28,300 matches
-
Din lumina-i verde, crudă, caldă crește un mereu același schit sub ploaia de stele care plouă în sus. Poarta cea albă, prin ea am privit prima oară caii și floarea de basilicum, mică, aproape o aripă de flutur și crucea botezînd apele înghețate - un fulger fierbinte. Poarta cea roșie prin ea treceau mucenicii cu mantiile trupurilor sfîșiate, lumină absorbită de gura unui înger. Poarta cea argintie prin ea zăream primii ghiocei și căruntețea lui Solomon și fibula lunii noi. Prag
Poezii by Liliana Ursu () [Corola-journal/Imaginative/9768_a_11093]
-
de exemplu usturoiul sălbatic, o plantă rarissimă care dădea un gust excepțional salatelor mele. Frica de necunoscutul care va face totul ca să intre în vorbă cu mine mă obliga să caut în căldura buzunarului lama rece a briceagului cu o cruce elvețiană pe el. M-am gândit într-o străfulgerare că în cazul în care individul mă va ataca puteam foarte bine să folosesc briceagul. Mai aveam de asemenea o alternativă - în tinerețe exersasem karate, cu ambiția de a fi avansată
A săruta pietrele by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Imaginative/9499_a_10824]
-
m-au botezat, - Să cresc ^nalt și luminat Mi-au dat prune cu păsat. Să nu uit, când am plecat, - Viesparița m-a pișcat!... Parcă plângea o Icoană Lângă fântâna din sat; Cânta pasărea-n răscruce De își făcea lumea cruce! O plutire Nenumărate au fost Paharele cu vin, - Stelele căzute în marea vieții mele!... Totul, - O plutire... Și un același chin: Ne naștem, Iar murim... Și iar ne credem Stele. Marele Nimic Aseară, - a venit la mine Marele Nimic, - Să
Poezie by Nicolae Sinești () [Corola-journal/Imaginative/9821_a_11146]
-
de fapt, dar nu încape nici o îndoială că avem de a face cu o creație originală. Este o poezie densă, vibrîndă, cu un limbaj nou care îmbină descrierile simple, calme cu convulsiunile neaștepate ale verbului. Astfel, în Pieta (Iedera pe cruce), poetul sugerează simultan imagini care se învecinează, se suprapun, se întrepătrund în efortul de a exprima mai puțin convențional o realitate de altfel banală: "iedera pe cruce: sînge vegetal prin brațele / înlemnite-a neputință-n lături / iată li se văd
Poezia basarabeană din ultimele decenii by Ion Țurcanu () [Corola-journal/Imaginative/9710_a_11035]
-
descrierile simple, calme cu convulsiunile neaștepate ale verbului. Astfel, în Pieta (Iedera pe cruce), poetul sugerează simultan imagini care se învecinează, se suprapun, se întrepătrund în efortul de a exprima mai puțin convențional o realitate de altfel banală: "iedera pe cruce: sînge vegetal prin brațele / înlemnite-a neputință-n lături / iată li se văd, umflate, venele / verzi spre-albastru; crucile de lemn / nobilimea veche-a cimitirelor..." Chiar dacă unele imagini sau enunțuri ar putea fi considerate fie confuze, fie inutile în context, și
Poezia basarabeană din ultimele decenii by Ion Țurcanu () [Corola-journal/Imaginative/9710_a_11035]
-
care se învecinează, se suprapun, se întrepătrund în efortul de a exprima mai puțin convențional o realitate de altfel banală: "iedera pe cruce: sînge vegetal prin brațele / înlemnite-a neputință-n lături / iată li se văd, umflate, venele / verzi spre-albastru; crucile de lemn / nobilimea veche-a cimitirelor..." Chiar dacă unele imagini sau enunțuri ar putea fi considerate fie confuze, fie inutile în context, și în orice caz discutabile (de ex., "brațele înlemnite a neputință în lături", "nobilimea veche a cimitirelor"), totuși nu
Poezia basarabeană din ultimele decenii by Ion Țurcanu () [Corola-journal/Imaginative/9710_a_11035]
-
nălța în zborul ei / măcar pe o clipă și murindă / alta vine să-i dea ac și ora / îi dă ghimpe și roind cununa / se-nnoiește-n zbor și trupul lui / pluricelular e ca un fagure: / nu-l mai ține cruce, chingi, nu-l țin / cuiele din palme, doar cununa / de albine, cea roindă,-a cărei / miere grea și ceară străvezie / carnea trupului prelins îi / este". Evidențierea lui este, prin situarea aparte și la urma întregii descrieri, subliniază existența divinității . Avem
Poezia basarabeană din ultimele decenii by Ion Țurcanu () [Corola-journal/Imaginative/9710_a_11035]
-
atinge precum nufărul mlaștina. Hai dă-mi hrană să fiu să umblu pe sunet dă-mi urechi să te ascult cum mă naști prin tumultul durerii. Nu-ți fie frică de mine fiindcă îți semăn. Un cui bate în cer crucea mea neîntâmplată și umedă mereu în amnioticul ruperii. Dă-mi imnuri să aud și eu sunetul vieții și vino la mine-n lăuntru în peștera pântecului tău mult-slăvit. T: Am acoperit lampa cu plămânii mei explodați Dumnezeu era teafăr îmi
Omul Întrerupt by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Imaginative/9913_a_11238]
-
-și găsește ce caută, la durere și la bucurie umplându-ți gura cu organe și fecale, înainte de a te blestema sau săruta. Profund credincios, românul descumpănit își amintește la nevoie de scripturi, de agheasmă și anafură, de altar și de cruce, ce-i domolesc amarul. Înjură dezinvolt acasă, pe stradă, în tramvai, la serviciu, în cârciumă sau cimitir, sudalma fiindu-i, ca și pâinea, cârja cea de toate zilele, chiar când stă de vorbă cu sine însuși. La prima vedere ai
Dimineața amurgului by Niculae Gheran () [Corola-journal/Imaginative/9753_a_11078]
-
uit pe mama spu-nându-i vestitului doctor: - Deie Dumnezeu să ai și dumneata parte de durerea mea. Am rămas înlemnit când, după două luni, unicul fiu al doctorului Urlățeanu a avut un accident mortal. Întâmplare? Coincidență? Sau cine știe?! Îmi fac cruce și mă abțin s-adaug ceva. Când s-a hotărât să-l lase pe Benglas a-i trece pragul, Gherasim era în cofă. Murea cu zile. - M-ați chemat târziu, domnule Șutoțkin. Ziua de ieri n-o mai întoarcem. Vă
Dimineața amurgului by Niculae Gheran () [Corola-journal/Imaginative/9753_a_11078]
-
degetele picioarelor, unul câte unul, urmând porunca buzelor, ce-l trăgeau pe nebăgate de seamă în sus, mai sus, până când pufulețul din triunghiul vieții, blestem diavolesc, îi ceru să i se supună. Spilka își îndreptă ochii spre cer, făcu o cruce mare și șopti cu evlavie: - Iartă-mă, Doamne, că nu știu ce fac. Mai roti trei cruci, scuipă pe dracu' în stânga și dreapta, după care începu să vâslească agale, agale, cu grija de a nu tulbura somnul femeii. Fulgerat, căzu apoi cu
Dimineața amurgului by Niculae Gheran () [Corola-journal/Imaginative/9753_a_11078]
-
în sus, mai sus, până când pufulețul din triunghiul vieții, blestem diavolesc, îi ceru să i se supună. Spilka își îndreptă ochii spre cer, făcu o cruce mare și șopti cu evlavie: - Iartă-mă, Doamne, că nu știu ce fac. Mai roti trei cruci, scuipă pe dracu' în stânga și dreapta, după care începu să vâslească agale, agale, cu grija de a nu tulbura somnul femeii. Fulgerat, căzu apoi cu capul în pernă, ca un pietroi aruncat la fundul mării. Se trezi într-o gălăgie
Dimineața amurgului by Niculae Gheran () [Corola-journal/Imaginative/9753_a_11078]
-
de către diplomat în rezolvarea celor mai diverse probleme ale misiunii, de la paza sediului acesteia, la activități protocolare; când Brederode moștenește titlul de conte da Cunha în 1923, Mateiu îi remaniază blazonul, fapt pentru care primește promisiunea de medaliere cu ŤMarea Cruce a lui Christť, importantă decorație a Portugaliei. Aristocratul plenipotențiar, neîntrecut în lăudăroșenie, nu se ține însă de vorbă. Mai mult, se dovedește a fi excesiv de arogant, impulsiv și bădăran. În 1925 are un conflict cu Stelian Popescu, directorul ŤUniversuluiť, pricinuit
Index la ultimele însemnîri ale lui Mateiu Caragiale by Ion Iovan () [Corola-journal/Imaginative/9997_a_11322]
-
de cuie și de rugină/ Parcă purtase lanțuri cândva ... Unde ești, Doamne? Am urlat la zăbrele/ Din luna venea fum de cățui/ ... / M-am pipăit ... și pe mâinile mele/ Am găsit urmele cuielor Lui". Sensibilul Vasile Voiculescu, În poezia " Pe cruce" arată durerea Sfintei Fecioare, a ucenicilor și a naturii pentru crucificarea Domnului. "Iisus murea pe cruce, Sub arșița grozavă/ Pălea curata-i frunte ce-o sângerase spinii/ Pe stâncile Golgotei tot cerul Palestinei/ Părea că varsă lavă/ și chiar În
Învierea Domnului în poezia românească clasică. In: Editura Destine Literare by Cezar Vasiliu () [Corola-journal/Science/76_a_341]
-
Din luna venea fum de cățui/ ... / M-am pipăit ... și pe mâinile mele/ Am găsit urmele cuielor Lui". Sensibilul Vasile Voiculescu, În poezia " Pe cruce" arată durerea Sfintei Fecioare, a ucenicilor și a naturii pentru crucificarea Domnului. "Iisus murea pe cruce, Sub arșița grozavă/ Pălea curata-i frunte ce-o sângerase spinii/ Pe stâncile Golgotei tot cerul Palestinei/ Părea că varsă lavă/ și chiar În clipa morții huliră cărturarii/ Cu fierea oțețită Îi adăpau străjerii./ Râdea În hohot gloata de spasmele
Învierea Domnului în poezia românească clasică. In: Editura Destine Literare by Cezar Vasiliu () [Corola-journal/Science/76_a_341]
-
să fie vouă vis/ Lumina vă orbește, v-a Înlemnit uimirea./ Lumina din lumina cerescului cuprins/ Lucește-acum pe chipu-I. Îl-nalță biruința./ Și, lepădând pământul Îl lasă foc nestins/ Pe calea mântuirii ; nădejdea și credința./ Cu moartea Sa pe cruce, murind nevinovat,/ Ne-a dat El nouă pilda a marei jertfi de Sine/ Cu moartea Sa pre moarte călcând a Înviat/ Spre Învierea vieții În faptele de bine ..." C. Z. Buzdugan, În poezia "Clopote de Paști", redă dialogul clopotelor În
Învierea Domnului în poezia românească clasică. In: Editura Destine Literare by Cezar Vasiliu () [Corola-journal/Science/76_a_341]
-
gură? / Iubirea pentru semeni o simți jar ?/ O, dac-aceste legi, de-a pururi sfinte/ În aur, măcar azi, te-au Îmbrăcat/ Cu Serafimii-n suflet, imn fierbinte/ Ai drept să cânți "Hristos a Înviat". D. Bolintineanu, În "Iisus pe cruce", unește suferința cu iubirea. Panait Cerna, În poezia "Trei zburătoare", prezintă rotirea păsărilor care veghează ultimele clipe din viața pământească a Domnului pe cruce. Maria Cunțan, În poezia "Ouă roșii" prezintă evlavioasă, simbolul eternizării vieții prin suferința Însângerată a Domnului
Învierea Domnului în poezia românească clasică. In: Editura Destine Literare by Cezar Vasiliu () [Corola-journal/Science/76_a_341]
-
-n suflet, imn fierbinte/ Ai drept să cânți "Hristos a Înviat". D. Bolintineanu, În "Iisus pe cruce", unește suferința cu iubirea. Panait Cerna, În poezia "Trei zburătoare", prezintă rotirea păsărilor care veghează ultimele clipe din viața pământească a Domnului pe cruce. Maria Cunțan, În poezia "Ouă roșii" prezintă evlavioasă, simbolul eternizării vieții prin suferința Însângerată a Domnului Iisus. Spațiul nu ne mai permite decât să amintim și pe alți poeți români care au imortalizat În versuri minunea Învierii ca Tudor Arghizi
Învierea Domnului în poezia românească clasică. In: Editura Destine Literare by Cezar Vasiliu () [Corola-journal/Science/76_a_341]
-
anii următori din bibliotecile personale ale maicilor de la Țigănești. Prezentarea manuscriselor I. Manuscrisul româno-grecesc cu numărul de inventar 32 din muzeul Mănăstirii Țigănești este un Antologhion nesemnalat până în prezent. Coperta este cartonată frumos împodobită cu motive florale aurii și o cruce amplasată central. Dimensiuni: 18x11,5 cm. Oglinda paginii: 11x7 cm; 9 rânduri pe pagină. Copist: Ieromonahul Nil din Mănăstirea Cernica (deși nu semnează, scrisul și decorația manuscrisului sunt identice cu cele din ms. 784/2805 din biblioteca mănăstirii Cheia, jud.
Două manuscrise psaltice din Muzeul Mânăstirii Țigănești by Ierom. Dr. Mihail Harbuzaru () [Corola-journal/Science/83202_a_84527]
-
Carpato-Danubiene. “Demoni din contră naturam s-au năpustit asupra noastră. Ne-au schinigiuit, ne-au umilit, ne-au înfometat, ne-au stricat limba, ne-au băgat poeții la închisoare, au mușcat din trupul Țării, însă din toată această țintuire pe Cruce a țâșnit sângele sfânt care a făcut posibilă poesia din acest nou Graal”. Această metaforă excepțional de sugestiva și frumoasă aparține scriitorului Vintilă Horia și a fost consemnata în prefață monumentalei lucrări întitulate “POEZII DIN ÎNCHISORI”, volum realizat de regretatul
Contributia Exilului Litear la Patrimoniul Cultural al Romaniei. In: Editura Destine Literare by george Georgescu () [Corola-journal/Science/76_a_304]
-
demnitatea. Din troiți ne-a grăit Domnul Iisus; Să fim creștini, să dăm copii și cazne, Martiri În sacrificiul cel presus. .................................................. Chiar printre cei departe de obârșii Se poartă hâzi, români ce-au fost frumoși. Ei duc sărutul Iudei până-n cruce Și-i iartă lumea... pe acesti leproși...” (Crucea Demnității) Români ce-au fost frumoși... au fost frumoși. Crezi că românul este Omul Frumos, ales de Dumnezeu? Îl Întreb pe George Filip cu melancolie, cu durere, cu regret, pentru că aici, ACASĂ
Aniversari Dan Puric. In: Editura Destine Literare by Elena Dordea () [Corola-journal/Science/76_a_297]
-
Să fim creștini, să dăm copii și cazne, Martiri În sacrificiul cel presus. .................................................. Chiar printre cei departe de obârșii Se poartă hâzi, români ce-au fost frumoși. Ei duc sărutul Iudei până-n cruce Și-i iartă lumea... pe acesti leproși...” (Crucea Demnității) Români ce-au fost frumoși... au fost frumoși. Crezi că românul este Omul Frumos, ales de Dumnezeu? Îl Întreb pe George Filip cu melancolie, cu durere, cu regret, pentru că aici, ACASĂ, oamenii frumoși, românii cu suflet frumos, sunt din ce In ce mai
Aniversari Dan Puric. In: Editura Destine Literare by Elena Dordea () [Corola-journal/Science/76_a_297]
-
El Se răstignește a doua oară, vărsându-Și iar sângele; prezența lui Hristos În Sfânta Liturghie ca jertfă reală se realizează prin faptul că El ÎȘi retrăiește, În veșnicia Sa, ca un prezent continuu, frângerea trupului Și vărsarea sângelui pe cruce pentru noi: „Înfățișarea prezentă a morții lui Hristos ÎȘi are temeiul Într-o retrăire continuă de către Hristos Cel viu Și transfigurat a dispoziției Sale din momentul jertfei pe cruce pentru noi, retrăire În care este Și o identitate, dar Și
Sfântul Grigorie al Nyssei despre Taina Pocăinței și a Euharistiei ca trepte spre Îndumnezeire. In: Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/152_a_190]
-
Sa, ca un prezent continuu, frângerea trupului Și vărsarea sângelui pe cruce pentru noi: „Înfățișarea prezentă a morții lui Hristos ÎȘi are temeiul Într-o retrăire continuă de către Hristos Cel viu Și transfigurat a dispoziției Sale din momentul jertfei pe cruce pentru noi, retrăire În care este Și o identitate, dar Și o deosebire Între ceea ce s-a săvârșit sau s-a pătimit o dată de către o persoană Și retrăirea prezentă”<footnote Idem, Spiritualitate Și comuniune În Liturghia ortodoxă, Edit. Mitropoliei Olteniei
Sfântul Grigorie al Nyssei despre Taina Pocăinței și a Euharistiei ca trepte spre Îndumnezeire. In: Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/152_a_190]
-
este prezent real În Sfânta Euharistie cu trupul Său jertfit. Prin prezența Sa reală În Sfânta Euharistie, Hristos ne ÎmpărtășeȘte nouă, prin Duhul Sfânt, starea de dăruire Și de Îndumnezeire a firii Sale umane, ca rod al jertfei Sale de pe Cruce: „În Sfânta Euharistie este concentrată toată mântuirea noastră, pentru a ne-o Însuși personal. Euharistia - unindu-ne cu Hristos, ne face asemenea Lui, imprimând Și În noi starea capabilă de jertfă, puterea Învierii Și a slavei veșnice”<footnote Idem, „Teologia
Sfântul Grigorie al Nyssei despre Taina Pocăinței și a Euharistiei ca trepte spre Îndumnezeire. In: Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/152_a_190]