46,352 matches
-
care vreme devenise un apropiat al lui Caragiale (despre care a și scris relevabile amintiri) și Zarifopol. Apropoiații săi (printre ei, desigur, Henri H. Stahl) povesteau că Gusti a contractat, în această îndelungată perioadă de studii, o astenie rebelă și cronică, care, de fapt, îi interzicea să scrie. (De aceea n-a apărut niciodată acel tratat de sociologie pe care profesorul îl anunța, în anii treizeci, ca o apariție iminentă). Dar în îndelungatul său stagiu de studii, acumulase atîta carte încît
Școala sociologică de la București by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15800_a_17125]
-
ai căror autori acceptă să apară pe ecran. Dezertarea acestora ar fi pe de-a-ntregul în beneficiul televiziunii în gamă joasă și propagării inculturii." Să stăruim o clipă pe aceste considerații. Pivot e conștient că nu poți face la televizor cronică literară. De aceea telespectatorul nu se comportă întocmai ca un cititor, atras acesta nemijlocit de carte, de conținutul ori de valoarea ei. El e interesat mai degrabă să afle dacă, dintr-un motiv sau altul, și nu neapărat literar ori
Cartea la televiziune by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15850_a_17175]
-
să provoace valuri, să stîrnească dispute - nu s-a întîmplat așa. Cu rare excepții, cronicile - dacă au existat - au fost asigurate de relații amicale, mai ales că majoritatea scriitorilor lucrează în presă. De altfel, cîți critici români mai fac azi cronică de întîmpinare? " Există o explicație!" - vorba unui personaj contemporan (și reprezentativ). Există enșpe explicații, dar mă tem că nici una nu ne poate consola. Din acest colț de pagină îndrăznesc să lansez un apel al cărui patetism nu este trucat: - scriitorilor
Apel patetic by Tudor Călin Zarojanu () [Corola-journal/Journalistic/15882_a_17207]
-
că nu valoram mare lucru ori chiar nimic. Un detaliu își are, totuși, importanța: "denigratorii" mei mă atacau fără sfială în reviste și cărți. Victor Felea a semnat și el, în "Tribuna" ori în volumul său Poezie și critica (1971), cronici nespus de elogioase asupra poeziei și criticei mele; puse, astăzi, în paralel cu notele din Jurnal, ce mai pot însemna comentariile public asumate? Și-ar fi putut oare modifica, prin ani, atitudinea ostilă? Greu de crezut, dacă mă gândesc la
Despre jurnalul lui Victor Felea by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15860_a_17185]
-
nu ne sînt la îndemînă! Fie că nu le găsim la librării și biblioteci (cele ale Amarului Tîrg sînt cu deosebire defavorizate), fie că... nu avem bani pentru a ni le cumpăra, ne aflăm la acest capitol într-un dezavantaj cronic. Cum de îi scapă perspicacității d-lui Alexandru George o atare pe cît de umilă pe atît de constrîngătoare circumstanță? Însă chestiunea mai poate fi pusă și altfel: comentînd, cum apreciază eseistul, cel puțin o duzină din volumele d-sale
"Supărarea" d-lui Alexandru George (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15604_a_16929]
-
despre acest scriitor controversat, așa că am lăsat la o parte nepotrivirea de care, încă o dată subliniez, sînt pe deplin conștientă. Cei care se tem să nu sperie spiritul Crăciunului cu mostre de literatură buruienoasă, sînt rugați să nu citească acestă cronică nepotrivită și cu atît mai mult să nu se apropie cumva de cărțile autorului în cauză. Scriitorul e autor al unor volume de poezii care au făcut scandal penal în sensul propriu al cuvîntului (pentru aducere aminte e suficient să
Din bube, mucegaiuri și noroi by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15641_a_16966]
-
primele proiecte serioase de a pune nu cărți, dar biblioteci pe Internet. Cîțiva tineri vor să facă acest pas. Le lipsește doar competența literară, ei fiind computeriști. Trebuie ajutați. În al șaselea rînd, dacă lansările au suferit de aceleași maladii cronice (spectatori de strînsură, suprapunerea sonoră, prea sonoră, a promo-urilor peste discursuri, ore sau durate nepotrivite, prezentatori care n-au fost invitați, vorbăreți incontinenți etc), dezbaterile, cîte au fost, au mers strună. Altfel discută ori ascultă oamenii așezați pe scaune, la
La spartul Tîrgului de Carte: șapte observații și ceva în plus by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15679_a_17004]
-
domolească sau să-și ațâțe haotica cititoare și nesăbuita bibliofilă. La rândul ei, Helene nu e doar stimulată de calitățile rare ale lui Frank, ci poate deveni cu naturalețe confesivă, vorbindu-i despre dorințe și eșecuri, proiecte de obicei neizbutite, cronica sa jenă financiară, modestia locuinței, prieteni etc. Ar fi de menționat în treacăt că celelalte scrisori adresate membrilor familiei lui Frank Doel sau angajaților librăriei, deși pline de căldură și generozitate, sunt în general previzibile și convenționale și prin aceasta
84, Charing Cross Road by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/15666_a_16991]
-
obligate să plîngă pentru a le face pe plac celor păcăliți de Stoica, celor sărăciți de investițiile la bingo și celor care așteaptă semnul numerelor cîștigătoare în lupta lor cu șansa la loterie. Mai sînt însă și adevărații nefericiți, bolnavii cronici, handicapații care își blesteamă zilele și cei care își văd îngustate, pe zi ce trece, șansele la o viață normală. Intelectuali înnebuniți de sărăcie, muncitori care nu mai au cui să-și vîndă munca, țărani care au capitulat, lăsîndu-și de
Minuni, pelerinaje, moaște by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15807_a_17132]
-
criticii se bucură în timpul vieții de acest tratament din partea confraților lor, iar Pompiliu Constantinescu a murit și prea tînăr ca să se considere că-l merita. Descoperirea a reprezentat, cel puțin pentru mine, o revelație. Publicam eu însumi de cîțiva ani cronici literare și mi-am identificat brusc în Pompiliu Constantinescu principalul precursor. În afară de Perpessicius, în a cărui vicleană amenințare, nu mă puteam recunoaște, ceilalți critici interbelici practicaseră cronica destul de neregulat și nu în ritmul hebdomadar care mi se părea mie obligatoriu
Criticul fără însușiri by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16153_a_17478]
-
esențial în literatura română în secolul douăzeci (există destule eseuri mai clarificatoare pe această temă). Dumitru Micu este familiarizat cu cele mai moderne metode critice, dar preferința sa sinceră merge către o critică conținutistă. Luând în discuție, de pildă, romanul Cronică de familie de Petru Dumitriu, el descrie portretele făcute de prozator în loc să descrie modul lui de-a portretiza: "Zveltă, necoaptă, sălbatică, cu un nas fin, încovoiat, cu o gură palidă, deși cărnoasă, ochi negri, incendiari, umbriți de gene fine, îndoite
UN SISIF AL ISTORIEI LITERATURII by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16186_a_17511]
-
doar în 1990, cînd euforia libertății proaspăt dobîndite nu se stinsese și la Sala Palatului, cu ocazia adunării, era aproape o sărbătoare a breslei. În fruntea ei a venit atunci Mircea Dinescu, aurolat de curajul lui de fost disident. Lipsa cronică de fonduri, apoi, cu toată inteligența financiară a ultimului președinte, L. Ulici, statutul profesional și social incert, descentralizarea vieții culturale au împins Uniunea într-un con de umbră. Pentru președinte nu doar n-a mai fost nici o dispută, dar candidații
Alegere de stareț by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16221_a_17546]
-
Cronicar Dl Alexandru George și "intelectualii" Eseist și critic extraordinar, romancier onorabil, dl Alexandru George se află de mai multă vreme într-o stare de ostilitate cronică față de România literară și de redactorii ei. Pe cînd revista noastră îl publica aproape număr de număr, spre lauda ei, dl George obișnuia să se plîngă, mai în fiecare articol, că pe d-sa nu-l publică nimeni. Ne-am
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16243_a_17568]
-
în tranziție" de Florin Manolescu) este poate analiza cea mai plină de durități dintre toate cele adunate în volum. Nu e nici un dubiu (cum se mai întâmplă în alte cazuri), se înțelege că nu i-a plăcut cartea comentată. Selecția cronicilor este ironizată, varietatea de dragul varietății, amendată, slăbiciunile argumentațiilor sunt sancționate, așa cum se poate sancționa totuși și afirmația lui Regman însuși că judecata lui Florin Manolescu despre Istoria literaturii române a lui Negoițescu "e plină de șicane". Nu despre "șicane" este
Ironie și franchețe by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/16283_a_17608]
-
remarcabil care a fost și, din păcate, nu mai poate fi. Se poate spune că niciodată, în istoriografia literară românească, nu a fost o perioadă atît de stimulativă a exegezelor istoriografice, ca și a instrumentelor de lucru de care ducem, cronic, atîta lipsă. Dar acestea, are dreptate confratele Iordan Datcu, nu sînt decît un compartiment al activității de anvergură al Editurii Minerva. Temelia o crea redacția de clasici români, publicați în impecabilele condiții filologice și adnotări savante în colecțiile "Opere" și
Editura Minerva de odinioară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16335_a_17660]
-
ca în intervalul invocat de dl. Ornea eu să fi stat mai mult prin străinătate și să nu fi aflat nimic despre "marea grijă" a lui Ion Ilici Iliescu față de cultura română. Ceva-ceva, totuși, îmi amintesc: și anume, de crizele cronice de hârtie, de lunile în care în România fesenistă revistele culturale s-au prăbușit în indiferența cinică a "emanaților", îmi amintesc de taxele aberante pe comerțul cu cartea și de multe alte isprăvi petrecute sub domnia acestui "protector" al spiritului
Când seceta era rege by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16461_a_17786]
-
stilistice și estetice care au fost succesiv mistuite de flacăra tentației irezistibile de a nu se putea sustrage înnoirilor consecutive, flacără ce a făcut din noutatea stilistico-estetică partea cea mai casabilă și trecătoare a fenomenului muzical, un semn de oboseală cronică, depusă întotdeauna în-tr-o idee proaspătă, ivită din comparația a două lucruri ce n-au fost comparate încă. Din fumul (și scrumul) esteticii monovocale, modale și orizontale a Evului Mediu s-a ridicat, de pildă, estetica plurivocală, contrapunctică și superpozițională a
Tentația vinovatului incurabil by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11868_a_13193]
-
încercarea. Totuși, lăsînd la o parte jocul de șah, aproape nimeni nu se obosește să ajungă, fie și numai cu un pion, în spatele gărzii neprietene. Preferate sînt, mai degrabă, acele folies ŕ deux, în care încăpățînării unuia îi răspunde defetismul cronic, "scuturat" de cîte o "contră" bene trovato, al celuilalt. Cartea lui Ion Bogdan Lefter, Despre identitate. Temele postmodernității, recent apărută la Editura Paralela 45 e, în asemenea împrejurări, o analiză de "beligerant". "Războaiele", date din nou la tipar, drept capitole
Id și identitate by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11900_a_13225]
-
clujean. Interesantă! l Mai multe cotidiane se ocupă, la sfîrșitul lui februarie, în pagina culturală de soarta Biblioteocii Metropolitane din București. Nu întîmplător, întîlnirea "R.l." din 2 martie, are ca temă starea bibliotecilor. Aflate în, dacă putem spune așa, criză cronică. Din lipsa banilor, localurilor și, nu în ultimul rînd, a interesului oficialității. E de mirare că primarul general interimar al Capitalei abia acum, la semnalele presei, a catadixist să promită un punct pe ordinea de zi a viitorului Consiliu dezbaterea
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11964_a_13289]
-
p. 559-808): nuvelele Vânătoare de lupi (1949, în "Viața românească"), Primăvara lui șaptezeci și unu (1948, în "Flacăra") și fragmente din romanele Drum fără pulbere (doar 50 p.) și Pasărea furtunii (70 p.). În final (p. 811-1062), e retipărită integral Cronică de la câmpie (1955) și e recuperat din presa literară din 1959 un text fragmentar Învățătură de minte (p. 1063-1148), menit probabil să facă legătura dintre Cronică de la câmpie și Cronică de familie. Volumul I se încheie cu pagini numeroase de
Petru Dumitriu într-o ediție testamentară by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11977_a_13302]
-
de familie. Volumul I se încheie cu pagini numeroase de note și comentarii ale editoarei (p. 1151-1309), plus câteva fotografii de familie. Volumul al doilea, cu 1758 de pagini de proză și încă 20 de pagini cu note, cuprinde integral Cronică de familie. Într-o scurtă prefață din 1997, autorul denunță "presiunea tiraniei" care l-a "silit să renunțe la orice rază de lumină asupra Ťlumii buneť românești dintre 1860 și 1950" și califică această presiune exercitată asupra sa ca "încă
Petru Dumitriu într-o ediție testamentară by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11977_a_13302]
-
și ai scrisului caleidoscopic, aranjîndu-se în figuri subtil-atracțioase, răspunzînd unui vitalism structural, contagios. La celălalt capăt se află, evident, personajul de cafenea, imortalizat de Caragiale, care "pune țara la cale", făcînd "politichie subțire", critic peste poate, ros de-o nemulțumire cronică, de-o revărsare elocutorie ce nu cunoaște granițe. Mitică e capabil de elevație și sublimare (mai puțin de transcendență), putînd ajunge la virtuozități speculative și expresive cu totul remarcabile. Agerimea nativă i se poate consolida prin cultură pînă la eminență
Alexandru George show (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16127_a_17452]
-
Simona Tache Cu porcul trebuie avut grijă, că poate să aibă pestă sau trichineloză sau dioxină sau apendicită cronică sau reumatism la un picior, o biată friptură de vită poate să fie schizofrenică, să-ți ia cuțitul din mână și să-l înfigă în tine, carnea de pui poate să aibă o formă de gripă care-o face să
Apa plată, izvor al sfârşitului vieţii… by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19764_a_21089]
-
prin constituție la cel mai nou tratament pentru boala ei. Dar statul român nu a mai actualizat din 2008 lista medicamentelor compensate. 140 de medicamente noi se află pe lista românească de așteptare, dintre care 80 sunt esențiale pentru boli cronice grave. Dintre aceste 140 de medicamente noi, Bulgaria compensează deja jumătate, iar Ungaria peste 60%. România se află pe ultimul loc în Europa și la acest capitol. Fiul Iuliannei Immets are artrită idiopatică juvenilă. O formă agresivă, care nu a
Răbdarea este o virtute, dar nu și pentru pacienți by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20069_a_21394]
-
nu a răspuns la niciun tratament. Singura dată când s-a simțit mai bine a fost când a intrat într-un program de testare a unui medicament nou. Citez dintr-o scrisoare a ei, pusă la dispoziție de Alianța Pacienților Cronici din România: Pe toată durata tratamentului, rezultatele au fost miraculoase - a crescut în greutate, în înălțime, a recuperat parțial mobilitatea articulară, nu mai avea dureri și a ajuns să poată merge la școală fără a fi susținut. Și analizele susțineau
Răbdarea este o virtute, dar nu și pentru pacienți by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20069_a_21394]