2,036 matches
-
a acționat eficace, a pornit din nou împotriva românilor și bulgarilor. Însoțit de trupe puține, el și-a instalat tabăra în apropierea Adrianopolului, apoi a așteptat sosirea restului armatei, și a cerut și ajutorul cumnatului său, Conrad de Montferat, comandant cruciat aflat în drum spre Țara Sfântă. Aflat încă în tabără, împăratul s-a îndreptat apoi spre Stara Zagora, iar răsculații români și bulgari, împreună cu aliații lor cumani, i-au atacat pe bizantini. După o luptă sângeroasă, bizantinii au obținut o
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
-se pe osatura primului țarat bulgar din secolele VII-X. Statul Asăneștilor, cum era numit, își exercita autoritatea asupra unui teritoriu întins și avea deja o administrație bine închegată. Armata statului de la Târnovo era puternică și țarul Petru putea oferi împăratului cruciat Friedrich Barbarossa un ajutor de 40.000 de oameni, români și cumani, conform unui izvor german. Împăratul se afla în fruntea cruciadei III (1189-1192), iar oștenii români și cumani urmau să ia parte la expediția spre Ierusalim. Dar țarul Petru
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
trimisul papei, cardinalul Leo, ca "primat al bulgarilor și vlahilor", în schimbul promisiunii de a recunoaște supremația scaunului apostolic al Romei. Domnia lui Ioniță a coincis cu desfășurarea cruciadei IV, în cursul căreia Constantinopolul a fost cucerit, în aprilie 1204, de cruciați, iar pe ruinele Bizanțului destrămat, s-a constituit Imperiul Latin de Răsărit, având ca împărat pe Balduin de Flandra. S-au constituit numeroase feude încredințate marilor seniori apuseni, iar nobilul venețian Tommaso Morosini a fost ales patriarh latin al Constantinopolului
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
sudice a regatului împotriva cumanilor, dar și social-politice, pentru consolidarea regalității și feudalității ungare. În plus, cavalerii au fost aduși aici din rațiuni de prozelitism: aducerea sub ascultarea bisericii catolice a populației românești ortodoxe din aceste părți. Cavalerii teutoni sau "cruciații ospitalieri ai ordinului Sfintei Marii al teutonilor" au fost chemați de regele Ungariei, Andrei II (1205-1235), în anul 1211, în "țara Bârsei, din Transilvania" (terra Borza... ultra silvas). Această "țară" a Bârsei nu era încă la această dată pe deplin
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
în relații încordate cu nomazii, dar a acceptat ca cete cumane să servească ca mercenari în armatele sale, alături de pecenegi și uzi. Aceste trupe auxiliare angajate de bizantini au fost folosite, în 1097, în apusul regiunilor balcanice, împotriva grupurilor de cruciați aflați în drum spre Locurile Sfinte. După incursiunea din 1094, timp de o jumătate de secol, prezența cumanilor în regiunile dunărene este amintită rareori în izvoare. De pildă, letopisețele rusești îi semnalează la Dunăre, în 1106, fără alte amănunte. În
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
nord au fost solicitați frecvent să sprijine pe vlahi în luptele lor cu Bizanțul. Atrași de perspectiva de a prăda ținuturile bogate ale Bizanțului, cumanii treceau periodic Dunărea însoțiți uneori de români din nordul fluviului. Și după 1204-cucerirea Constantinopolului de cruciați călăreții cumani au continuat să lupte ca aliați ai Asăneștilor împotriva statului latin de Răsărit. Datorită participării active la evenimentele tumultuoase din sudul fluviului, o parte din nomazii din câmpiile nord-dunărene s-au scurs (instalat) spre celălalt mal. Dar această
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
gurile Dvinei, cucerirea germană a înaintat spre interior și spre nord, în regiunea Livoniei, convertită treptat la catolicism. Începând cu 1215, aria cuceririi germane s-a extins asupra Estoniei, care, în numai douăzeci de ani, a fost supusă de cavalerii cruciați. Ulterior, în 1238, acest teritoriu a intrat în patrimoniul regalității daneze. Cavalerii germani au încercat să pătrundă și în teritoriile ruse, dar au fost opriți de cneazul Aleksandr Nevski (1240). De mare însemnătate sunt cuceririle Ordinului teutonic în Prusia. Încercările
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Carpați prădau sistematic dincolo de munți, regatul ungar însuși fiind amenințat de ofensiva populațiilor turanice. În acest context, dar și la intervenția papei de la Roma și a relațiilor cu Imperiul latin de Răsărit, regele Ungariei Andrei II face apel la cavalerii cruciați (teutoni) pentru apărarea hotarelor regatului, dar, în același timp, și pentru a lansa atacuri asupra cumanilor de la sud de Carpați ce primejduiau Imperiul de Constantinopol (vezi mai sus). Așa se face că pătrunderea bizantină la nordul Dunării a fost oprită
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
vezi mai sus). Avem astăzi destule dovezi din care rezultă că acești luptători pentru cruce au fost aduși aici, pentru că sud-estul regatului era considerat teritoriu (pământ) de cruciată împotriva păgânilor (cumanilor). Oaspeții teutoni, așa cum am văzut, își iau misiunea de cruciați în serios și reușesc prin lupte neobosite să diminueze puterea cumană din regiune.28 Concomitent cu pătrunderea lor la sud-est de Carpați (zona de curbură), o altă pătrundere ungurească se produce în partea de vest a regiunii, la apus de
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
capitale trebuiau confirmate de rege. Se afla aici o lume românească vie, bine și de mult așezată, prosperă economic, diferențiată social, cu organizare militară și bisericească proprie. În privința contribuției cavalerilor la istoria acestor locuri, "nu trebuie să subestimăm opera acestor cruciați" (Panaitescu), deși au stat puțin timp la Severinpeste tot unde au ajuns cavalerii cruciați, ei au apărat civilizația. Misiunea lor era să lupte împotriva păgânilor (tătari) și bulgarilor (schismatici). Numărul lor era mic, poate o sută, crede Panaitescu, o parte
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de mult așezată, prosperă economic, diferențiată social, cu organizare militară și bisericească proprie. În privința contribuției cavalerilor la istoria acestor locuri, "nu trebuie să subestimăm opera acestor cruciați" (Panaitescu), deși au stat puțin timp la Severinpeste tot unde au ajuns cavalerii cruciați, ei au apărat civilizația. Misiunea lor era să lupte împotriva păgânilor (tătari) și bulgarilor (schismatici). Numărul lor era mic, poate o sută, crede Panaitescu, o parte a cavalerilor rămâne la Severin să-și facă datoria de cruciați. În 1254, regele
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
au ajuns cavalerii cruciați, ei au apărat civilizația. Misiunea lor era să lupte împotriva păgânilor (tătari) și bulgarilor (schismatici). Numărul lor era mic, poate o sută, crede Panaitescu, o parte a cavalerilor rămâne la Severin să-și facă datoria de cruciați. În 1254, regele Bela IV spunea, în corespondența sa, că doar cavalerii de Ierusalim au luat armele împotriva "păgânilor" și "schismaticilor", pentru apărarea țării (regatului) și a creștinătății într-un loc primejdios (Severin). În concluzie, cavalerii ioaniți au rămas efectiv
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
teritoriilor de la est de Olt, a Cumaniei, însă după năvălirea mongolă din 1241, regalitatea ungară nu mai controla decât vag această regiune. După recuperare, urma ca regiunea să fie fortificată cu "castre" și "întărituri", cu participarea regelui și a cavalerilor cruciați. La răsărit de Olt, excepția o constituia "țara lui Seneslau, voievodul românilor", lăsată acestora așa cum era (de sine-stătătoare), ca și "țara lui Litovoi" de dincolo de Olt. Voievodatul lui Seneslau, entitate politică autonomă, era îndatorat să participe cu forțele sale militare
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
mongolă ce zădărnicise cuceririle ei anterioare, cruciata servea și ca înveliș ideologic-religios al regatului ungar în Europa sud-estică. Numai că un nou asalt al puterii mongole, în 1260-1261, și ofensiva bulgarilor la nord de Dunăre au pus capăt prezenței cavalerilor cruciați în această regiune, ulterior, ei nu mai sunt menționați aici. Slăbită în Cumania, hegemonia ungară a continuat efectiv în Țara Severinului până la sfârșitul secolului (1290), în ciuda rezistenței forțelor politice românești. În același timp, regalitatea ungară a urmărit, în a doua
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
adânci în istoria lor. În primul rând, ei au luat parte la cruciate: în oștile împăratului german Frederic Barbarossa din timpul cruciatei III (1189-1192) au luptat și români (vlahi) din sudul Dunării. Românii din Transilvania au luptat în oastea regelui cruciat Andrei II al Ungariei, în secolul XIII: în 1211, la Vidin, în 1260, în Boemia. În 1217, la cruciada V, la care a luat parte în persoană și regele Ungariei, Andrei II, este de presupus că au participat și oșteni
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
păgânilor ce dominau regiunea de la sud și est de Carpați. Putem concluziona că ținuturile românești au fost teritorii de cruciată, iar prezența ordinelor militare străine reprezintă un capitol de istorie universală medievală. Românii n-au rămas pasivi la încleștările dintre cruciați și păgâni, de pildă, românii din Maramureș au fost în fruntea cruciatelor inițiate de regii Ungariei împotriva tătarilor. Urmările cruciatelor au fost însemnate pentru istoria românilor: în urma acestora, Marea Neagră a devenit o mare italienească-Genova și Veneția și-au implantat aici
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
țiței va începe din nou să crească Și vor fi din ce în ce mai puțini cei care Și-l vor mai putea permite. 1.1.4. Al Gore Și IPCC<footnote IPCC - Intergovernmental Panel on Climate Change (Panelul Interguvernamental pentru Schimbări Climatice). footnote> - „cruciații încălzirii globale” Încălzirea globală Și schimbarea climei (global warming/climate change) au devenit probleme mondiale, care sunt dezbătute atât în mediul academic, cât Și în cel politic sau chiar economic (Bongaarts, 1992: 299). Principala controversă este dacă omul poate sau
Turismul și dezvoltarea durabilă by Dorin Paul Bâc () [Corola-publishinghouse/Science/238_a_160]
-
Sfântul Pamfil pune bazele unei mari b. în Cezareea Palestinei, distrusă în anul 637, de arabi. La Constantinopol, fondatorul capitalei adunase o b. bogată, ce va cădea pradă focului în anul 475, dar va fi restaurată și va supraviețui și cruciaților. Altă b. care deținea un număr impresionant de texte din literatura religioasă a fost aceea a mănăstirii Studion, centrul teologic al capitalei. Bogată va fi b. mănăstirii Sfânta Ecaterina de pe muntele Sinai, care la data redescoperirii de către cercetători încă avea
BIBLIOTECA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285733_a_287062]
-
O detunare din nou a artileriei din port și sunetul tuturor clopotelor vestiră cetății că minunea s-a împlinit. La semnul acesta sublim toți cari nu putuseră a intra în biserica Sft. Ianuarie căzură deodată în genunchi, întocmai precum altădată cruciații când zăriră mormântul lui Isus Cristos la Ierusalim... Pentru că, pentru un adevărat napolitan nu mai era nici bucurie nici fericire a mai nădăjdui dacă minunea nu s-ar fi împlinit. Anul ar fi fost sterp, spicul nu s-ar fi
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Grigorie al IX-lea făcu tot ce putu pentru a smulge acele țări de la legea grecească și de la patriarhul ecumenic și nu se mărginea numai la mijloace spirituale și blânde, ci apelă adesea la constrângerea cu de-a sila. Tuturor cruciaților din Ungaria, bunăoară, cari s-ar fi arătat gata de-a merge în Slavonia pentru stârpirea ereticilor papa le dădea ocrotirea sa, pre cât de zeloasă pre atât de puternică, în contra oricării supărări sau împresurări în vremea campaniei, i recomanda
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Mai târziu acest prinț fu cuprins firește de remușcări, care-l opreau de la îndeplinirea acelei făgăduințe nesocotite, de vreme ce ar fi trebuit să se oștească împrotiva coreligionarilor săi proprii, însă papa Onorie al III[-lea] se adresă cu serioasă mustrare cătră cruciatul trăgănător și, în caz de împrotivire, îl amenință cu toate cenzurele bisericești indicate de canoane în cazul unui asemenea sperjuriu. Ca și regele Bela IV sub Grigorie IX, tot astfel Vladislav IV se văzu silit în anul 1279, în zilele
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
de victoria lor, românii își încordară toată energia ce le rămăsese, bătură curând după aceea oastea împărătească trimisă împrotivă-le și se menținură cu atâta noroc în țările mai sus numite încît guvernul romeic (roman răsăritean), atacat puțin după aceasta de cruciații latini în capitala sa proprie și alungat în Asia, se văzu silit să contenească din luptă și să-i lase pe rebelii biruitori în buna lor voie și liberi, în ținuturile și țările {EminescuOpXIV 95} ce și le câștigaseră. Astfel
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
sau adecă a unui legat în toată forma numai daca acest domnitor va fi dovedit îndestul seriozitatea intenției și adâncimea sumisiunii sale. Cea dentîi solie papală care, vorbind în treacăt, a ajuns la locul destinației ei într-o vreme când cruciații apusului stăteau deja înaintea zidurilor Constantinopolei, începu tratările ei foarte bine, își ajunse scopul repede și pe deplin și știu să prinză cu nada în favorul scaunului papal pe principii bulgaro-romîni, pre cât de puternici pre atât de ambițioși. Ioannițiu
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Bela IV învoindu-se cu aceasta va primi nu numai binecuvântarea lui Dumnezeu, ci și absoluțiunea de păcate din partea papei, care se dă tuturor acelora ce vor lua parte în această campanie și are același efect ca și absoluțiunea dată cruciaților ce merg la Sf[întul] Mormânt. Din fericire latinii nu avuseră nevoie de ajutorul unguresc pentru a respinge cu succes noua năvălire a aliaților și a conjura furtuna momentană. Afară de asta a mai fost o favorabilă dispoziție a sorții pentru
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
respectivă papa nu dă lui Ioan Asan titlul de rege, ci numai de domn (domnius) al bulgarilor și românilor, îl sfătuiește să se-ntărească și să stăruie în supunerea sa pentru Scaunul roman, îi făgăduiește sprijin și ajutor din partea numeroșilor cruciați și altor creștini evlavioși, caută să-l intereseze mai cu samă pentru eliberarea împărăției latino-bizantine (Romaniae Imperium), de bântuirile de pe atuncea, îi făgăduiește pentr-un asemenea lucru răsplată în ceriuri și pe pământ și-i pune în perspectivă statornica favoare
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]