umană, între critic și demersul discursiv căruia acesta încearcă să îi decripteze sensul, relație în baza căreia însuși criticismul retoric din perspectivă etică devine o posibilitate deschisă, constă în conceptul cu ajutorul căruia Black reușește să răzbească în afara "canoanelor" criticismului retoric de factură neo-aristoteliană, scriindu-și "drumul în afară": conceptul de "second persona". În prima parte a acestei analize, ne-
[Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
relație autentică, umană, între critic și demersul discursiv căruia acesta încearcă să îi decripteze sensul, relație în baza căreia însuși criticismul retoric din perspectivă etică devine o posibilitate deschisă, constă în conceptul cu ajutorul căruia Black reușește să răzbească în afara "canoanelor" criticismului retoric de factură neo-aristoteliană, scriindu-și "drumul în afară": conceptul de "second persona". În prima parte a acestei analize, ne-am concentrat atenția asupra pastorului Chapman și a întreprinderii sale discursive profund creatoare, constatând că actul său oratoric ne implică
[Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
adresăm, pe care actul nostru discursiv, ca atare, le aduce la un tip de ființare, ca "second personae", a căror actualizare depinde, evident, de posibilitățile de identificare ale publicului nostru real. Cu alte cuvinte, Black inițiază un drum inedit în criticismul retoric, un drum pe care ne invită să îl urmăm, ghidându-ne strategic, pentru a îi testa posibilitățile și despre care mărturisește, la fiecare pas, că e un drum care merită să fie umblat până la bătătorire: el însuși a umblat
[Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]